Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)
1898-06-01 / nr. 3188
O singură ediţie Anul XL— No. 3188. Abonamente încep la I șl la 15 ale fleefireî luni și se plitesc Înainte. Un an In tar& 30 lei; In str&in&tate 50 leî Şase luni Trei luni 15 8»■ » »* as 13 Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU . Luni, 1 Iunie, 1898. Aminti uri Se primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-adit V-a .... . 2. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul I0 Bani Un număr vechi şt 20 bani REDACŢIA ŞI ADJUXISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFOVI.I IV-a . . . lei 0.50 bani 'tf W iversarei anulat li€S case pagen Pix*#' Milionul Ligei La noi e putred mărul... A. Mureşanu. D. Iosef Oroveanu a făcut o propunere lăudabilă, dar, ca rezultat practic, platonică. D-sa a a arătat dorinţa ca fondul Linei or Culturale să fie ridicat la un milion, lucru uşor de făcut dacă s’ar găsi nouă sute nouă zeci şi nouă de adevăraţi patrioţi, cari să nu dea de cit o mie de leî fie care,—zicem nouă sute nouă zeci şi nouă, de oarece unul s’a găsit deja in persoana propunătorului. E incontestabil că propunerea d-lui Oroveanu ar fi uşor de realizat, dacă nu am trăi în ţara romînească, ţară eminamente agricolă, dar şi eminamente palavragească. La noi, facem patriotizm în parlament, la Ligă, la banchete, la toate ocaziunile unde putem cuceri aplauze şi simpatii lesne cîştigate prin fraze meşteşugite şi sforăitoare, fraze cari de-altmintrelea, prin exagerarea sentimentelor ce arată, pot face mai mult râu decît bine fraţilor de peste munţi. Cind însă este vorba de a face patriotism practic şi de a deschide punga, ori! atunci lucrurile se schimbă. Ia întrebaţi pe confraţii de la Tribuna cite abonamente le-au venit din «Regat»; întrebaţi pe conducătorii mişcărei de peste munţi, cile sume colectate în Romînia de la particulari, le-a parvenit; cercetaţi casa Ligei şi veţi vedea ce sărăcie domneşte acolo şi cum patriotizmul de vorbe, nu corespunde patriotismului practic, patriotizmului de jertfe materiale !... Socoteala d-lui Oroveanu este de-altmintrelea justă. D-sa a gîndit că trebuie să fie în ţara romînească o mie de inşi pentru cari suma de o mie de lei, nu este un prea mare sacrificii. Ar fi fost o rochie mai puţin pe an pentru nevastă, uny bal suprimat, ar fi fost o partidă de cărţi la club amînată. Luaţi lista alegătorilor colegiilor de Cameră şi de Senat şi veţi vedea că în teorie, pe hîrtie, o listă de mii de patrioţi se poate alcătui foarte uşor în cîteva ore. Nu încercaţi însă să aduceţi • •r la îndeplinire această dorinţă, deoarece o crudă deziluziune vă va cuprinde. La noi, e putred mărul, focul sacru a pierit — ucis în parte de DimitrieSturdza,— era sacrificiilor materiale şi personale trebuie să o găsim în istoria generaţiunei trecute, a acelora cari au făcut pe 1848 ! Şi cu toate aceste, rolul nostru al Romînilor din Romînia zisă liberă, e numai acesta, de a furniza fonduri mişcărei naţionale de peste munţi. Nouă nu ni se cade să ne amestetecăm în cererile lor. Ei, mai bine ca noi, îşi cunosc situaţiunea şi ştiu ceea ce pot obţine şi ceea ce nu vor putea. Ei ştiu ceea ce pot spune şi ceea ce nu le e permis să o facă. Ceea ce le trebuie nu sunt nici idei, nici oameni, ci bani. Șarjă de bicicliști Călare pe bicicletă, — astfel se vor executa arcurile cu lancea. (Vezi articolul: Viitorul rǎzboiu) Ei bine, dacă în adevăr am fi patrioţi, de acest lucru ne-am îngriji, şi d. Oroveanu s’a pătruns, pe semne, de acest rol şi de această nevoie cînd a propus adunarea milionului Ligeî. Milionul însă, vai! nu se va aduna; noi Romînii ne vom îndeletnici înainte cu vorbe sforăitoare şi discursuri explozibile şi vom urma să facem grea poziţiunea fraţilor de peste munţi, prin alcătuirea unui program naţionalist, care nu este al lor şi prin dezinteresarea complectă de trebuinţele băneşti ale mişcărei de peste munţi... La noi e putred mărul! Const. Miile Politica colonială a Germaniei Wilhelm II. — Sporirea flotei. — Staţiuni de cărbuni.— Anglia şi Germania. Din zi în zi se desemnează mai clar direcţia înspre care Wilhelm II vroieşte să îndrepte politica germană. Idealia fantastului de pe tronul Germaniei este ca să facă din această ţară un stat maritim de prima ordine. Că pentru aceasta, nici întinderea coastei germane nu este suficientă, nici nu există o tradiţie destul de puternică — puţin îi pasă lui Wilhelm II. îmbătat de cele cîteva succese uşoare pe cari le-a avut în China şi Africa, împăratul urmăreşte acuma enorme planuri coloniale.* Din sursă oficială s’a dat impulsul în presa germană guvernamentală pentru începerea unei campanii în vederea formărei de staţiuni de cărbuni germane. Ziarele oficioase zic că la Kraptsau s’au constatat fapte, cari nu pot trece neobservate. Cumpărarea de cărbuni în Japonia nu era cu putinţă, fiindcă Englezii cumpăraseră deja toţi cărbunii disponibili. Din această pricină, escadra germană e cu desăvîrşire paralizată şi trebuie să aştepte, pînă cînd vor sosi la Kiaot sau vapoarele cu cărbuni, cari sînt deja pe drum. Dar nu e vorba numai de atît. Germania nu vroieşte să-şi facă staţiunide cărbuni numai pe lungul drum spre Asia de Est, ci vroieşte să facă asemenea staţiuni şi pe coastele africane, căci s'ar putea întîmpla ca drumul prin canalulSuez să fie închis. Germania doreşte deci să facă deocamdată staţiuni de cărbuni în următoarele localităţi : In Aurcroc, într'o localitate turcească din estul mărei Mediterane, în canalul Suda pe o insulă olandeză şi în sfîrşit pe drumul dintre Borneo şi Filipino, într’o insulă spaniolă din archipelagul Suin. * Tendinţa Germaniei, după cât se poate vedea, este deci de a concura şi pe apă cu Anglia, căci se ştie că forţa cea mare a acestui stat rezidă tocmai în enorma reţea de staţiuni de cărbuni pe care o are. Planul lui Wilhelm II este foarte bun; rămîne să vedem dacă Anglia şi chiar Rusia vor tolera dorinţa de expansiune a Germaniei. Pol. D. Pallade primar al Capitalei Nu ştim întru cît este exactă ştirea că Oculta desemnează ca viitor primar al Capitalei pe d. G. Pallade, actualul ministru al justiţiei. Se zice că d. C. F. Robescu a dat prea multe dovezi de incapacitate, aşa că pînă şi colectiviştii au început să se convingă că pierd cu d-sa Capitala din punctul de vedere electoral. Persoana care se pune înainte ca să ia locul grotescului nostru actual primar e dar d. George Pallade. Dacă știrea e exactă, e cazul de-a cînta ca în Madame Angot. Nu era zor numai decît Fostul guvern să-l dăm de gît... In adevăr, nu ştim de loc întru ce d. Pallade va fi mai bun decît d. Robescu. Aceeaşi necultură, aceeaşi nespecializare, acelaşi râu gust de bădăran boierit şi la unul şi la altul. Cît despre iniţiativă şi energie, nu ştim cu ce a dovedit actualul ministru de justiţie că este capabil de aşa ceva. L’am văzut ministru și l’am văzut director de ziar. Gazeta Poporului pe care o conducea acum trei ani d. Pallade, a rămas ca un scandal al presei române. Nu mai era respectată nici familia adversarilor politici. Ce va face dar d. Pallade, primar al Capitalei, cînd va avea pe mînă fondurile comunei şi o armată întreagă de funcţionari cari pot fi transformaţi în bătăuşi ? Incult, fără de gust şi fără de scrupule, viitorul primar va fi poate un perfect şef de bandă, dar niciodată nu va face cinste Capitalei ţărei, care, mai ! are nevoie de un om capabil şi de un artist pentru a-i da un aspect civilizat. In schimb, Pallade va fi un perfect primar colectivist. Sfinx. Viitorul rastbor Progresele enorme realizate de ştiinţă şi de teehnică, au permis o perfecţionare atît de rafinată a instrumentelor de război şi deschid un viitor perspective atît de neînchipuit de mari,— în cit se poate cu siguranţă prezice că într’un viitor războiţi de sigur că tactica şi strategia militară vor trebui să fie cu desăvirşire revoluţionare. Un desemnator cu multă fantezie, după indicaţiunile unui eminent militar, a făcut gravurile pe cari le reproducem în numărul de faţă. Ţinîndu-se de invenţiunile ce s’au făcut deja sau sînt pe cale să se facă, desenatorul ne arată diferite scene din viitorul război. Vedem bicicleta deja în uz astăzi; automobilele au început să servească în viaţa civilă, va veni vremea cînd vor fi introduse şi în armată; scuturile, nu sînt oare o ideie astăzi în genere discutată ? Cine oare n’a auzit despre scutul lui Dove, menit să protejeze pe soldat contra gloanţelor inimice ? Dar balonul ? Dar cupolele ? Puţină gîndire numai şi se poate vedea că gravurile din numărul nostru de astăzi, produse ale fantazîei unui talentat desemnator, vor fi întrecute peste cită-va vreme de realitate, dacă— pină atunci nu va dispare insu-șî războiul. Bal. La streini! Nemernicul Dimitrie Sturdza, văzîndu-se înfundat în toate chestiile, văzîndu-se părăsit de ţară, văzînduse osîndit de toată suflarea romînească, a pornit-o iarăşi după cerşetorii! Acum un an şi jumătate, pe vremea guvernului Aurelian, s’a milogit la Berlin şi la Pesta şi a implorat guvernul de la bunul său stăpîn baronul Banffy; acuma, fiind sigur de sprijinul Pestei, s’a dus să-şî încovoaie spinarea în altă direcţie. Faptul este că nenorocitul acesta, incapabil şi slugarnic, nici nu mai are altă nobilă ambiţiune, decît să fie prim-ministru al ţărei romîneştî, cu graţiosul concurs al Berlinului, al Vieneî şi, mai ales, al Paştei. Şi, pe cînd acest Dimitrie Sturdza bate la uşile diplomaţilor, romîniî din Ardeal îl acoperă cu blestemele lor, iar Tribuna îi dovedeşte in fiecare zi cum că faţă cu chestia naţională a fost un mişel. Drago? CULISELE POLITICE Aniversarea anului18^ Intre liberali se discută mult actualmente serbarea ce se organizează pentru împlinirea de 50 ani de la revoluţia de la 1818. După cum se pare, guvernul a pus mina şi pe această serbare şi voieşte să facă şi din ea un mijloc pentru a se mai reabilita puţin. La început, guvernul a primit ideia numai pentru a aduna la un loc pe dizidenţi şi guvernamentali şi astfel, în mijlocul serbărei, să facă în ţară impresia că toţi liberalii s’au grupat în jurul guvernului, că partidul s’a întregit din nou. Voinţa chiar, răspunzînd Drapelului, vorbeşte de unirea partidului pentru serbarea lui 11 Iunie 1848 şi îşi exprimă speranţa că această unire nu va dispare odată cu stingerea lampioanelor în seara de 11 Iunie. Dar pentru ca să nu-şi uite obiceiul, in aceeaşi notiţă organul guvernului are grija’să adauge şi fraza: «Căci nici o chestie fundamentală, de principiu nu ne desparte». Drapelisto-fleviştii Atitudinea guvernamentalilor în această chestie, faptul ca ei vor să se dea serbărei o înfăţişare guvernamentală a răcit entuziasmul drapeliştilor, cari au propus să se serbeze 11 iunie. D. Eleva, pe de altă parte, e contra serbărei organizată de autorităţi. Am arătat ieri că şi d. Eug. Stătescu a dezaprobat atitudinea guvernului în chestia acestei serbări. E probabil ca aceste grupuri liberale vor face declaraţii formale că nu participă la serbarea pe care guvernul vrea s-o organizeze numai în interesul şi după placul său. Atitudinea guvernului După cum am spus, guvernul credea că, constituind un comitet pentru serbarea lui 11 iunie, va trage in cursă la dizidenţi şi va obţine deci ceva foloase politice. Cum au văzut însă că nu iau parte fruntaşii dizidenţi la comisie, nu ştiu guvernamentalii cum să se scape de serbare. Ei vor să facă ceva pur şi simplu poliţienesc cu botniţă, cu discursuri pe comandă văzute şi corectate de oamenii stăpînirei. E probabil chiar că pînă în cele din urmă vor renunţa cu totul la serbare. De altfel, nici nu se putea ca o asemenea serbare să fie făcută de guvern. Ea nu poate să fie făcută de cit de cetăţenii liberi cari n’au să se teamă că supără pe Unguri. Chestia naţională La început au invitat şi « Liga» să participe la serbare, dar pe urmă s’au gîndit că «Liga» le face bocluc. Se înţelege, reprezintanţii «Ligeî» n’ar putea să vorbească despre 1348 fără ca să pomenească de mişcarea din Transilvania, de lupta în contra Ungarilor şi de purtarea împăratului Austriei. Ei, toate ca toate, dar despre asemenea lucruri d. Sturdza nu voeşte să audă. De aceea, în consfătuirea de Vineri seară s’a făcut tot posibilul ca să se scape de „Ligă“ Şi Liberalul, in naivitatea lui, tocmai trîmbiţa Vineri că „Liga“ participă la serbare. Nu ştia ziarul guvernamental că tocmai acea participare dispera pe d. Sturdza şi pe oamenii săi. 1848 în Moldova După cum se ştie, la început era vorba ca 11 Iunie să serbeze in toată ţara. In Moldova insa nu se primeşte, după cât avum, această dată. Moldovenii susţin că ei au făcut mişcarea în Februarie şi mişcarea lor a fost cea serioasă. Care va să zică, din toate părţile numai dicultăţi. Şi e singura chestie poate in care dificultăţile convin guvernului. Ztep. •■-r .-x . iem is CARNETUL SAPTAMANE! Din ţară Mitiţa-mişelul, socotindu-se atotmputernic nu numai aici in ţară, dar şi dincolo de Braşov, a cerut destituirea profesorilor romînî de la şcolile din Braşov de peste munţi cari nu împărtăşesc opiniunile sale politice. Cu alte cuvinte, Mitiţă a cerut destituirea tuturor acelora cari nu sînt spioni,trădători şi slugoi ai lui Banffy. De lîngă atîtea calamităţi cari au scăzut asupra Capitalei de doui ani încoace, adică pe lîngă inundaţii, febră tifoidă, C. F. Robescu, vărsat negru, Mitiţă Sturdza, etc., acum o altă plagă se anunţă la orizont: Gheorghe Baladu în calitate de primar. Faţă cu această ştire, aflăm că toţi băcanii s’au coalizat pentru ca să protesteze, căci odată Baladu primar, desfacerea zahărului va deveni aproape imposibilă. Aflăm că guvernul va publica un nanunciu în toate ziarele din ţară, precum şi în „Adevărul®, la Mica publicitate, cum că regimul caută prefecţi pentru mai multe judeţe ale ţărei. Numai cu chipul acesta speră d. Ferichide să poată găsi un prefect petru judeţul Teleorman. Din străinătate Războiul spano-american va rămine tradiţional prin multele minciuni ce se debitează în seama lui de către ambele părţi beligerante. De altmintrelea, un lucru e sigur: fiecare dintre dînsele dă tot ce are mai preţios. Spaniolii manifestează mult patriotism, mult eroizm şi multă lipsă de judecată. Americanii aruncă bani, bani şi iar bani. Şi cum astăzi, ca şi acum o sută de ani, în războiu tot banul învinge. — Americanii sînt siguri la urma urmelor de victorie. Cît îi va costa ? — Un gentelman american nu întreabă niciodată cît costă; el plătește. Camera franceză şi-a constituit **definitiv bîuroul. Acum, scandalurile pot să pornească în toată regula. După o luptă înverşunată, Deschanel a fost ales preşedinte contra lui Brisson, cu o majoritate de 10 sau 11 voturi. Majoritatea aceasta mare o datoreşte faptului că deputaţii coloniilor, cari ar fi votat pentru Brisson, n’au avut încă timpul material necesar pentru ca să sosească din circumscripţiile lor electorale la Paris. Oricum, Méline a putut vedea şi de astă-dată că n’are mari şanse de viaţă, şi în consecinţă premierul a şi declarat că va remania ministerul, la Londra s’a ţinut un meeting *"în memoria lui Gladstone. Ca de obiceiu, acest meeting s’a ţinut la Hyde-Park. A asistat o mulţime de mai multe sute de mii de oameni. De la vre-o două-zeci de tribune, oameni politici, bărbaţi, de stat, savanţi şi preoţi, au vorbit mulţimei despre viaţa şi activitatea lui William Eward Gladstone. Rochefort a gustat şi el odată aducerea de a fi fluerat. Bandele clericale şi monarchiste au fluerat, în mijlocul aplauzelor lui Rochefort, pe Zola... De astă dată, în seara de Marţi, mai multe mii de socialişti, trecînd pe dinaintea redacţiei ziarului Intransigeant, au strigat: „Jos Rochefort! Trăiască Zola!“ şi au spart geamurile redacţiunei rochefortiste. Nota veselă Profesorul.—Care a fost cea mai rea femeie din lume ? Copii tac, numai micul loan cere să răspundă. Profesorul.—Ei, spune tu, Ioane ! loan. —Xantippa! Prof.—Da de unde știi?... loan.—Tata, când vorbește de bunica, îi zice Xantippa.