Adevěrul, august 1898 (Anul 11, nr. 3248-3277)

1898-08-01 / nr. 3248

Anul XL- No- 3248. Abonament© încep la 1 ţi la 15 ale fie­cărei luni ţi ea plătesc înainte. Un an în ţară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 tt ■■ „ Trei luni •« » » as 13 Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Sîmbâtă 1 August, 1898. Anuneiur! Se primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a » V-a­rr-a fi 2. ,­ La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul I0 Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFON), lei 0.50 bani D 2. II Ediţia de seara Situaţia guvernului 6 pagini la fie­care ediţie Poate să plece îndată după întoarcerea de la St. Petersburg s’a pus din nou în circulaţie ştirea că mi­nisterul va fi r­emaniat. Dacă, în adevăr, ministerul va fi remaniat, ar însemna că zilele d-lui Sturdza la guvern nu sunt încă numărate, cel pu­ţin ar însemna că regele con­simte să menţie pe d. Sturdza şi cu o altă combinaţiune. De cit mai circulă încă o versi­une, aceea adică, cum că re­gele nu înţelege să se facă re­­maniarea fără o concentrare a tuturor liberalilor. Aci e aci. Ce e dreptul, d. Sturdza se crede astazi în culmea ferici­­rei şi stăpîn al situaţiuneî, în urma vizitei de la Petersburg, pe care d-sa urmează să o so­cotească drept un succes po­litic, insă nu trebuie uitat că şi cabinetul conservator a că­zut tot în urma unui succes de asemenea natură, în urma întrevederei de la Ischl. Dacă regele pretinde, numai de cit, d-lui Sturdza o concen­trare a liberalilor, aceasta în­semnează că regele îi cere de­­misiunea. Căci, cum voiţi să realizeze d-sa concentrarea faţă cu pretenţiile absurde (?) ale dizidenţilor? Şi cum voiţi ca d. Sturdza să se supună con­trolului altora, atunci cînd s’a învăţat a fi a­tot-puternic ? D. Dimitrie Sturdza ar voi, poate, să încerce a face rema­­niarea numai cu elementele de cari dispune, adică cu actualii ministeriali?­Sîntem siguri chiar că aceasta i-ar fi dorinţa. D-sa ar ambiţiona şi ar avea drept ideal o remaniare în sînul fidelilor săi, înlocuirea, de pildă, a d-lor Stolojan şi Berendeiu, prin alţi doi devotaţi, apoi dobîndirea de la rege a unui bun decret de dizolvare a parlamentului, după aceea mînă liberă în a­­legerile generale, conduse de către Oculta, în primă­vara vii­toare şi, în sfirşit, un train pe roze alţi 4 ani de aci încolo. Acesta este visul. Insă, reali­tatea ar putea să fie cu to­tul alta. Regele a dorit să menţie pe d. Sturdza, atît timp, cît îi e­­ra necesar pentru a face ne­putincios partidul liberal în­­tr’o viitoare opoziţiune. Aşa, regele, ştiind că partidul libe­ral este fără scrupul, cînd nu este la putere, a dorit grozav ca să aibă pe liberali la cîrmă cînd a primit în ţară pe împăratul Frantz-Iosef, cînd a vizitat Pesta şi cînd a mers la St. Petersburg. Cu chipul a­­cesta, regele a dezarmat, în mare parte, pe liberali, pentru viitor, şi i-a redus la neputin­ţă de a mai face agitaţiune, fie pe chestia naţională, fie pe chestia pericolului rusesc. Cu alte cuvinte, n’ar fi lu­cru de mirare ca regele, ori în urma alegerilor comunale, ori mai ’nainte chiar, să chieme pe d. Sturdza şi să-i spuie: «Con­ stat, cu regret, că ţara nu mai susţine guvernul d-tale; ce­va mai mult, constat că d-ta nu mai reprezinţi nici măcar în­treg partidul liberal; deci, pă­rerea mea ar fi ca să vie la putere partidul cel­ l’lat». Cu alte cuvinte: Maurul şi-a făcut datoria, Maurul poate să plece! D. Sturdza a ştiut pune pentru viitor botniţă partidu­lui liberal şi nu credem că un duşman ar fi putut încătuşa mai frumos acest partid de­cit l’a încătuşat şeful sau. .. o Const. C. Bacalbaşa. SATIRA POLITICA Făceţi-vă milă ! Făceţi-vă mila, cetăţeni, şi nu combateţi pe Mitiţă şi nu-l răsturnaţi de la guvern, pînă ce nu va veni şi împăratul Germaniei. Ambiţia lui Mitiţă este ca să primească pe toţi regii şi împăraţii, în calitate de prim-ministru, să mai primească pe Wil­helm II, pe ţarul Nicolae, pe regina En­­gliterei, pe sultanul şi chiar pe Mac Kin­­ley, americantul. Se spune că Mitiţă va convoca un con­gres liberal, în acest scop, şi va cere parti­dului ca să-l menţie la şefie, dacă nu ca şef politic, dar măcar ca maestru de cere­monie al partidului. Vaz. Frica săraca Administraţia comunală ştie de frică, dacă-i la adică! A fost destul ca d-nii Chiriţescu, Dinescu, Antonescu să strige pe scările primăriei: „Avem acte pen­tru a dovedi necinstea lui Melisia­nu, Zaharia,etc.,“ şi, imediat, locţii­torii de primari au băgat-o pe mî­­necă. Nişte oameni cu demnitate, nişte oameni cu fruntea curată, ar fi răspuns : „Aşa, ne ameninţaţi ? Aşa, pretindeţi că suntem­ nişte hoţi ?! Ei bine, noi ne batem joc de acuzările voastre şi vă poftim să le dovediţi!“ Insă, nişte Solacolu şi Compania, precum am mai spus-o, au­ băgat-o pe mînecă. Oamenii aceştia, ştiindu-se toţi cu musca pe căciulă, cunoscîndu-se toţi Moartea lui Bismarck La Friedrich­sruhe a treia zi după moartea cancelarului. Lumea se grămădeşte la poarta prin­cipală—închisă şi păzită pe dinăuntru de doi soldaţi. Iarăşi expoziţia - Scenă din care se va vedea cit de mult se preocupă ocul­ta de expoziţie— D. Stolojan.—Trebuie să­ ne gîndim, domnilor, la ceia­ ce putem expune fie­care... eu de pildă voi expune... 0 voce.—Abdomenul! D.,Stolojan.—N’am venit aci sâ glu­mim,, domnilor, eu voi expune... 0 voce.—Puțină naftalină! D. Stolojan.—Mă rog,­­ domnilor, am mai spus că n’am venit aci să glumim... Zic, deci, eu voi expune produse de ale domeniului meu... Râmîne să vedem ce veți expune d-voastră? D. Sturdza.—Eu voi expune o bo­gată colecție de... O voce. —• Lăcrămi căzute la zile mari... D. Stolojan. — Iar glumiți, domnilor? D. Sturdza. — Voi expune, zic, o bogată colecţie... O voce. — De broşuri. D. Stolojan (Agită un clopot). — Vă rog, domnilor... tăcere... D. Sturdza. — Am zis că voi ex­pune o bogată colecţie de monede...Cred însă că trebuieşte să facem ceva şi pentru arte, de aceia voi propune să expunem... O voce. — Estetica lui Stăncescu... D-l Stolojan. — Vă rog, domnilor.... puţină linişte. D-l Sturdza. — Am zis că trebuieşte făcut ceva pentru artă şi propun să ex­punem ceva farse de amicul Mala... Voci.—Bravooo! Bravooo ! O voce.—Da guvernul ce expune ?... guvernul cu ce se prezintă la expoziţie? D-l Sturdza. —­ Guvernul va expune copii fenomen: pe Ionel, pe Vintilă, pe Dănciucu, pe Dinu... Voci.—Bravoooo.... bravoooo.... O voce.—Să poftească ciocoii să zică ceva.... Detectiv. C­am­bon, Ambasadorul Franţei la Washington. A fost însărcinat de către Spania să propune, în numele ei, americanilor, pacea. Până acuma demersurile făcute de dân­sul au fost încoronate de suces. Spania a primit condiţiunile de pace propuse­ de America, şi America a conve­nit să intre in discuţia preliminariilor. Probabil că ambasadorul francez va fi autorizat să semneze primul tratat, in ve­derea incetărei ostilităţilor. Nu este ceva necurat la activ, au­ ha­târit să facă lucrurile muşama. Pur şi simplu au reintegrat în slujbe pe acei funcţionari destituiţi în a­­jun pentru hoţii, şi cari, după des­tituirea lor, au strigat pe scările pri­măriei cum că Solacolu, Melişianu, Zaharia, etc., sunt nişte hoţi!­­ Aveam o foarte proastă ide­e de actuala Primărie liberală, dar pînă la atîta putregăiţi nu credeam , ajungă’. ' Ne e ruşine nouă de ruşinea lor! Drago,. centrarea tuturor elementelor libe­rale, ar­e bine ca, înainte de a se încerca concentrarea, să se facă un minister care să aibă acest scop. Cu alte cuvinte se propune o remaniare, prin care să intre în minister cîţi­­va dintre guvernamentalii cari sînt in mai bune relaţiuni cu dizidenţii. Această idee, care este susţinută mai mult de d. M. Ferichide, este viu combătută de amicii d-lui Gogu Cant­acuzino. Lucrul, de alt­fel, se explică, de­oare­ce se ştie că propunerea de remaniare vizează mai mult pe a­­ceştia. Prin urmare miniştrii nu sunt pînă acum înţeleşi nici chiar în prin­cipiu asupra remaniereî. Apoi va mai veni şi discuţia asupra persoa­nelor. Congresul liberal Cantacuziniştii cred că, dacă e vorba de convocarea congresului liberal, apoi el să­ fie convocat de actualul guvern, aşa cum se află constituit pentru ca congresul are să decidă între formaţiunea de la putere şi dezidenţî. Cantacuziniştii, de alt­fel, nu sunt partizani ai concentrărei. Ei cred că se vor impune regelui dacă vor avea un vot aprobativ al congre­sului liberal şi dizidenţii vor râ­­mîne in minoritate. Dar chiar dacă nu s’ar impune cu un asemenea vot, pe care ei îl cred sigur, mai bine să cadă.­in a­­semer­ea condiţii, căci cad ţinînd în mină drapelul partidului şi, deci, silind pe toată lumea să recunoas­că că ei sunt partidul liberal, iar d-nii Aurelian şi Fleva, cu amicii d-lor, numai nişte simpli dizi­denţi. Discuţia asupra acestor puncte va mai continua de sigur cîte­­va zile. Rep. CULISELE POLITICE Situaţia guvernului Situaţia guvernului este cit se poate de încurcată. De cind s’a întors d. Sturdza din străinătate se ţin continuu­ discuţii şi conciliabile pentru a se ho­tărî ce este de făcut. După cum am spus eri, regele a de­clarat că voieşte un guvern tare. A­­ceastă frază a regelui a virat o panică teribilă intre guvernamentali, căci ei au înţeles că, dacă nu reuşesc să facă o concentrare liberală, trebue să-şi facă bagajele. Întrebarea este însă: cum ar putea să ajungă la o concentrare, cînd există o ură teribilă între unii dintre actualii miniştrii şi cea mai mare parte dintre dizidenţi ? Afara de aceasta, unii dintre guver­namentali cred că regele a pus condiţia numai de formă; in realitate el a con­damnat guvernul şi ori­ce ar face d. Sturdza ar trebui sa se retragă de la putere. Remaniarea Cei cari cred că, prin o concen­trare, guvernul ar putea să mai ră­­mâe la putere, propun următoarea soluţie : Cum unii din actualii miniştrii au prea mulţi duşmani personali şi, deci, prezenţa lor ar face imposibilă con­ Intrigi diplomatice Războiul Spano-American.— In­tervenţia europeană.—Jocul Angliei. — Diplomaţia germană. Un ziar american publici un senzaţional articol, în care se dezvăluie toate intrigile diplomatice cari s’au urzit şi se urzesc încă la Washington. La izbucnirea războiului, toate puterile europene au căutat să menţie bune rela­­ţiunî cu Statele-Unite şi să împedice ca vre-una dintr însele să capete o influenţă mai mare asupra guvernului american. An­glia s’a grăbit să-şî însuşească rolul ami­cului dezinteresat, declarînd că cele­l’alte puteri ar avea dorinţa să intervie, şi că, dacă n’au intervenit, aceasta se datoreşte Angliei, care n’a vroit să adereze la o coa­liţie europeană; ba ce-i mai mult, a decla­rat chiar că se va opune cu forţa ori că­rui amestec în conflictul spano-american. • Toate acestea însă nu erau adevărate­ Propuneri în vederea unei intervenţiunî a făcut numai papa, care a fost sprijinit de împăratul Franz Iosef şi de Franţa. Anglia nici n’a fost sondată, de­oare-ce, de mai înainte deja, ori-ce combinaţie eşuase în urma declaraţiunei Germaniei că se va opune ori-cărei intervenţiuni, declaraţiune la care a aderat necondiţionat şi Italia. Totuşi englezii au susţinut şi susţin că numai datorită lor, Europa n’a intervenit. Anglia răspundea acestor minciuni spre a înlesni o alianţă între dînsa şi Statele­ U­nite. Reprezentaţii celor­l­alte puteri convin­seră însă guvernul american, că de o in­tervenţie nici nu poate fi vorba, şi că vor observa cea mai strictă neutralitate. Pre­şedintele Mac Kinley ştia deja că aceste asigurări corespu­ndeau realităţei, şi le crezu. Ambasadorul englez înţelese au­zind că jocul său­ diplomatic a fost desco­perit, şi ştia, de asemenea, că, mulţumită Germaniei cele­lalte puteri n’au putut in­terveni. Guvernul german încunoştiinţase la vreme pe ambasadorul american din Berlin, că s’a opus tuturor propunerilor de a interveni, şi guvernul american află, tot în acest timp, că Anglia sprijină indirect propunerile de intervenţie, pentru ca direct să se opună la ele şi să se poată arăta americanilor ca amic dezinteresat. Văzînd că planurile sale sînt pe cale de a fi distruse, guvernul englez a pornit prin presă o campanie contra Germaniei. Mai întîi a caracterizat ca un act ostil prezenţa flotei germane la Manilla, apoi a uzat de neînţelegerile ce au urmat între amiralul american Dewey şi cel german Diederichs, —şi a reuşit, ast­fel, să deştepte neîncre­derea Uniunea în intenţiunile Germaniei. Se poate presupune că toate ştirile date de consulul american din Hong-Kong erau false şi făcute anume pentru a servi An­gliei, şi a simula o primejdie din partea Germaniei. Guvernul american insistase mai înainte asupra faptului că Germania are o atitu­dine amicală faţă de dinsul; în urma in­trigilor englezeşti, însă, americanii începu­­ră să spuie că intenţiunile Germaniei nu se pot cunoaşte, dar că nimeni nu se teme de dînsa. Acest ton nou surprinse pe mulţi, dar, în curînd, ambasadorul american din Berlin anunţă că întîmplările de la Manilla au fost exagerate şi că Germania a repetat că vroieşte să-şî menţie absoluta neutrali­tate. Peste puţin timp, ambasadorul ger­man din Washington, care se afla la băi veni să se întreţiei cu Mac­Kinley, şi lu­­p­uin­o­ se schimba«*­ din noou în favoarea Germaniei. După cum se vede, şi Anglia şi Germa­nia luptă pentru a cîştiga amiciţia Statelor- Unite. Anglia umblă cu intrigele, numai —zic englezii—de n’ar fi şi articolul, pe care ’l-am rezumat şi noi mai sus, o intrigă a diplomaţiei germane. Pol. A se vedea în corpul zia­rului ultimele informațiuni și telegrame privitoare la războiul spano-american. ...................................................... CARNETUL MEU Artele la noi Sunt mai bine de două­zeci de ani de cinci, în loc să mergem înainte, dăm h­otăritor înapoi, pe ţărimul ar­tistic. Aceasta nu mai este un secret pentru nimeni. S'au făcut o mulţime de încercări, s’au­ făcut sacrificii serioase de că­tre diferiţii miniştrii de instrucţie şi, în special de d. Tache Ionescu, pen­tru a se da un nou avi­nţ artelor, dar totul a fost în zadar. Banii s'au spulberat, fără nici un folos, şi instituţiile creiate s'au uscat, întocmai ca plantele neudate. Să fie oare pămîntul acestei ţări nepotrivit pentru dezvoltarea arte­lor? Să lipsească oare poporului ro­mân talentul ? Nu. Constatarea e fă­cută. In toate ţările se săr­bătoresc artiştii romîni, în toate artele. Toată vina este, la noi, că s’a pus în capul instituţiilor artistice oameni fără pricepere şi fără dragoste pen­tru dezvoltarea artelor ; oameni cari pun interesele şi micile lor patimi mai presus de interesele generale. Aceşti oameni, cari sunt paraziţii ce distrug vegetaţiile, trebuesc în­lăturaţi. Nu e posibilitate să se dea un a­­vint serios artelor numai prin legi. Trebuesc oameni cari să ştie a con­duce şi a da direcţia sănătoasă in­stituţiilor artistice. La teatru, tot şcoalele de belle­­arte, la conservator, la expoziţia de pictură, trebue să se pue aceia cari ard de dorinţa de a face din România un centru artistic, aceia cari au dat dovadă că se interesează de progresul artelor şi fac sacrificii in acest scop. Nu mai merge cu ideile învechite cari ne-au călăuzit pînă acum. La o mişcare nouă trebuesc şi oa­meni noi. 1. O. B. Corespondenţă între artişti — privitoare la ştergerea lui Zola din lista membrilor legiunei de onoare — Cititorii noştri îşi vor aminti că cu­noscutul­­poet francez Maurice Bouc­­h­er, a adresat o scrisoare lui Sully Prud­­homme, membru al consiliului ordinu­lui legiunei de onoare, prin care îl în­­cunoştiinţează pe acesta că, în urma ştergere! lui Zola din listele ordinului, refuză şi el de a mai purta ordinul le­giimei. * La această scrisoare, Sully­ Prud­­homme a răspuns: «D-lui Maurice Boucher. «Scumpul meu coleg, «Scrisoarea d-tale s’a trimes la ami­cul meu Guiffrey din Fontenay-le- Fleuri, în momentul în care mă întor­ceam la Chatenay, unde se află familia mea, și pe cînd d-ta o publicai în zia­rul «Siècle». Răspund, deci, fără vina mea, cam tirziu: «Ce privește cestiunea deosebită a­­supra căreia îmi comunici h­otărîrea d-tale, atitudinea mea nu putea de­cit să corespundă principiilor mele, pe cari, mulţumită vechilor relaţiuni dintre noi, le cuneşti. Nu trebuie deci să-ţi mul­ţumesc pentru discreţia d-tale foarte corectă. «De altmintrelea, din cauza poziţiu­­nei ce ocup, datoria mea este mult m­ai complicată de cit a d-tale; eu o înde­plinesc, cum o simţesc. «Spre a scrie poiezia («Justice») pe care­­mî-o aminteşti, am studiat muit esenţa poeziei. Acestui contact cu dinsa ii datoresc observaţiunea ce am făcut, că, la actuala* criza, ea a slăbit reportul ei. Ea nu are numai o cauză de jude­cat, de­oare­ce, într’acelaş timp, li se încredinţează multe altele. O mare mulţime de muncitori, tot atit de me­­ritoşi, pe cit sunt de modeşti, silită să se încreadă, în ce priveşte conducerea afacerilor publice, în persoane mai bine iniţiate, nu este de loc solidară cu res­­ponsabilităţile noastre. Ei au dreptul să aştepte de la noi ca să punem în acord scrupulele noastre cele mai scumpe cu siguranţa ţărei, care este şi a lor, şi a careia păstrare nu mai este pentru noi scumpă. Putem noi să nu ne ocupăm de aceasta, şi putem noi să ne facem liberi? Nu luăm asu­­pră-ne, de voie de ne­voie, o misiune da bărbaţi de stat afară din rind ? Mă simt, în acest caz, foarte strein, dar le­gat de judecata. Ace­astă misiune te ex­pune multor răniri, conştiinţa mea ră­mâne neatinsă ; aceasta-i pentru mine principalul. Eu agit in deplină liber­tate, nu depind de nici un interes re­ligios temporar, de nici un interes per­sonal sau politic, fără voia mea. Din fericire, nu pot, afară de toate acestea, să mă dedau cercetărea adevărului pen­tru adevăr, şi să-l împodobesc după gustul meu, pentru ca să încerc, ca şi d-ta, să-l fac simpatic. Al d-tale, iubi­tul meu coleg Sully Prudhomme». * Din această scrisoare, a căreia filozo­fie e foarte nebuloasă, reese : 1) că Prudhomme, în calitatea sa de mem­bru al consiliului legiunei de onoare, a votat contra ștergerea lui Zola din liste; 2) că Prudhomme crede că Drey­fus e nevinovat, dar că 3) din raţiuni de stat, trebue să se comită o nedrep­tate, spre a servi Franţa. La scrisoarea aceasta a lui Sully Prudhomme, Maurice Boucher a răs­puns următoarele: «Scumpe maestre, «Iţi mulţumesc pentru răspunsul cu care m’am onorat. Ai simţit că seriozi­tatea împrejurărilor mă împuternicea ca să-ţi vorbesc ca bărbat către bărbat, fără ca, printr’aceasta, eu să fi uitat ce eşti şi ce-ţi datoresc. Din scrisoarea d-tale, cred că pot să înţeleg că n’ai votat pentru cunoscuta măsură (şterge­rea lui Zola din liste Red.) pe care am caracterizat-o de iresponsabilă. Dacă este aşa, sint fericit că ţi-am dat oca­­ziunea ca să comunici aceasta celui mai sincer admirator al ide­ei şi al ca­racterului d-tale. «In ce priveşte motivele hotăririlor d-tale, in ce priveşte votul şi cele­l’alte, îţi mulţumesc că m’ai lăsat numai să le strevăd ; trebue să mă opresc, însă, plin de respect, în pragul conştiinţei d-tale. Tot ce pot spune este că, dacă aş fi avut onoarea sa ocup locul d-tale in consiliul ordinului, aş fi dat votului meu o altă urmare. Dară fie­care îşi face datoria, după cum foarte bine ai zis, aşa cum o simţeşte: «De alut­mintrelea sint foart­eplecat să cred că datoria d-tale este mult mai complicată de­cit a mea. A mea­­este de cea mai mare simplicitate. Nu

Next