Adevěrul, noiembrie 1897 (Anul 10, nr. 2988-3017)

1897-11-25 / nr. 3012

ANUL X No. 3019 Abonament© Incep la 1 »t 1» »1® tto-ofcf«l luai ,1 Be plftteao Înaintat a an în tart 30 1«D ta *trtln»tsata 50 M Stse luni 10 M *• M ii TtbI luni V ii ii H 10 M Numărul 10 bani In străinătate 16 bani RL e d a c ţ i­a PASAGIUL bANCEI NAȚIONALE (TELEFOR No. 25). Director politic : ALEX. V. BELDIMANU A d­­m­in­istratia FASAGIUL BĂNCKÎ NAȚIONALE (TELEFOM fio. 25). todUfia dT© sear-â Să te ferești Romín# de cuțit strein !n casă V. Alexandri. MATÎȚT 25 NOEMBRIE 1897 A nun eiurl Bo pi'ixiietic direct la Aduiiui&ii'titia. axa­rului Iilnia paftina VI-a . « • • Idi 0.50 bani ” ’• iv'.l..................­ II »ff IV-«...., „ M. /f La un ir.srft num­Sr dranii ne fac ^eductil din purif Numărul 10 bani Un număr vechifl 20 ,ba nl rmmpu TAKaMJmUL Sil Ulf E­RI Scrim aceste riuluri cu o a­­dincă mîhnire. Scenele sălbatice cari s’au desfăşurat pe stradele Capitalei, constitue o ruşine pen­tru ţara romînească şi definitiva osîndire a guvernului ticălos care le-a aţîţat, încurajat şi patronat, prin organul său oficios, Voinţa Naţională, liste pare de crezut, că în cen­trul Capitalei s'ar fi putut să­­vtrşi acte de vandalism, dacă gu­vernul ar fi voit să le împedice ! A fost însă de ajuns ca cine­va să fie pe stradă înainte de sosi­rea bandelor şi în mijlocul lor, pentru ca să fie convins că to­tul era săvîrşit după un program stabilit din înainte. Pe cînd stu­denţii discutau la Dacia, bandele deja plecaseră în­spre cu­artierele evreeşti şi după plecarea studen­ţilor pe strada Carol, restul tur­burătorilor s'a îndreptat în partea opusă, spre stradele lociite de po­­pulaţiunea evreească. Nimeni nu i-a împiedicat, nimeni nu a cău­tat să-i întoarcă din drum, ci au fost lăsaţi în pace să comită o­­pera lor de distrugere, de multe ori ne mai alegînd între creştin şi evrei. Şi , cu atît mai vinovat este guvernul, cu cît toată lumea a prevăzut lucrurile, toată lumea a vestit poliţia de ceea ce se petrecea şi, totuşi, absolut nici o măsura nu s'a luat, aşa că chiar în faţa poliţiei Capitalei au fost prăvălii sparte, ba chiar şi pe calea Vic­toriei, ci dreptul cofetăriei Capşa. Un moment se părea că Bu­cureştii nu mai au nici poliţie, nici armată şi că teroarea se va întinde asupra vitregei Capi­tale. Mai este oare în discuţiune antisemitismul ? Eu cred că ori şi ce antisemit convins trebue să osîndească aceste acte brutale şi sălbatice, nedemne de un stat civilizat. In adevăr, ce are a face o idee, cu brutalităţile de emi ? Poţi fi în potriva evreilor, te poţi lupta cu ei, fie pe cale po­litică, fie pe cale economică. Nu putem însă pricepe întru cît s'a cîştigat o victorie, şi s'a rezolvat cestiunea, pentru că s’au spart geamurile la sute de prăvălii şi­ case private, pentru că s’au fă­cut bătăi pe strade şi s'a făcut apel la sentimentele cele mai josnice ale omului­­ Guvernului însă îi trebuia a­­ceastă mişcare. El se vedea pier­dut şi voia să lase partidului care­ vine, o moştenire plină de greutăţi. Pentru interesele sale politice n'a­u ezitat să facă un act criminal faţă de ţară, să o compromită în străinătate şi să ne arate în faţa Europei ca un stat sălbatic şi aziatic. Trecem prin momente grele. Datori însă sîntem să ne spu­nem părerea noastră întreagă şi fără de înconjur. Am făcut a­­ceastă datorie cetăţenească şi ne mai credem în drept a face apel la bunul simţ al Capitalei, la sentimentele nobile ale fie­cărui român. E în joc onoarea Romî­­niei pe care o compromit mize­rabilii cari ne guvernă­­ ei fac apel la tot ce-i sălbatic­ii om Noi toţi aceia cari nu ne-am pierdut încă sîngele rece, cand încă avem mintea limpede, trebue să facem ceea­ ce guvernul nu a făcut, să calmăm spiritele şi să ne dăm seama că nu pe calea apucată se rezolvă o cestiune a­­tît de grea, ca aceea evreească. In aceste momente de abera­­ţiune, fi-va însă auzit glasul nostru ? Să sperăm că da ! Const. Mille SATUM PIMLIITICA Un nou­ program Aflăm că la clubul liberal se lucrează, pe capete, la un nou program, un pro­gram foarte important, programul necesar partidului, dacă va trece în opoziţie. Iată punctele hotărîta pînă acum: 1) . Imediat după venirea conservatorilor la putere, partidi­i va lansa un manifest prin care va arăta naţiunei că toate relele îi vin de sus. 2) . Se va arăta naţiunei că acest guvern (conservatorii) vinde ţara străinului prin a­­plicarea legei minelor. 3) . Se va combate, cu violenţă, legea maximului şi se va făgădui desfiinţarea ac­cizelor. 4) . Se va începe o serioasă agitaţiune pe chestia naţională. 1). Sturdza va vorbi în­­tr’o mare întrunire la sala Orfeu, unde va spune: „De­cît să părăsesc pe fraţii sub­jugaţi străinului, mai de grabă prefer să'mi zdrobesc cariera politică*. 5) . Se vor organiza mari demonstraţiuni pe stradă şi procesiuni prin curtea pala­tului regal. 6) . D. Dimitrie Sturdza va relua seria prînzurilor la d. Fonton, declarînd că tripla alianţă este cel mai mare pericol al uma­ni­tăţei. 7) . Partidul va făgădui poporului desfiin­ţarea următoarelor impozite: Popăritul, da­rea personală, fontiera, toate patentele, li­cența, birul asupra tutunului, impozitul pe alcool, taxele accizelor, etc., etc., etc. 8) . D. Dimitrie Sturdza se va pupa în public cu d-nii: Fleva, Aurelian, Stătescu, Ceaur Aslan, Scorţescu, Costinescu, etc., pentru a dovedi că partidul liberal e mai unit ca ori­cînd. Vax. D. Cantacuzino Un bărbat politic al partidului li­beral, care va fi domnul moştenitor al d-lui Dimitrie Sturdza, este actu­alul ministru de interne, d. Gogu Cantacuzino. Chiţibuşar ca şi primul ministru, amator de mărunţişuri ca şi dînsul, strimt la orizont, vindicativ pe scară mică, amator de lucrare ocultă, fără nici un talent ornamental, fără nici o calitate briliantă, cu temperament de conspirator, un sector plin de ură, de pasiune şi de fanatism, acesta e omul care doreşte să ia moştenirea d-lui Sturdza şi să reprezinte în vi­itor, marele partid liberal. Pentru a-şi ajunge scopid, omul a­­cesta lucrează de pe acuma, adică voeşte să înlăture din jurul său tot ce partidul liberal are mai frumos ca inteligenţă şi ca talent, voeşte să rămâe singur, fără concurenţă, fără un singur om de valoare alături, pentru ca să’l eclipseze şi să’l înlă­ture. Dam d. Gogu Cantacuzino va iz­buti, aceasta va fi o nenorocire nouă ce va cădea peste partidul liberal, de­stul de încercat deja. . . Drag­oș. Teroarea de eri îşi consultă memoria bătrînii Capitalei şi nu găsesc pereche scenelor de eri. Scrim aceste rînduri sub impresiunea unei profunde emoţiuni, în mijlocul te­roare!, care stăpîneşte în aceste momente populaţia Bucureştilor. Stradele sînt ocupate de patrule, mii şi mii de cetăţeni colindă cvartierele de­vastate şi privesc cu jale, cu groază şi ruşine, la mormanele de sticlărie, lemnă­rie şi fier, rămase pe urma vandalisme­­lor fără seamăn, operate ori de cohortele de barbari, cari ne-au dezonorat Capitala şi au terfelit bunul renume ce am ştiut să obţinem în mijlocul Europei civili­zate. Cine a­­operat ? Se apropia, ora deschidere­, întru­nirei studenţeşti de la, Dacia — ora 2 p. m.—şi din Dealul Spirei şi din mahalalele cele mai înfundate ale Capitalei, începură să răsară „pan­talonii creţi“, mutrele sinistre cari­ au necinstit atâtea mişcări politice şi alăturea de foroşii ăştia, veneau copii de olteni, armaţi cu vergi de fier, ciomege şi scânduri—­toată haita aceasta de inconscienţi, mânată de agenţi cunoscuţi al tuturor guverne­lor şi de agenţii secreţi ai poliţiei Teroarea şi Vandalismul La oratorii peroraui.... In faţa­ localului de întrunire se dez­lănţuiri cea mai oribilă dictatură: cohortele de bătăuşi deveniseră ab­solut stăpîne, şi bilele şi bolovanii RĂSCOALA DIN PRAG­A Gravura aceasta reprezintă o scenă din răscoala de la Praga. E o încăierare colosală între germani şi cehi, în fruntea că­rora se află studenţii de ambele naţionalităţi. De altmintrelea această gravură, cu puţine schimbări de decor, ne poate da o idee despre incarnările din căile Văcărești şi Dudești. zburau Intr’un danț fioros pests ca­petele trecătorilor. Sunt Usijum. Handele se îndreap­tă spre cuartierul Văcăreștilor. înaintea lor—o povestim ca mar­tori oculari!—o droaie de agenți, ves­tesc miile, de evrei mai tineri care, ocupaseră Cotea să-și apere casele și avutul, ca să se retragă, căci vor fi stîlciţi. r­etragerea se operează pină în str. Udricani. Cuartierul Văcăreştilor rămîne numai cu bătrîni, femei şi copii, trec zece minute şi apar bandele de van­dali- Devastările încep, obloanele se ridică, geamurile huruie, bolovanii şi cărămizile zboară spre caturile de sus ale caselor : ţipete sfişietoare spintecă văzduhul. Ici un bătrln e trintit la pămint şi maltratat; colo o piatră a crăpat craniul unui al­tuia, dincolo un băiat ţipă îngrozi­tor, ţinîndu-şi un ochiiî scurs în palmă.... Tabloul este grozav ! Spre centru Calea Văcăreştilor şi împrejurimile sînt.. terminate şi cohortele pleacă spre ceniu. Stradele­­ Patria, Bărăţia, Şelari, Lipscani, Carol nu mai sînt de­cît mormane de sticlărie. Bandele izbucnesc în calea Vic­toriei ! Teroarea e în apogeul ei. Ce a­­nume s’a întîmplat, cititorii vor găsi a­­mănunte în corpul ziarului. X. X. X. afacerea Dreyfus Iu Camera franceză (Serviciul telegrafic al „Agenției Române*) O întrebare.—KAstumsuI Iul lîe­­llne.­Răăpnasul Ini SSIilot.— Ordinea tie i­. Paris 22 Noembrie.—Camera deputaților, D. Castelin cestionează pe d-nul Mal­ae iu privinţa afacere! Dreyfus şi î cere să bine­­voiască să reasigure opinia şi armata. D. Măline declară că momentan nu există nici o afacere Dreyfus şi că nici nu poate fi vorba de aşa ceva. (aplause la contru) D. Méline adaogă că un ofiţer este acu­zat de trădare, că ancheta s’a terminat şi că la ordonat să se deschidă o instrucţie. Această demisiiune nu hotăreşte asupra sen­tinţei definitive. Justiţia militară fiind se­sizată, nu aparţine n­ici guvernului, nici Ca­merei de a se ocupa de această afacere. Pînă atunci cetăţenii trebuesc să respecte a­­utoritatea lucrului judecat. D. Méline speră că declaraţiunile sale vor pune capăt unei polemici violente ce ţine deja de prea mult timp. Se încearcă să se facă din acest in­cident o afacere politică. (Protestări la stingă, aplauze la centru) D. Castelin ia act de declaraţiunea d-lui Méline, care zice că nu este nici o legătură între afacerea Dreyfus şi afacerea maioru­lui Esterhazy. D. Sembat cere să transforme cestiunea în interpelare. D. Méline primeşte şi declară că n’are nimic de adaugat la declaraţia ce a făcut. D. Mun regretă că generalul Beldi nu o prezinte pentru a apăra armata, al cărei şef de stat major este atacat (aplause pre­lungite). Se suspendă şedinţa pînă la sosirea ge­neralului BUM.* Paris, 22 Noembrie.— Camera deputaţi­lor.—Şedinţa este reluată. Generalul Billot cere cuvîntul (mişcare de atenţiune). Generalul Millot declară că mo­mentan nu este nici o afacere Drey­fus. Dreyfus a fost bine judecat şi condamnat.(aplause la centru) Drey­fus este culpabil (aplause noi). Intru ce priveşte afacerea maio­rului Esterhazy, s’a ordonat o in­strucţie şi justiţia era sesizată. Ni­meni nu se va îndoi de imparţiali­tatea instrucţiei (aplause). Generalul Billot regretă că este dezarmat în fața calomniilor în­dreptate în contra șefului de stat­­viitjor al armatei și roagă Camera să-l ajute pentru a pune capăt a­­cestei campanii odioase. (aplause vii). . .. De Mun se declară satisfăcut. Discuția este închisă. tratativele (întrunire la d. Aurelian. Asistă peste 30 de deputaţi şi senatori). D. Xenopol: Ei, cum stăm.­ (Se a­­duce o tablă mare cu dulceţuri). Las acum : nu ne mai trata cu dulceţuri, că nouă ni s'a acrit de atîtea tratări... D. Aurelian : D-lor ! pînă în mo­mentul de faţă, regret că nu vă pot co­munica nimic definitiv. La ora 5 avem o întîlnire la d. Stătescu. D. Xenopol: Apoi la 5 era e vorba să ne întrunim la noi, la „Drapelul“. D. Aurelian : Amînăm pentru ora 7. (Asistenţii se împrăştie.) 4 (Consfătuire la d. Stolojan.) D. Iancovescu : Rezistenţă, rezistenţă! zic eu. N’avem­ nevoie de solicitatori de por­tofolii ! D. Malia : Aşa e, aşa e ! Avem destui între noi! Să se rupă ori­ce tratări ! D. Stolojan: Vă rog să n’o luăm repede. Să-i mai ţinem niţel cu vorba, că asta ne mai ţine şi pe noi la guvern... Azi la 3 avem întîlnire la Sturdza şi la 5 la Stătescu. D. Iancovescu: Noi la 4 ne întru­nim la Cantacuzino. (Se despart). (Dejun la d. Na­cu). Săveanu: Ne distrug partidul! Să plece şi să ne lase în pace. Kiriţopolo: Să poftească la mine la noul alegeri! D. Nacu : Fiţi calmi, d-lor! O să a­­ranjăm noi lucrurile ! La 5 ne întrunim la Stoicescu. D. Dimancea (netezindu-şi bărbi­­smul) Noi, la 8 ne-am dat întîlnire la Club. (Se mai ciocnesc ceva pahare şi comesenii se despart). » (La d. Faliade reuniunea amicilor personali şi anti-p­erichidiştilor.) D. Procopiu : Concurs condiţionat— alt­fel nu mai merge ! D. Pallade: Prima condiţiune e ca Grecul de la interne să plece din mi­nister... D. Em. Grădişteanu: Dar cu întru­nirea de la Stătescu, ce facem ? D. Pallade: Se întrunesc numai în de ei, cei patru : Sturdza, Aurelian, Geani şi Stătescu. Noi să mergem la 4 la Stoi­cescu. (Asistenţii se despart). * (Ora 7 seara. La „Drapelul“ ilu­minaţie a giorno). D. Mîrzescu : N’au mai venit d-niî Aurelian şi Geani ? D. Xenopol: Răbdare, coane Guiţă, răbdare. D. Mîrzescu: Da, se sunt eu, să nu mă consulte în împrejurări de-aşa na­tură. D. Geani (intrând) D-lor ! In întru­nirea de la 5 de la d­. Stătescu, s'a ho­­tărît... Hm, hm! D. Xenopol: (cu condeiul în mînă): Ei, s’a hotărît ? "D. Geani: S’a hotărît... hm, hm... (iși suflă nasul) D. Mîrzescu : Ci spune odată, ce s’a hotărît D. Geani: S'a hotărît, d-lor, să ne întrunim la 9 seara, la d. Sturdza... Ar fi de dorit deci, să ne întrunim mîine la 6... D. Xenopol: (sarcastic). Iar de nu s’o ști rezultatul nici mîine la 5 — atunci se va ști că tratativele continuă­­ Salivau. CARNETUL MEU O veste bună Suntem în plină agitaţie politică. La ordinea zilei situaţia şubredă a guvernului şi mişcarea contra evre­il­or. Pe deasupra, revoluţia în Aus­tria şi afacerea Dreyfus. Dar când nu este o chestie poli­tică la ordinea zilei ? Când se ocupa lumea de la noi de alt­ceva de­cât de politică ? Am ajuns in aşa hal cu politico­­mania, in cât nici nu e posibil imen­sei majorităţi să vadă alt­ceva de cât un act politic in ori­ce fapt, ori cat de depărtat de mişcarea politică. N’aţi văzut că chiar la teatru se dau piese pentru scopuri politice şi se aplaudă ca manifestaţie poli­tică. Cu toate acestea, se mai găsesc oa­meni cari se ocupă şi cu alt­ceva. Şi fără îndoială e de mirat când a­­cest alt­ceva de­cat politica sunt ar­tele sau literatura. S'a fondat in Bucureşti societatea Ileana, pentru dezvoltarea artelor în Ro­­mînia» El, o societate pentru dezvoltarea artelor, dar câte societăţi de astea nu s’au înfiinţat! Mai trăeşte vre­una ? Adevărul este că nu, dar acesta nu este un motiv ca să nu trăiască nici una in viitor. Societatea cea nouă cel puţin de speranţe că va avea o durată lungă. N'a început cu zgomot, ci cu muncă serioasă. Până acum numără 200 de mem­bri aderenţi şi pe fie­care zi sosesc noul cereri de inseriere la societate. Dar nu este aceasta vestea cea bună despre care voesc să vă vor­besc. Societatea de care ne ocupăm a decis ea sa organizeze o serie de conferinţe asupra artelor şi a făcut pentru aceasta apel la câţi­va dintre cei mai cunoscuţi conferenţiari din Paris. S’au grăbit sa răspundă deja, d-niî: Georges Clemenceau, cunoscutul şef al radicalilor, Brunnetière, ale că­ruia conferinţe au stârnit o întrea­gă mişcare in Franţa, Taillade şi Pelladan. Toţi aceştia şi societatea speră că şi alţii vor veni in cursul acestei ierni să vorbească in Bucu­reşti. Societatea, Ileana, pentru dezvoltarea artelor în Romînia, işi inaugurează, după cum se vede, activitatea prin­­tr’un act din cele mai aplaudabile. Ar fi de dorit numai, ca să i se dea tot sprijinul, de lumea care în­ţelege importanţa scopului societă­­ţei. 1. SL 13. SFIRŞIm VEACULUI Dixen­ranl lui Goluchowsky, — 3,«piele naţionale. — ilevo­­luţiuni. — Prevederi. Contele Goluchowsky, unul dintre puţinii diplomaţi cari judecă mai e­­xact şi mai ştiinţificeşte lucrurile, — ceea ce, în treacăt fie zis, explică şi succesele politicei sale, a spus în marele său discurs politic adresat delegaţunei austriace : „veacul nos­tru este caracterizat prin luptele pen­tru naţionalitate, după cum veacul viitor va fi caracterizat prin lupte e­­conomice.“ Contele Goluchowsky n’a făcut de­cît să confirme ceea ce oamenii de ştiinţă, cari au admis concepţia ma­terialistă a istoriei, au priceput de multă vreme. Pentru ca lupta eco­nomică să se poată da în toată li­bertatea, este de nevoe ca să dispară luptele pentru naţionalitate, să dis­pară diferenţele de naţionalitate. » Să nu fim rău înţeleşi. Spunînd c­ele din urmă, nu vroim să zicem că vor dispare naţiunile, ci vroim să spunem că vor dispare acele con­­diţiuni cari alimentează ura între naţiuni, cari fac ca o naţiune să do­rească distrugerea celeilalte, să o apese pe cea­l­altă. Spunînd deci că pentru ca lupta economică să se poată da, trebue să dispară naţionalităţile, nu spunem că este de nevoe ca să dispară Ungurii sau să dispară Cehii, sau vice-versa, să dispară Saşii, Slovenii, Germanii, etc., ci spunem că este de nevoie ca Ungurii să nu mai poată apăsa pe Romînî, Germanii pe Cehi etc., etc. Deosebirile de naţionalitate dispă­rute, cele două clase ale cărora con­­ture abia se pot presimţi astăzi, se vor diferenţia cu desâvîrşire, şi vom avea : ici bogaţi, colo săraci, ici ca­pitalişti, colo proletari, ici apăsători economici, colo apăsaţi economiceşte. * In sfîrşitul de veac în care ne a­­flăm, lupta economică începe a se manifesta tot ma! mult. Acolo unda dezvoltarea economică n’a atins însă un grad mai mare, vrea să zică cu cît ne îndreptăm privirile mai spre orient,— vedem bîntuind luptele na­ţionale, in Creta, Grecii, se deşteaptă la viaţă nouă, în Turcia asiatică Ar­menii fac sforţări disperate pentru ca să’şî scape neamul, în Turcia eu­ropeană primejdioşii Albanezi se răs­coală, pe cînd în Macedonia , Ţînţari Sîrbi şi Bulgari încep să se deş­tepte la viaţa naţională,—• cu un cu­­vînt tot orientul european, tot impe­riul otoman, este teatrul unor sînge­­roase lupte naţionale. * In Austro-Ungaria, care, în ce pri­veşte naţionalităţile, nu e cu mult mai bine situată de­cît Turcia, lup­tele naţionale, cari au fost duse vreme îndelungată, într'o formă mai parla­mentară şi mai civilizată — ele au degenerat acum, cînd se află în a­­junul luptei decisive, aşa că am pu­tut asista la splendidul spectacol ce'l prezenta parlamentul austriac în ul­timul timp şi la adevărata revolu­­ţiune ce s’a aprins la Praga. Cehii, cari cer ca naţionalitatea lor să fie recunoscută egală cu cea ger­mană—aceasta e în definitiv cere­rea lor, deşi acum, încurajaţi de suc­cesul luptelor de stradă, cer chiar recunoaşterea priorităţei lor în Bo­hemia —Cehii au atacat în mod vio­lent pe Germanii din Praga, pe cînd la Braunau, tot în Bohemia, Germa­nii, simţindu-se mai tari, au atacat pe Cehi cu fapta.* In Ungaria asistăm la lupta des­perată pe care o dau fraţii noştri romîni pentru a cere recunoaşterea naţio­nalităţei lor şi crearea unor con­­diţiuni în cari aceasta să se poată dezvolta. Nici lupta dintre Romîn­i şi Un­guri nu va putea rămînea multă vreme în faza şi cu forma actuală. In curînd dezvoltarea economică va aţîţa lupta naţională, şi în Transil­vania, în Ungaria, se vor repeta— cu puţine schimbări—scenele din Bo­hemia şi Austria.* E greu să prevezi care va fi re­zultatul acestor lupte. in tot­d’a­una revoluţiunilor le-au 4

Next