Adevěrul, decembrie 1897 (Anul 10, nr. 3018-3044)
1897-12-01 / nr. 3018
Luni 1 Decembrie 1837 Biciclete de hirtie. — La Springfield, in Anglia, s’a construit o uainA unde se transformă hirtia comprimaţi in tuburi. Puşi in contact cu mai multe săruri, hirtia aceasta ia culoarea otelului, confundindu-se cu acesta. Tuburile acestea stat mal uşoare da ett cele de oţel şi shit foarte solide. Asadar, vom vedea in curind biciclete de hirtie. Hora de la Plevna Colo’n Plevna şi’n redute Stau păgânii mii şi sute, Stau la pândă tupiniţi Ca zăvoziî cei turbaţi. Las’să şeadă mari şi mici.. Trageţi hora, măi voinicii II Sus în tabăra turcească Dat a tusa migărească. Răpciugoşii crunt tuşesc, Cu ghiulele'n noi stropesc. Las'să crăpe mici şi mari.. Trageţi hora, mâi tunari ! III Jos în vale pe câmpie Başbuzuci de căs&pie Şi cerchezi mereu cumpliţi Rup cu dinţii din răniţi. Las'să rupă... rupe-l-aşi... Trageţi hora, călăraşi ! IV Ziua noaptea glonţil plouă, Tot pământul ud de rouă. Nu e rouă din senin, Ci e sânge de creştin. Las'să pleae ca din nori... Trageţi hora, roşiori! V Iată măi... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ş’un godăcel, Toţi cu râtul de oţel. Las'să fete mii de mii... Trageţi hora, măi copil ! VI Ne-a veni şi nou’odată Zi de plată şi răsplăti, Să'l aducem la aman Pe gaziul de Osman. Vie !... ura !... la Balcani... Trageţi hora, măi curcani ! VII Cât e negru, cât e soare Moartea sa de pânditoare Şi prin şanţuri şi prin răpi Şi tot bate din aripi. Las'să bată până mâni... Trageţi hora, măi romîni ! V. Alexandri. CĂDEREA PLEVNEI —Fragment din „Istoria luptelor Romînilor* * de col. T. C. Vacarescu — Triste ştiri se aduceau lui Osman paşa de la oştirea sa de peste Vid, respinsa, înconjurată, bătută de Romini, şi care perduse pină aci, afară de răniţi şi ucişi, peste 8.000 oameni luaţi prinşi in întăririle de la Opanez de la Krişin şi pe şoseaua de la gura Plevnei. Comandantul otoman se convinse atunci că ne mai puţin a fi susţinută ieşirea sa nu mai era cu putinţă, şi se hotărî a se retrage înapoia Vidului. Puţin după 12 ore, Turcii încep această mişcare. Generalul Ganetzki îndreaptă asupra lor focul vntregei artilerii a diviziunei a 3-a de granadieri, întărită de bateriile Alexandrescu și Grămăticescu din brigada Cantili, care, inaintind către aripa dreaptă a vrăjmaşului, îl lovesc în flanc, pacind bateriile romine de pe muchia dominantă a Opanezului, pe malul drept al Vidului, văzind mişcarea înapoi a Turcilor, trag asupra gloatelor inamice cari se adună şi se înghesuie spre poduri. Granadierii ruseşti, brigada l-a a diviziunei a 5-a din armata imperială şi brigada romina Cantili încep a înainta asupra inamicului în retragere şi ’l urmăresc cu salvele lor. Un nou incident nenorocit se iveşte atunci pentru armata otomană. Calul lui Osman paşa este omorit de o spărtură de obuz, şi muşlrul însuşi este rănit de un glonţ care ’i străpunge piciorul sting. Cind văd căzind pe poruncitorul care ’l însufleţise pină atunci cu neinfrinta lui tărie, Turcii ’i cred ucis; ştirea morţei sale se răspindeşte ca fulgerul, o des’âvîrşită descuragiare se strecoară la rîadurile oştenilor săi, retragerea se preschimbă in neoprită dosire. Râsturnind tunurile, chesoanele şi tot ce le împedica calea, Turcii se prăvălesc asupra podului de piatră şi asupra celui improvizat dimineaţa, se îmbulzesc unii peste alţii, dau prin apă spre a’şi face drum mai curind, şi în acea neînfrinată invălmăşală, in acea nespusa dezordine, obuzele ruseşti şi romineşti fac un cumplit seceriş. Oştirea aliată îi urmăreşte d’aproape şi ajunge pină la rin, culegind în urma fugarilor tunuri, lăzi pline cu munifiriî, arme mulţime. In această urmărire trupele noastre (brigana Cantili) prind 2 baterii turceşti. *) Osman paşa, rănit, fusese transportat într'o căsuță care se afla pe malul drept al Vidului, sub muchia unui deal de lîngă șoseaua Sofiei la capul podului de piatră. Coloanele românedespre *) Raportul n° 2.387 din 29 Noembrie (XI Decembrie) 1887 al generalului Racoviță către generalul Cernat. . N. Filipescu pus in libertate Veri pag. IV — Plevna înaintaseră pa şoaea, aproape de pod, şi Înconjuraseră gloatele turceşti cari, cum am văzut, ridicaseră steagul alb şi lepădaseră armele. Un ofiţer superior turcesc sa prezentă înaintea colonelului Cerchez şi ’i spuse că Osman paşa cere a’i vorbi. Colonelul român se duse fără întîrziere la locuinţa unde era capul oştire turceşti, şi aflîndu-l rănit, comandă îndată o companie de gardă din regimentul al 3-lea de linie. Colonelul Cerchez, însoţit de colonelii Arion E., Berendeld şi de mai mulţi ofiţeri din statul-major romin, intră în acea mică şi sărăcăcioasă colibă unde găsi pe muştrul şezind pe o ladă golită de cartuşe, cu piciorul rănit descălţat şi întins, iar bătrinul doctor Hassib-bey sta îngenuchiat înaintea şefului sau şi cerceta cu băgare de seamă rana asupra cărei aplica un pansament. Suferinţa morală, mai mult decit durerea fizică, era întipărită pe faţa lui Osman; în jurul său mai mulţi paşi şi înalţi ofiţari steteau trişti şi in tăcere. Colonelul Cerchez salută cu respect pe eroicul comandant al armatei otomane care -i zise, prin tihnaciu, că, după ce a făcut tot ce datoria ’i poruneia, doreşte să ştie condiţiunile sub carî este primită predarea sa şi a armatei sale. Colonelul Cerchez răspunse în limba franceză că n’ara în această privinţă instrucţiuni, şi că va trimite a lua ordinile căpetenie! armatei de Vest. In acelaşi timp porni un ofiţer spre a raporta domnitorului cel ce e se petreceau, ci ca slabi şi costelivi. In aceste căruţe erau grămădite, unele peste altele, turcoaica cu iaşmacurile trase pe obraz, copii, bagage şi unelte casnice. Pe feţele Întristate ale acestor oameni se citea suferinţa privaţiunilor îngăduite, scinteie de ură la vederea creştinului învingător luceaţi în ochii unora, dar nu genere fizionomiile oglindeai! klametul islamit, supunerea la nenorocire şi la soartă protivnică. Jur-imprejur astă mulţime care coprinde toată valea, este împresurată de trupele şi de tunurile noastre, cari, pe măsură ce batalioanele otomane lapădă armele şi ’şi reiau rindurile, se constituie în escorte şi pornesc cu prinşii turceşti spre întăririle noastre, unde ’i Închid sub, pază. Apoi nud ’nainte, de amindoui, laturi ale şoselei, stau in grămezi pe pămint mii de puşti, cartuşiere, săbii iatagane şi arme de tot felul depuse de Turci. Aia pe şosea se intîlni Domnitorul cu marele duce Nicolae care venea spre Plevna, şi ambele căpetenii se îmbrăţişară şi se felicitară pentru marea izbindâ cîştigatâ de armatele aliate. Puţin după aceasta se apropia de şosea, îndreptîndu-se spre Plevna, trăsura in care se aşezase mareşalul otoman rănit, avînd in faţă pe medicul sau. Trăsura, escortată de un peloton din al 3-lea regiment de călăraşi înainte, de un alt peloton din ulani ruşi de Bug înapoi, şi însoţită de paşi, de oficeri turci călări sad pe jos, se orial, se descoperi cu respect înaintea şefului otoman, şi'l aclamă strigînd în limba francezi : «Trăiască torosul Osman paşa !» Mareşalul, care se oprise aci spre a se odihni la moment pe un scaun, de osteneala cel pricinuia proaspăta răni, adinc mişcat de aceste semne de considaraţiune din partea protivnicilor, răspunse tot în limba franceză: «Mulţumesc domnilor oficeri «ruşi şi romini, ’şi'mi pare bine văzind «că aprobă, ca oşteni, că ’mi-am fâcut datoria mea de oştean.» acestui act ar fi răul tratament din partea concubinului sau Josef Circoner. Parchetul a fost sesizat. La bariera urbei Urlaţi, judeţul Prahova, poliţia a găsit mort pe bătrînul Gorie Cricov, care, plecind din comuna sa la spitalul din Urlaţi, a murit pe drum. Individul D. Neagşu Berleaga din comuna Buta judeţul Prahova, luîndu-se la ceartă cu mai mulţi indivizi într’o circiumă şi nereuşind a’i bate, a tras cu puşca într’unul din adversari, rănindu’l de moarte. Parchetul din Ploeşti anchetează faptul. Soldaţii romini in tranşie Una din glumele pe cari le făceaudorobanţii cari se aflau la avant-posturi era ca să pună intr’un vîrf de puşcă o căciulă şi o manta şi să o ridice afară din şanţ. Imediat salve de împuşcături raspundeau acestei glume, iar Rominii faceau haz de păcăleala Turcilor. Pe cînd colonelul Cerchez se prezintase înaintea lui Osman paşa, trupele din al 6-lea sector de peste Vid, granadierii ruseşti şi batalioanele române, ajunseseră la pod unde Turcii ridicaseră asemenea steagul alb. Generalul rus Strukof se înfăţişă înaintea lui Osman paşa, şi el declară că este trimis înainte de citre generalul Ganetzki, care comandă trupele din al 6-lea sector, spre a ’i aduce la cunoştinţă că acel comandant, neavînd nici un ordin din partea capului Armateî de Vest, nu poate oferi maşiniluî decit predarea fără nici o condiţiune. Peste puţin sosi şi generalul Ganetzki, care confirmă cele spuse de generalul Strukof. Osman mai intim tăcu; apoi cu glas întristat şi liniştit zise medicului sau nu turceşte : «Zilele trec, dar nu se aseamină; unele «fericite, altele nenorocite». Plecindu-şî capul se cufundă citeva momente în cugetări; apoi la observaţiunea generalului Strukof că se face târziu, căpetenia turcească îşi descinse încet de la brio sabia dăruită de sultanul, cu miner împodobit cu pietre scumpe, o privi un minut cu înduioşare şi o dete, fără a zice un cuvint, generalului Ganetzki. Ochii paşilor şi ofiţerilor turceşti dinprejur, scinteiaui de lacrimi, emoţiunea cuprinsese inimile ofiţerilor români şi ruşi prezenţi la această dureroasă scenă. Apoi Osman făcu un semn bătrinului Adil paşa, indicindu-i să se ducă să predea oştirea. Acesta salută cu respect punind, după obiceiul musulman, mina la inimă şi la frunte, şi eşi spre a transmite ordinul şefului său. Domnitorul, carepriveghiase da pe înălţimile Bucovei asaltul trupelor române asupra Opanezului şi îndreptase apoi marşul coloanelor noastre asupra spatelui oştirei turceşti, primise defileul a 7000 prinşi făcuţi in luptă de oştirea noastră. Venindu-i raportul despre predarea lui Osman şi a oştirei sale, porni o depeşă telegrafică împăratului Alexandru, care se afla pe platoul deasupra Radişovei de unde urma bătălia, şi îi anunţă strălucitul rezultat. Apoi căpetenia armatei române pogori de la Opanez pe şoseaua Plevnei spre Vid, unde, in trecere, era aclamat cu strigări entuziaste şi de nespusă bucurie a oştenilor săi. Cîmpia care se întindea din marginea oraşului pină la podul Vidului, înfăţişă una din acele privelişti caii nu se mai şterg din mintea celor ce le au văzut. Cit coprindeau ochii nu se zarea de cit fesuri, turbane şi cialmale roşii, albe, verzi, de toate feţele, ale soldaţilor şi locuitorilor musulmani din Plevna, cari steteau înţesaţi in jurul miilor de căruţe înhămate cu boi, ori ori înaintea înalţilor comandanţi. Osman se ridică, sprijinindu-se de coşul trăsurei, şi salută. Domnitorul şi marele duce întinseră mina valorosului comandant, felicitindu-l pentru frumoasa lui apărare. Osman se înclina mulţumind prin citeva cuvinte întrerupte de emoţiunea de care era coprins, şi se aşeză iarăşi în trăsura in care pomni spre oraş, unde comandantul turcesc fu locuit într’o casă spaţioasă, dindui-se o companie de trupe omeneşti ca gardă de onoare. Împreună cu căpetenia oştirei otomane, se predară armatei aliate 10 paşale: muşirul Osman paşa; ferikul Adil paşa; rivalele Tahir paşa, şef de stat-major general; Tefik paşa, comandantul geniului; Ahmet paşa, comandantul artileriei; Atif paşa ; Sadik paşa Toir-Omer paşa; Husein-Tasi paşa şi Edhem paşa. Apoi 130 de oficeri superiori, 2.000 oficeri subalterni, 40,000 oameni de infanterie şi artilerie,20 călăreţi şi 77 tunuri. Drapele afară de unul cucerit de Roman , în reduta Opanezului, şi de altul luat de grenadierii ruşi în lupta peste Vid, nu se găsiră, dovadă că oştirea turcească le desfiinţase pentru a nu cădea aceste odoare ostăşeşti in mîna vrăjmaşului. Turcii perduseră în bătălia de la *28 noembre xo decembre 11ial t)tRc de 6.000 oameni ucişi şi răniţi. Dar şi pierderile noastre fuseseră simţitoare, mai ales acelea ale grenadierilor ruseşti in iuţită năvălire a lui Osman; ei avură ca la 1.800 oameni morţi şi răniţi. Perderile Romînilor erau mai puţin însemnate. Spada lui Osman fu prezintată de comandanţii armatelor aliate împăratului Alexandru II, ca înaltă satisfacţiune pentru Suveranul care stătuse pînă in sfîrşit înaintea Plevnei, împărtăşind greutăţile oştirilor, dovedind stăruinţă şi răbdare chiar în momente in cari descuragiarea începuse a se străcura în inimele statului-major rusesc. “”A Ţarul Rusiei, Domnul Romînilor şi marele duce Nicolae, însoţiţi de un numeros stat-major rusesc şi rominesc, intrară întriumf în Plevna, aclamaţi ca liberatori de întreaga populaţiune creştină. Aci se prezintă înaintea Împăratului şi căpeteniilor oştirilor aliate, mareşalul otoman, sprijinindu-se, din cauza ranei sale, pe medicul lui şi pe dragomanul cvartierului general rusesc. Suveranul Rusiei lăudă vitejia cu care se luptase comandantul turcesc, şi în semn de stima pentru dînsul, îi înapoia spada. Cînd eşi Osman da la audienţa împăratului, mulţimea de oficeri romini şi ruşi adunaţi in faţa cuartierului impe Telegrame — (Serviciul „Agenţiei român**) — Discursul minister, englez Bristol, 20 Noembrie. — Sir M. Hicks Black a pronunţat un discurs aseară in care vorbind de afacerile din Egipt, a zis când o să vie momentul se va executa şi mersul asupra lui Karthum. Guvernul nu va ezita si ceară parlamentului de a veni in ajutor Egiptului. Guvernul englez trebueai fie gata să apere drepturile sale in străinătate, chiar dacă vreo dată ar trebui si rischeze un rezbel, dacă e sigur că aceste drepturi există şi dacă are încrederea că este susţinut de sprijinul şi credinţa poporului. TEATRU-MUZICA Opera Aseară s’a dat la Operă Norma. Au cintat d-nele Medianu, Vladaiu şi Piacca, şi d-nii Băjenaru, Bărcănescu şi Tamani. Ce vroiţi să spun? Cine ii pune pe cei de la direcţie să dea inspinarea cintăreţitor noştri astfel de opere obositoare şi cari cer experienţă multă? Artiştii au făcut tot ce au putut şi nu * vina lor dacă n’au reuşit să iasă bine. Da altfel, el şi’au făcut datoria şi au spus direcţiei că încă nu *« simt stăpini pe roluri. In special d-na Medianu, care incontestabil a o foarte bună achiziţie pentru operă, a declarat că n’ acut destule repetiţii şi cu toate astea direcţia a impus să se evite opera asearâ, foarte rau. Lumea primise bine trupa lirică, dar dacă se începe astfel, o să rămie sala goală şi la operă. Ntî vă intindeţi mai mult de cit vă e plapoma. Nu va încercaţi să daţi opere prea grele, că nu merge. Cu procedura asta ucideţi nişte artişti cari in opere potrivite, cu mijloacele lor, ar avea succese frumoase. Dacă direcţia nu vrea să înţeleagă, atît mai rau. D. Tamanti debutantul de aseară are voce simpatică, deşi nu mare, şi cintă cu oarecare îndemînare. INFORMATIVUI Atragem atenţiunea cititorilor asupra discursului de ieri al d-lui deputat V. Gh I. Morţun, in chestia nenorocitului duel Lahovary — Filipescudiscurs pe care il publicăm , la darea de seamă a Camerei, „in extenso” după notele stenografice. Noua şcoală de copii de trupă, înfiinţată la monastirea Dealului de lîngă Tîrgovişte, a început cursurile. Sunt 200 elevi înscrişi în şcoală. Director a fost numit d. căpitan Constantinescu, din regimentul 21 infanterie. Consiliul comunal al Capitalei va discuta, in sesiunea extraordinară in care va fi convocat săptămâna aceasta, asupra gestiunei financiare pe anul 1898. Astăzi consiliul central de administraţie al societatei funcţionarilor publici va ţine şedinţă. Intre alte chestiuni va discuta şi ridicarea unei statui decedatului Demitrie Ghica, fost preşedinte de onoare al societăţii. Ministerul de instrucţiune a dat o circulară tuturor directorilor de şcoli, invitându - să înştiinţeze pe părinţii elevilor că şcoalele vor fi deschise la 8 Decembrie. Direcţia căilor ferate aduce la cunoştinţă că cu începere de Luni, 6 Decembrie, circulaţia trenului pentru calatori şi mărfuri pe linia Piteşti-Curtea de Argeş se va face în chipul următor : f. Plecarea din Piteşti 9.30 dimineaţa, sosirea la Curtea de Argeş la 11.40 dimineaţa. Plecarea din Curtea de Argeş la 2.10 p. m., sosirea la Piteşti la 4.10 p. m. Inspectorii generali ai armatei se vor întruni Luni, 1 Decembrie, la ministerul de război pentru a întocmi noile tablouri de mam Doi ce se vor face în armată pe ziua de 1 Ianuarie. Planul strategic al Plevnei Luat din cartea Războiul Oriental de dr. Popp și Alexe. caută să ascunză adevărul tăgăduind toate aceste ruşini pe cari cîrmuitorii le-au îngrămădit peste capul nostru. O demonstraţie militară contra palatului Nu se ştie din care cauză ofiţerii de rezervă n’au fost invitaţi a lua parte nici la parada militară de erl, nici la banchetul de aseară ce s’a dat la palat, pentru aniversarea cădere! Plevnei. Ofiţeri de rezervă, veterani, cari au luat parte in campanie şi cărora, natural, Li se datoreşte in special atenţiune la o astfel de serbare, văzind această desconsiderare, s’ au întrunit tot aseară intre el la un banchet dat la Clubul ofiţerilor de rezeră. Au luat parte generalii Manu, Angelescu, Dunca, Hert, Calinescu, Algiu precum şi un mare număr de ofiţeri superiori şi inferiori din rezervă, cari au fost in campanie. * La şampanie, generalul Calinescu, preşedintele clubului a închinat in sănătatea regelui, iar colonel Obedeanu pentru majestatea sa regina şi familia. Au mai vorbit generalii Angelescu şi Manu, iar seria toasturilor a încheiat-o locotenentul Teodorescu în amintirea vitejilor ce au murit pe cimpiile Bulgariei. Banchetul, a fost foarte animat şi nu s’a terminat de cit la ora 1 în sunetele muzicei regimentului de roşiori. Era o veselie de nedescris ce se desemnă pe figurile imbătrinite ale acelora cari s’au luptat în timpul războiului, şi acum 20 de ani îşi reaminteau unul altuia episoade din război. * Iniţiativa luată de ofiţerii de rezervă le face onoare şi arată o dată mai mult cit de puţin se ţine seamă la noi, şi cum se nesocotesc pina şi drepturile ce au aceşti bravi apărători ai patriei, la recunoştinţa şi consideraţiunea ce o merită prin faptele lor. De altfel e un artist, deja cunoscut, ■ăci publicul l’a aplaudat astă vară la Casino.* Reprezentaţia de aseară de la Teatrul Naţional s’a dat in beneficiul primei noastre artiste,d-na Al. Romanescu. S’a jucat pentru prima oară o nouă piesa a d-luî Ion Neniţescu. Piesa poartă titlul O singură iubire. Piesa d-lu! Neniţescu tratează un subiect foarte mult întrebuinţat şi autorii n’a reuşit să-l prezinte cu îndemânare in 0 singură iubire. Ca şi in „Radu de la Afumaţi“ sunt multe slăbiciuni în technica. Limba bună însă şi unele scene reuşite. Actorii şi-au făcut bine datoria. Moşii. Membrii Ligei din Bucureşti sânt convocaţi pentru astăzi in adunare generală. Adunarea se ţine in localul Ligel, din strada Nouă No. 3 Săptămâna aceasta d. Ferichide va supune votăreî corpurilor legiuitoare proectul de reformă a legei judeţene. Atragem atenţia asupra ru- Dricel du pag. 5 intitulată CARTI-PREMII. Proectul de lege pentru convenţi- Unea comercială cu Turcia a trecut eri prin toate secţiunile. Consiliul judeţului Vilcea va fi convocat in sesiune extraordinară in cursul lunei Decembrie. O telegramă particulară a ziarului N. Fr. Presse expediată din Bucureşti, spune că D. Fonton, ministrul Rusiei, in numele corpului diplomatic, s’a prezentat la d. Dim. Sturdza, preşedintele consiliului, notificindu-î că, in urma neglijenţeî poliţiei, mai mulţi supuşi strami au suferit devastări cu ocazia esceselor, și deci cere despăgubiri pentru daunele suferite. Va să zică notă diplomatică s’a înmînat. guvernului nostru, despăgubiri s’afi cerut... și ziarele oficioase Crima, Renete, Accidente Ifin Tară. Din Brăila ni se telegrafiază că fata Ans Simon, cîntăreaţă într’un café ehantan d’acolo, s’a otrăvit cu o soluţiune de acidienie Cauza care a determinat-o la săvîrşirea Atlevél ..■t-.u -,d'-.0 O nouă speţă de escroc Un escroc îndrăzneţ profitind de dezordinile de Duminecă şi de panica ce domneşte printre comercianţii evrei din Capitală, a adresat alaltăieri o scrisoare proprietarului magazinului «La Lanţ» din strada Lipscani No. 5, cerindu-i bani şi ameninţîndu-l cu devastarea şi chiar cu moartea, la caz dacă ar refuza sâ plătească. Iată textul acestei scrisori: «Fiind-că ţi-ai permis ca să ţii prăvălia deschisă in zilele cind toţi ceil’alţi negustori ovrei au stat cu prăvăliile închise, de teama devastărilor, te incunoştiinţăm că ai sâ plăteşti 200 lei pe cari sa-i ţii gata cînd vom trimite un om al nostru sâ-’i ridice. «Iţi punem insă în vedere să nu încerci a înştiinţa poliţia, căci altfel nu mai vezi lumina zilei şi noi nu ne temem». Această scrisoare ameninţătoare era iscălită: Comitetul.* Neguţătorul crezu la început că scrisoarea este o simplă glumă şi nu făcu mare caz, dar ieri seara s’a prezentat la el un individ care ’î-a inminat o a doua scrisoare de ameninţare, iarăşi iscălită «Comitetul». De astă-datâ comerciantul aviză poliţia care aresta pe aducătorul scrisoare!. Din cercetările făcute, s’a constatat insă că acest individ n’a fost decit un instrument orb al unui escroc, care i-a promis un leu dacă va remite scrisoarea in chestiune. Totuşi, poliţia l’a menţinut in arest şi a început investigafiunile pentru a descoperi pe escroc. _____ X. Sinuciderea din Str. Berzei In strada Berzei No. 147 locueşte d. Nae Dumitrescu, împreună cu sofia şi patru copii. Fiica sa cea mai mare, anume Smaranda, era foarte frumoasă şi mult iubita de părinţii săi. In timpul din urmă tinăra fată făcu cunoştinţă cu un sergent-major din artilerie, care îi făgădui că o va lua în căsătorie. Sergentul-major însă, n’avea nici de cum gîndul să se însoare. Toate vorbele lui de dragoste pe cari le adresa fetei, erau pentru interes, căci fata lua bani de la tatal ei și’i dedea lui. Prin Iulie anul trecut, sergentul se prezintă la concurs pentru a intra in şcoala de la Bistriţa. Reuşind, în Octombrie se prezintă la şcoală. Citeva zile la început cei doi tineri aveau regulat corespondenţă. De la un timp insă, sergentul nu mai scrise nimic. Fata care iubea la nebunie pe sergent îi scrise mai multe scrisori pe rind şi, văzind că nu ii răspunde, se hotărăște a se sinucide, deoarece, zicea fata", a trăi fără el, este un adevărat chin. * Acum citeva zile Smaranda cumpăra mai multe cutii cu chibrituri şi voi să se sinucidă, dar fu surprinsa de părintinţiisăi. Gîndul de a se sinucide nu o părăsi insă. Eri, pe cind părinţii săi nu se aflau acasă, cumpără şapte cutii cu chibrituri; se duse intr’o cameră pe care o încuepe din năuntru, apoi dizolvă acole cutii cu chibrituri în apă şi bău. După citeva minute nişte dureri îngrozitoare o coprinseră, dar încercă să se abţină de a ţipa, spre a nu deştepta luarea aminte a părinţilor săi. I-a fost insă imposibil, căci durerile erau aşa de mari că o făcură să se vaete. Un frate al săli mai mic, auzind in camera vecină gemete, se duse să vad