Adevěrul, decembrie 1897 (Anul 10, nr. 3018-3044)

1897-12-01 / nr. 3018

Luni 1 Decembrie 183­7 Biciclete de hirtie. — La Spring­field, in Anglia, s’a construit o uainA unde se transformă hirtia comprimaţi in tuburi. Puşi in contact cu mai multe săruri, hirtia aceasta ia culoarea otelului, confundindu-se cu acesta. Tuburile acestea stat mal uşoare da ett cele de oţel şi shit foarte solide. Asa­dar, vom vedea in curind bici­clete de hirtie. Hora de la Plevna Colo’n Plevna şi’n redute Stau păgânii mii şi sute, Stau la pândă tupiniţi Ca zăvoziî cei turbaţi. Las’să şeadă mari şi mici.. Trageţi hora, măi voinicii II Sus în tabăra turcească Dat a tusa migărească. Răpciugoşii crunt tuşesc, Cu ghiulele'n noi stropesc. Las'să crăpe mici şi mari.. Trageţi hora, mâi tunari ! III Jos în vale pe câmpie Başbuzuci de căs&pie Şi cerchezi mereu cumpliţi Rup cu dinţii din răniţi. Las'să rupă... rupe-l-aşi... Trageţi hora, călăraşi ! IV Ziua­ noaptea glonţil plouă, Tot pământu­l ud de rouă. Nu e rouă din senin, Ci e sânge de creştin. Las'să pleae ca din nori... Trageţi hora, roşiori! V Iată măi... din parapete Vine-o scroafă ca să fete Opt godaci ş’un godăcel, Toţi cu râtul de oţel. Las'să fete mii de mii... Trageţi hora, măi copil ! VI Ne-a veni şi nou’odată Zi de plată şi răsplăti, Să'l aducem la aman Pe gaziul de Osman. Vie !... ura !... la Balcani... Trageţi hora, măi curcani ! VII Cât e negru, cât e soare Moartea sa de pânditoare Şi prin şanţuri şi prin răpi Şi tot bate din aripi. Las'să bată până mâni... Trageţi hora, mă­i romîni ! V. Alexandri. CĂDEREA PLEVNEI —Fragment din „Istoria luptelor Romînilor* * de col. T. C. Vacarescu — Triste ştiri se aduceau lui Osman paşa de la oştirea sa de peste Vid, res­pinsa, înconjurată, bătută de Romini, şi care perduse pină aci, afară de ră­niţi şi ucişi, peste 8.000 oameni luaţi prinşi in întăririle de la Opanez de la Krişin şi pe şoseaua de la gura Plev­­nei. Comandantul otoman se convinse atunci că ne mai puţin a fi susţinută i­eşirea sa nu mai era cu putinţă, şi se hotărî a se retrage înapoia Vidului. Puţin după 12 ore, Turcii încep a­­ceastă mişcare. Generalul Ganetzki în­dreaptă asupra lor focul vntregei arti­lerii a diviziunei a 3-a de granadieri, întărită de bateriile Alexandrescu și Grămăticescu din brigada Cantili, care, inaintind către aripa dreaptă a vrăj­maşului, îl lovesc în flanc, pa­cind ba­teriile romine de pe muchia dominantă a Opanezului, pe malul drept al Vidu­lui, văzind mişcarea înapoi a Turcilor, trag asupra gloatelor inamice cari se adună şi se înghesuie spre poduri. Granadierii ruseşti, brigada l-a a di­­viziunei a 5-a din armata imperială şi brigada romina Cantili încep a înainta asupra inamicului în retragere şi ’l ur­măresc cu salvele lor. Un nou incident nenorocit se iveşte atunci pentru ar­mata otomană. Calul lui Osman paşa este om­orit de o spărtură de obuz, şi muşlrul însuşi este rănit de un glonţ care ’i străpunge piciorul sting. Cind văd căzind pe poruncitorul care ’l în­sufleţise pină atunci cu neinfrinta lui tărie, Turcii ’i cred ucis; ştirea morţei sale se răspindeşte ca fulgerul, o des’â­­vîrşită descuragiare se strecoară la rîa­­durile oştenilor săi, retragerea se pre­schimbă in neoprită dosire. Râsturnind tunurile, chesoanele şi tot ce le împe­­dica calea, Turcii se prăvălesc asupra podului de piatră şi asupra celui im­provizat dimineaţa, se îmbulzesc unii peste alţii, dau prin apă spre a’şi face drum mai curind, şi în acea neînfri­­nată invălmăşală, in acea nespusa de­zordine, obuzele ruseşti şi romineşti fac un cumplit seceriş. Oştirea aliată îi ur­măreşte d’aproape şi ajunge pină la rin, culegind în urma fugarilor tunuri, lăzi pline cu munifiriî, arme mulţime. In această urmărire trupele noastre (bri­­gana Cantili) prind 2 baterii turceşti. *) Osman paşa, rănit, fusese transportat într'o căsuță care se afla pe malul drept al Vidului, sub muchia unui deal de lîngă șoseaua Sofiei la capul podului de piatră. Coloanele române­­despre *) Raportul n° 2.387 din 29 Noem­brie (XI Decembrie) 1887 al generalului Racoviță că­tre generalul Cernat. . N. Filipescu pus in libertate Veri pag. IV — Plevna înaintaseră pa şoaea, aproape de pod, şi Înconjuraseră gloatele turceşti cari, cum am văzut, ridicaseră steagul alb şi lepădaseră armele. Un ofiţer su­perior tu­rcesc sa prezentă înaintea co­lonelului Cerchez şi ’i spuse că Osman paşa cere a’i vorbi. Colonelul român se duse fără întîrziere la locuinţa unde era capul oştire­ turceşti, şi aflîndu-l rănit, comandă îndată o companie de gardă din regimentul al 3-lea de linie. Colonelul Cerchez, însoţit de colonelii Arion E., Berendeld şi de mai mulţi o­­fiţeri din statul-major romin, intră în acea mică şi sărăcăcioasă colibă unde găsi pe muştrul şezind pe o ladă golită de cartuşe, cu piciorul rănit descălţat şi întins, iar bătrinul doctor Hassib-bey sta îngenuchiat înaintea şefului sau şi cerceta cu băgare de seamă rana asu­pra cărei aplica un pansament. Sufe­rinţa morală, mai mult de­cit durerea fizică, era întipărită pe faţa lui Osman; în jurul său mai mulţi paşi şi înalţi o­­fiţari steteau­ trişti şi in tăcere. Colo­nelul Cerchez salută cu respect pe e­­roicul comandant al armatei otomane care -i zise, prin tihnaciu, că, după ce a făcut tot ce datoria ’i poruneia, do­reşte să ştie condiţiunile sub carî este primită predarea sa şi a armatei sale. Colonelul Cerchez răspunse în limba franceză că n’ara în această privinţă instrucţiuni, şi că va trimite a lua or­­dinile căpetenie! armatei de Vest. In acelaşi timp porni un ofiţer spre a ra­porta domnitorului cel ce e se petreceau, ci ca­ slabi şi costelivi. In aceste căru­ţe erau grămădite, unele peste altele, turcoaica cu iaşmacurile trase pe obraz, copii, bagage şi unelte casnice. Pe fe­ţele Întristate ale acestor oameni se ci­tea suferinţa privaţiunilor îngăduite, scinteie de ură la vederea creştinului învingător luceaţi în ochii unora, dar nu genere fizionomiile oglindeai! kla­­metul islamit, supunerea la nenorocire şi la soartă protivnică. Jur-impre­jur astă mulţime care coprinde toată va­lea, este împresurată de trupele şi de tunurile noastre, cari, pe măsură ce batalioanele otomane lapădă armele şi ’şi reiau rindurile, se constituie în es­corte şi pornesc cu prinşii turceşti spre întăririle noastre, unde ’i Închid sub, pază. Apoi nud ’nainte, de amindoui, laturi ale şoselei, stau in grămezi pe pămint mii de puşti, cartuşiere, săbii iatagane şi arme de tot felul depuse de Turci. Aia pe şosea se intîlni Domnitorul cu marele­ duce Nicolae care venea spre Plevna, şi ambele căpetenii se îm­brăţişară şi se felicitară pentru marea izbindâ cîştigatâ de armatele aliate. Puţin după aceasta se apropia de şo­sea, îndreptîndu-se spre Plevna, tră­sura in care se aşezase mareşalul oto­man rănit, avînd in faţă pe medi­cul sau. Trăsura, escortată de un pe­lo­ton din al 3-lea regiment de călăraşi înainte, de un alt peloton din ulani ruşi de Bug înapoi, şi însoţită de paşi, de oficeri turci călări sad pe jos, se o­rial, se descoperi cu respect înaintea şe­fului otoman, şi'l aclamă strigînd în limba francezi : «Trăiască torosul Osman paşa !» Mareşalul, care se o­­prise aci spre a se odihni la moment pe un scaun, de osteneala cel pricinuia proaspăta răni, adinc mişcat de aceste semne de considaraţiune din partea protivnicilor, răspunse tot în limba franceză: «Mulţumesc domnilor oficeri «ruşi şi romini, ’şi'mi pare bine văzind «că aprobă, ca oşteni, că ’mi-am fâ­­­cut datoria mea de oştean.» acestui act ar fi răul tratament din partea concubinului sau Josef Circoner. Parchetul a fost sesizat. La bariera urbei Urlaţi, judeţul Prahova, poliţia a găsit mort pe bătrînul Gorie Cri­­cov, care, plecind din comuna sa la spita­lul din Urlaţi, a murit pe drum. Individul D. Neagşu Berleaga din co­muna Buta judeţul Prahova, luîndu-se la ceartă cu mai mulţi indivizi într’o circiumă şi nereuşind a’i bate, a tras cu puşca în­­tr’unul din adversari, rănindu’l de moarte. Parchetul din Ploeşti anchetează faptul. Soldaţii romini in tranşie Una din glumele pe cari le făceau­­dorobanţii cari se aflau la avant-po­­sturi era ca să pună intr’un vîrf de puşcă o căciulă şi o manta şi să o ridice afară din şanţ. Imediat salve de împuşcături raspundeau acestei glume, iar Rominii faceau haz de păcăleala Turcilor. Pe cînd colonelul Cerchez se prezin­­tase înaintea lui Osman paşa, trupele din al 6-lea sector de peste Vid, gra­nadierii ruseşti şi batalioanele române, ajunseseră la pod unde Turcii ridica­seră asemenea steagul alb. Generalul rus Strukof se înfăţişă înaintea lui Os­man paşa, şi el declară că este trimis înainte de citre generalul Ganetzki, ca­re comandă trupele din al 6-lea sector, spre a ’i aduce la cunoştinţă că acel comandant, neavînd nici un ordin din partea capului Armateî de Vest, nu poa­te oferi maşiniluî de­cit predarea fără nici o condiţiune. Peste puţin sosi şi generalul Ganetzki, care confirmă cele spuse de generalul Strukof. Osman mai intim tăcu; apoi cu glas întristat şi li­niştit zise medicului sau nu turceşte : «Zilele trec, dar nu se aseamină; une­le «fericite, altele nenorocite». Plecin­­du-şî capul se cufundă cite­va momen­te în cugetări; apoi la observaţiunea generalului Strukof că se face târziu, căpetenia turcească îşi descinse încet de la brio sabia dăruită de sultanul, cu miner împodobit cu pietre scumpe, o privi un minut cu înduioşare şi o dete, fără a zice un cuvint, generalului Ganetzki. Ochii paşilor şi ofiţerilor tur­ceşti dinprejur, scinteiaui de lacrimi, e­­moţiunea cuprinsese inimile ofiţerilor români şi ruşi prezenţi la această du­reroasă scenă. Apoi Osman făcu un semn bătrinului Adil paşa, indicindu-i să se ducă să predea oştirea. Acesta salută cu respect punind, după obiceiul musulman, mina la inimă şi la frunte, şi eşi spre a transmite ordinul şefului său. Domnitorul, care­­priveghiase da pe înălţimile Bucovei asaltul trupelor ro­mâne asupra Opanezului şi îndreptase apoi marşul coloanelor noastre asupra spatelui oştirei turceşti, primise defi­leul a 7000 prinşi făcuţi in luptă de oştirea noastră. Venindu-i raportul despre predarea lui Osman şi a oştirei sale, porni o depeşă telegrafică împăra­tului Alexandru, care se afla pe platoul de­asupra Radişovei de unde urma bă­tălia, şi îi anunţă strălucitul rezultat. Apoi căpetenia armatei rom­âne pogori de la Opanez pe şoseaua Plevnei spre Vid, unde, in trecere, era aclamat cu strigări entuziaste şi de nespusă bucu­rie a oştenilor săi. Cîmpia care se întindea din margi­nea oraşului pină la podul Vidului, în­făţişă una din acele privelişti caii nu se mai şterg din mintea celor ce le au văzut. Cit coprindeau ochii nu se za­rea de cit fesuri, turbane şi cialma­­le roşii, albe, verzi, de toate feţele, ale soldaţilor şi locuitorilor musulmani din Plevna, cari steteau înţesaţi in jurul miilor de căruţe înhămate cu boi, ori ori înaintea înalţilor comandanţi. Os­man se ridică, sprijinindu-se de coşul trăsurei, şi salută. Domnitorul şi m­a­­rele­ duce întinseră mina valorosului comandant, felicitindu-­l pentru fru­moasa lui apărare. Osman se înclina mulţumind prin cite­va cuvinte între­rupte de emoţiunea de care era co­­prins, şi se aşeză iarăşi în trăsura in care pomni spre oraş, unde coman­dantul turcesc fu locuit într’o casă spa­ţioasă, dindui-se o companie de trupe omeneşti ca gardă de onoare. Împreună cu căpetenia oştirei oto­mane, se predară armatei aliate 10 pa­­şale: muşirul Osman paşa; ferikul A­­dil paşa; rivalele Tahir paşa, şef de stat-major general; Tefik paşa, coman­dantul geniului; Ahmet paşa, coman­dantul artileriei; Atif paşa ; Sadik paşa Toir-Omer paşa; Husein-Tasi paşa şi Edhem paşa. Apoi 130 de oficeri supe­riori, 2.000 oficeri subalterni, 40,000 oameni de infanterie şi artilerie­­,20 călăreţi şi 77 tunuri. Drapele afară de unul cucerit de Roman , în reduta O­­panezului, şi de altul luat de grena­­dierii ruşi în lupta peste Vid, nu se găsiră, dovadă că oştirea turcească le desfiinţase pentru a nu cădea aceste o­­doare ostăşeşti in mîna vrăjmaşului. Turcii perduseră în bătălia de la *28 noembre xo decembre 11ial t)tRc de 6.000 oa­meni ucişi şi răniţi. Dar şi pierderile noastre fuseseră simţitoare, mai ales a­­celea ale grenadierilor ruseşti in iu­ţită năvălire a lui Osman; ei avură ca la 1.800 oameni morţi şi răniţi. Per­­derile Romînilor erau mai puţin în­semnate. Spada lui Osman fu prezintată de comandanţii armatelor aliate împăra­tului Alexandru II, ca înaltă satisfac­­ţiune pentru Suveranul care stătuse pînă in sfîrşit înaintea Plevnei, împăr­tăşind greutăţile oştirilor, dovedind stă­ruinţă şi răbdare chiar în momente in cari descuragiarea începuse a se stră­­cura în inimele statului-major rusesc. “”A Ţarul Rusiei, Domnul Romînilor şi marele­ duce Ni­colae, însoţiţi de un numeros stat-ma­jor rusesc şi rominesc, intrară în­­tri­­umf în Plevna, aclamaţi ca liberatori de întreaga populaţiune creştină. Aci se prezintă înaintea Împăratului şi că­peteniilor oştirilor aliate, mareşalul o­­toman, sprijinindu-se, din cauza ranei sale, pe medicul lui şi pe dragomanul cvartierului general rusesc. Suveranul Rusiei lăudă vitejia cu care se luptase comandantul turcesc, şi în semn de stima pentru dînsul, îi înapoia spada. Cînd eşi Osman da la audienţa împă­ratului, mulţimea de oficeri romini şi ruşi adunaţi in faţa cuartierului impe­ Telegrame — (Serviciul „Agenţiei român**) — Discursul minister, englez Bristol, 20 Noembrie. — Sir M. Hicks Black a pronunţat un discurs aseară in care vorbind de afacerile din Egipt, a zis­­ când o să vie mo­mentul se va executa şi mersul asu­pra lui Karthum. Guvernul nu va ezita si ceară parlamentului de a veni in ajutor Egiptului. Guvernul en­glez trebue­ai fie gata să apere drepturile sale in străinătate, chiar dacă vre­o dată ar trebui si rischeze un rezbel, dacă e sigur că aceste drepturi există şi dacă are încrederea că este susţinut de sprijinul şi cre­dinţa poporului. TEATRU-MUZICA Opera Aseară s’a dat la Operă Norma. Au cintat d-nele Medianu, Vladaiu şi Piac­ca, şi d-nii Băjenaru, Bărcănescu şi Ta­man­­i. Ce vroiţi să spun? Cine ii pune pe cei de la direcţie să dea in­spinarea cintăreţitor noştri ast­fel de opere obo­sitoare şi cari cer experienţă multă? Artiştii au făcut tot ce au putut şi nu * vina lor dacă n’au reuşit să iasă bine. Da alt­fel, el şi’au făcut datoria şi au s­pus direcţiei că încă nu *« simt stă­­pini pe roluri. In special d-na Medianu, care incontestabil a o foarte bună achi­­ziţie pentru operă, a declarat că n’ acut destule repetiţii şi cu toate astea direcţia a impus să se evite opera a­­searâ, f­oarte rau. Lumea primise bine tru­pa lirică, dar dacă se începe ast­fel, o să rămie sala goală şi la operă. Ntî vă intindeţi mai mult de cit vă e plapoma. Nu va încercaţi să daţi opere prea grele, că nu merge. Cu procedura asta ucideţi nişte artişti cari in opere potrivite, cu mijloacele lor, ar avea succese frumoase. Dacă direcţia nu vrea să înţeleagă, atît mai rau. D. Tamanti debutantul de aseară are voce simpatică, deşi nu mare, şi cintă cu oare­care îndemînare. INFORMATIVUI Atragem atenţiunea citito­rilor asupra discursului de ieri al d-lui deputat V. Gh I. Morţun, in chestia nenoroci­tului duel Lahovary — Fili­pescudiscurs pe care il pu­blicăm , la darea de seamă a Camerei, „in extenso” după notele stenografice. Noua şcoală de copii de trupă, înfiinţată la monastirea Dealului de lîngă Tîrgovişte, a început cursurile. Sunt 200 elevi înscrişi în şcoală. Director a fost numit d. căpitan Constantinescu, din regimentul 21 infanterie. Consiliul comunal al Capitalei va discuta, in sesiunea extraordinară in care va fi convocat săptămâna acea­sta, asupra gestiunei financiare pe anul 1898. Astăzi consiliul central de adminis­traţie al societatei funcţionarilor publici va ţine şedinţă. Intre alte chestiuni va discuta şi ri­dicarea unei statui decedatului Demi­­trie Ghica, fost preşedinte de onoare al societăţii. Ministerul de instrucţiune a dat o circulară tuturor directorilor de şcoli, invitându - să înştiinţeze pe părinţii elevilor că şcoalele vor fi deschise la 8 Decembrie. Direcţia căilor ferate aduce la cu­noştinţă că cu începere de Luni, 6 De­cembrie, circulaţia trenului pentru ca­latori şi mărfuri pe linia Piteşti-Curtea de Argeş se va face în chipul ur­mător : f. Plecarea din Piteşti 9.30 dimineaţa, sosirea la Curtea de Argeş la 11.40 dimineaţa. Plecarea din Curtea de Ar­geş la 2.10 p. m., sosirea la Piteşti la 4.10 p. m. Inspectorii generali ai armatei se vor întruni Luni, 1 Decembrie, la mini­sterul de război pentru a întocmi noile tablouri de m­am­ Do­i ce se vor face în armată pe ziua de 1 Ianuarie. Planul strategic al Plevnei Luat din cartea Războiul Oriental de dr. Popp și Alexe. caută să ascunză adevărul tăgăduind toate aceste ruşini pe cari cîrmui­­torii le-au îngrămădit peste capul nostru. O demonstraţie militară con­tra palatului Nu se ştie din care cauză ofiţerii de rezervă n’au fost invitaţi a lua parte nici la parada militară de erl, nici la banchetul de aseară ce s’a dat la palat, pentru aniversarea cădere! Plev­nei. Ofiţeri­ de rezervă, veterani, cari au luat parte in campanie şi cărora, natu­ral, Li se datoreşte in special atenţiune la o ast­fel de serbare, văzind această desconsiderare, s’ au întrunit tot a­­seară intre el la un banchet dat la Clubul ofiţerilor de rezeră. Au luat parte generalii Manu, An­­gelescu, Dunca, Hert, Calinescu, Algiu precum şi un mare număr de ofiţeri superiori şi inferiori din rezervă, cari au fost in campanie. * La şampanie, generalul Calinescu, preşedintele clubului a închinat in să­nătatea regelui, iar colonel Obedeanu pentru majestatea sa regina şi familia. Au mai vorbit generalii Angelescu şi Manu, iar seria toasturilor a încheiat-o locotenentul Teodor­escu în amintirea vitejilor ce au murit pe cimpiile Bul­gariei. Banchetul, a fost foarte animat şi nu s’a terminat de cit la ora 1 în sune­tele muzicei regimentului de roşiori. Era o veselie de nedescris ce se de­semnă pe figurile imbătrinite ale ace­lora cari s’au luptat în timpul războ­iului, şi acum 20 de ani îşi reaminteau unul altuia episoade din război. * Iniţiativa luată de ofiţerii de rezervă le face onoare şi arată o dată mai mult cit de puţin se ţine seamă la noi, şi cum se nesocotesc pina şi drepturile ce au aceşti bravi apărători ai patriei, la recunoştinţa şi consideraţiunea ce o merită prin faptele lor. De alt­fel e un artist, deja cunoscut, ■ăci publicul l’a aplaudat astă vară la Casino.* Reprezentaţia de aseară de la Tea­trul Naţional s’a dat in beneficiul primei noastre artiste,d-na Al. Romanescu. S’a jucat pen­tru prima oară o nouă piesa a d-luî Ion Neniţescu. Piesa poartă titlul O sin­gură iubire. Piesa d-lu! Neniţescu tratează un su­biect foarte mult întrebuinţat şi auto­­rii n’a reuşit să-l prezinte cu îndemâ­nare in 0 singură iubire. Ca şi in „Radu de la A­fumaţi“ sunt multe slă­biciuni în tech­nica. Limba bună însă şi unele scene reuşite. Actorii şi-au făcut bine datoria. Moşii. Membrii Ligei din Bucureşti sânt convocaţi pentru astăzi in adunare generală. Adunarea se ţine in localul Ligel, din strada Nouă No. 3 Săptămâna aceasta d. Ferichide va supune votăreî corpurilor legiu­itoare proectul de reformă a legei judeţene. Atragem atenţia asupra ru- Dricel du pag. 5 intitulată CARTI-PREMII. Proectul de lege pentru convenţi- U­nea comercială cu Turcia a trecut eri prin toate secţiunile. Consiliul judeţului Vilcea va fi con­vocat in sesiune extraordinară in cur­sul lunei Decembrie. O telegramă particulară a ziarului N. Fr. Presse expediată din Bucureşti, spune că D. Fonton, ministrul Rusiei, in numele corpului diplomatic, s’a pre­zentat la d. Dim. Sturdza, preşedintele consiliului, notificindu-î că, in urma neglijenţeî poliţiei, mai mulţi supuşi strami au suferit devastări cu ocazia esceselor, și deci cere despăgubiri pen­tru daunele suferite. Va să zică notă diplomatică s’a înmînat. guvernului nostru, despăgu­biri s’afi cerut... și ziarele oficioase Crima, Renete, Accidente Ifin Tară. Din Brăila ni se telegrafiază că fata Ans Simon, cîntăreaţă într’un café ehantan d’a­colo, s’a otrăvit cu o soluţiune de acidienie Cauza care a determinat-o la săvîrşirea Atlevé­l ..■t-.u -,d'-.0 O nouă speţă de escroc Un escroc îndrăzneţ profitind de dez­ordinile de Duminecă şi de panica ce domneşte printre comercianţii evrei din Capitală, a adresat alaltă­ieri o scri­soare proprietarului magazinului «La Lanţ» din strada Lipscani No. 5, ce­­rindu-i bani şi ameninţîndu-l cu de­vastarea şi chiar cu moartea, la caz da­că ar refuza sâ plătească. Iată textul acestei scrisori: «Fiind-că ţi-ai permis ca să ţii pră­vălia deschisă in zilele cind toţi cei­­l’alţi negustori ovrei au stat cu prăvă­liile închise, de teama devastărilor, te incunoştiinţăm că ai sâ plăteşti 200 lei pe cari sa-i ţii gata cînd vom trimite un om al nostru sâ-’i ridice. «Iţi punem insă în vedere să nu în­cerci a înştiinţa poliţia, căci altfel nu mai vezi lumina zilei şi noi nu ne te­mem». Această scrisoare ameninţătoare era iscălită: Comitetul.* Neguţătorul crezu la început că scri­soarea este o simplă glumă şi nu făcu mare caz, dar ieri seara s’a prezentat la el un individ care ’î-a inminat o a doua scrisoare de ameninţare, iarăşi is­călită «Comitetul». De astă-datâ comerciantul aviză po­liţia care aresta pe aducătorul scrisoa­re!. Din cercetările făcute, s’a constatat insă că acest individ n’a fost de­cit un instrument orb al unui escroc, care i-a promis un leu dacă va remite scrisoa­rea in chestiune. Totuşi, poliţia l’a men­ţinut in arest şi a început investiga­­fiunile pentru a descoperi pe escroc. _____ X. Sinuciderea din Str. Berzei In strada Berzei No. 147 locueşte d. Nae Dumitrescu, împreună cu sofia şi patru copii. Fiica sa cea mai mare, anume Sma­­randa, era foarte frumoasă şi mult iu­bita de părinţii săi. In timpul din urmă tinăra fată făcu cunoştinţă cu un sergent-major din ar­tilerie, care îi făgădui că o va lua în căsătorie. Sergentul-major însă, n’avea nici de cum gîndul să se însoare. Toate vorbele lui de dragoste pe cari le adresa fetei, erau pentru interes, căci fata lua bani de la tatal ei și’i de­dea lui. Prin Iulie anul trecut, sergentul se prezintă la concurs pentru a intra in şcoala de la Bistriţa. Reuşind, în Octombrie se prezintă la şcoală. Cite­va zile la început cei doi tineri aveau regulat corespondenţă. De la un timp insă, sergentul nu mai scrise nimic. Fata care iubea la nebunie pe sergent îi scrise mai multe scrisori pe rind şi, văzind că nu ii răspunde, se hotărăște a se sinucide, de­oare­ce, zicea fata", a trăi fără el, este un adevărat chin. * Acum cite­va zile Smaranda cumpăra mai multe cutii cu chibrituri şi voi să se sinucidă, dar fu surprinsa de părin­­tinţii­­săi. Gîndul de a se sinucide nu o părăsi insă. Eri, pe cind părinţii săi nu se aflau acasă, cumpără şapte cutii cu chibri­turi; se duse intr’o cameră pe care o încue­pe din năuntru, apoi dizolvă a­­cole cutii cu chibrituri în apă şi bău. După cite­va minute nişte dureri în­grozitoare o coprinseră, dar încercă să se abţină de a ţipa, spre a nu deştepta luarea aminte a părinţilor săi. I-a fost insă imposibil, căci durerile erau aşa de mari că o făcură să se vaete. Un frate al săli mai mic, auzind in camera vecină gemete, se duse să vad

Next