Adevěrul, noiembrie 1897 (Anul 10, nr. 2988-3017)
1897-11-25 / nr. 3012
ANUL X No. 3019 Abonament© Incep la 1 »t 1» »1® tto-ofcf«l luai ,1 Be plftteao Înaintat a an în tart 30 1«D ta *trtln»tsata 50 M Stse luni 10 M *• M ii TtbI luni V ii ii H 10 M Numărul 10 bani In străinătate 16 bani RL e d a c ţ ia PASAGIUL bANCEI NAȚIONALE (TELEFOR No. 25). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU A dministratia FASAGIUL BĂNCKÎ NAȚIONALE (TELEFOM fio. 25). todUfia dT© sear-â Să te ferești Romín# de cuțit strein !n casă V. Alexandri. MATÎȚT 25 NOEMBRIE 1897 A nun eiurl Bo pi'ixiietic direct la Aduiiui&ii'titia. axarului Iilnia paftina VI-a . « • • Idi 0.50 bani ” ’• iv'.l.................. II »ff IV-«...., „ M. /f La un ir.srft numSr dranii ne fac ^eductil din purif Numărul 10 bani Un număr vechifl 20 ,ba nl rmmpu TAKaMJmUL Sil Ulf ERI Scrim aceste riuluri cu o adincă mîhnire. Scenele sălbatice cari s’au desfăşurat pe stradele Capitalei, constitue o ruşine pentru ţara romînească şi definitiva osîndire a guvernului ticălos care le-a aţîţat, încurajat şi patronat, prin organul său oficios, Voinţa Naţională, liste pare de crezut, că în centrul Capitalei s'ar fi putut săvtrşi acte de vandalism, dacă guvernul ar fi voit să le împedice ! A fost însă de ajuns ca cineva să fie pe stradă înainte de sosirea bandelor şi în mijlocul lor, pentru ca să fie convins că totul era săvîrşit după un program stabilit din înainte. Pe cînd studenţii discutau la Dacia, bandele deja plecaseră înspre cuartierele evreeşti şi după plecarea studenţilor pe strada Carol, restul turburătorilor s'a îndreptat în partea opusă, spre stradele lociite de populaţiunea evreească. Nimeni nu i-a împiedicat, nimeni nu a căutat să-i întoarcă din drum, ci au fost lăsaţi în pace să comită opera lor de distrugere, de multe ori ne mai alegînd între creştin şi evrei. Şi , cu atît mai vinovat este guvernul, cu cît toată lumea a prevăzut lucrurile, toată lumea a vestit poliţia de ceea ce se petrecea şi, totuşi, absolut nici o măsura nu s'a luat, aşa că chiar în faţa poliţiei Capitalei au fost prăvălii sparte, ba chiar şi pe calea Victoriei, ci dreptul cofetăriei Capşa. Un moment se părea că Bucureştii nu mai au nici poliţie, nici armată şi că teroarea se va întinde asupra vitregei Capitale. Mai este oare în discuţiune antisemitismul ? Eu cred că ori şi ce antisemit convins trebue să osîndească aceste acte brutale şi sălbatice, nedemne de un stat civilizat. In adevăr, ce are a face o idee, cu brutalităţile de emi ? Poţi fi în potriva evreilor, te poţi lupta cu ei, fie pe cale politică, fie pe cale economică. Nu putem însă pricepe întru cît s'a cîştigat o victorie, şi s'a rezolvat cestiunea, pentru că s’au spart geamurile la sute de prăvălii şi case private, pentru că s’au făcut bătăi pe strade şi s'a făcut apel la sentimentele cele mai josnice ale omului Guvernului însă îi trebuia această mişcare. El se vedea pierdut şi voia să lase partidului care vine, o moştenire plină de greutăţi. Pentru interesele sale politice n'au ezitat să facă un act criminal faţă de ţară, să o compromită în străinătate şi să ne arate în faţa Europei ca un stat sălbatic şi aziatic. Trecem prin momente grele. Datori însă sîntem să ne spunem părerea noastră întreagă şi fără de înconjur. Am făcut această datorie cetăţenească şi ne mai credem în drept a face apel la bunul simţ al Capitalei, la sentimentele nobile ale fiecărui român. E în joc onoarea Romîniei pe care o compromit mizerabilii cari ne guvernă ei fac apel la tot ce-i sălbaticii om Noi toţi aceia cari nu ne-am pierdut încă sîngele rece, cand încă avem mintea limpede, trebue să facem ceea ce guvernul nu a făcut, să calmăm spiritele şi să ne dăm seama că nu pe calea apucată se rezolvă o cestiune atît de grea, ca aceea evreească. In aceste momente de aberaţiune, fi-va însă auzit glasul nostru ? Să sperăm că da ! Const. Mille SATUM PIMLIITICA Un nou program Aflăm că la clubul liberal se lucrează, pe capete, la un nou program, un program foarte important, programul necesar partidului, dacă va trece în opoziţie. Iată punctele hotărîta pînă acum: 1) . Imediat după venirea conservatorilor la putere, partidii va lansa un manifest prin care va arăta naţiunei că toate relele îi vin de sus. 2) . Se va arăta naţiunei că acest guvern (conservatorii) vinde ţara străinului prin aplicarea legei minelor. 3) . Se va combate, cu violenţă, legea maximului şi se va făgădui desfiinţarea accizelor. 4) . Se va începe o serioasă agitaţiune pe chestia naţională. 1). Sturdza va vorbi într’o mare întrunire la sala Orfeu, unde va spune: „Decît să părăsesc pe fraţii subjugaţi străinului, mai de grabă prefer să'mi zdrobesc cariera politică*. 5) . Se vor organiza mari demonstraţiuni pe stradă şi procesiuni prin curtea palatului regal. 6) . D. Dimitrie Sturdza va relua seria prînzurilor la d. Fonton, declarînd că tripla alianţă este cel mai mare pericol al umanităţei. 7) . Partidul va făgădui poporului desfiinţarea următoarelor impozite: Popăritul, darea personală, fontiera, toate patentele, licența, birul asupra tutunului, impozitul pe alcool, taxele accizelor, etc., etc., etc. 8) . D. Dimitrie Sturdza se va pupa în public cu d-nii: Fleva, Aurelian, Stătescu, Ceaur Aslan, Scorţescu, Costinescu, etc., pentru a dovedi că partidul liberal e mai unit ca oricînd. Vax. D. Cantacuzino Un bărbat politic al partidului liberal, care va fi domnul moştenitor al d-lui Dimitrie Sturdza, este actualul ministru de interne, d. Gogu Cantacuzino. Chiţibuşar ca şi primul ministru, amator de mărunţişuri ca şi dînsul, strimt la orizont, vindicativ pe scară mică, amator de lucrare ocultă, fără nici un talent ornamental, fără nici o calitate briliantă, cu temperament de conspirator, un sector plin de ură, de pasiune şi de fanatism, acesta e omul care doreşte să ia moştenirea d-lui Sturdza şi să reprezinte în viitor, marele partid liberal. Pentru a-şi ajunge scopid, omul acesta lucrează de pe acuma, adică voeşte să înlăture din jurul său tot ce partidul liberal are mai frumos ca inteligenţă şi ca talent, voeşte să rămâe singur, fără concurenţă, fără un singur om de valoare alături, pentru ca să’l eclipseze şi să’l înlăture. Dam d. Gogu Cantacuzino va izbuti, aceasta va fi o nenorocire nouă ce va cădea peste partidul liberal, destul de încercat deja. . . Dragoș. Teroarea de eri îşi consultă memoria bătrînii Capitalei şi nu găsesc pereche scenelor de eri. Scrim aceste rînduri sub impresiunea unei profunde emoţiuni, în mijlocul teroare!, care stăpîneşte în aceste momente populaţia Bucureştilor. Stradele sînt ocupate de patrule, mii şi mii de cetăţeni colindă cvartierele devastate şi privesc cu jale, cu groază şi ruşine, la mormanele de sticlărie, lemnărie şi fier, rămase pe urma vandalismelor fără seamăn, operate ori de cohortele de barbari, cari ne-au dezonorat Capitala şi au terfelit bunul renume ce am ştiut să obţinem în mijlocul Europei civilizate. Cine aoperat ? Se apropia, ora deschidere, întrunirei studenţeşti de la, Dacia — ora 2 p. m.—şi din Dealul Spirei şi din mahalalele cele mai înfundate ale Capitalei, începură să răsară „pantalonii creţi“, mutrele sinistre cari au necinstit atâtea mişcări politice şi alăturea de foroşii ăştia, veneau copii de olteni, armaţi cu vergi de fier, ciomege şi scânduri—toată haita aceasta de inconscienţi, mânată de agenţi cunoscuţi al tuturor guvernelor şi de agenţii secreţi ai poliţiei Teroarea şi Vandalismul La oratorii peroraui.... In faţa localului de întrunire se dezlănţuiri cea mai oribilă dictatură: cohortele de bătăuşi deveniseră absolut stăpîne, şi bilele şi bolovanii RĂSCOALA DIN PRAGA Gravura aceasta reprezintă o scenă din răscoala de la Praga. E o încăierare colosală între germani şi cehi, în fruntea cărora se află studenţii de ambele naţionalităţi. De altmintrelea această gravură, cu puţine schimbări de decor, ne poate da o idee despre incarnările din căile Văcărești şi Dudești. zburau Intr’un danț fioros pests capetele trecătorilor. Sunt Usijum. Handele se îndreaptă spre cuartierul Văcăreștilor. înaintea lor—o povestim ca martori oculari!—o droaie de agenți, vestesc miile, de evrei mai tineri care, ocupaseră Cotea să-și apere casele și avutul, ca să se retragă, căci vor fi stîlciţi. retragerea se operează pină în str. Udricani. Cuartierul Văcăreştilor rămîne numai cu bătrîni, femei şi copii, trec zece minute şi apar bandele de vandali- Devastările încep, obloanele se ridică, geamurile huruie, bolovanii şi cărămizile zboară spre caturile de sus ale caselor : ţipete sfişietoare spintecă văzduhul. Ici un bătrln e trintit la pămint şi maltratat; colo o piatră a crăpat craniul unui altuia, dincolo un băiat ţipă îngrozitor, ţinîndu-şi un ochiiî scurs în palmă.... Tabloul este grozav ! Spre centru Calea Văcăreştilor şi împrejurimile sînt.. terminate şi cohortele pleacă spre ceniu. Stradele Patria, Bărăţia, Şelari, Lipscani, Carol nu mai sînt decît mormane de sticlărie. Bandele izbucnesc în calea Victoriei ! Teroarea e în apogeul ei. Ce anume s’a întîmplat, cititorii vor găsi amănunte în corpul ziarului. X. X. X. afacerea Dreyfus Iu Camera franceză (Serviciul telegrafic al „Agenției Române*) O întrebare.—KAstumsuI Iul lîellne.Răăpnasul Ini SSIilot.— Ordinea tie i. Paris 22 Noembrie.—Camera deputaților, D. Castelin cestionează pe d-nul Malae iu privinţa afacere! Dreyfus şi î cere să binevoiască să reasigure opinia şi armata. D. Măline declară că momentan nu există nici o afacere Dreyfus şi că nici nu poate fi vorba de aşa ceva. (aplause la contru) D. Méline adaogă că un ofiţer este acuzat de trădare, că ancheta s’a terminat şi că la ordonat să se deschidă o instrucţie. Această demisiiune nu hotăreşte asupra sentinţei definitive. Justiţia militară fiind sesizată, nu aparţine nici guvernului, nici Camerei de a se ocupa de această afacere. Pînă atunci cetăţenii trebuesc să respecte autoritatea lucrului judecat. D. Méline speră că declaraţiunile sale vor pune capăt unei polemici violente ce ţine deja de prea mult timp. Se încearcă să se facă din acest incident o afacere politică. (Protestări la stingă, aplauze la centru) D. Castelin ia act de declaraţiunea d-lui Méline, care zice că nu este nici o legătură între afacerea Dreyfus şi afacerea maiorului Esterhazy. D. Sembat cere să transforme cestiunea în interpelare. D. Méline primeşte şi declară că n’are nimic de adaugat la declaraţia ce a făcut. D. Mun regretă că generalul Beldi nu o prezinte pentru a apăra armata, al cărei şef de stat major este atacat (aplause prelungite). Se suspendă şedinţa pînă la sosirea generalului BUM.* Paris, 22 Noembrie.— Camera deputaţilor.—Şedinţa este reluată. Generalul Billot cere cuvîntul (mişcare de atenţiune). Generalul Millot declară că momentan nu este nici o afacere Dreyfus. Dreyfus a fost bine judecat şi condamnat.(aplause la centru) Dreyfus este culpabil (aplause noi). Intru ce priveşte afacerea maiorului Esterhazy, s’a ordonat o instrucţie şi justiţia era sesizată. Nimeni nu se va îndoi de imparţialitatea instrucţiei (aplause). Generalul Billot regretă că este dezarmat în fața calomniilor îndreptate în contra șefului de statviitjor al armatei și roagă Camera să-l ajute pentru a pune capăt acestei campanii odioase. (aplause vii). . .. De Mun se declară satisfăcut. Discuția este închisă. tratativele (întrunire la d. Aurelian. Asistă peste 30 de deputaţi şi senatori). D. Xenopol: Ei, cum stăm. (Se aduce o tablă mare cu dulceţuri). Las acum : nu ne mai trata cu dulceţuri, că nouă ni s'a acrit de atîtea tratări... D. Aurelian : D-lor ! pînă în momentul de faţă, regret că nu vă pot comunica nimic definitiv. La ora 5 avem o întîlnire la d. Stătescu. D. Xenopol: Apoi la 5 era e vorba să ne întrunim la noi, la „Drapelul“. D. Aurelian : Amînăm pentru ora 7. (Asistenţii se împrăştie.) 4 (Consfătuire la d. Stolojan.) D. Iancovescu : Rezistenţă, rezistenţă! zic eu. N’avem nevoie de solicitatori de portofolii ! D. Malia : Aşa e, aşa e ! Avem destui între noi! Să se rupă orice tratări ! D. Stolojan: Vă rog să n’o luăm repede. Să-i mai ţinem niţel cu vorba, că asta ne mai ţine şi pe noi la guvern... Azi la 3 avem întîlnire la Sturdza şi la 5 la Stătescu. D. Iancovescu: Noi la 4 ne întrunim la Cantacuzino. (Se despart). (Dejun la d. Nacu). Săveanu: Ne distrug partidul! Să plece şi să ne lase în pace. Kiriţopolo: Să poftească la mine la noul alegeri! D. Nacu : Fiţi calmi, d-lor! O să aranjăm noi lucrurile ! La 5 ne întrunim la Stoicescu. D. Dimancea (netezindu-şi bărbismul) Noi, la 8 ne-am dat întîlnire la Club. (Se mai ciocnesc ceva pahare şi comesenii se despart). » (La d. Faliade reuniunea amicilor personali şi anti-perichidiştilor.) D. Procopiu : Concurs condiţionat— altfel nu mai merge ! D. Pallade: Prima condiţiune e ca Grecul de la interne să plece din minister... D. Em. Grădişteanu: Dar cu întrunirea de la Stătescu, ce facem ? D. Pallade: Se întrunesc numai în de ei, cei patru : Sturdza, Aurelian, Geani şi Stătescu. Noi să mergem la 4 la Stoicescu. (Asistenţii se despart). * (Ora 7 seara. La „Drapelul“ iluminaţie a giorno). D. Mîrzescu : N’au mai venit d-niî Aurelian şi Geani ? D. Xenopol: Răbdare, coane Guiţă, răbdare. D. Mîrzescu: Da, se sunt eu, să nu mă consulte în împrejurări de-aşa natură. D. Geani (intrând) D-lor ! In întrunirea de la 5 de la d. Stătescu, s'a hotărît... Hm, hm! D. Xenopol: (cu condeiul în mînă): Ei, s’a hotărît ? "D. Geani: S’a hotărît... hm, hm... (iși suflă nasul) D. Mîrzescu : Ci spune odată, ce s’a hotărît D. Geani: S'a hotărît, d-lor, să ne întrunim la 9 seara, la d. Sturdza... Ar fi de dorit deci, să ne întrunim mîine la 6... D. Xenopol: (sarcastic). Iar de nu s’o ști rezultatul nici mîine la 5 — atunci se va ști că tratativele continuă Salivau. CARNETUL MEU O veste bună Suntem în plină agitaţie politică. La ordinea zilei situaţia şubredă a guvernului şi mişcarea contra evreilor. Pe deasupra, revoluţia în Austria şi afacerea Dreyfus. Dar când nu este o chestie politică la ordinea zilei ? Când se ocupa lumea de la noi de altceva decât de politică ? Am ajuns in aşa hal cu politicomania, in cât nici nu e posibil imensei majorităţi să vadă altceva de cât un act politic in orice fapt, ori cat de depărtat de mişcarea politică. N’aţi văzut că chiar la teatru se dau piese pentru scopuri politice şi se aplaudă ca manifestaţie politică. Cu toate acestea, se mai găsesc oameni cari se ocupă şi cu altceva. Şi fără îndoială e de mirat când acest altceva decat politica sunt artele sau literatura. S'a fondat in Bucureşti societatea Ileana, pentru dezvoltarea artelor în Romînia» El, o societate pentru dezvoltarea artelor, dar câte societăţi de astea nu s’au înfiinţat! Mai trăeşte vreuna ? Adevărul este că nu, dar acesta nu este un motiv ca să nu trăiască nici una in viitor. Societatea cea nouă cel puţin de speranţe că va avea o durată lungă. N'a început cu zgomot, ci cu muncă serioasă. Până acum numără 200 de membri aderenţi şi pe fiecare zi sosesc noul cereri de inseriere la societate. Dar nu este aceasta vestea cea bună despre care voesc să vă vorbesc. Societatea de care ne ocupăm a decis ea sa organizeze o serie de conferinţe asupra artelor şi a făcut pentru aceasta apel la câţiva dintre cei mai cunoscuţi conferenţiari din Paris. S’au grăbit sa răspundă deja, d-niî: Georges Clemenceau, cunoscutul şef al radicalilor, Brunnetière, ale căruia conferinţe au stârnit o întreagă mişcare in Franţa, Taillade şi Pelladan. Toţi aceştia şi societatea speră că şi alţii vor veni in cursul acestei ierni să vorbească in Bucureşti. Societatea, Ileana, pentru dezvoltarea artelor în Romînia, işi inaugurează, după cum se vede, activitatea printr’un act din cele mai aplaudabile. Ar fi de dorit numai, ca să i se dea tot sprijinul, de lumea care înţelege importanţa scopului societăţei. 1. SL 13. SFIRŞIm VEACULUI Dixenranl lui Goluchowsky, — 3,«piele naţionale. — ilevoluţiuni. — Prevederi. Contele Goluchowsky, unul dintre puţinii diplomaţi cari judecă mai exact şi mai ştiinţificeşte lucrurile, — ceea ce, în treacăt fie zis, explică şi succesele politicei sale, a spus în marele său discurs politic adresat delegaţunei austriace : „veacul nostru este caracterizat prin luptele pentru naţionalitate, după cum veacul viitor va fi caracterizat prin lupte economice.“ Contele Goluchowsky n’a făcut decît să confirme ceea ce oamenii de ştiinţă, cari au admis concepţia materialistă a istoriei, au priceput de multă vreme. Pentru ca lupta economică să se poată da în toată libertatea, este de nevoe ca să dispară luptele pentru naţionalitate, să dispară diferenţele de naţionalitate. » Să nu fim rău înţeleşi. Spunînd cele din urmă, nu vroim să zicem că vor dispare naţiunile, ci vroim să spunem că vor dispare acele condiţiuni cari alimentează ura între naţiuni, cari fac ca o naţiune să dorească distrugerea celeilalte, să o apese pe cealaltă. Spunînd deci că pentru ca lupta economică să se poată da, trebue să dispară naţionalităţile, nu spunem că este de nevoe ca să dispară Ungurii sau să dispară Cehii, sau vice-versa, să dispară Saşii, Slovenii, Germanii, etc., ci spunem că este de nevoie ca Ungurii să nu mai poată apăsa pe Romînî, Germanii pe Cehi etc., etc. Deosebirile de naţionalitate dispărute, cele două clase ale cărora conture abia se pot presimţi astăzi, se vor diferenţia cu desâvîrşire, şi vom avea : ici bogaţi, colo săraci, ici capitalişti, colo proletari, ici apăsători economici, colo apăsaţi economiceşte. * In sfîrşitul de veac în care ne aflăm, lupta economică începe a se manifesta tot ma! mult. Acolo unda dezvoltarea economică n’a atins însă un grad mai mare, vrea să zică cu cît ne îndreptăm privirile mai spre orient,— vedem bîntuind luptele naţionale, in Creta, Grecii, se deşteaptă la viaţă nouă, în Turcia asiatică Armenii fac sforţări disperate pentru ca să’şî scape neamul, în Turcia europeană primejdioşii Albanezi se răscoală, pe cînd în Macedonia , Ţînţari Sîrbi şi Bulgari încep să se deştepte la viaţa naţională,—• cu un cuvînt tot orientul european, tot imperiul otoman, este teatrul unor sîngeroase lupte naţionale. * In Austro-Ungaria, care, în ce priveşte naţionalităţile, nu e cu mult mai bine situată decît Turcia, luptele naţionale, cari au fost duse vreme îndelungată, într'o formă mai parlamentară şi mai civilizată — ele au degenerat acum, cînd se află în ajunul luptei decisive, aşa că am putut asista la splendidul spectacol ce'l prezenta parlamentul austriac în ultimul timp şi la adevărata revoluţiune ce s’a aprins la Praga. Cehii, cari cer ca naţionalitatea lor să fie recunoscută egală cu cea germană—aceasta e în definitiv cererea lor, deşi acum, încurajaţi de succesul luptelor de stradă, cer chiar recunoaşterea priorităţei lor în Bohemia —Cehii au atacat în mod violent pe Germanii din Praga, pe cînd la Braunau, tot în Bohemia, Germanii, simţindu-se mai tari, au atacat pe Cehi cu fapta.* In Ungaria asistăm la lupta desperată pe care o dau fraţii noştri romîni pentru a cere recunoaşterea naţionalităţei lor şi crearea unor condiţiuni în cari aceasta să se poată dezvolta. Nici lupta dintre Romîni şi Unguri nu va putea rămînea multă vreme în faza şi cu forma actuală. In curînd dezvoltarea economică va aţîţa lupta naţională, şi în Transilvania, în Ungaria, se vor repeta— cu puţine schimbări—scenele din Bohemia şi Austria.* E greu să prevezi care va fi rezultatul acestor lupte. in totd’auna revoluţiunilor le-au 4