Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)
1898-06-10 / nr. 3197
Mercur! 10 iunie 1898 pendentă şi nu are menirea să formeze actori ci oameni cari să vorbească şi să citească bine, desluşit, corect, cu artă. E o şcoală necesară tutulor oamenilor, avocaţilor, conferenţiarilor, profesorilor etc., tutulor acelora, cari prin meseria lor trebuie să vorbească şi să citească în public. In sfirşit fiecare om e bine să ştie a vorbi şi citi bine. Ei, se invată ăşa ceva cu metoda profesorilor de la Conservator ? Nimic d-lor ! Mă prind că nici unul din elevii d-voastră nu sunt in stare să citească corect. Apoi asta nu e şcoală de declamaţie, este cum am spus mai sus, un atelier pentru confecţionare de actori. . Şi astfel fiind metoda profesorilor, ce poţi să vorbeşti despre elevi ? E atita lipsă de dicţiune, aşa dezordonare in gesturi atita falsitate in expresiune în cît te minunezi de profesori şi-i plingi pe bieţii elevi. Am auzit in special o scenă din Fisul din noaptea de Siuziene de Shakespeare care a întrecut tot ce se poate închipui. Am avut impresiunea că sunt in mijlocul unui bîlcifi şi ne-am adunat in jurul unui păpuşar care joacă pe Musiu Vasilache. Exact. Aşa intonaţii, aşa zgomot, aşa vorbă precipitată şi încurcată. Bine d-lor, fie-vă milă de bieţii elevi ! Sint unii, este drept d intre aceşti nenorociţi, care cu toate aceste piedici puse de profesori, tot reuşesc să dovedească că au talent şi ar putea să facă ceva. Aşa in primul rind o să pun pe d-ra Alexandrina A. Iliescu, despre care top cei cari au auzit-o mi-au vorbit foarte bine. Apa vin d-nii: C. Radulescu, N. Colfescu, Barbelian etc. Mărturisesc sincer insă că o apreciere justă nu se poate face in starea in care se alia clasa de declamaţie. Papagaliceşte nu se invaţa. Aşa, pot elevii să înveţe intr’un an o scenă pe care o caldicaz.a dupe profesor, dar atit si nimic mai mult. Mine voi vorbi despre anul al Ili-lea I. C. B. IMPRESUMÎ şi PALAVRE . (Din coresp. lui Chiţibuş cu editoarele sale) Chiţibuş Plecasem ca gîndul să intru la „Adeverii“. Vream să văd localul în interior, dar după cum mă aşteptam — odată ajunsă— n’a mai vrut să intru — n’am intrat. Mi’am mulţumit să privesc faţada cu deamănuntul şi am admirat-o. Cînd să plec, ochi,’mi căzută pe fereastra din stingă, sus, care, deschisă fiind, lăsa să pară a fi apartamentele directorului. Şi gîndul mi-a zburat la tine Chiţibuş, la stăpinirea unui vis, visele tale fâurite’n sărăcie, iar acum sus, departe de lămpioara ce te lumina odată, sub lumina electrică, în patul moale, te gîndeşti cu mîndria şi vanitate, că ceea ce-a fost ieri, nu mai e azi. Şi totuşi cită întunecare’n tine !... — Acelaşi cimp verde — maidanul plin de bălării, culcuşul atîtor nenorociţi pe care i-ai văzut dormind sub lumina soare- lui — văd paiul verde al cerşetorilor, zăresc figura muncită a uneia din aceste fiinţe, dormind printre buruieni — nepăsătoare lăsind să treacă ziua de azi ca şi cea de ieri. Alî aduc aminte toate mizeriile din lume, la cele spuse de tine — privitor la comparaţia suferinţelor sociale, pe care sărăcimea ţi-a inspirat-o — şi-un surîs mi se urcă pe buze. — Mila îmi face o adevărată milă. . — idealul sterp al egalităţii — idealul socialiştilor — acel ideal măreţ trăit din vorbe, în planuri sterpe, idealul dreptăţei, neputincios să dea roade depline în lumea asta formată din egoismuri, susţinută de injustiţii, îmi pare o halucinaţie. — Egalitatea socială nu va fi —nu poate să existe niciodată, iar micşorarea suferinţelor prin îmbunătăţirea stărei materiale, nu mi se pare o îmbunătăţire. Singur, te’ntrebi, de nu e mai ferit acel ce doarme nemîncat, pe maidanul din faţă — de cît tinp în care mintea fermentează atîtea gînduri negre, iar inima atîtea doruri vane... Ba ce bun să lupţi — nutrindu-ţi idealul, ca lumea toată să aibă ce să mănînce, cînd acel ceau cu prisos sînt poate mai nenorociţi ? Grijele tot vin — poate şi mai multe — suferinţele tot se nasc — poate şi mai numeroase. Nu vă’ngrijiţi de mulţimea flămîndă, că nu voi veţi sătura-o; sau de saturi vr'un nenorocit azi, mîîne nu vei mai putea-o face şi atunci ce-ai făcut decît să prelungeşti o agonie ? Şi apoi rezultatul nu e un progres. — Mie, mi-e milă mai mult, de nenorociţii intelectuali, de acel ce sufer şi de suferinţele altora, de acei ce cu simţirea profundă, de acei izbiţi de soartă în ceea ce au mai scump — în iluziile deflorate. Pe tine Chiţibuş, nu te socotesc printre aceştia — îţi spui drept — nu-mi pari a fi din victimele astea. Necredinţa ta în nimic provine — după mine — din genul din tine, din lipsa cunoştinţei sentimentului şi a bunătăţei. Bun tot te mai credeam... de cînd însă ai spus : pleacă! — acelei care-au iubit-o— mi-am schimbat ideia. — Ne iubind, nesuferind — căci cred că nu înţelegi nici ce-i suferinţă ? tu eşti fericit şi toţi acei, cinici, ca tine. O tristeţe nemărginită mă’nfăşoară însă, cugetlnd la disperarea altora, la tortura sufletească la care sînt supuse atîtea suflete şi mai ales suflete da femei.. Ele sînt mai multe victime căci au firea mai puţină egoistă decît a bărbatului. sînt mai puţin „torre a torre“ şi spre ele spre femeile cu simţire multă, cu esenţă de vis în ele, mi se duce mila. Sînt atît de nenorocite!... — Dacă ar şti bărbaţii cîtă putere de viaţă pune o fecioară în cuvîntul ei de iubire, cu cîtă dragoste sinceră se dă întreagă primului bărbat, dacă ar şti cîtă fericiră ar putea găsi, să’i semene în sinceritatea jurămintelor pe care numai cruzimea şi perfidia lor, le fac sperjure! Dacă, dacă... Nu gînduri de liberare, de egalitate, de îmbunătăţirea stărei asupriţilor, să vă zbuciume, nu ! căci este de prisos — v’a fi în veci flămînzî, în veci neegalitate măcar de v’aţî da şi sîngele .—Idealul fiecăruîa să fie mai simplu, mai restrîns, concentrat în fericirea posibilă a unei singure fiinţe care s’a dat toată în fericirea acelor ce ies din tine. — Faceţi posibilă egalitatea şi unirea, între tine şi tovarăşa ta de viaţă cultivaţi-vă iubirea între voi, fiţi sinceri şi făcîndu vă datoria—adevărata voastră datorie— cu sfinţenie şi cu drag, veţi aduce omenire! binele după care fuge şi î l visează, va fi fiecare fericit c’a putut realiza fericirea unui singur suflet şi e prea destul pentru conştiinţa fiecaruia, 2 Iunie 98. Zila. Revista publicaţiunilor Revista ilustrată enciclopedică „ Gazela Săteanului“ are următorul sumar pentru numărul din 5 Iunie 1898, No. 9 (296). Demonul, S. N.; Satura în vecinătatea noastră, N. Despre principalele rase şi varietăţi de vite cornute mari, I. St. Furtună; Mişcarea în cerc a omului şi animalelor ***; Ţiganii şi popa lor (urmare şi fine, Rogoz; Luminatul prin băligar, Ion Morăescu; Subtprimarea depărtărilor dintre oameni, Compilator ; Stupăritul raţional (urmare şi fine), R. N. Begnescu; Regulament pentru întocmirea şi organizarea orfelinatului agricol „Ferdinand“. Regulament pentru participarea României la Exposiţiunea Universală din Paris de la 1900; Poesii poporale, St. Ţuţescu; Cronica Agricolă, D. Şoseaua şi linia R.-Sărăt-Făureî, Un Răzeş ; Clima lunelor Februarie şi Martie 1898 st. n. St.- D. Hepites; Buletin comercial, P. Hustraţiunî. Postul transmiţător al noului Telescop Dussaud.—Postul receptor al Telescopului care suprimă depărtarea între oameni.— Spic de grofi de toamnă de la ferma din Slobozia-Valbeni.— Noua alcătuire americană de făcut economice şi rele.— Aparat transportator al finului şi paelor. Două planşe în o culoare: Cornistul văzut în profil şi Cornistul văzut în faţă. Litere«Arte»Ştiinţe Se ştie că împăratul Germaniei se crede posesorul tuturor talentelor. Zilele trecute a visitat foyerul operei din Berlin şi a ţinut înaintea artiştilor o disertaţie asupra artei, pe care artiştii, probabil n’or fi luat’o tocmai in serios. Pe lingă cîteva clişeurî asupra «frumosului»,Wilhelm al II-iea a tunat contranaturalismuluî și al materialismului in teatru. A conchis cerînd teatrelor regale să cultive în primul loc clasicii germani. La Neu-WTed a avut loc un concert patronat de Carmen-Sylva. Au participat şi doi artiști rominî: violoncelistul Dinicu și violonistul George Enescu. 3 Un bneureştean pe zi Căpitanul Sloveacu Eşti ofiţer în 1883. Ca locotenent, a fost ataşat la şcoala de ofiţeri, ca ofiţer repetitor. Avansat căpitan, a fost numit şef de biuroft la ministerul de rǎzboiu. Actualmente este şeful depozitului de recrutare din Capitală şi figurează pe tabloul de avansare la gradul de maior. CRONICA Din femeie — bărbat Cetitorii îşi amintesc că acum citeva zile Adevărul a publicat, in marginile permise de codul... bunelor moravuri, despre un caz curios de hermafrodizm prezintat în capitală şi înaintat spitalului Colţea. Acuma — ceva şi mai curios : doctorii de la acel spital, neavind ceva mai bun de făcut, s’au apucat de comedii. Şi au izbutit de minune,—bineînţeles însă, ca în tot-d’auna în detrimentul sexului slab şi de astă-dată. Adicătelea, de unde pînă acum Maria Tucur — aşa e numele cazului — n'aparţinea nici unui sex sau mai bine avea... de-ale amindurora, de aci înainte o să fie numai bărbat. Cum asta ? Ei, tocmai aci e lucrul dracului, căci codul... bunelor moravuri nu ne lasă s’o spunem. De aceea, mai bine’i să tăcem și, in loc de «mari sint minunile tale, Doamne!» să strigăm : — Mari sint minunile tale, Medicină ! Anar. Rin CloTora (Corespondenţă parte a Adevărului) De-ale băilor.— Un caraghioşii©.— Un fapt revoltător. De şi de-abia la începutul lui Iunie, avem lume destulă şi in fiecare zi sosesc noi suferinzi, deoarece timpul, pînă mai ieri ploios şi răcoros, a început sa fie plăcut. Un lucru de regretat. Se ştie că stagiunea băilor începe la 1 Iunie. Ei bine azi suntem un 7, şi totuşi o serie de cabine nu sunt încă deschise publicului aşa că aglomeraţia a început deja să se simtă. Afară de asta, aparatul pentru inhalaţie de vapori de iod nu e încă in,stare să’ funcţioneze, lucru care împiedică pe bolnavii de a-și putea complecta cura. Cred că ar trebui ca toate aceste lucruri să fie gata cu 10-15 zile mai înainte. Printre visitatori voi cita pe d-nii: colonel Șomănescu, Isvoranu, inginer Nicolau, căpitan Galușcă, d-na Solovan, Anastasia, familia Butculescu, Dragomirescu, Ilie Demetrescu, etc. Muzica regimentului 3 din Slatina, sub conducerea d-lui capelmaistru Vasiliu, cîntă dimineaţa, la prînz şi seara in parcul băilor. Un caraghiozlîc. Se ştie că biletele de tren pentru staţiunile balneare trebuesc lăsate la oala care deserveşte staţiunea în schimbul unei chitanţe. Şeful tabei Govora insă, a refuzat să primească aceste bilete, sub cuvînt că s’a desfiinţat această măsură. Administraţia băilor afişează zilele trecute un ordin al zisei halte prin care vizitatorii erau invitaţi să’şi trimeată biletele de tren in plicuri separate şefului haltei Govora, de la care zicea avizul, vor primi chitanţe.—■ Uniî, cari s’au grăbit, au şi expediat biletele, însă, spre marea lor mirare, Ie primise înapoi, sub pretext că mai e timp.... Nu ştii ce să mai crezi din toate astea, ■ J or că funcţionarii sun zăpăcirî, or că ministerul respectiv şi-a pierdut capul. Un fapt revoltător Printre multe vile şi cari de închis bat e aci în Govora şi vila Maria, a unui domn, fost colonel, Ivanovicî. Alaltă erî, un domn din București se presintă să ia cameră pentru o noapte la acea vilă, rămănînd ca a doua zi deoarece ora era înaintată, să-și cânte o casă care să-î convie. Ce se întimplă insă ! Numitul domn colonel refuză să libereze bagajul sub pretext că voiajorul, odată descins la hotelul D-sale, trebuie să locuiască o lună în cap. Notaţi că nici nu ştie cum îl chiamă pe vizitator că nici nu se tocmise pentru cită vreme avea să locuiască acolo şi că nu-i trecuse încă în registrul de voiajori. La intervenţia primarului, Înfumuratul proprietar răspunde «că nu-i pasă de nimeni» şi că trebuie să plătească pe o lună, iar nu numai pe o seară cit locuise acolo vizitatorul. O petiţie a fost adresată primarului îndată care la rindu’i a încunoştiinţat telegrafic pe d. prefect Grăsnaru, cerîndu’i avisul in această privință. Cit despre vizitator, el a fost nevoit să doarmă o noapte îmbrăcat și să fie lipsit de doctori, fiind toate in cufărul sechestrat de colonelul Ivanovici. Ghiocel. CARNETUL JUDICIAR Trohin Trohin e un prostalan fără pereche. Aminterî e om bogat, cu toate că-î tinăr, căci a moştenit pămînt, casa cu toată gospodăria ei, ceva bani, de la părinţi. Cînd a rămas stăpîn pe avere s’a apucat să se însoare cu o văduvă tînărâ, frumoasă, dar şireată şi drăcoasă. Vădana, abia s’a văzut nevasta lui, şi s’a şi grăbit să’i puie nişte coarne de cele berbeceşti, lungi şi îndirligate. Fără nici o sfială, îi punea coarnele ziua namiazi mare, în tovărăşire cu cumătrul Gheorghe, un fiaeon înalt şi drept ca bradul, voinic ca ursul, cu mustaţa ca pana corbului şi ochii ca mura crîngului. Cum se ivia cumătrul în poartă, numai ce auziai pe Trohinoaea: — Măi Trohine, ia şi tu cofa şi dă fuga la fintînă după nişte apă. N’apuca să sfirşeasă vorba şi Trohin da fuga la fintînă cu capacul hopăind pe gura doniţei. Pină să se întoarcă, coarnele erau gata. Trohinoaea, roşie ca zmeura, râdea uitându-se gelos la Gheorghe, care sta pe laviţă zimbind. Nu trecea mult şi gura Trohinoai începea : — Măi Trohine, par’c’aş bea nişte ţuică. Nu te duci tu să ne-aduci *? — Ba măc, lele, măc, răspunde Trohin. îndată punea mina pe sticlă şi pornea într’o goană să facă pe placul nevestei, că o iubia bată-i pîrdalnicul să-l bată. — Mi-i dagă dă ’mi ade sufetu, că-i tae moașă ! spunea in limba lui cui îl întreba și cui nu îl întreba. Nevasta îi striga din urmă: — Măi Trohine măi, să nu te duci la Marin c’are țuică proastă ; să te duci la Stan că are țuică bună. Stan e circturnarul din cel-l’alt cap al satului. Nevasa-i mai striga : — Vezi Trohine dă umblă ’ncet să nu te ostenești și să nu spargi sticla. Dar Trohin n’o asculta, băga sticla in sin și ţinea cu mina sinul cămăşii. apoi fugea dă credeai că-i gonesc Turcii şi Tătarii dupe urmă. Dar pînă să se ’ntoarcă, altă pereche de coarne era gata. Şi a mers treaba aşa cîţiva ani. Intr’o zi Trohinoaea, lacomă şi îndrăzneaţă din fire, a spus bărbatului: — Măi Trohine, ia şi tu o mină dă grăunţe şi dă la alegiuni. Trohin s'a dus, dar s’a intors repede. Grăunţele erau in tinda casiî şi n’a avut de cît să ia cu strachina din sac şi să le zvirle pe bătătură. Gind s’a întors, numai a clipit dă cîte-va ori de ce-î văzură ochii, dar n’a zis nimic. A ieşit în tindă iar şi s’a întors cu un ţepoiu. Şi numai ce mis’a pus cu ţeporul pe cumătru de l-a lăsat lat. Voinic era Gheorghe dar şi Trohin a dovedit că e şi mai voinic. De ciudă, Gheorghe l'a dat in judecată pe Trohin. Trohin tăgăduieşte şi susţine ca Gheorghe să fie virat la ocnă că i-a necinstit casa. Fiecare povesteşte cum se pricepe păţania lui, din care am putut scoate cele de mai sus. Tribunalul insă nu crede pe nimeni pe cuvînt și achită. Condeiă. FEL DE FEL Epidemie de dnisîurl. — La Paris 1) ntuîe de vre-o două sâptămmi! o adevărată epidemie de dulciuri. într’o singură săptămînâ ,vă av.if Iac vre-o zece intilniri. Noslanada e ca intr’una din aceste intilniri, un d. B... care provocase pe un comerciant, pentru că acesta nu era de aceeași părere cu el in «Afacerea Dreyfus» a voit să se «pinzure de necaz că comersantul a refuzat să se mai bată! Din fericire a fost prins de un vecin, tocmai cînd se pregătea să-și pună funia după git și astfel a scăpat cu viață. * Dramă in vagon. — Miercurea trecută, s’a intimpat o încercare de asasinat in tren, intre statele Andarcette si Saint-Rambert din Franţa. Un locrator tipograf Roger Rop 11 es după ce a dat şease lovituri de pumnal in d-na Bodiot, care se afla într’un vagon de cl. I, i-a furat un sac cu parale şi a sărit jos din tren, dindu-se semnalul de alarmă, trenul a fost oprit, iar asasinul prins la gara Pezache. D-na Bidiet, intr’o stare desperată, a fost condusă la un spital din Lyon. * Dar. — D-na Cariovas, văduva ministrului spania! asasinat, a primit un dar din partea funcţionarilor spanioli din insulele Filipice: e o hartă în relief a insulelor. Ea a costat 190,000 de pesetas. Orașele de pe această hartă sunt însemnate cu rubine. Fluvele și marile cu safiruri și legendele cu diamante. Ştiri teatrale Grădina Sinaia (Fost Hugo), Direcţiunea Haimoniei. Astă seră se va reprezenta petru a doua oară Tarantela cu concursul întregei trupe angajate. Comedii noul. Program cu totul schimbat.* La 14 iunie se va da din nou la Raşca Doi sergenţi, cu d. C. Mărculescu în Guillom Larrive şi Soreanu in caporalul Cremene.* Marţi 16 se dă la Raşca Mainzelle Nitouche, operetă in 4 acte. In antracte vor danţa şi executa diferite exerciţii gimnastice d-nii G. Moceanu şi G. Lăzărescu. Joi, 11 Iunie, se vor da la Raşca 0 palmă in Grădina Raşca şi Piatra din casă.* La 13 Iunie, in grădina Casino, se va juca Ucigaș comedie în 3 acte, în beneficiul d-nei Zoe Stefănescu. * La 14 Iunie, în grădina Casino, beneficiul d-nei Al. Alexandrescu. Se va juca Bomba. * La 13 Iunie, se va juca, la Dacia, in A 13 evgrul beneficiul domnului V. Cernat, Horiat Cloşca şi Crişan.# La 13 Iunie, se va juca la Raşca Pălăriile ambulante, comedie în 3 acte, şi Poleiul romantic, comedie intr’un act. * La 21 Iunie, mare reprezintaţie la Raşca în beneficiul d-lor G. Moceanu, G. Lăzărescu, etc. * La 14 Iunie, in palatul Ateneului, festival artistic cu concursul d-rei Anetta Medianu. NOTE DE PRIMĂVARĂ — Un glas amic — . A venit ieri un tînăr voios, o figură pe care n’o văzusem de mult. E dintr’un loc, care mă chiamă în fie-care zi, în fiecare noapte și totuși nu l’am mai revăzut de mai bine de un an ! ’Mi-a vorbit de dînsul, de multe nimicuri, în cuvinte simple, sincere — și ’mi-a părut un glas aşa de mic, un glas care voieşte să-mi dea faţă. De nu ’mi-ar fi fost ruşine, m î-aş fi spus: vorbeşte încă, încă, mult: ce-mi face grădina, cîînele din lanţ, cîmpul dinnaintea casei, şi monăstirea mai trăieşte ea la marginea tăcută a tîrgului şi „izvorul ruîntifirei“ mai adapă cu apa Ini clară pe cei cu inima bolnavă şi floricelele mai cresc în jurul bisericeî ? Bunul meu cunoscut; mult îţi mulţumesc; 'mî-aî adus ieri ceva din aierul pe care-l respiram odinioară, cu atîta dor, ’mî-ai redeşteptat atîtea dragi amintiri —’mî-ai dat lacrimi de nostalgie şi ţi mulţumesc, glas amic, ce ai dăruit, o clipi de viaţă celui ce nu-şi mai poate revedea frumosul vis de odinioară ! Lanţ. blice. HIEME.UTC — Marți, 9 Iunie, 1898. — Audiență la ministrul lucrărilor puSnectacole Coloseul Luther. — Muzica regimentului de roșiori. Sala Bri^aâîro. — Muzică regimentului Mihai Viteazu No. 6. Grădina Cnsata. — Orchestră. Grădina Koern.— Orchestră de dame Grădina Mitică Georgiescu. — Trupa Rurienescu și trio muzical excentric. Ceaia Alcazar. — Teatru de varietăți. Coloseul Oppler.— Muzica militară. Grădina Sinaia. — Teatru de varietăți. —Tarniella.—Program nou. Șoseaua Miseieți.—Orchestra societăței tramvaiului vecintă de sub direcția d-lui Rubinșiiin. ISaletlia atmosferic Institutul aSoteorologic Bucureşti, 8 Iunie, 13 ore ziua. înălţimea barometrică la 0° 747.3 Temperatura alem lui 23 ".6 Vîntul tare de la KW Starea cerului, foarte noros. Temperatura max. de ieri 25°. Temperatura minim. de astăzî 12”. Temp. a variat la noi între 27° şi 10*. Era timp foarte frumos, liniştit şi calibiios, în Moldova timpul mai rece ca in restul ţarei. Acolo a plouat binişor în timpul nopţeî şi mai ales în Moldova de sus. Cea mai ridicată temperatură a fost 27 grade la Giurgiu. Barometrul s’a coborit mult în toată ţara, în mijlociu cu 6 milimetri. Astăzî noi, vînt turicel de la N.W., către amiazi cerul aproape acoperit. Din R.Vilcea (Coresp. part. a Adevărului) Chestiunea pîinei In toate oraşele din ţară s’a agitat ideia eftinirea preţului pilinei şi în cele mai multe chiar preţul a scăzut graţie eftinirei griului. La noi, ca la nimeni. Celor din capul comunei nici prin gînd nu le trece lucrul acesta, ca şi cînd această grijă inculă şahului Persieî. Piînea la noi se vinde cu 35 bani kilogramul, ba lucrătorilor de la căile ferate li se vinde cu 40 bani, şi de cele FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL* 127 VADUVIOARA ROHA s de Henri Demesse PARTEA A DOUA Claude Renard, zis „Birlbi“ XXIV .Corvoadă* puţină şi foloase multe — Cu condiţiunea ca amîndoui să-mi daţi cuvîntul d-voastră că, pînă la un nou ordin, adică pînă în momentul cînd actul de acuzare va fi remis celor în drept, nu veţi destăinui, nimănui, nimic din cele ce vă voi spune. D. de Plougrneo, cîştigat numaidecît prin această meşteşugită intrare în materie, se ridică şi zise nobil: — Iţi mulţumesc de această dovadă de încredere. Cu toate astea, deşi sînt interesat a cunoaşte adevărul, totuşi n’aş voi să comiţi, din deferenţă pentru mine, un act cu care conştiinţa d-tale de magistrat nu s’ar putea învoi. Sunt gata să-mi retrag întrebarea, numai ca să nu te jicnesc întru ceva. .Amiralul n’avea încredere în mine, de sigur, îşi zise d. Lebarrais. Lovitura a fost dată bine. Acum el e aproape cîştigat. Luare-aminte! Să manevrăm şi pentru rest tot cu aceeaşi îndemînare*. .Hm ! cugetă d. Lefort, care, ca fire şi ca profesiune, eramai puţin nobil* decît amiralul,—d. de Plouernec a dat în cursă. .Neîndoielnic, acest procuror este un om foarte șiret. El și-a zis,—și pe drept cuvînt, — că va da pe amiral pe după degete. jDin fericire, sînt și eu p’aici. la să luăm noi afacerea din scurt!* Atunci notarul, luînd cuvîntul, zise — Scrupulele d-tale sînt foarte exagerate, domnule amiral, permite-mi să ți-o spun. Neîndoielnic, d. procuror al Republice! n’ar putea să descopere secretele instrucţiune!, celor d’întîiu veniţi. Aceasta a dovedit-o cu prisosinţă ieri, refuzînd cu energie a răspunde întrebărilor mele. Astăzî însă, e cu totul altceva . D. procuror poate vorbi înaintea unui bărbat care e ofiţer superior al marinei franceze, mare demnitar al Legiunei de onoare, magistrat el însuşi, înaintea unui om de o deosebită importanţă, care se interesează mult de soarta baronesei de Lussy. D-sa poate vorbi înaintea unui om considerabil ca d-ta şi, mai ales, fiindcă ţi-ai lua, prealabil, angajamentul de a nu spune nimănui, nimic din cele ce ţi se vor destăinui. După cît îmi pare, acestea sînt nişte puternice garanţii. In astfel de condiţiuni, d. procuror, după umila mea părere, are dreptul să expună in mod clar situaţiunea, şi aceasta fără scrupule, fără ca conştiinţa de magistrat să-i reproşeze ceva. D. Lebarrais înțelesese foarte bine ceea ce se petrecuse atît în sufletul amiralului cît şi în acela al notarului. Acesta se aştepta să vadă pe magistrat foarte deprimat de faptul că el, Lefort, a făcut ca manopera ce întrebuința să nu dea rezultatele la cari se așteptase. Spre marea sa surpriză, magistratul răspunse limpede: — D. Lefort are dreptate. Destăinuirile ce sunt gata să-ţ i fac, domnule amiral conte de Plouemec, nu le pot face nimănui, de sigur. In condițiunile în cari ne găsim însă, un magistrat poate spune totul, fără teamă ca și fără scrupule. „Hm ! făcu notarul. Nu cumva m’ara înșelat eu ? Intr’adevăr, era el dispus să vorbească ?“ — Vorbeşte deci, domnule, făcu d. de l’lonernec. încă odată, îţi sunt recunoscător pentru deferenţă ce ml arăţi. Un moment, d. Lebarrais se reculese. Trebuia să dea multă atenţiune vorbelor sale ; trebuia să se sforţeze a păstra o atitudine prudentă, căci simţea, ţintuită asupra-sa, privirea investigatoare a d-lul Lefort şi îşi zicea că el va căuta să profite la nevoie, în potriva sa, de cel mai mic cuvînt rău articulat. — Cred că nu ți-ai uitat, domnule amiral, începu magistratul, faptele ce s’au produs aici de la prima noastră întrevedere și privitoare la drama de la vila Marelui Stejar. — Desigur, toate faptele ce s’au produs atunci, s’au gravat adîne în memoria mea. — Atunci, îți aduci aminte că, după ancheta d-tale preliminară, care a fost foarte îndemînatec condusă și care m’a ajutat mult a continua pe a mea, ai conchis la sinuciderea d-lui de Lussy ? — Așa este! Și d-ta împărtășeai opiniunea mea ! — Eram de acord; dar ml am schim- bat ideia îndată ce am cules alte indicii mai doveditoare. Foarte adesea se pot înşela şi magistraţii. Magistratul este întocmai ca şi un vînător care, după ce a muncit zadarnic într’o anumită direcţie, îşi întoarce ochii într’altă parte şi dă peste prada ce urmărea. Mă explic : am găsit, în grădina vilei și în parcul din dosul clădirel D-lui Hargand, piese cari păreau a stabili că d-șoara Hargand fusese metresa baronului de Lussy; apoi, am întrebat pe baroneasă care, imediat, după cum îți amintești, acuză pe doctorul Hargand de omorul bărbatului său, cu o vehemență care mă surprinse. — Mînia d-neî de Lussy era legitimă, și.... Permite-mi, domnule amiral, pe noi magistrații, profesiunea noastră ne face să vedem cu ochi mult mai pătrunzători decît ceîl’alți; noi vedem mai repede și mai departe; asta se explică: fiecare cu meseria lui. De-altmîntrelea, te vei convinge imediat că am avut dreptate să nu dau ziselor baronesei o importanță pe care n’o meritau. Neîndoelnic, d. Lebarrais era demn da acolitul său , Girard. Conducea conversația cu o reală dibăcie. El urmă: — Ce trebuie să fac în sasemenea împrejurări? Să verific zisele doamnei de Lusssy. Dar în ce mond ? Asigurîndu-mă, mai întîifi, că acuzațiunea adusă de ea contra doctorului Hargand și contra fiicei acestuia, este fondată. — Dar, făcu d. de Plouernec, nu puteai obține lămuriri exacte asupra acestei afaceri decît întrebînd pe d. Hargand și pe fiica sa! I-ai întrebat? — Nu. — Atunci cum te-ai putut convinge că acuzaţiunile aduse de baroneasă contra doctorului şi fiicei sale nu erau fundate ? — Justiţia are diferite resurse pe cari Ie întrebuinţează cînd simte nevoia . N’am interogat pe doctor şi, cu toate astea, am cunoscut adevărul — Nu mă înşelasem . Deniza Hargand avea încă un amant, care, fiind căsătorit, nu putea să-i ceară mina şi s’o ia de soţie. — Ş cine-i acest amant ? — Se numeşte Feriden Girard. Devenind văduv, el a putut să-şi ia metresa : Deniza Hargand. De altmintrelea, aceasta o ştii. (Va urma)