Adevěrul, martie 1898 (Anul 11, nr. 3101-3131)

1898-03-01 / nr. 3101

Amil XI No. 3101 Abonamente Incep ia l şi 15 al« ile­o&rel lani­ţi se plătesc inaintet Un an in tară 30 lei, jd străinătate 50 lei Şaae luni Trei luni 15 25 „ 13 „ Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE Fondator : ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADRIRISTR ‘ PAS­AGI­UL BANCEI NAŢIONALE (TEL«*' Ediţia de seară Buminidă a Martiei'1898 nuneiurî k­qft la Administraţia ziarului .... lei 0.50 bani v'a.................. 2. IV-a...................2. ' hi un mare număr deliniî se fac reducții p 11 * - 7 \ din tarif ■- r %\ -------­d K' 'Numărul IO Bani Utf'numâr vech­iu 20 bani Linia pagia ”'Xj' m m*­'-« Secta colectivistă Acum trei ani, cind libera- lii­ naţionali erau in opoziţiune dinşi, reprezintau cinstea, pro­bitatea, puritanizmul, fie­care liberal era un om de o onorabi­litate mai presus de ori­ce bă­nuială, fie­ care fruntaş al par­tidului era aproape un semi-zeu Ast­fel erau prezentate lucrurile şi ast­fel erau prezentaţi oamenii de către militanţii liberalizmu­­lui, cu trei ani mai in urmă Insă, după ce au venit la pu­tere, n’au trecut multe luni şi liberalii singuri au început să se demaşte, să se acuze reci­proc de toate neomeniile, să se prezinte ca o grupare de i­­morali, de gheşeftari şi de hoţi. «Voinţa Naţională», ziarul o­­ficios al partidului, şi-a luat mai intiii însărcinarea ca să facă lumină asupra acestei cestiuni. Mai Intiiu a fost executat d. Fleva. In timpul guvernului con­servator d. Fleva era un frun­taş al liberalilor, foarte stimat în partid, foarte mult apreţuit şi în tot-d’a­una pus in rin­­durile d’initiu ale luptătorilor. După şase luni d. Fieva era mai pre­jos de ori­ce apreci­­are. D. Fleva era un tovarăş al contrabandiştilor, un vîndut archiereuluî Ghenadie, un om al conservatorilor, în sfirşit un necinstit.­­ D. Aurelian s’a bucurat in­tot­ d’a­una in partidul liberal de reputaţiunea unui om res­pectabil, era stimat, era pus în primele rinduri ale fruntaşilor, a reprezentat partidul liberal în parlamentele conservatoare, a fost preşedinte al Camerei a fost prim-ministru. Ei bine, a fost de ajuns ca acest bărbat albit in lupte, şi în­tot­dea­una neclintit în partid, să aibă o zi de revoltă şi de nemulţumire, pentru ca ziarul oficios al par­tidului să-l biciuiască cu cea mai singeroasă ofensă. Dacă un om cu perii albi, dacă un bărbat încercat în lupte, ca d. Aurelian, nu mai are siguranţa on­oarei sale în partidul liberal, ce perspectivă şi ce viitor aşteaptă pe tineri? Căci a intra şi a rămîne în partidul liberal însemnează a fi la discreţia unei secte de fa­natici cari, asemenea Indieni­lor cu pieile roşii, sălbaticilor de la nordul Americei, nu ştiu­ ce însemnează respectul aproa­pelui. In partidul liberal onoa­rea unui om nu mai este la adăpost; în partidul liberal poţi figura de o zi ori de trei­zeci de ani, poţi fi un integru, poţi fi o capacitate, poţi fi un om ge­nial, şi nimic nu are valoare în faţa sectei pe care o inspiră un Carada şi o conduce un Gogu Cantacuzino. Iată motivul principal pentru care, de vre­o cinci­spre­zece ani încoace, combatem fără cruţare partidul liberal-naţional. Mai pre­sus de idei, mai pre­sus de programe, mai pre­sus de sistema guvernativă, este spiritul moral care animă par­­doide, este disciplina interi­oară. Ei bine, partidul liberal, fără să aibă entuziasmul, fana­­tismul şi convingerea oarbă a partidelor tinere şi reforma­toare, a devenit o sectă into­lerantă, autoritară, duşmană li­berei discuţiunî ca şi liberei cugetări. In partidul liberal tre­bue să fii ca la cazarmă, sclav al unei formule, mai mult, sclav al cîtor­va oameni, sclav al a­­celora cari formează oculta Şi vai de aceia cari îndrăz­nesc să braveze această inchi­ziţie burgheză şi să cugete alt­fel de cit marii inchizitori. Vai de aceia cari au o clipă de independenţă; vai de nesoco­tiţii cari ies din poruncile ocul­tei ; vai de oamenii cari, ca d-nii Fleva şi Aurelian, îşi per­mit să judece cu creerul lor! Aceia sunt nişte oameni pier­duţi, căci oculta ii loveşte fără milă, îi minjeşte cu noroiu, îi acoperă cu toate infamele ca­lomnii, in sfirşit cine in­tră in partidul liberal trebue să’şi scrie pe frunte deviza «Infernului» lui Dante : «Părăsiţi ori­ce spe­ranţă !..» Şi cit trebue să fie de du-A­reros, pentru un bărbat ca d. Aurelian, limbagiul crud al Vo­inţei Naţio­nal­e. Să trăeşti o viaţă întreagă cu reputaţiunea unui om integru, să ajungi la cele mai înalte demnităţi in stat, să te bucuri de stima tuturor, dar tocmai la sfirşitul carierei, bă­­trin şi obosit de muncă, să în­duri batjocurile singeroase ale propriilor tăi tovarăşi!.. Se vede că d. Aurelian tre­buia să răsplătească un păcat : d-sa ispăşește astăzi păcatul de a fi fost trei­zeci de ani liberal. Const. C. Bacalbaşa ŞANTAJUL­­ GUVERNULUI. INTERPELAREA drept ori­ce răspuns la atitudinea poli­tică a grupărei d-lui Aurelian, Voinţa Naţională — recte d. Cantacuzino — a produs ameninţarea că d. Aurelian ar face bine să vorbească cu gura pe jumătate la interpelarea d-lui Fleva, pentru că alt­fel i se va aminti de «a­­facerea Wachtel» şi încă de multe al­tele, privitoare la foştii miniştri din cabinetul Aurelian, pe cari şi le re­zervă pe după interpelarea d-lui Fleva. Şantajul era evident: — Avem probe de necinste contra voastră: ori tăceţi, ori vă denunţăm ! Guvernul provocat Şantajul din Voinţa era lansat pentru a diminua efectiv interpelărel d­ lui Fleva, la care se asociaseră dra­­peliştii. Printr-o notă apărută în numărul de alaltăeri al Adevărului, emiteam ideea unui provocări a băncei minis­teriale de a se explica asupra notei din „ Voinţa“ înaintea interpelărei d-lui Fleva. Ideea a fost îmbrăţişată de dra­pelişti şi d. Scorţescu a fost însărci­nat cu adresarea unei interpelări. Interpelarea d-lui Scorţescu La începutul şedinţei de erî d. Scorţescu a şi adresat o interpelare ministrului domeniilor, cerînd ca gu­vernul să declare în faţa parlamen­tului dacă s’a petrecut ceva neco­rect în chestia Wachtel, cum insinu­ează oficiosul. D. Scorţescu a somat pe guvern să răspundă imediat, de­­clarînd că în cazul de faţă ar con­sidera cererea de a se beneficia de cele trei zile reglementare ca o complicitate a guvernului în şan­tajul „Voinţei". Somaţiunea energic repetată a d-lui Scorţescu a fost urmată de so­maţiunea zgomotoasă a întregei mi­norităţi. Atacul era neaşteptat şi miniştri t­a­r­gă­se zăpăciseră rău şi nu-şi mai seaă locul în bancă. Banca ministerială şi d. Aurelian Burtă-verdele de la domenii se scoală şi declară că memoria nu-l a­­jută să răspundă imediat, deci cere trei zile. La aceste cuvinte izbucneşte o in­dignare generală. De pretutindeni se aud strigăte: — Să răspundă imediat! Imediat! D. Aurelian se scoală, dă cîte­va explicaţii şi cere de­ asemenea ,răs­puns imediat. Se ridică autorul şantajului din Voinţa, însuşi d. Cantacuzino şi, schim­bând feţe-feţe, cere biroului să res­pecte... dreptul miniştrilor de a răs­punde peste trei zile—adică tot după interpelarea d-lui Fleva! Se va răs­punde apoi şi in chestia Wachtel şi nu altele încă necunoscute ! La această repetare a şantajului de pe banca ministerială, răspund apostrofe din toate părţile. — Şantaj! Şantaj ordinar! se stri­­i­­1g pretutindeni­. D. Porumbaru, din incintă, strigă: —Vă somăm să răspundeţi imediat! Preşedintele închide discuţia. In incintă şi culuare Toată Camera e in incintă. Se schim­bă cuvinte tari intre ocultişti, fleviştî şi drapelişti. In culuare o sumă de membrii ai ma­­jorităţei, intre cari se distinge d. Iepu­rescu de la Giurgiu, vociferează, criti­­cînd banca ministerială, care s’a făcut complice cu şantajul «Voinţei». Numai junele Dinu Brătianu, al doi­lea fiu­ al nemuritorului bărbat, apără şantajul Voinţei şi înghite apostrofele deputaţilor indignaţi. Ziua’de orî a arătat in fine şi aure­­lianiştilor de ce e capabilă secta ocul­­tistă. Inter. 6 pagini la fie­care ediţie Iată ce aşteaptă pe radicali ! Pentru a ajunge la acest rezultat partidul d-lui Pana a pus steagul în buzunar, s’a contopit cu partidul conservator! Nu va folosi nimica şi, ceea ce este mai trist, această dezertare de la principii a semănat în multe spirite decepţiunea şi neîncrederea în toţi demo­craţii. Radicalii, trecînd la conservatori, nu şi-au­ făcut har nici an bine, şi au făcut un mare rău ţârei. C. M. îi FLEVA SATIRA POIATICA Un banchet colectivist In sfirşit faimosul banchet oferit d-IorHaret şi Coco s’a dat în sala Hugo. încă de la orele 8 post meridiane, adică după ţuică, s’a observat o oare-care pertur­­baţie în rîndurile majorităţei, iar preşedin­tele Camerei, d. Tache Giani, era mai post aa î« ii vi .1 el i Hitt ii Vi £* aia lutru, a­uuu. Cînd au devenit lucrurile la toasturi şi la şampanie, sughiţurile erau unanime. D. Tache Giani, entuziasmat de eficaci­tatea noueî legi a învăţămîntului, îşi aran­jase mustăţile pe oală şi proceda prin mono­­silabe, iar fruntaşii majorităţei, precum d-nii Iepurescu, Coco, Schileru, Mărgăritescu şi cei­l­alţi, beau vîrtos pentru ca să nu ră­­mîie în pagubă. La ora 1 după miezul nopţei a interve­nit o fraternizare între parlament şi poli­ţia comunală, iar la ora 1 şi jumătate nei­că Tache Giani sforîia. Omul era după reglement. Vax. CULISELE POLITICE Şantaj al guvernului Şedinţa de erî a Camerei s’a deschis cu un scandal, care a avut darul să dea pe faţă toată nemernicia şi siste­mul de şantaj al sectei ocultiste. Se ştie că guvernul, şi in special d. Cantacuzino, ministru de finanţe, sufle­tul ocultei şi aspirant la şefia partidu­lui, şi-a pierdut cu desăvirşire sărita cind a văzut demonstraţia drapelistă, făcută cu ocazia anunţărei interpelare a d-lui Fleva. In adevăr, incepind cu d. Aurelian, toţi fruntaşii drapelişti: d-nii Lascar, Costinescu, Porumbaru, Şendrea s’au asociat la interpelarea d-lui Fleva şi guvernul a putut afla imediat că inter­venţia acestora nu e o formalitate, ci că toţi aceşti membrii marcanţi din partidul liberal şi membrii la comite­tul executiv au­ de gind să spună multe şi dureroase adevăruri băncei ministe­riale. " Imiediat d. Cantacuzino a deschis cam­pania violentă in contra drapeliştilor prin Voinţa Naţională şi imediat s’au­ văzut reînviate mijloacele de pe buncile vremuri ale afacere! Ghenadie, căci Conservatorii şi radicalii Roadele alianţei radicalo-conservatoare în­cep să se vadă. Tragerea pe sfoară deja iese la iveală cînd e vorba de a se a­­lege un radical. Aşa s’a făcut la Botoşani, aşa se face acum la Huşi, unde d-lui George Panu i se opune d. Teleman, oribilul pre­fect catargist, acela care a terorizat judeţul Roman, inconştientul care a scăldat în sînge judeţul Fălciă, cînd ţăranii s’au revoltat ! Radicalii, de altmintrelea, nu au de­cît aceea ce merită. Ei trebuiau să se aştepte la acest rezultat, care le prevesteşte ce va fi la alegerile generale şi, în special, ce se va întîmpla mîine, cînd conservatorii vor veni la putere. Azi un George Panu în Se­nat ori în Cameră, ar fi o laudă pentru partidul conservator şi un om de valoare mai mult ca luptător parlamentar, şi to­tuşi, e ţinut la carantină. Mîine însă, cînd partidul va avea puterea, de ce folos mai pot fi radicali ? Şi dacă azi tragerea pe sfoară funcţionează, mîine se va întîm­pla şi mai rău: radicalii vor fi izgoniţi, vor fi sacrificaţi pentru a consolida mai mult alianţa cu junimiştii. George Enescu S’a născut în August 1881. Este deci în vîrstă de 16 mi şi jumătate. Atît de tînăr şi deja renumit! De mic copil Enescu­ a dat dovadă de mult talent muzical. Tatăl său, însuşi un mare amator de muzică, a ştiut cultiva calităţile fiului său, şi astăzi are bucuria să’l vază ridicîndu-se tot mai sus în dome­niul artei muzicale. George Enescu stăpîneşte cu măestrie vioara. Studiile şi le-a făcut la Paris unde urmează armonia, obiect la care a avut fericirea să aibă, multă vreme, de profesor pe Massenet. Enescu a debutat la Paris şi ca violonist şi ca compozitor. Simfonia sa romînă s’a cîntat cu mult succes la,Colonne în Paris și aceasta este nota cea mai excelentă dată talentului său­, căci concertele de la Colonne sunt cele mai de frunte din Paris. In astă seara George Enescu dă un con­cert la Ateneu. El se va produce ca vio­lonist și compozitor. Tactică­ politică (Acasă la d. Aurelian) — Toc ! Toc! Toc! D. Aurelian.—Antre. D. Sturdza.—(Intră) Ah ! bonjur, ce mai faci ? Ești bine, mersi ? D. Aurelian.—Bine, mersi? D. Sturdza.—Și eu­ sînt bine, slavă Domnului.... Dar, apropo, știi cu inter­pelarea aia a lui Fleva’.’ D. Aurelian.—Ei ?... D. Sturdza.—Ce, eşti copil ca să te asociezi cu un om ca Fleva ’?... D. Aur­elinii.—Mă rog, Fleva a fost ministru de interne al d-tale...­­D. Sturdza.—Să lăsăm glumele ! Sla­vă Domnului, d-ta eşti un om serios şi putem vorbi, cu d-ta mă pot înţelege or cînd, dar cu o condiţie : să laşi pe Fleva. D. Aurelian.— Acuma e cam greu căci.... D. Sturdza.—Fugi d’acolo, că şade ru­şine , eşti om bătrîn, ce dracu... D. Aurelian.—Care va să zică, să re­nunţ la interpelare? D. Sturdza.—Se înţelege. D. Aurelian.—Atunci ne-am înţeles ! D. Sturdza. — Ne-am înţeles, se ’n­­ţelege ! Adio !... D. Aurelian.— La revedere! • f ...................................................... ? (Acasă la d. Fleva) — Toc ! Toc ! Toc ! D. Fleva.— Antre ! D. Gogu Cantacuzino (intră).—Ah ! bonjur, ce mai faci ? Ești bine, mersi ? Eu, slavă Domnului, merg bine de cînd cu convers... D. Fleva.—De cînd cu conversiunea ? Cred și eu ! D. Cantacuzino.— Nu, frate! de cînd cu conversațiunea ce am­ avut ultima dată ! D. Fleva.— îmi pare bine ! D. Cantacuzino. — Dar, apropo ! ce este cu interpelarea proectată ? Nu de alt­ceva, dar îmi pare rău­ să te văd pe d-ta, om de acțiune, bărbat cu curaj, pu­­nîndu-te alături de terchea-berchea trei lei perechea, de la Drapelul. D. Fleva. — Eu cu oculta nu merg şi pace ! D. Cantacuzino. — Cine ’ţi vorbeşte de ocultă, frăţioare ? Vino cu noi! Eu cu d-ta mă învoesc ori­cînd, dar de au­­relianiştî nici nu voia să aud. D. Fleva.— Să nu fie iarăși o tra­gere pe sfoară ?... D. Cantacuzino.—Te vad om în toată firea, ce naiba! (îl întinde mâna). Care va să zică, ne-am înţeles şi renunţi la interpelare ! D. Fleva.— Cu ce condiţii ? D. Cantacuzino.— Ce’ţi pasă, asta treaba mea. Las’ pe mine. Care va sâ zică, pot conta ? D. Fleva.— Nici vorbă ! D. Cantacuzino.— Adio ! D. Fleva.— Adio ! (La Cameră, în cabinetul mi­niştrilor) D. Sturdza (intrând radios). —L-am lucrat! Aurelian şi cu toţi ai săi se des­part de Fleva ! D. Cantacuzino (intrând vesel).— L-am băgat în cofă! Fleva şi cu ai săi o rup cu Aurelian ! D. Sturdza.— Aurelian nu se mai a­­sociază la interpelarea lui Fleva ! D. Cantacuzino. — Fleva nici nu’şi mai anunţă interpelarea. (La Cameră, în şedinţă) D. Fleva.—­ Cer cuvîntul ! D. Giani postmeridianul. — Aveţi cuvîntul! D. Fleva. — Am onoare a interpela pe d. preşedinte al consiliului în privinţa direcţiei greşite ce a dat partidului libe­ral şi în privinţa neaplicăreî programu­lui de la Iaşi. D. Aurelian. — Mă asociez și eu la această interpelare. D. Lascar.— Și eu ! D. Costinescu.— Și eu! Etc., etc., etc. Vlan CARNETUL MEU Artiştii noştri Este un lucru constatat că lumea noastră are foarte puţină încredere în artiştii noştri. Este imposibil u­­nui artist român să se ridice a ei până ce s’a fost mai intim recunos­cut în străinătate că e un om de ta­lent. Acest fapt, care nu se poate con­testa, e cea mai bună dovadă de dezinteresarea complectă a claselor conducătoare de progresul acestei ţări, căci, fără îndoială, dacă clasa dirigentă ar avea sentimentul pa­­triotismului luminat, ea ar lupta ca să descopere şi să ridice talentele şi nu s’ar supune, inconştient, numai criticei străine. Un exemplu strălucit ufl­­ă in această privinţă cazul tînărului E­­nescu. Artistul acesta s' a mai în­cercat să dea concerte in Bucureşti, dar cine a venit să’l asculte ? Atunci era in voga copilul Hubermann. Se înţelege, un copil străin putea să aibă talent, dar Românul Enescu, de unde şi până unde ? Enescu nu fusese încă la Paris, nu cântase incă in concertul Collene şi nu spusese încă critica franceză că e un feno­men. Hubermann venea insă de peste graniţă. Acum Enescu este cine­va, şi toată lumea se va duce să-l asculte, nu cu convingerea că ascultă un artist, dar cu satisfacţia că a asistat la­­concer­tul artistului in vogă. Străinii cari au avut ocazia să vadă in străinătate atâţia artişti ce­lebri români, când vin in Bucureşti sunt nerăbdători sa vadă opera. Ei işi zic că o ţară care a dat străină­­tăţei pe Darch­e, Theodorini, Ga­­brielescu, Popov­ici, Dimitrescu, Nuo­­vina, etc., etc., trebue să aibă o operă admirabilă. Ce deziluzie pentru ei ! Noi plă­tim 20 de lei statul ca să ascultăm artistă care a stat două luni la Paris sail la Viena, dar nu permi­tem unui artist care n a trecut gra­niţa să se urce pe scenă, sau, dacă are aceasta îndrăzneală, nu merge nimeni să’l asculte. Ei bine, asta e o nenorocire. Moda asta trebue combătută din răspu­teri şi să nu uităm că bătrânii, cari au format România modernă, au dat cu totul altă importanţă artelor. La 1833 când s’a jucat pentru pri­ma oară in româneşte, boerii cei mari au ascultat, plângând, pe diletanţi şi au stat trei ceasuri turceşte pe hra­­nele lor cari erau întinse pe jos. A fost o adevărată sărbătoare. Şi Bar­bu Catargiu, acel prim-ministru care avea atâtea preocupări, şi C. A. Ro­­setti in al cărui creer se plămădeau revoluţiile, şi Eliade care candida pentru domnie, şi atâţia alţi oameni de frunte, au găsit vreme să scrie şi pentru teatru, să facă şi critici teatrale. Era atunci o mişcare serioasă. Acum e mai preţuit careul-chan­­­tant. Nici o arta nu e protejată, nici un artist nu e încurajat şi, fără doar şi poate, sunt un real progres. I. C. B. Spionii militari — Observaţiunile unui specialist — Afacerea Dreyfus a făcut să se dis­cute foarte mult spionii şi spionajul mi­litar. Un ziar german publică urmă­toarele observaţiunî asupra acestui fel de spionagiu, observaţiunî datorite unui militar, care a fost multă vreme direc­torul unui birou­ de inform­aţiuni de pe linsă un minister de razboiu. Reprodu­cem şi noi cele scrise de specialistul ci­tat, de­oare­ce ele sunt cu deosebire interesante.* Iată ce scrie specialistul : «Serviciul de spionagm­ in timp de pace, ca o pregătire pentru razboiu, este, cel puţin in trăsăturile sale principale, o inovaţiune a lui Napoleon ; principiile stabilite de acest maestru al războiului au fost adoptate mai tirziu de Prusia, şi adaptate condiţiunilor speciale. Campaniile din 1866 şi mai ales din 1870 au dovedit marea valoare a aces­tui servicii­; de atunci toate statele mari uzează de dinsul în mod mai mult sau mai puţin intensiv. Procedura bine­înţeles că este in­tot­dea­una adaptată scopului. Fie­care stat are, după situa­ţia sa şi după condiţiunile sale politice, unul sau mai mulţi adversari, cu cari un conflict este cu putinţă. Adminis­traţia armatei statului respectiv con­tează cu aceste posibilităţi, le are în edere cînd organizează şi înarmează oştirea—şi, aşa fiind lucrurile, este na­tural ca să existe interesul de a şti cit se poate mai multe despre cutare sau cutare adversar. Ştirile ce se caută se referă la organizaţia, tăria, dizlocarea sau­ înarmarea trupelor, la condiţiunile geografice ale teatrului războiului, la spiritul armatei sau al populaţiunei, cu un cuvint, la tot ce poate servi pentru ca să-ţi formezi o părere cit mai exactă despre puterea armată şi de apărare a unei ţări. Studiul oşti­rei unei puteri străine, intru cit priveşte trupele deja existente in timp de pace, prezintă puţine greu­tăţi ; asupra fie­cărei armate există o­­pere amănunţite, şi cari se pot cum­păra în librării; in schimb, se păzeşte cu multă îngrijire secretul pregătirilor de război. Principiile generale pentru trecerea de la efectivul de pace la cel de război—mai pe scurt, pentru mobi­lizare—sunt aceleaşi în toate statele şi se deduc din experienţa Ultimului răz­boi. Ele se modifică prin aspectul ţa­rei, in special al frontierelor, prin orga­nizaţia armatei in timp de pace, in sfirşit, prin motive financiare şi politice. In baza dizlocaţiunilor cunoscute ale trupelor in timp­ de pace, a diferenţei dintre efectivul de pace şi de război, a distanţei pe care trebue s’o parcurgă rezerviştii concentraţi, se poate calcula timpul’necesar pentru mobilizarea tru­pelor. ((UCäUÜ.ii8ä Ili iiia tücií'c piiVüöLö Öjjti­ ţiul, pe care trupele deja puse pe pi­cior de război trebue adunate in uni­tăţi mai mari : diviziuni corpuri, ar­mate. Aci joacă un rol, pe lingă mo­mente strategice şi politice, şi momente geografice, o armată modernă, de 2 pina la 4 corpuri, are nevoe de un spaţiu lung de o sută de kilometri şi cam tot aşa de lat, pentru ca să se poată for­ma. Apoi se mai cere ca acest spaţiu­ să aibă drumuri bune, să fie bogat la resurse, să fie aproape de frontieră şi acoperit contra ori cărui atac al adver­sarului. Asemenea spaţii sunt rare şi ca să fie perfecte trebuesc pregătite. Dacă se află deci că un stat construeşte li­nii ferate intr’un loc unde interesele comerciale nu le reclamă, dacă’l vedem că face intr’un asemenea loc drumuri, magazine, eventual chiar întăriturî, a­­tunci se presupune, cu multă probabili­tate, că acel loc este destinat pentru mob­lizarea unoi părţi din oştire. Apoi urmează calcule, cită armată trebu­ie transportată in acest loc, ce linii ferate pot fi întrebuinţate ; ca rezultat se obţine apoi un timp care, adăogat la durata mobilizărei diferitelor unităţi de trupe, denotă timpul in care o ar­mată poate să stea intr’un anume loc ata de bătae. Acestui studiu al preparativelor de război străine, ii urmează acel al tea­trului războiului cu privire la topogra­fia sau resursele sale, populaţiunea sa şi dispoziţiunea de spirit a acesteia, — toate pentru a complecta tabloul. După cum se vede, acest studiu, schiţat in rabă aci, cere un morman de date, cari nu pot fi luate toate din publica­­tiunile oficiale şi in genere accesibile, ci trebue în parte obţinute prin alte mijloace». «Unul din aceste mijloace sunt ata­şaţii militari, ofiţeri superiori ataşaţi

Next