Adevěrul, august 1898 (Anul 11, nr. 3248-3277)
1898-08-01 / nr. 3248
Anul XL- No- 3248. Abonament© încep la 1 ţi la 15 ale fiecărei luni ţi ea plătesc înainte. Un an în ţară 30 lei, in străinătate 50 lei Şase luni 15 tt ■■ „ Trei luni •« » » as 13 Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Sîmbâtă 1 August, 1898. Anuneiur! Se primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a » V-arr-a fi 2. , La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul I0 Bani Un număr vechi, 20 bani Director CONST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFON), lei 0.50 bani D 2. II Ediţia de seara Situaţia guvernului 6 pagini la fiecare ediţie Poate să plece îndată după întoarcerea de la St. Petersburg s’a pus din nou în circulaţie ştirea că ministerul va fi remaniat. Dacă, în adevăr, ministerul va fi remaniat, ar însemna că zilele d-lui Sturdza la guvern nu sunt încă numărate, cel puţin ar însemna că regele consimte să menţie pe d. Sturdza şi cu o altă combinaţiune. De cit mai circulă încă o versiune, aceea adică, cum că regele nu înţelege să se facă remaniarea fără o concentrare a tuturor liberalilor. Aci e aci. Ce e dreptul, d. Sturdza se crede astazi în culmea fericirei şi stăpîn al situaţiuneî, în urma vizitei de la Petersburg, pe care d-sa urmează să o socotească drept un succes politic, insă nu trebuie uitat că şi cabinetul conservator a căzut tot în urma unui succes de asemenea natură, în urma întrevederei de la Ischl. Dacă regele pretinde, numai de cit, d-lui Sturdza o concentrare a liberalilor, aceasta însemnează că regele îi cere demisiunea. Căci, cum voiţi să realizeze d-sa concentrarea faţă cu pretenţiile absurde (?) ale dizidenţilor? Şi cum voiţi ca d. Sturdza să se supună controlului altora, atunci cînd s’a învăţat a fi atot-puternic ? D. Dimitrie Sturdza ar voi, poate, să încerce a face remaniarea numai cu elementele de cari dispune, adică cu actualii ministeriali?Sîntem siguri chiar că aceasta i-ar fi dorinţa. D-sa ar ambiţiona şi ar avea drept ideal o remaniare în sînul fidelilor săi, înlocuirea, de pildă, a d-lor Stolojan şi Berendeiu, prin alţi doi devotaţi, apoi dobîndirea de la rege a unui bun decret de dizolvare a parlamentului, după aceea mînă liberă în alegerile generale, conduse de către Oculta, în primăvara viitoare şi, în sfirşit, un train pe roze alţi 4 ani de aci încolo. Acesta este visul. Insă, realitatea ar putea să fie cu totul alta. Regele a dorit să menţie pe d. Sturdza, atît timp, cît îi era necesar pentru a face neputincios partidul liberal într’o viitoare opoziţiune. Aşa, regele, ştiind că partidul liberal este fără scrupul, cînd nu este la putere, a dorit grozav ca să aibă pe liberali la cîrmă cînd a primit în ţară pe împăratul Frantz-Iosef, cînd a vizitat Pesta şi cînd a mers la St. Petersburg. Cu chipul acesta, regele a dezarmat, în mare parte, pe liberali, pentru viitor, şi i-a redus la neputinţă de a mai face agitaţiune, fie pe chestia naţională, fie pe chestia pericolului rusesc. Cu alte cuvinte, n’ar fi lucru de mirare ca regele, ori în urma alegerilor comunale, ori mai ’nainte chiar, să chieme pe d. Sturdza şi să-i spuie: «Con stat, cu regret, că ţara nu mai susţine guvernul d-tale; ceva mai mult, constat că d-ta nu mai reprezinţi nici măcar întreg partidul liberal; deci, părerea mea ar fi ca să vie la putere partidul cel l’lat». Cu alte cuvinte: Maurul şi-a făcut datoria, Maurul poate să plece! D. Sturdza a ştiut pune pentru viitor botniţă partidului liberal şi nu credem că un duşman ar fi putut încătuşa mai frumos acest partid decit l’a încătuşat şeful sau. .. o Const. C. Bacalbaşa. SATIRA POLITICA Făceţi-vă milă ! Făceţi-vă mila, cetăţeni, şi nu combateţi pe Mitiţă şi nu-l răsturnaţi de la guvern, pînă ce nu va veni şi împăratul Germaniei. Ambiţia lui Mitiţă este ca să primească pe toţi regii şi împăraţii, în calitate de prim-ministru, să mai primească pe Wilhelm II, pe ţarul Nicolae, pe regina Engliterei, pe sultanul şi chiar pe Mac Kinley, americantul. Se spune că Mitiţă va convoca un congres liberal, în acest scop, şi va cere partidului ca să-l menţie la şefie, dacă nu ca şef politic, dar măcar ca maestru de ceremonie al partidului. Vaz. Frica săraca Administraţia comunală ştie de frică, dacă-i la adică! A fost destul ca d-nii Chiriţescu, Dinescu, Antonescu să strige pe scările primăriei: „Avem acte pentru a dovedi necinstea lui Melisianu, Zaharia,etc.,“ şi, imediat, locţiitorii de primari au băgat-o pe mînecă. Nişte oameni cu demnitate, nişte oameni cu fruntea curată, ar fi răspuns : „Aşa, ne ameninţaţi ? Aşa, pretindeţi că suntem nişte hoţi ?! Ei bine, noi ne batem joc de acuzările voastre şi vă poftim să le dovediţi!“ Insă, nişte Solacolu şi Compania, precum am mai spus-o, au băgat-o pe mînecă. Oamenii aceştia, ştiindu-se toţi cu musca pe căciulă, cunoscîndu-se toţi Moartea lui Bismarck La Friedrichsruhe a treia zi după moartea cancelarului. Lumea se grămădeşte la poarta principală—închisă şi păzită pe dinăuntru de doi soldaţi. Iarăşi expoziţia - Scenă din care se va vedea cit de mult se preocupă oculta de expoziţie— D. Stolojan.—Trebuie să ne gîndim, domnilor, la ceia ce putem expune fiecare... eu de pildă voi expune... 0 voce.—Abdomenul! D.,Stolojan.—N’am venit aci sâ glumim,, domnilor, eu voi expune... 0 voce.—Puțină naftalină! D. Stolojan.—Mă rog, domnilor, am mai spus că n’am venit aci să glumim... Zic, deci, eu voi expune produse de ale domeniului meu... Râmîne să vedem ce veți expune d-voastră? D. Sturdza.—Eu voi expune o bogată colecție de... O voce. —• Lăcrămi căzute la zile mari... D. Stolojan. — Iar glumiți, domnilor? D. Sturdza. — Voi expune, zic, o bogată colecţie... O voce. — De broşuri. D. Stolojan (Agită un clopot). — Vă rog, domnilor... tăcere... D. Sturdza. — Am zis că voi expune o bogată colecţie de monede...Cred însă că trebuieşte să facem ceva şi pentru arte, de aceia voi propune să expunem... O voce. — Estetica lui Stăncescu... D-l Stolojan. — Vă rog, domnilor.... puţină linişte. D-l Sturdza. — Am zis că trebuieşte făcut ceva pentru artă şi propun să expunem ceva farse de amicul Mala... Voci.—Bravooo! Bravooo ! O voce.—Da guvernul ce expune ?... guvernul cu ce se prezintă la expoziţie? D-l Sturdza. — Guvernul va expune copii fenomen: pe Ionel, pe Vintilă, pe Dănciucu, pe Dinu... Voci.—Bravoooo.... bravoooo.... O voce.—Să poftească ciocoii să zică ceva.... Detectiv. Cambon, Ambasadorul Franţei la Washington. A fost însărcinat de către Spania să propune, în numele ei, americanilor, pacea. Până acuma demersurile făcute de dânsul au fost încoronate de suces. Spania a primit condiţiunile de pace propuse de America, şi America a convenit să intre in discuţia preliminariilor. Probabil că ambasadorul francez va fi autorizat să semneze primul tratat, in vederea incetărei ostilităţilor. Nu este ceva necurat la activ, au hatârit să facă lucrurile muşama. Pur şi simplu au reintegrat în slujbe pe acei funcţionari destituiţi în ajun pentru hoţii, şi cari, după destituirea lor, au strigat pe scările primăriei cum că Solacolu, Melişianu, Zaharia, etc., sunt nişte hoţi! Aveam o foarte proastă idee de actuala Primărie liberală, dar pînă la atîta putregăiţi nu credeam , ajungă’. ' Ne e ruşine nouă de ruşinea lor! Drago,. centrarea tuturor elementelor liberale, are bine ca, înainte de a se încerca concentrarea, să se facă un minister care să aibă acest scop. Cu alte cuvinte se propune o remaniare, prin care să intre în minister cîţiva dintre guvernamentalii cari sînt in mai bune relaţiuni cu dizidenţii. Această idee, care este susţinută mai mult de d. M. Ferichide, este viu combătută de amicii d-lui Gogu Cantacuzino. Lucrul, de altfel, se explică, deoarece se ştie că propunerea de remaniare vizează mai mult pe aceştia. Prin urmare miniştrii nu sunt pînă acum înţeleşi nici chiar în principiu asupra remaniereî. Apoi va mai veni şi discuţia asupra persoanelor. Congresul liberal Cantacuziniştii cred că, dacă e vorba de convocarea congresului liberal, apoi el să fie convocat de actualul guvern, aşa cum se află constituit pentru ca congresul are să decidă între formaţiunea de la putere şi dezidenţî. Cantacuziniştii, de altfel, nu sunt partizani ai concentrărei. Ei cred că se vor impune regelui dacă vor avea un vot aprobativ al congresului liberal şi dizidenţii vor râmîne in minoritate. Dar chiar dacă nu s’ar impune cu un asemenea vot, pe care ei îl cred sigur, mai bine să cadă.in asemerea condiţii, căci cad ţinînd în mină drapelul partidului şi, deci, silind pe toată lumea să recunoască că ei sunt partidul liberal, iar d-nii Aurelian şi Fleva, cu amicii d-lor, numai nişte simpli dizidenţi. Discuţia asupra acestor puncte va mai continua de sigur cîteva zile. Rep. CULISELE POLITICE Situaţia guvernului Situaţia guvernului este cit se poate de încurcată. De cind s’a întors d. Sturdza din străinătate se ţin continuu discuţii şi conciliabile pentru a se hotărî ce este de făcut. După cum am spus eri, regele a declarat că voieşte un guvern tare. Această frază a regelui a virat o panică teribilă intre guvernamentali, căci ei au înţeles că, dacă nu reuşesc să facă o concentrare liberală, trebue să-şi facă bagajele. Întrebarea este însă: cum ar putea să ajungă la o concentrare, cînd există o ură teribilă între unii dintre actualii miniştrii şi cea mai mare parte dintre dizidenţi ? Afara de aceasta, unii dintre guvernamentali cred că regele a pus condiţia numai de formă; in realitate el a condamnat guvernul şi orice ar face d. Sturdza ar trebui sa se retragă de la putere. Remaniarea Cei cari cred că, prin o concentrare, guvernul ar putea să mai rămâe la putere, propun următoarea soluţie : Cum unii din actualii miniştrii au prea mulţi duşmani personali şi, deci, prezenţa lor ar face imposibilă con Intrigi diplomatice Războiul Spano-American.— Intervenţia europeană.—Jocul Angliei. — Diplomaţia germană. Un ziar american publici un senzaţional articol, în care se dezvăluie toate intrigile diplomatice cari s’au urzit şi se urzesc încă la Washington. La izbucnirea războiului, toate puterile europene au căutat să menţie bune relaţiunî cu Statele-Unite şi să împedice ca vre-una dintr însele să capete o influenţă mai mare asupra guvernului american. Anglia s’a grăbit să-şî însuşească rolul amicului dezinteresat, declarînd că celel’alte puteri ar avea dorinţa să intervie, şi că, dacă n’au intervenit, aceasta se datoreşte Angliei, care n’a vroit să adereze la o coaliţie europeană; ba ce-i mai mult, a declarat chiar că se va opune cu forţa ori cărui amestec în conflictul spano-american. • Toate acestea însă nu erau adevărate Propuneri în vederea unei intervenţiunî a făcut numai papa, care a fost sprijinit de împăratul Franz Iosef şi de Franţa. Anglia nici n’a fost sondată, deoare-ce, de mai înainte deja, ori-ce combinaţie eşuase în urma declaraţiunei Germaniei că se va opune ori-cărei intervenţiuni, declaraţiune la care a aderat necondiţionat şi Italia. Totuşi englezii au susţinut şi susţin că numai datorită lor, Europa n’a intervenit. Anglia răspundea acestor minciuni spre a înlesni o alianţă între dînsa şi Statele Unite. Reprezentaţii celorlalte puteri convinseră însă guvernul american, că de o intervenţie nici nu poate fi vorba, şi că vor observa cea mai strictă neutralitate. Preşedintele Mac Kinley ştia deja că aceste asigurări corespundeau realităţei, şi le crezu. Ambasadorul englez înţelese auzind că jocul său diplomatic a fost descoperit, şi ştia, de asemenea, că, mulţumită Germaniei celelalte puteri n’au putut interveni. Guvernul german încunoştiinţase la vreme pe ambasadorul american din Berlin, că s’a opus tuturor propunerilor de a interveni, şi guvernul american află, tot în acest timp, că Anglia sprijină indirect propunerile de intervenţie, pentru ca direct să se opună la ele şi să se poată arăta americanilor ca amic dezinteresat. Văzînd că planurile sale sînt pe cale de a fi distruse, guvernul englez a pornit prin presă o campanie contra Germaniei. Mai întîi a caracterizat ca un act ostil prezenţa flotei germane la Manilla, apoi a uzat de neînţelegerile ce au urmat între amiralul american Dewey şi cel german Diederichs, —şi a reuşit, astfel, să deştepte neîncrederea Uniunea în intenţiunile Germaniei. Se poate presupune că toate ştirile date de consulul american din Hong-Kong erau false şi făcute anume pentru a servi Angliei, şi a simula o primejdie din partea Germaniei. Guvernul american insistase mai înainte asupra faptului că Germania are o atitudine amicală faţă de dinsul; în urma intrigilor englezeşti, însă, americanii începură să spuie că intenţiunile Germaniei nu se pot cunoaşte, dar că nimeni nu se teme de dînsa. Acest ton nou surprinse pe mulţi, dar, în curînd, ambasadorul american din Berlin anunţă că întîmplările de la Manilla au fost exagerate şi că Germania a repetat că vroieşte să-şî menţie absoluta neutralitate. Peste puţin timp, ambasadorul german din Washington, care se afla la băi veni să se întreţiei cu MacKinley, şi lupuino se schimba«* din noou în favoarea Germaniei. După cum se vede, şi Anglia şi Germania luptă pentru a cîştiga amiciţia Statelor- Unite. Anglia umblă cu intrigele, numai —zic englezii—de n’ar fi şi articolul, pe care ’l-am rezumat şi noi mai sus, o intrigă a diplomaţiei germane. Pol. A se vedea în corpul ziarului ultimele informațiuni și telegrame privitoare la războiul spano-american. ...................................................... CARNETUL MEU Artele la noi Sunt mai bine de douăzeci de ani de cinci, în loc să mergem înainte, dăm hotăritor înapoi, pe ţărimul artistic. Aceasta nu mai este un secret pentru nimeni. S'au făcut o mulţime de încercări, s’au făcut sacrificii serioase de către diferiţii miniştrii de instrucţie şi, în special de d. Tache Ionescu, pentru a se da un nou avinţ artelor, dar totul a fost în zadar. Banii s'au spulberat, fără nici un folos, şi instituţiile creiate s'au uscat, întocmai ca plantele neudate. Să fie oare pămîntul acestei ţări nepotrivit pentru dezvoltarea artelor? Să lipsească oare poporului român talentul ? Nu. Constatarea e făcută. In toate ţările se sărbătoresc artiştii romîni, în toate artele. Toată vina este, la noi, că s’a pus în capul instituţiilor artistice oameni fără pricepere şi fără dragoste pentru dezvoltarea artelor ; oameni cari pun interesele şi micile lor patimi mai presus de interesele generale. Aceşti oameni, cari sunt paraziţii ce distrug vegetaţiile, trebuesc înlăturaţi. Nu e posibilitate să se dea un avint serios artelor numai prin legi. Trebuesc oameni cari să ştie a conduce şi a da direcţia sănătoasă instituţiilor artistice. La teatru, tot şcoalele de bellearte, la conservator, la expoziţia de pictură, trebue să se pue aceia cari ard de dorinţa de a face din România un centru artistic, aceia cari au dat dovadă că se interesează de progresul artelor şi fac sacrificii in acest scop. Nu mai merge cu ideile învechite cari ne-au călăuzit pînă acum. La o mişcare nouă trebuesc şi oameni noi. 1. O. B. Corespondenţă între artişti — privitoare la ştergerea lui Zola din lista membrilor legiunei de onoare — Cititorii noştri îşi vor aminti că cunoscutulpoet francez Maurice Boucher, a adresat o scrisoare lui Sully Prudhomme, membru al consiliului ordinului legiunei de onoare, prin care îl încunoştiinţează pe acesta că, în urma ştergere! lui Zola din listele ordinului, refuză şi el de a mai purta ordinul legiimei. * La această scrisoare, Sully Prudhomme a răspuns: «D-lui Maurice Boucher. «Scumpul meu coleg, «Scrisoarea d-tale s’a trimes la amicul meu Guiffrey din Fontenay-le- Fleuri, în momentul în care mă întorceam la Chatenay, unde se află familia mea, și pe cînd d-ta o publicai în ziarul «Siècle». Răspund, deci, fără vina mea, cam tirziu: «Ce privește cestiunea deosebită asupra căreia îmi comunici hotărîrea d-tale, atitudinea mea nu putea decit să corespundă principiilor mele, pe cari, mulţumită vechilor relaţiuni dintre noi, le cuneşti. Nu trebuie deci să-ţi mulţumesc pentru discreţia d-tale foarte corectă. «De altmintrelea, din cauza poziţiunei ce ocup, datoria mea este mult mai complicată de cit a d-tale; eu o îndeplinesc, cum o simţesc. «Spre a scrie poiezia («Justice») pe caremî-o aminteşti, am studiat muit esenţa poeziei. Acestui contact cu dinsa ii datoresc observaţiunea ce am făcut, că, la actuala* criza, ea a slăbit reportul ei. Ea nu are numai o cauză de judecat, deoarece, într’acelaş timp, li se încredinţează multe altele. O mare mulţime de muncitori, tot atit de meritoşi, pe cit sunt de modeşti, silită să se încreadă, în ce priveşte conducerea afacerilor publice, în persoane mai bine iniţiate, nu este de loc solidară cu responsabilităţile noastre. Ei au dreptul să aştepte de la noi ca să punem în acord scrupulele noastre cele mai scumpe cu siguranţa ţărei, care este şi a lor, şi a careia păstrare nu mai este pentru noi scumpă. Putem noi să nu ne ocupăm de aceasta, şi putem noi să ne facem liberi? Nu luăm asupră-ne, de voie de nevoie, o misiune da bărbaţi de stat afară din rind ? Mă simt, în acest caz, foarte strein, dar legat de judecata. Această misiune te expune multor răniri, conştiinţa mea rămâne neatinsă ; aceasta-i pentru mine principalul. Eu agit in deplină libertate, nu depind de nici un interes religios temporar, de nici un interes personal sau politic, fără voia mea. Din fericire, nu pot, afară de toate acestea, să mă dedau cercetărea adevărului pentru adevăr, şi să-l împodobesc după gustul meu, pentru ca să încerc, ca şi d-ta, să-l fac simpatic. Al d-tale, iubitul meu coleg Sully Prudhomme». * Din această scrisoare, a căreia filozofie e foarte nebuloasă, reese : 1) că Prudhomme, în calitatea sa de membru al consiliului legiunei de onoare, a votat contra ștergerea lui Zola din liste; 2) că Prudhomme crede că Dreyfus e nevinovat, dar că 3) din raţiuni de stat, trebue să se comită o nedreptate, spre a servi Franţa. La scrisoarea aceasta a lui Sully Prudhomme, Maurice Boucher a răspuns următoarele: «Scumpe maestre, «Iţi mulţumesc pentru răspunsul cu care m’am onorat. Ai simţit că seriozitatea împrejurărilor mă împuternicea ca să-ţi vorbesc ca bărbat către bărbat, fără ca, printr’aceasta, eu să fi uitat ce eşti şi ce-ţi datoresc. Din scrisoarea d-tale, cred că pot să înţeleg că n’ai votat pentru cunoscuta măsură (ştergerea lui Zola din liste Red.) pe care am caracterizat-o de iresponsabilă. Dacă este aşa, sint fericit că ţi-am dat ocaziunea ca să comunici aceasta celui mai sincer admirator al ideei şi al caracterului d-tale. «In ce priveşte motivele hotăririlor d-tale, in ce priveşte votul şi celel’alte, îţi mulţumesc că m’ai lăsat numai să le strevăd ; trebue să mă opresc, însă, plin de respect, în pragul conştiinţei d-tale. Tot ce pot spune este că, dacă aş fi avut onoarea sa ocup locul d-tale in consiliul ordinului, aş fi dat votului meu o altă urmare. Dară fiecare îşi face datoria, după cum foarte bine ai zis, aşa cum o simţeşte: «De alutmintrelea sint foarteplecat să cred că datoria d-tale este mult mai complicată decit a mea. A meaeste de cea mai mare simplicitate. Nu