Adevěrul, iunie 1898 (Anul 11, nr. 3188-3215)

1898-06-11 / nr. 3198

Afini XI- No. 3198. Abonamente încep ln 1 şi la 15 ale fle­căreî luni şi plătesc Înainte. TJn an in tari 30 lei. In străinătate 50 Iei Şase luni 15 „ „ „ 25 „ Trei luni 8 „ „ „ 13 tt Numărul 10 Bani In străinătate 15 Bani Director CONST. IttILIE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRA! STRADA SĂRINDAR NO. 11 (TELE Join, 11 Iunie, 1898. Anuneiurî se primesc direct la administraţia statului Linia pagina Vl-a ..... lei 0.50 bani V-a nr-a 2. La an mare numir de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 Ferechide contra Cantacuzino 6 pagini la fie­care ediţie .» Procesat de la Iaşi Afacerea preotului Moris­­seau s’a isprăvit cu osîndirea lui la cinci ani de închisoare. Nu voiesc să judec acest verdict, nu voiesc să discut vinovăţia sau nevinovăţia acuzatului, o hotărîre a Curţei cu juraţi­­i osîndeşte şi, din punctul de vedere juridic, ajunge. Ne-am fi mulţumit cu darea de seamă a procesului, dacă din aceste dezbateri nu reie­şea un învăţămînt care ne-ar putea sluji, şi anume că la noi, ori­cît de indiferenţi am fi în materie religioasă, tot e­­xistă un fond religios, care este periculos a-l deştepta. Un avertisment ne-a fost dat de afacerea Ghenadie. Lăsînd la o parte pe politicianii cari voiau, să facă o armă de luptă contra adversarilor, reu­şita lor se datoreşte fondului religios, care a fost redeşteptat graţie incapacităţei, imbecilită­­ţei şi arbitrarului lui Dimitrie Sturdza. Această redeşteptare a fost un rău­ pentru ţară şi o greşală din punctul de ve­dere democratic şi cultural. Greşală ori nu, faptul este a­­devărat, şi noi sîntem siliţi a-l constata, pentru a nu face po­litica imbecilă a struţului. Procesul de la Iaşi este o nouă dovadă în sprijinul afirmă­­rei noastre. Şedinţele au fost furtunoase, s’a pus patimă din toate părţile şi publicul s’a manifestat zgomotos şi ostil în potriva abatelui ucigaş.. De ce ? Probabil nu pentru crima în sine, ci pentru faptul că criminalul era un catolic, un papistaş, care ucisese un «creş­tin de roman» şi care se în­cercase a aduce la credinţa de la Roma, prin botez, o mulţime de lume. Ceea­ ce vorbia era sentimentul religios, redeştep­tat cu ocaziunea acestui pro­ces, sentiment care a dat loc la manifestaţii pe cari eu nu le pot aproba. Un acuzat — ori­care ar fi el — înaintea justiţiei, este sfînt—cu atît mai sfint că se a­­pără şi are în potriva lui şi lege, şi pe reclamanţi, şi pe minis­terul public. Mulţimea de multe ori nu judecă, este condusă orbeşte şi arare­ori este răs­punzătoare de necuviinţele, ne­dreptăţile şi chiar de crimele, ce făptueşte... Dacă relevez toate acestea, este pentru a dovedi cît de primejdios lucru ar fi să se în­ceapă o luptă în Romînia pen­tru catolicizm. Ea ar provoca din partea ţărei o altă luptă defensivă ori ofensivă şi ar deştepta cel mai periculos dintre sentimente, sentimentul religios. Atîta ne-ar mai trebui acum, ca, pe lingă luptele politice, să înceapă şi războiul civil a două religiuni! De aceea cred eu că trebuie să fim atenţi, să nu lă­săm ca rădăcinile catolicizmului să prinză la noi, pe cît mai este vreme, pentru ca mai tirziu să nu ne găsim în faţa unui războiu, care nu poate să fie de­cit în dauna mersului nostru cultural. Din acest punct de vedere, peripeţiile procesului de la Iaşi sunt interesante şi azi, cind el s a isprăvit, am crezut să-i schi­ţăm caracteristica şi să arătăm ce învăţămînt putem căpăta pentru viitor. Const. Rille. SATIRA POLITICA Frigurile In momentul actual, capitala Romîniei este ameninţată de două feluri de friguri: friguri electorale şi friguri tifoide. După cum vor bine­voi să observe citi­torii şi cititoarele noastre, ambele aceste friguri sunt datorite d-luî C. F. Robescu, singurul care poate introduce în Bucureşti tifosul şi alegerile. In potriva frigurilor tifoide, avem pe d-rul Felix, care nu se lasă nici mort, dar în potriva frigurilor electorale ce doctor a­­vem ? De sigur că nu poate fi vestitul d­r. Romniceanu, dar cel mult doctorul Şuţu. Care va să zică, pe lingă atîtea alte acte măreţe, d. C. F. R. mai are la activul său şi introducerea diverselor febre în Capitală. _______ Vax Le boeuf gras sau Pailarîu-pompier —Scena se petrece la comitetul pen­tru serbarea lui 11 Iunie.— D. Butculeseu. —Toate bune, dar în ce costum o să-mi apăreţi d-voastră la ser­bare ! D. Robescu.—­Fie­care în constumul lui. D. Palladu.­­Se înţelege. D. Butculeseu.—Bravo, zâu! Unde s’a mai pomenit aşa ceva? Ce ? D­v nu ştiţi cum se fac procesiunile în toată lumea? N’aţî văzut faimoasele procesiuni Le boeuf gras ? Măi frate, apropo de asta, ce ilustraţii superbe în Rigaro illustreel Toţi.—Da ! da ! o ideie ! D. Mari­a.—Asta înţeleg şi eu, dar tre­buie să-l localizăm pe Le boeuf graşi D. Butculeseu.—Foarte uşor; ce atîta bătaie de cap ? Cine vorbeşte din partea guvernului ? D. Cantacuzino.— Pallade. D. Butculeseu.— Minunat! II punem pe d. Pallade pe o litieră, îmbrăcat un costum de pompier de la 1848 şi iată Le boeuf gras romînesc. Toţi. — Bravo ! bravo ! bravo ! I­. Butculescu (satisfăcut). — Ei! mai ai ceva de zis, d-le Malla, d-ta care eşti tare în localizări? D. Malla. — Nu ştiu dacă costumul de pompier e potrivit. Eu cred că ar tre­bui să-i dăm un costum cu boneta fri­­giană.... înţelegi..... revoluţia de la 1848 e libertatea!.... D. Butculescu. — Ce bonetă frigiană, d-le! Apoi atunci nu vezi că nu mai e localizare? Facem și noi ce fac Franţuzii? Pînă cînd să tot fim tributari străinilor ? Voci. — Da ! da ! Pompier ! Pompier ! D. Butculeseu. —■ Ş’apoi ce deosebire este între boneta frigiană și casca de pompier ? Aceiaşi formă, numai că una e de pînză, şi alta de alamă. Atît mai bine: libertate şi forţă! Sărbătorim şi pe cei cari au vorbit pe cîmpia Filaretului şi pe cei cari au luptat în Dealul Spirei. Toţi. — Bravo ! bravo ! D. C. F. Robescu (care prezidează). Care vrea să zică, ne-am înţeles : «Le beuf gras» localizat în Palladu-Pompier! Toți. — Da ! da ! ___________Vlad. Flagelul... pîineî! Nu era de ajuns tifosul, ocultizmul şi alte flageluri cari bîntuie ţara — iată-ne şi cu flagelul... pîinei ! După ce ni s’a luat 30 — 40 bani pe kgr. de pîine de 600 grame, azi aflăm că într’o bună dimineaţă, îmbucînd o bu­cată de pîine, o să trecem în lumea cea­­l’altă! Cetitorii vor lua act în corpul numă­rului de faţă de conţinutul unei broşuri a d-luî dr. Cerchez, medic-chimist al pri­măriei Capitalei şi deci în stare să vor­bească după inspecţii de visu. Se va vedea că pîinea din brutăriile Capitalei constituie un flagel permanent pentru consumatori, îndemnăm pe toţi să citească cu aten­ţie cele constatate de d. dr. Cerchez, căci e vorba să cunoaştem cum şi cine prepară alimentul pe care-l consumăm zilnic. O­ dovadă de adevărul celor spuse de d. dr. Cerchez şi de efectul produs de broşura d-sale e o notă pe care Voinţa Naţională s’a şi grăbit s’o publice în număru-i de a­seară, năpustindu-se cu o furie eminamente colectivistă asupra me­dicului care a îndrăznit să pună în cu­noştinţă publicul de pîinea care se fac Ediţia de seara Scufundarea lui „Merrimac" Se știe că Americanii au făcut o lovitură strategică, închizînd strim­tul canal de la Santiago de Cuba prin scufundarea vechiului incruci­­şător auxiliar Merrimac. Cravura de față arată virful catargului lui Merri­mac, după scufundarea in canalul Santiago. brică în Capitală, sub ochii vigilenţi ai primăriei! Flagelul trebuia ţinut ascuns publicului —aceasta e părerea foameî ocultiste. Pentru ocultă, totul ar trebui să rămîîe ascuns! Publicul însă, a aflat că i se serveşte pîine otrăvită şi să sperăm că va şti să someze pe incapabilii de la primărie să-și facă datori­a­­ Silex. Mal­rad se rup Ministerialii de-abîa o duc, de-a­bîa îşi tîrăsc zil­e şi, cu totate a­­cestea, întocmai ca acei ofticoşi cu un picior în groapă, fac planuri pentru viitor. Şease luni de zile şi-au­ bătut capul de toţi pereţii pentru ca să poată găsi un prefect pentru Turnu-Mă­­gurele. In sfîrşit, după mari strădu­inţe. Vă fi găsit, dar.... crac! s'a rupt armonia la Tîrgovişte. Acuma va fi mare bătaie de cap spre a se aplana dificultăţile din Tîr­govişte, cari au isbucnit simidtanea cu cele din Craiova. Cu alte cuvi­nte, de-abîa s’au liniştit momentan Turnu- Măgurele şi Piteştii şi dihonia a in­trat între guvernamentalii din Tîr­­govişte, Craiova, Tg-Jiu, etc. Bieţii guvernamentali, într’o parte se cîrpesc, cu chiu­ cu vai­ şi în zece părţi se rup mai periculos, mai grav, mai fără leac. Singura soluţie pentru dînşii ar fi să se retragă de la cîrmă, însă e o mare dificultate pentru aceasta: în opoziţie sunt numai fraze şi maţe goale, în opoziţiune nu sunt nici diurne, nici lefuri, nici Zappa, nici Hallier, nici Puzzolano. Dragoş. Criza ministerială _din Italia Răscoale sociale.— Constituţia pe­riclitată.—Căderea lui di Rudini. — Viitorul cabinet. Franţa nu şi-a rezolvat încă criza mini­sterială şi iată că Italia e în toiul ei—şi e probabil ca în curînd Germania să-î ur­meze exemplul. Sint mai mult de­cît sem­­nificative aceste continue crize la finele veacului nostru. Ce anume a provocat criza ministerială italiană ? Cauza e profund şi evident socială. Mizeria cumplită a populaţiei lucrătoare la sate şi oraşe s-a manifestat, precum se ştie, prin răscoala în ţara întreagă, de la Bari peste Neapole şi Florenţa, pînă la Mi­lano, unde a înviat pe baricade o nouă Comună din Paris. Proletariatul agricol a ajuns o clasă dezesperată, şi în oraşele I­­taliei de jos şi de mijloc, ca în Bari, Mi­­nervino, Prato, tiranii comunelor puseseră taxe enorme pe alimentele de prima nece­sitate. Foamea pusese cuţitul în mina u­­nor oameni ce nu mai aveau ce pierde. * Di Rudini şi guvernul său procedă faţă de aceste disperate manifestări ale popo­rului flămînd ca ultimul dintre tirani. El întrecu în cruzimi pe sinistra canalie Crispi şi sîngele a curs în valuri, înăbuşind strigătul foamei. Parlamentul, bucuros că aristocraţia şi burghezia Italiei au fost salvată de furia poporului flămînd, a aprobat înăbuşirea în sînge a răsculaţilor. Tiranul di Rudini a crezut atunci că e momentul să suprime constituţia şi, în con­secinţă, după ce de-abîa se remaniase cu două săptămîni înnainte zdruncinatul gu­vern, se prezintă Camerei cu un program de adevărată lovitură de stat. El ceru: 1) deplina putere pentru pro-, clamarea ori­când şi fără multe formalităţi a stăreî da asodiîii, 9) reabilitarea leped din 1­894 a lui Crispi in privinţa constrângeri­lor domiciliare, 3) lege de excepţie pentru presă, 4) suprimarea dreptului de asociaţie, 5) suprimarea disciplinei autonome a uni­versităţilor. Parlamentul a înţeles că aceasta în­seamnă anihilarea sa şi întronarea dicta­­turei.* O interpelare asupra politicei generale fu adresată, 29 de ordine de zi fură propuse —Camera primi una neacceptată de Rudini, şi Rudini, care, în loc să recurgă la urgente reforme economice, s-a năpustit asupra con­stituţiei semi-seculare a Italiei, a plecat, după o şedinţă unică în analele parlamen­tului italian. Radicalii şi socialiştii însoţiră demisia cu Strigătul : — Trimitem salutul nostru victimelor că­zute ! — Trăiască armata, răspunseră „oamenii ordinei“—și taberele se încăierară. Rudini cădea... cu glorie !! * Regele Umberto a conferit pînă acum cu Biancheri, Visconti-Venosta, generalul Pelloux, senatorii Riccoti, Saracelo și Fi­nali. Umberto ar voi un cabinet prezidat de un general, ceea ce dovedește că regele continuă a prezintă poporului gloanțe în loc de pîine. Interim. CULISELE POLITICE Ferechide contra Cantacuzino Serbarea de la 11 Iunie, care era menită să aibă caracterul unei mari serbări naţionale, s’a ciuntit şi s’a Schilodit ast-fel, în cît acum se face pentru că a apucat guvernul să se angajeze faţă de lume. In minister însă sunt numai doui partizani al serbărei: d-nii Gogu Can­tacuzino şi Pallade. Toţi cei­l’alţi miniştri s’au mani­festat contra şi nici nu vor lua parte la manifestaţie. A ajuns guvernul în aşa hal, în­cît este incapabil să ia, în înţelegere, absolut nici o măsură. Criza De fapt, criza este declarată in gu­vern şi este imposibil ca actualul mi­nister să maî trăiască. D. Dim. Sturdza işî dă, de alt-fel, perfect de bine seama de acest lucru și s’a grăbit să plece in străinătate tocmai pentru ca să împiedice izbuc­nirea unei crize grave înainte de că­lătoria la Petersburg. îndată insă după ce se va în­toarce regele de la Petersburg, se vor regula lucrurile. Şi tocmai in vederea acestei apro­piate remanieri s'a incins o luptă straşnică intre miniştri. Să vedem acuma cine va şti să manevreze maî bine. Este probabil însă că o să manevreze şi unii şi alţii aşa de bine, in cât au să se ducă cu toţii la fund. Cele două tabere D. Gogu Cantacuzino ţine cu ori­ce preţ sâ elimine din minister pe d-nii Ferechide, Stolojan şi Haret, ca să-i înlocuiască cu amic! de-ai d-sale şi ast­fel să devie stăpîn pe situaţie D. Ferechide lucrează, din potrivă, ca să anihileze cu totul pe d. Gogu Cantacuzino. Pînă acum, d. Ferechide a reuşit să-l împiedice pe d. Cantacuzino să ia vînt cu serbarea de la II iunie şi cu campania electorală, de­oare­ce în minister d. Ferechide are concur­sul d-lor Stolojan, Haret şi gen cal Berendel. Dar, în ori­ce caz, situaţia nu mai poate continua şi presiunilor pe cari le exercită d. Gogu Canta­cuzino asupra d-luî Sturdza prin clu­bul liberal (Oculta) şi numeroşii săi amici din Cameră şi Senat, d. Fere­chide trebuie să le opuie o altă pu­tere tot aşa de mare, căci alt­fel va cădea învins. Pe lingă drapelişti De aceea d. Ferechide a Început deja să lucreze pe lingă drapelişti şi pe lingă d. Eug. Stătescu. D. Ferechide vrea să se facă cam­pionul concentrărei liberale în con­tra esclusivizmului d-luî Gogu Can­­tacuzino. Ministrul de interne speră să poată reuşi In Întreprinderea sa şi să ajungă să anihileze cu totul pe d. Gogu Cantacuzino, care voieşte cu ori-ce preţ să-i ia locul. Alegerile comunale Şi d. I­erechide voieşte să lo­vească pe d. Gogu Cantacuzino toc­mai pe chestia alegerilor comunale. Pe cînd d. Gogu Cantacuzino voieşte să se prezinte cu o listă în cap cu d. Robescu şi compusă din tot ce-i mai neînsemnat în partid, d. Fere­chide voieşte să se prezinte cu o listă a tuturor liberalilor. Atunci se va pune în consiliul de miniştri chestia concentrărei şi d. Gogu Cantacuzino, împreună­ cu d. G. D. Pallade, vor fi siliţi să se re­tragă. Dar chestia este: d. Statescu şi drapeliştii cad la învoială cu d. be­­rechide ? Aceasta este chestia. Con­vorbirile particulare au avut tot-d’a­­una impresia că se poate ajunge la concentrare, dar c ănd s’au început tratativele oficiale, nu s’a reuşit nici dată. Are sâ se repete de sigur şi de astă dată acest joc şi liberalii au să se vadă siliţi să se retragă cu totul la la putere. Eep. CARNETUL MEU Centenarul Im licSsenet In luna viitoare, se va serba la Paris centenarul lui Michelet. Fran­cezii recunoscători acestui om, care a fost un mare om, se pregătesc să sărbătorească cu vrednicie această dată a naşterei uneia din gloriile lor naţionale. In adevăr, figura marelui historian al marei revoluţii franceze, este una din cele mai originale şi mai senine. Pentru a găsi un a­­semenea, ar trebui să ne ducem in timpurile anticităţei poate. Citind istoria acestei vieţi şi răs­foind opera lui Michelet, par’că re­iese din ele ceva sfânt şi mare, un entuziazm şi o puritate de gândire, că literatura de astăzi iţi pare sear­bădă şi fără de idei mari şi curate. Michelet, dacă are importanţă pen­tru Franţa, are însemnătate şi pen­tru noi Românii. Ilustrul scriitor a fost dascălul şi inspiratorul tuturor oamenilor noştri mari şi in scrierile lor, găsim ecoul ideilor şi a chipu­lui de a seri al lui Michelet. Pe lângă acestea, scriitorului francez îi dato­­rim şi mai mult. Pe timpurile lupte­lor noastre pentru regenerare, el a fost acela care ne-a susţinut cauza prin presă, prin scrieri şi pe lângă oa­menii puternici ai generoasei Franţe. Românii dar trebuie să revendice şi ei pe Michelet şi dacă mai avem o umbră de recunoştinţă, pe mormân­tul marelui francez o coroană din partea poporului român, ar­e de do­rit să amintească despre răsplata ce ştiu să dea naţiunile acelora cari le-au ajutat in lupta pentru rege­nerare. O. M. Examenele de la Conservator NI Az¥ voiu­ vorbi despre elevii din anul al II-lea, adică de aceia cari au­ sfir­­şit studiile şi se pot urca pe scenă. Măr­turisesc de la început că nu este aproape nici o deosebire între metoda de pre­dare a profesorului acestei clase şi cei­ 1’alţi. D. St. Velescu are însă un mare avantagiu: d-sa, ne mai fiind actor, nu are un repertorii­ pe care să-l impuie elevilor şi deci îi fereşte de imitaţie. O altă calitate a d-luî Velescu este dic­ţiunea. D-sa nu cere elevilor să vor­bească ca d-sa, ci să vorbească desluşit. Este fără îndoială o deosebire, în bine, intre elevii d-sale şi elevii celor-l­alţi; dar încă nu poţi să fii mulţumit com­plect, căci tot are o prea mare parte in­conştienţa in ceea­ ce fac elevii. De alt-fel, e greu­ în anul din urmă să faci studii metodice, cînd doui ani de zile s’a predat fără nici o socoteală. Şi apoi nici nu prea are obiceiu­ d. Velescu să-şi bată mult capul cu elevii cari nu-1 impresionează de la început. M’a mirat mult insă văzînd că elevi de ai d-sale interpretau unele roluri schimbind cu totul caracterul personagiu­lui. Aceasta dovedeşte că elevul, învă­­ţînd o scenă izolată din piesă, nu şi-a dat osteneala să cunoască piesa întreagă şi nu i s'a făcut explicaţiile necesare. Şi cum faptul s’a intîmplat cu un rol din teatrul lui Molière, lucrul e carac­teristic. Intr’adevăr, de mulţi ani observ că la noi s’au creiat, pentru teatrul ma­relui scriitor francez, cite­va calapoade: bătrin, subretă, amorez, naivă şi clovn. Şi toţi bătrinii, toate subretele, etc., intră un calapod fără să se ţie seama că bătrinul dintr'o piesă are o nuanţă de­osebită de bătrinul din altă piesă şi aşa maî departe. Aşa, am văzut prezintîn­­du-se Orgon din Tartufe par’că ar fi fost Gerante din Vicleniile lui Scapin. încă un calapod s’a introdus de cit­­va timp. Şi aci e de vină d-na Roma­­nescu, fără voia d-sale, bine înţeles, dar, ca profesoară, trebuie să ia măsuri ca să împiedice acest rău. D-na Romanescu cind joacă ingenuităţi, întrebuinţează mult vorba precipitată, amestecată cu tot felul de minoderii. Elevele de la Conservator o imitează, dar fără rost şi fără pricepere, ast­fel că ceea­ ce poate fie bine la d-na Romanescu, este ori­bil la ele. Fie­care lucru îşi are rostul lui, şi rostul gesturilor şi al particularităţilor in dicţiune şi mimică, la teatru, este să reuşeşti a le face ast­fel în­cît să produci privitorilor impresia că sunt absolut naturale. Cind le faci tu, să nu-şî aducă i­­mediat aminte de original, nici să nu-î pară nesuferite. D. Velescu a avut insă anul acesta şi un mare noroc, a dat o elevă care promite mult, foarte mult. D-ra Eugenia Ciucurescu, care a spus scena cea mare din Phedra, scena că­inţei cînd Phedra blestemă pe Oenona, a dovedit că are talent. Eu urmăresc de citî­va ani exame­nele de la Conservator şi, pînă azi, nu am intilnit o elevă de forţa d-rei Ciu­curescu. Bine­înţeles că vorbesc de d-sa ca de o elevă, nu o iau ca actriţă for­mată, cu toate că în teatru sunt foarte puţine in stare să spuie cu atîta sigu­ranţă o scenă aşa de dificilă. D-ra Ciucurescu are mai iutii toate calităţile fizice, bine făcută, naltă, fi­gura expresivă, voce puternică deşi cam închisă, — se poate să fi fost şi efectul emoţiunei—ochii vii, ţinută dis­tinsă. Ţinuta distinsă şi elegantă, iată ceva rar la actriţele noastre. Şi asta e mare lucru pentru teatru. Ce m’a impresionat insă mult, a fost inteligenţa cu care ş­i a debitat rolul, siguranţa pe care a avut-o in tot cursul acelei scene zdrobitoare, uşurinţa cu care a făcut toate tranziţiile şi ţinuta continuu schimbind poze estetice şi po­trivite cu situaţia. A studiat această e­­levă serios. Se vede că are pasiune pentru teatru, şi pasiunea este cel mai bun dascăl al oamenilor de talent. Acum nu ştiu pînă la ce punct a lu­crat inteligenţa elevei şi ce datoreşte profesorului, dacă d-ra Ciucurescu, lă­sată singură, va fi in stare să-şi com­­pute şi studieze un rol cu atita sigu­ranţă. In Teatru are locul liber. E singură pentru rolurile de tragedie, pentru rolurile puternice de dramă. Dar, p­e­­tru ca să ocupe acest loc, trebue să con­tinue a munci şi a munci mult mai se­rios chiar de­cit a muncit la Conserva­tor. Dacă am avea la Teatru o direcţie pricepută, ar angaja-o de acum pe d-ra Giucurescu şi î-ar da de acum să stu­dieze pe Phedra, pentru­ ca să debuteze

Next