Adevěrul, martie 1898 (Anul 11, nr. 3101-3131)
1898-03-01 / nr. 3101
Amil XI No. 3101 Abonamente Incep ia l şi 15 al« ileo&rel laniţi se plătesc inaintet Un an in tară 30 lei, jd străinătate 50 lei Şaae luni Trei luni 15 25 „ 13 „ Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE Fondator : ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADRIRISTR ‘ PASAGIUL BANCEI NAŢIONALE (TEL«*' Ediţia de seară Buminidă a Martiei'1898 nuneiurî kqft la Administraţia ziarului .... lei 0.50 bani v'a.................. 2. IV-a...................2. ' hi un mare număr deliniî se fac reducții p 11 * - 7 \ din tarif ■- r %\ -------d K' 'Numărul IO Bani Utf'numâr vechiu 20 bani Linia pagia ”'Xj' m m*'-« Secta colectivistă Acum trei ani, cind libera- lii naţionali erau in opoziţiune dinşi, reprezintau cinstea, probitatea, puritanizmul, fiecare liberal era un om de o onorabilitate mai presus de orice bănuială, fie care fruntaş al partidului era aproape un semi-zeu Astfel erau prezentate lucrurile şi astfel erau prezentaţi oamenii de către militanţii liberalizmului, cu trei ani mai in urmă Insă, după ce au venit la putere, n’au trecut multe luni şi liberalii singuri au început să se demaşte, să se acuze reciproc de toate neomeniile, să se prezinte ca o grupare de imorali, de gheşeftari şi de hoţi. «Voinţa Naţională», ziarul oficios al partidului, şi-a luat mai intiii însărcinarea ca să facă lumină asupra acestei cestiuni. Mai Intiiu a fost executat d. Fleva. In timpul guvernului conservator d. Fleva era un fruntaş al liberalilor, foarte stimat în partid, foarte mult apreţuit şi în tot-d’auna pus in rindurile d’initiu ale luptătorilor. După şase luni d. Fieva era mai prejos de orice apreciare. D. Fleva era un tovarăş al contrabandiştilor, un vîndut archiereuluî Ghenadie, un om al conservatorilor, în sfirşit un necinstit. D. Aurelian s’a bucurat intot d’auna in partidul liberal de reputaţiunea unui om respectabil, era stimat, era pus în primele rinduri ale fruntaşilor, a reprezentat partidul liberal în parlamentele conservatoare, a fost preşedinte al Camerei a fost prim-ministru. Ei bine, a fost de ajuns ca acest bărbat albit in lupte, şi întotdeauna neclintit în partid, să aibă o zi de revoltă şi de nemulţumire, pentru ca ziarul oficios al partidului să-l biciuiască cu cea mai singeroasă ofensă. Dacă un om cu perii albi, dacă un bărbat încercat în lupte, ca d. Aurelian, nu mai are siguranţa onoarei sale în partidul liberal, ce perspectivă şi ce viitor aşteaptă pe tineri? Căci a intra şi a rămîne în partidul liberal însemnează a fi la discreţia unei secte de fanatici cari, asemenea Indienilor cu pieile roşii, sălbaticilor de la nordul Americei, nu ştiu ce însemnează respectul aproapelui. In partidul liberal onoarea unui om nu mai este la adăpost; în partidul liberal poţi figura de o zi ori de treizeci de ani, poţi fi un integru, poţi fi o capacitate, poţi fi un om genial, şi nimic nu are valoare în faţa sectei pe care o inspiră un Carada şi o conduce un Gogu Cantacuzino. Iată motivul principal pentru care, de vreo cincisprezece ani încoace, combatem fără cruţare partidul liberal-naţional. Mai presus de idei, mai presus de programe, mai presus de sistema guvernativă, este spiritul moral care animă pardoide, este disciplina interioară. Ei bine, partidul liberal, fără să aibă entuziasmul, fanatismul şi convingerea oarbă a partidelor tinere şi reformatoare, a devenit o sectă intolerantă, autoritară, duşmană liberei discuţiunî ca şi liberei cugetări. In partidul liberal trebue să fii ca la cazarmă, sclav al unei formule, mai mult, sclav al cîtorva oameni, sclav al acelora cari formează oculta Şi vai de aceia cari îndrăznesc să braveze această inchiziţie burgheză şi să cugete altfel de cit marii inchizitori. Vai de aceia cari au o clipă de independenţă; vai de nesocotiţii cari ies din poruncile ocultei ; vai de oamenii cari, ca d-nii Fleva şi Aurelian, îşi permit să judece cu creerul lor! Aceia sunt nişte oameni pierduţi, căci oculta ii loveşte fără milă, îi minjeşte cu noroiu, îi acoperă cu toate infamele calomnii, in sfirşit cine intră in partidul liberal trebue să’şi scrie pe frunte deviza «Infernului» lui Dante : «Părăsiţi orice speranţă !..» Şi cit trebue să fie de du-Areros, pentru un bărbat ca d. Aurelian, limbagiul crud al Voinţei Naţionale. Să trăeşti o viaţă întreagă cu reputaţiunea unui om integru, să ajungi la cele mai înalte demnităţi in stat, să te bucuri de stima tuturor, dar tocmai la sfirşitul carierei, bătrin şi obosit de muncă, să înduri batjocurile singeroase ale propriilor tăi tovarăşi!.. Se vede că d. Aurelian trebuia să răsplătească un păcat : d-sa ispăşește astăzi păcatul de a fi fost treizeci de ani liberal. Const. C. Bacalbaşa ŞANTAJUL GUVERNULUI. INTERPELAREA drept orice răspuns la atitudinea politică a grupărei d-lui Aurelian, Voinţa Naţională — recte d. Cantacuzino — a produs ameninţarea că d. Aurelian ar face bine să vorbească cu gura pe jumătate la interpelarea d-lui Fleva, pentru că altfel i se va aminti de «afacerea Wachtel» şi încă de multe altele, privitoare la foştii miniştri din cabinetul Aurelian, pe cari şi le rezervă pe după interpelarea d-lui Fleva. Şantajul era evident: — Avem probe de necinste contra voastră: ori tăceţi, ori vă denunţăm ! Guvernul provocat Şantajul din Voinţa era lansat pentru a diminua efectiv interpelărel d lui Fleva, la care se asociaseră drapeliştii. Printr-o notă apărută în numărul de alaltăeri al Adevărului, emiteam ideea unui provocări a băncei ministeriale de a se explica asupra notei din „ Voinţa“ înaintea interpelărei d-lui Fleva. Ideea a fost îmbrăţişată de drapelişti şi d. Scorţescu a fost însărcinat cu adresarea unei interpelări. Interpelarea d-lui Scorţescu La începutul şedinţei de erî d. Scorţescu a şi adresat o interpelare ministrului domeniilor, cerînd ca guvernul să declare în faţa parlamentului dacă s’a petrecut ceva necorect în chestia Wachtel, cum insinuează oficiosul. D. Scorţescu a somat pe guvern să răspundă imediat, declarînd că în cazul de faţă ar considera cererea de a se beneficia de cele trei zile reglementare ca o complicitate a guvernului în şantajul „Voinţei". Somaţiunea energic repetată a d-lui Scorţescu a fost urmată de somaţiunea zgomotoasă a întregei minorităţi. Atacul era neaşteptat şi miniştri targăse zăpăciseră rău şi nu-şi mai seaă locul în bancă. Banca ministerială şi d. Aurelian Burtă-verdele de la domenii se scoală şi declară că memoria nu-l ajută să răspundă imediat, deci cere trei zile. La aceste cuvinte izbucneşte o indignare generală. De pretutindeni se aud strigăte: — Să răspundă imediat! Imediat! D. Aurelian se scoală, dă cîteva explicaţii şi cere de asemenea ,răspuns imediat. Se ridică autorul şantajului din Voinţa, însuşi d. Cantacuzino şi, schimbând feţe-feţe, cere biroului să respecte... dreptul miniştrilor de a răspunde peste trei zile—adică tot după interpelarea d-lui Fleva! Se va răspunde apoi şi in chestia Wachtel şi nu altele încă necunoscute ! La această repetare a şantajului de pe banca ministerială, răspund apostrofe din toate părţile. — Şantaj! Şantaj ordinar! se strii1g pretutindeni. D. Porumbaru, din incintă, strigă: —Vă somăm să răspundeţi imediat! Preşedintele închide discuţia. In incintă şi culuare Toată Camera e in incintă. Se schimbă cuvinte tari intre ocultişti, fleviştî şi drapelişti. In culuare o sumă de membrii ai majorităţei, intre cari se distinge d. Iepurescu de la Giurgiu, vociferează, criticînd banca ministerială, care s’a făcut complice cu şantajul «Voinţei». Numai junele Dinu Brătianu, al doilea fiu al nemuritorului bărbat, apără şantajul Voinţei şi înghite apostrofele deputaţilor indignaţi. Ziua’de orî a arătat in fine şi aurelianiştilor de ce e capabilă secta ocultistă. Inter. 6 pagini la fiecare ediţie Iată ce aşteaptă pe radicali ! Pentru a ajunge la acest rezultat partidul d-lui Pana a pus steagul în buzunar, s’a contopit cu partidul conservator! Nu va folosi nimica şi, ceea ce este mai trist, această dezertare de la principii a semănat în multe spirite decepţiunea şi neîncrederea în toţi democraţii. Radicalii, trecînd la conservatori, nu şi-au făcut har nici an bine, şi au făcut un mare rău ţârei. C. M. îi FLEVA SATIRA POIATICA Un banchet colectivist In sfirşit faimosul banchet oferit d-IorHaret şi Coco s’a dat în sala Hugo. încă de la orele 8 post meridiane, adică după ţuică, s’a observat o oare-care perturbaţie în rîndurile majorităţei, iar preşedintele Camerei, d. Tache Giani, era mai post aa î« ii vi .1 el i Hitt ii Vi £* aia lutru, auuu. Cînd au devenit lucrurile la toasturi şi la şampanie, sughiţurile erau unanime. D. Tache Giani, entuziasmat de eficacitatea noueî legi a învăţămîntului, îşi aranjase mustăţile pe oală şi proceda prin monosilabe, iar fruntaşii majorităţei, precum d-nii Iepurescu, Coco, Schileru, Mărgăritescu şi ceilalţi, beau vîrtos pentru ca să nu rămîie în pagubă. La ora 1 după miezul nopţei a intervenit o fraternizare între parlament şi poliţia comunală, iar la ora 1 şi jumătate neică Tache Giani sforîia. Omul era după reglement. Vax. CULISELE POLITICE Şantaj al guvernului Şedinţa de erî a Camerei s’a deschis cu un scandal, care a avut darul să dea pe faţă toată nemernicia şi sistemul de şantaj al sectei ocultiste. Se ştie că guvernul, şi in special d. Cantacuzino, ministru de finanţe, sufletul ocultei şi aspirant la şefia partidului, şi-a pierdut cu desăvirşire sărita cind a văzut demonstraţia drapelistă, făcută cu ocazia anunţărei interpelare a d-lui Fleva. In adevăr, incepind cu d. Aurelian, toţi fruntaşii drapelişti: d-nii Lascar, Costinescu, Porumbaru, Şendrea s’au asociat la interpelarea d-lui Fleva şi guvernul a putut afla imediat că intervenţia acestora nu e o formalitate, ci că toţi aceşti membrii marcanţi din partidul liberal şi membrii la comitetul executiv au de gind să spună multe şi dureroase adevăruri băncei ministeriale. " Imiediat d. Cantacuzino a deschis campania violentă in contra drapeliştilor prin Voinţa Naţională şi imediat s’au văzut reînviate mijloacele de pe buncile vremuri ale afacere! Ghenadie, căci Conservatorii şi radicalii Roadele alianţei radicalo-conservatoare încep să se vadă. Tragerea pe sfoară deja iese la iveală cînd e vorba de a se alege un radical. Aşa s’a făcut la Botoşani, aşa se face acum la Huşi, unde d-lui George Panu i se opune d. Teleman, oribilul prefect catargist, acela care a terorizat judeţul Roman, inconştientul care a scăldat în sînge judeţul Fălciă, cînd ţăranii s’au revoltat ! Radicalii, de altmintrelea, nu au decît aceea ce merită. Ei trebuiau să se aştepte la acest rezultat, care le prevesteşte ce va fi la alegerile generale şi, în special, ce se va întîmpla mîine, cînd conservatorii vor veni la putere. Azi un George Panu în Senat ori în Cameră, ar fi o laudă pentru partidul conservator şi un om de valoare mai mult ca luptător parlamentar, şi totuşi, e ţinut la carantină. Mîine însă, cînd partidul va avea puterea, de ce folos mai pot fi radicali ? Şi dacă azi tragerea pe sfoară funcţionează, mîine se va întîmpla şi mai rău: radicalii vor fi izgoniţi, vor fi sacrificaţi pentru a consolida mai mult alianţa cu junimiştii. George Enescu S’a născut în August 1881. Este deci în vîrstă de 16 mi şi jumătate. Atît de tînăr şi deja renumit! De mic copil Enescu a dat dovadă de mult talent muzical. Tatăl său, însuşi un mare amator de muzică, a ştiut cultiva calităţile fiului său, şi astăzi are bucuria să’l vază ridicîndu-se tot mai sus în domeniul artei muzicale. George Enescu stăpîneşte cu măestrie vioara. Studiile şi le-a făcut la Paris unde urmează armonia, obiect la care a avut fericirea să aibă, multă vreme, de profesor pe Massenet. Enescu a debutat la Paris şi ca violonist şi ca compozitor. Simfonia sa romînă s’a cîntat cu mult succes la,Colonne în Paris și aceasta este nota cea mai excelentă dată talentului său, căci concertele de la Colonne sunt cele mai de frunte din Paris. In astă seara George Enescu dă un concert la Ateneu. El se va produce ca violonist și compozitor. Tactică politică (Acasă la d. Aurelian) — Toc ! Toc! Toc! D. Aurelian.—Antre. D. Sturdza.—(Intră) Ah ! bonjur, ce mai faci ? Ești bine, mersi ? D. Aurelian.—Bine, mersi? D. Sturdza.—Și eu sînt bine, slavă Domnului.... Dar, apropo, știi cu interpelarea aia a lui Fleva’.’ D. Aurelian.—Ei ?... D. Sturdza.—Ce, eşti copil ca să te asociezi cu un om ca Fleva ’?... D. Aurelinii.—Mă rog, Fleva a fost ministru de interne al d-tale...D. Sturdza.—Să lăsăm glumele ! Slavă Domnului, d-ta eşti un om serios şi putem vorbi, cu d-ta mă pot înţelege or cînd, dar cu o condiţie : să laşi pe Fleva. D. Aurelian.— Acuma e cam greu căci.... D. Sturdza.—Fugi d’acolo, că şade ruşine , eşti om bătrîn, ce dracu... D. Aurelian.—Care va să zică, să renunţ la interpelare? D. Sturdza.—Se înţelege. D. Aurelian.—Atunci ne-am înţeles ! D. Sturdza. — Ne-am înţeles, se ’nţelege ! Adio !... D. Aurelian.— La revedere! • f ...................................................... ? (Acasă la d. Fleva) — Toc ! Toc ! Toc ! D. Fleva.— Antre ! D. Gogu Cantacuzino (intră).—Ah ! bonjur, ce mai faci ? Ești bine, mersi ? Eu, slavă Domnului, merg bine de cînd cu convers... D. Fleva.—De cînd cu conversiunea ? Cred și eu ! D. Cantacuzino.— Nu, frate! de cînd cu conversațiunea ce am avut ultima dată ! D. Fleva.— îmi pare bine ! D. Cantacuzino. — Dar, apropo ! ce este cu interpelarea proectată ? Nu de altceva, dar îmi pare rău să te văd pe d-ta, om de acțiune, bărbat cu curaj, punîndu-te alături de terchea-berchea trei lei perechea, de la Drapelul. D. Fleva. — Eu cu oculta nu merg şi pace ! D. Cantacuzino. — Cine ’ţi vorbeşte de ocultă, frăţioare ? Vino cu noi! Eu cu d-ta mă învoesc oricînd, dar de aurelianiştî nici nu voia să aud. D. Fleva.— Să nu fie iarăși o tragere pe sfoară ?... D. Cantacuzino.—Te vad om în toată firea, ce naiba! (îl întinde mâna). Care va să zică, ne-am înţeles şi renunţi la interpelare ! D. Fleva.— Cu ce condiţii ? D. Cantacuzino.— Ce’ţi pasă, asta treaba mea. Las’ pe mine. Care va sâ zică, pot conta ? D. Fleva.— Nici vorbă ! D. Cantacuzino.— Adio ! D. Fleva.— Adio ! (La Cameră, în cabinetul miniştrilor) D. Sturdza (intrând radios). —L-am lucrat! Aurelian şi cu toţi ai săi se despart de Fleva ! D. Cantacuzino (intrând vesel).— L-am băgat în cofă! Fleva şi cu ai săi o rup cu Aurelian ! D. Sturdza.— Aurelian nu se mai asociază la interpelarea lui Fleva ! D. Cantacuzino. — Fleva nici nu’şi mai anunţă interpelarea. (La Cameră, în şedinţă) D. Fleva.— Cer cuvîntul ! D. Giani postmeridianul. — Aveţi cuvîntul! D. Fleva. — Am onoare a interpela pe d. preşedinte al consiliului în privinţa direcţiei greşite ce a dat partidului liberal şi în privinţa neaplicăreî programului de la Iaşi. D. Aurelian. — Mă asociez și eu la această interpelare. D. Lascar.— Și eu ! D. Costinescu.— Și eu! Etc., etc., etc. Vlan CARNETUL MEU Artiştii noştri Este un lucru constatat că lumea noastră are foarte puţină încredere în artiştii noştri. Este imposibil unui artist român să se ridice a ei până ce s’a fost mai intim recunoscut în străinătate că e un om de talent. Acest fapt, care nu se poate contesta, e cea mai bună dovadă de dezinteresarea complectă a claselor conducătoare de progresul acestei ţări, căci, fără îndoială, dacă clasa dirigentă ar avea sentimentul patriotismului luminat, ea ar lupta ca să descopere şi să ridice talentele şi nu s’ar supune, inconştient, numai criticei străine. Un exemplu strălucit uflă in această privinţă cazul tînărului Enescu. Artistul acesta s' a mai încercat să dea concerte in Bucureşti, dar cine a venit să’l asculte ? Atunci era in voga copilul Hubermann. Se înţelege, un copil străin putea să aibă talent, dar Românul Enescu, de unde şi până unde ? Enescu nu fusese încă la Paris, nu cântase incă in concertul Collene şi nu spusese încă critica franceză că e un fenomen. Hubermann venea insă de peste graniţă. Acum Enescu este cineva, şi toată lumea se va duce să-l asculte, nu cu convingerea că ascultă un artist, dar cu satisfacţia că a asistat laconcertul artistului in vogă. Străinii cari au avut ocazia să vadă in străinătate atâţia artişti celebri români, când vin in Bucureşti sunt nerăbdători sa vadă opera. Ei işi zic că o ţară care a dat străinătăţei pe Darche, Theodorini, Gabrielescu, Popovici, Dimitrescu, Nuovina, etc., etc., trebue să aibă o operă admirabilă. Ce deziluzie pentru ei ! Noi plătim 20 de lei statul ca să ascultăm artistă care a stat două luni la Paris sail la Viena, dar nu permitem unui artist care n a trecut graniţa să se urce pe scenă, sau, dacă are aceasta îndrăzneală, nu merge nimeni să’l asculte. Ei bine, asta e o nenorocire. Moda asta trebue combătută din răsputeri şi să nu uităm că bătrânii, cari au format România modernă, au dat cu totul altă importanţă artelor. La 1833 când s’a jucat pentru prima oară in româneşte, boerii cei mari au ascultat, plângând, pe diletanţi şi au stat trei ceasuri turceşte pe hranele lor cari erau întinse pe jos. A fost o adevărată sărbătoare. Şi Barbu Catargiu, acel prim-ministru care avea atâtea preocupări, şi C. A. Rosetti in al cărui creer se plămădeau revoluţiile, şi Eliade care candida pentru domnie, şi atâţia alţi oameni de frunte, au găsit vreme să scrie şi pentru teatru, să facă şi critici teatrale. Era atunci o mişcare serioasă. Acum e mai preţuit careul-chantant. Nici o arta nu e protejată, nici un artist nu e încurajat şi, fără doar şi poate, sunt un real progres. I. C. B. Spionii militari — Observaţiunile unui specialist — Afacerea Dreyfus a făcut să se discute foarte mult spionii şi spionajul militar. Un ziar german publică următoarele observaţiunî asupra acestui fel de spionagiu, observaţiunî datorite unui militar, care a fost multă vreme directorul unui birou de informaţiuni de pe linsă un minister de razboiu. Reproducem şi noi cele scrise de specialistul citat, deoarece ele sunt cu deosebire interesante.* Iată ce scrie specialistul : «Serviciul de spionagm in timp de pace, ca o pregătire pentru razboiu, este, cel puţin in trăsăturile sale principale, o inovaţiune a lui Napoleon ; principiile stabilite de acest maestru al războiului au fost adoptate mai tirziu de Prusia, şi adaptate condiţiunilor speciale. Campaniile din 1866 şi mai ales din 1870 au dovedit marea valoare a acestui servicii; de atunci toate statele mari uzează de dinsul în mod mai mult sau mai puţin intensiv. Procedura bineînţeles că este intotdeauna adaptată scopului. Fiecare stat are, după situaţia sa şi după condiţiunile sale politice, unul sau mai mulţi adversari, cu cari un conflict este cu putinţă. Administraţia armatei statului respectiv contează cu aceste posibilităţi, le are în edere cînd organizează şi înarmează oştirea—şi, aşa fiind lucrurile, este natural ca să existe interesul de a şti cit se poate mai multe despre cutare sau cutare adversar. Ştirile ce se caută se referă la organizaţia, tăria, dizlocarea sau înarmarea trupelor, la condiţiunile geografice ale teatrului războiului, la spiritul armatei sau al populaţiunei, cu un cuvint, la tot ce poate servi pentru ca să-ţi formezi o părere cit mai exactă despre puterea armată şi de apărare a unei ţări. Studiul oştirei unei puteri străine, intru cit priveşte trupele deja existente in timp de pace, prezintă puţine greutăţi ; asupra fiecărei armate există opere amănunţite, şi cari se pot cumpăra în librării; in schimb, se păzeşte cu multă îngrijire secretul pregătirilor de război. Principiile generale pentru trecerea de la efectivul de pace la cel de război—mai pe scurt, pentru mobilizare—sunt aceleaşi în toate statele şi se deduc din experienţa Ultimului război. Ele se modifică prin aspectul ţarei, in special al frontierelor, prin organizaţia armatei in timp de pace, in sfirşit, prin motive financiare şi politice. In baza dizlocaţiunilor cunoscute ale trupelor in timp de pace, a diferenţei dintre efectivul de pace şi de război, a distanţei pe care trebue s’o parcurgă rezerviştii concentraţi, se poate calcula timpul’necesar pentru mobilizarea trupelor. ((UCäUÜ.ii8ä Ili iiia tücií'c piiVüöLö Öjjti ţiul, pe care trupele deja puse pe picior de război trebue adunate in unităţi mai mari : diviziuni corpuri, armate. Aci joacă un rol, pe lingă momente strategice şi politice, şi momente geografice, o armată modernă, de 2 pina la 4 corpuri, are nevoe de un spaţiu lung de o sută de kilometri şi cam tot aşa de lat, pentru ca să se poată forma. Apoi se mai cere ca acest spaţiu să aibă drumuri bune, să fie bogat la resurse, să fie aproape de frontieră şi acoperit contra ori cărui atac al adversarului. Asemenea spaţii sunt rare şi ca să fie perfecte trebuesc pregătite. Dacă se află deci că un stat construeşte linii ferate intr’un loc unde interesele comerciale nu le reclamă, dacă’l vedem că face intr’un asemenea loc drumuri, magazine, eventual chiar întăriturî, atunci se presupune, cu multă probabilitate, că acel loc este destinat pentru moblizarea unoi părţi din oştire. Apoi urmează calcule, cită armată trebuie transportată in acest loc, ce linii ferate pot fi întrebuinţate ; ca rezultat se obţine apoi un timp care, adăogat la durata mobilizărei diferitelor unităţi de trupe, denotă timpul in care o armată poate să stea intr’un anume loc ata de bătae. Acestui studiu al preparativelor de război străine, ii urmează acel al teatrului războiului cu privire la topografia sau resursele sale, populaţiunea sa şi dispoziţiunea de spirit a acesteia, — toate pentru a complecta tabloul. După cum se vede, acest studiu, schiţat in rabă aci, cere un morman de date, cari nu pot fi luate toate din publicatiunile oficiale şi in genere accesibile, ci trebue în parte obţinute prin alte mijloace». «Unul din aceste mijloace sunt ataşaţii militari, ofiţeri superiori ataşaţi