Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)
1898-09-01 / nr. 3278
L'arti 1 Septembre 1898 nora, privitoare la crucea roşie, şi prin tratatul din Paris, privitor la curse, s’a dat o formă mai umană războiului. Pe această cale s’ar putea face şi mai mult încă. Trebuie, deci, să se îmbuneze dreptul de războiu, să se puie anumite stavile războiului.* Odată hotărîri în acest sens luate, diferitele state vecine ar putea trata între ele şi ar putea să-şi facă reciproc, anumite concesiuni. Astfel,două state ar putea să-şi promită reciproc că nu vor spori flotele, că nu vor clădi cetăţi noui, etc. S’ar putea chiar prevedea—aceasta ar fi un mare pas spre dezarmare — ca stațile contractante să retragă un număr considerabil de trupe de la frontieră. Cel mai important argument contra dezarmărei este acesta: ce s’ar întimpla dacă o putere oare șieare, cu toate tratatele, ar înarma ? S’ar putea însă pune o altă întrebare : ce s’ar intîmpla dacă o putere ar călca convenţiunea din Geneva, sau stipulaţiunile privitoare la războiul pe mare ? Practica dovedeşte că aceste tratate au fost respectate de toate puterile. Principiul etic al cuvîntului ţinut, al cinstei internaţionale, există deci deja. Acesta să fie punctul de plecare. Numai dacă acest principiu ar fi recunoscut în mare, va fi cu putință să se ajungă la un rezultat. Strat. IMPRESIUNI şi PALAVRE î (Din coresp.lui Chiţibuş cu cititoarele sale* Saltaori de femes Paris, 25 Februarie Lolotte I Măritată ! Măritată ! ce curios îmi pare... Aii, şi titlul acesta de doamnă L. Ce ciudat îmi sună la ureche... Sínt tot aceea de odinioară şi cu toate astea nu o sínt.... Ca transformări... Şi apoi fenomenul acesta : ,Imi iubesc bărbatul şi sînt iubită.* Par’că te râd zîmbind ironic : dînsa fericită... cm o fiinţă pe care odinioară o ura?“ Şi în adevăr, e curios.» Cum se schimb atîtc de uşor simţimîntele noastre ! Credeam eu acum 10 săptămâni că mă voiu schimba astfel ? îmî aduc bine aminte de seara acea frumoasă, had tu, la portiţa gradinei, ma păzeai ca să nu fiu surprinsă de cineva, iar eu cu drăguţul meu, braţ la braţ, mă plimbam sub pomii de salcâmi înfloriţi, al căror miros îmbălsămau aerul. Cît de scump* îmi erau acele momente de plăceri tiîauite! Cum mă turburau miile acele de sărutări ferbinţî ! Şi cum mă simţîaiu slăbind... sub aceks îmbrăţişări nebune!.. Dar vocea tatei, care mă chiema, mă deşteptă din visările acestea In cari era să mă pierd cu totul!... Ne-am despărţit juriudane, din. noă iubire vecinicâ. C® tristă deziluzie pentru mine, după o or» d» ia fKomeatel* acestea fericite! Ciad ajunsei în cabinetul de lucru, unde tata. mă chemase, ei imediat îmi. zise : „Ascultă, Kari-'Jio, doresc să’ți vorbesc ceva serios; cu toate că ești încă tînără doresc să te mărit, căci ştii prea bine că ba te pot lăsa vecinie pe mîna guvernantei, şi eu sînt bătrîn, ca miine pot muri, şi n’aş dori să rămîi singură în lume. Te-a cerut un tînăr, cu totul după placul meu, şi care sfart sigur, te va face fericită. Te-a văzut în mai multe rînduri la şosea. Ii-ai plăcut. Aste seară e invitat la noi.“ — Lafotte, ştii surpriza şi mîhnirea ce îmî făcură aceste vorbe.. Ah ! lacrimile şi rugăminţile de a nu’mi da de soţ pe un om pe care’l uram înainte de al cunoaşte. Şi cu ce pasiune iubiam pe Paul şi cît am suferit că trebuia să mă despart de el ! Ce deziluzii spulberatei. O, dar tu te ştii pe toate astea şi nu mai e nevoe să ţî vorbesc. Tu m’ai despreţuit că l’am părăsit pe Paul, şi totuşi nu era vina mea! Dar pentru ce să mai vorbesc de trecut, cînd prezentul e atît de plăcut. Acum, uită şi tu, drăguţa mea Lolette, şi fii veselă că zburdalnica ta Mariana e fericită, chiar eu crima ce a comis’o involuntar, iubind pe un altul, de cît pe Paul Dacă l’al cunoaște pe Edy, nu m’aî con damna , e atît fie frumos, atît de nobil în toate!.. Atenţia ei mi-o dă, cîntecul dragostei ce’l aud zi şi noapte... Sînt atît de sincere... Eram eu aceea care i'fi atras, iar nu banii mei. Voiajul lam petrecut minunat. Parisul îl cunosc aproape tot, am făcut o mulţime de cunoştinţe. In fie-ce zi mă plimb cu Edy în trăsură. Adoratori se găsesc mulţi, dar asta nu mă preocupă, căci nu mai sunt zburdalnica şi glumeaţă fată de odinioară, căreia îi plăcea să cocheteze cu toată lumea, ci doamna „Mariana* Draga mea Lolotte l Paris, 3 Iunie Nu ştiu cum să încep să’ţi descriu decepţiile mele ! Mî-e ruşine de mine însămi cînd îmi aduc aminte că eu sínt aceea atît de mult înşelată. Sînt disperată. Tot piedestalul meu de iluzii, ce'mi făcusem de viitor, atît de repede g’a prăbuşiţi Vei crede poate că nu sínt în toată firea, scriindu-ţî aceste rînduri, şi că glumesc spunîndu-ţî că totul s’a sfîrşit între mine şi Edy. Şi vai! acum cîteva luni îţi scriam în termeni aşa de vii despre fericirea noastră. Cum aş dori şi eu să fie numai o glumă, dar nu e prea adevărat că am fost iubită, fdacă se poate şi asta numi iubire,, atît piuă ce a putut stoarce de la mine o sumă mare de bani. Se plîngea că pierduse la cărţi, şi eu, naivă, l’am crezut pînă cîaă, în fine, mam descoperit. Mişelul! Trădătorul ! La un bal aflai cît de neruşinat am fost înşelată, îmbrăcată cu o eleganţă rară, pieptănată cu şic, eram prea drăguţă. Mult anturată, am dansat nebunește, astfel că pierdui din vedere pe Edy. Fiind o căldură insuportabilă în salon, părăsii sala la brațul cavalerului meu, şi mă îndreptai spre unul din satanele de alături. Mulțumii cavalerului şi rămăsei singură în salonul pe care o lumină slabă îl lumina. Obosită și cu totul adîncită în gînduri, observai intrînd o femee la brațul unui bărbat, cari credeau că erau aci singuri. Nu le dădui nici o atenție, dar o voce prea cunoscută mă făcu să tresar.—Maud, dulcea mea Maud, iubita mea, ai răbdare și nu mă întrista. Știi cît de mult te ador, și nu uita că și ea, sarmaua, mă iubește. Nu voesc să o deziluzionez deodată; cu încetul se va obicinui, și va recunoaște că n’am iubit’o niciodată !... — Ah! Edy, de ai ști cît de lung îmi pare timpul pînă atunci, vecinie singură cu Margot care mereu mă întreabă: de ce nu vine papa? Și eu—te doresc atît, — îmî e dor de sărutările, de îmbrăţişările... tale ! — Maudi... şi, apucîndu-i capul între mîini, o sărută prelung... mult, mult de tot, fără întrerupere... cum mă sărutase şi pe mine odinioară „cel l’alt“... Simţii că’mî venea rău, şi, mai mult moartă, părăsii odaia... De atunci sînt bolnavă şi vecinie plîng, pling rătăcirea sufletului meu. El nu ştie nimic, şi nu va afla niciodată cît am suferit din cauza lui. l-am spus că voesc să plec acasă la tata, că 'mi e dor de el, şi, ca să nu se deranjeze de la afacerile lui, l-am zis că voia pleca singură. In curînd voi reveni. Singurul lucru ce mă mai face să sper că vo să fi încă fericită e împăcarea mea cu Paul. Acum înţeleg că numai el a ştiut să mă preţuiască. De tine depinde totul, vorbeşte-i, spuune-i că numai pe el lam iubit, şi alte în favoarea mea; căci iată ce mă reţine în viaţă:ertarea lui simt că-l iubesc iarăşi ea în alte daţi, şi că numai el mai poate face să uit că am fost atît de nenorocite. Isprăvesc—căci lacrimile îmî curg şiroae pe faţă şi nu mai văd ce să scriu. De divorţat nu pot... căci nu doresc ca copilul meu să fie orfan din leagăn. Mai tîrziu,da. Te sărut, nenorocita ta Mariana Jenny. Poşta lui Chiţibuş.— Turquoise. Loco. 1) Toate scrisorile le-am primit 2) Iți voi procura numerele cerute. Indică-mi de cinci și pînă cînd. Oh. Revista publicaţiiunilor Revistă ilustrată enciclopedică, Gazeta săteanului,anul al XV-lea, 20 August, No. 14 (301), are următorul sumar : Situaţia lumeî. Dezarmarea, ***. Născut mort ! S. N. Mexicul nou, N. Cronica ştiinţifică : înregistrarea fotografică a mişcare!, Gorges Brunei. Rembrandt, G. G. Orleanu. Poezii poporale, St. Ţuţescu. Pine albă sau pîine neagră şi calităţile nutritive ale tăriţei, O. Fătulescu. Despre alimentaţiune, I. M. Clocirea naturală a păsărilor de curte, Polina C. Concita. Cronica agricolă, C. Ştiri diferite agricole, I. Buletin comercial. 3 589!8re®S5í37SW£3E Frate cu doctori! Riegler din Iaşi şi Roman, a plecat de copil de acasă şi, după o perigrinare prin ţări străine, a sosit în Bucureşti, cu scopul de a-l Îndulci cu bomboanele lui. A reuşit a ne da lucruri dulci şi o vitrină din care electricitatea revarsă lumină pe piaţa Teatrului Per. Bibliografie. Uustraţiune . Să dezarmăm pe chipuri frumoase. Dispozitivul d-rului Mach pentru a fotografia un glonţ. Desenuri făcute după fotografii cari au păturile de aer în jurul glonţului. Vîrtej în urma glonţului. Trei tipuri veneţiene. CRONICA Abuzul cu loterii Din nou ne-a venit la redacţie o întimpinare, in care suntem întrebaţi asupra soartei unei loterii. Au ajuns acestea să fie pentru unii o profesiune lucrativă. Cu un căpitălaş, pe ,care ţi-l precum ştiu şi eu cum, organizezi o loterie pentru construirea, de obiceiu, a unei biserici; intervii pe la persoane cu influenţă ca să ţi se autorizeze întreprinderea, lansezi în toate părţile bilete şi, din amînare in amînare, biletele se vind toate, iar tragerea loteriei o aşteaptă mult şi bine cumpărătorii cari şi-au făurit cine ştie ce speranţe pe leul dat pentru hîrtia albastră. Nu-i vorba, sint unele loterii cari nu intră in categoria asta, au un ţel nobil şi, dacă se amină tragerea lor, aceasta este, intr’adevăr, silită de împrejurări, fie că nu s’au vândut bilete in de-ajuns, fie că nu toţi vinzătorii au trimis socotelile, etc. Insă de acest soi sint atit de puţine, in cit se pierd, ca o picătură de apă intr’un ocean. In contra unei asemenea stări de lucruri ar trebui să se pună stavilă. Să fie guvernul mai riguros la autorizarea unei loterii, să precizeze el termenul ultim al tragere!, iar, cind o fi nevoe de o amînare, săi se supue la regulă toate motivele. ,Să nu acorde CU uşurinţă şi oricind aminări, căci, cu modul ăsta, o să se conapromită, dacă nu s’au compromis deja, loteriile cinstite. Motiveie de amînare trebuiesc bine cercetate, ca să se pună odată capăt abuzului ca loteria For. B®t!ig*’erî Gheorghe Păcuraru, din strada împăcare! Na. 12, birjar, ni se plînge că, ducind, in noaptea de Duminică spre Luni, o femeie la spitalul Briacovenesc, — femeie care avea capul spart, accident provenit, după spusa birjarului, (ie dintr’o cădere din tramway, fie dintr’o izbitură de tramway, — din ordinul comisarului Negrescu, de la secţia 25,, cind a venit, după aceea, să E 3 H 52 ceară plata curseî, după ce că a fost de 7 ori pentru aceasta, fără a obţine, însă, nici un rezultat, deoarece comisarul Negrescu nu se afla pe la secţie,ieri, in sfîrşit, găsindu-1, a fost imbrincit şi pălmuit de către numitul comisar, fără a primi, totuşi, plata cuvenită, deşi i se afirmase, într’unul din rindurîle cînd fusese la secţie, de către sub-comisar, că s’ar fi luat femeei toţi banii şi, deci, ar fi putut să i se plătească.* Obştia locuitorilor din cătunul Balan, comuna Bălănoasa, judeţul Vlaşca, ni se plînge contra perceptorului C. Cristescu, care ii pradă de tot avutul, sub cuvînt că trebue să le încaseze dările către stat, ci nu eliberează măcar chitanţă de banii primiţi. Mai mult, dacă vreun locuitor reclamă chitanţa pentru ca să nu fie supus la plata aceluiaşi bir de două ori, el, bazat pe protecţia de care se bucură pe lingă casierul general din Giurgiu, cu care se şi laudă, se năpusteşte asupra lui şi il supune la cele mai îngrozitoare torturii, cum s’a intimplat cu locuitorul Dumitru Martaru. * Apoi numitul perceptor, fără a păstra măcar vre-o măsură şi a respecta formele cuvenite, le vinde pe nimic boii, vacile, porcii, bucatele şi tot ce găseşte, pentru a împlini sumele cuvenite statului, din care cauză, bieţii locuitori rămîn muritori de foame pe drumuri, cum s’a intimplat cu acelaş Dumitru Militaru, care s’a văzut nevoit să cerşească un ciurel de mălaiu, pentru ca să-şî hrănească nevasta şi cei patru copii. Noi protestăm contra unui astfel de mod de a se incasa dările şi, atrăgind atenţia celor în drept asupra perceptorului C. Cristescu, cerem o anchetă severă la faţa locului şi tot îndepărtarea lui, dacă nu *-• ^--.-şte ca ţăranii, după cum înşişi ne-o spun, să-şi ia lumea în cap,ori să se arunce in Dunăre. Litere#liter Ştiinţe De la 12 pînă la 16 Septembrie va avea Ioe la Bruxelles primul congres internaţional pentru artă publică. Cele mai multe state europene şi 40 oraşe ale Europei şi Amerîcei au anunţat că trimet delegaţi. * In Yesenaz lingă Geneva a murit, in vîrstă de 70 ani, pictorul conte Leonard van Kerckhove. El însuşi îşi zicea simplu Leonard, şi era un revoluţionar, atit in ce priveşte vederile sale politico-sociale, cit şi în tablourile sale. El a scăpat în 1871, cindi cu căderea Comunei din Paris, viaţa lui Blanqui. Din Cimpina (Corespondenţă part. a „Adevărului*) Funcţionar model Şeful staţiei Cîmpina, un anume Leondari, a ajuns groaza pasagerilor şi a tuturor comercianţilor cari au dar averi la gară. După se a bătut pe o sumă de locuitori din diferite comune , împrejmuitoare, s’a legat, acum de curind, de un pasager, pe care la bătut pînă la singe, şi de un cărăuş. Comercianţii din localitate asemenea sînt, dacă nu bătuţi, cel puţin şicanaţi de numitul şef de staţie, din care pricină astăzi n’au mai rămas în Ghnpina de cît vre-o patru cinci, cei-l’aîţi torî, pierzîndu-şi averile, din cauza deselor şicane la cari erau supuşi din partea Iui, şi, deci, luîndu-şî lumea în cap. * Sint cinci ani de cind acest model de funcţionar se află cu serviciul in gara Cîmpina, şi, în tot acest timp, i s’au trimis o sumă de anchete, cari să-i ceară socoteală asupra neregularităţilor descoperite in sarcina sa. Ei bine, graţie protecţiei de care se bucură pe lingă sub-directorul căilor noastre ferate G. Miclescu, dinsul a fost scos basma curată şi lăsat să continue înainte lucrurile, nu tocmai curate, ce i se imputa. Nu-i vorbă, omul nostru mai ştie să se şi ploconească, cum a făcut-o faţă de d. C. Stoicescu, pe cînd acesta era ministru de lucrări publice. şi trecea odată prin gara Cîmpina, aşa că, cu acest chip şi cu protecţia d-luî G. Miclescu, d-luî scapă regulat de bocluc.* Astăzi locuitorii Gimpinei, pasagerii şi mai ales comercianţii, cărora le face o mulţime ’ şicane cu vagoanele de marfă şi nu i« achită rambursările de cît după trei-patru săptămini de la sosire, sint adine indignați contra numitului şef și indignați, cu atit mai mult, cu ei recluuațiile contra lui, către cei în drept, au rămas și rămîn mereu tară rest met. Aducind şi noi, la rîndu-ne, cazul la cunoştința ministrului de lucrăr'î publice, îl rugăm in acelaşi timp să ia o dată măsuri contra acestui funcţionar periculos, căci la din contra, lumea este hotărîtâ să-şî facă singură dreptate. Coxenp» FEL DE FEL Explozie de gaz. — Intr’o casă de pe strada Petrovka din Moscova a izbucnit o explozie de gaz. Deturnarea, care a fost formidabilă, a ocazionat stricăciuni considerabile şi a făcut să se spargă geamurile ferestrelor din vecinătate. Vreo zece trecători au fost uşor răniţi. Afară de asta, cum, faţada casei—care, dealminterî, nu era locuită, de oare-ce proprietarul voia Să o dărime,— era împodobită cu steaguri, din cauza solemnitatei inaugurareî monumentului luî Alexandru II, focul s’a comunicat la draperii şi un început de incendiu a izbucnit. Pompierii l-au stins repede. Accidentul e atribuit linei deteriorări a conductelor de gaz. ' Éptice teatrale Traducerea lui Cyrano de Bergerac, întreprinsă de confratele nostru d. George Ranetti, împreună cu d-nii V. Leonescu şi T. Duţu, e aproape terminată. Zilele acestea traducătorii o vor revedea şi, în primele’zile ale luî Septembrie, o vor înainta direcţiei Teatrului.: *■ Pentru Miercuri, 2 Septembrie, comitetul de şoapte al Teatrului Naţional e convocat sub preşidenţia noului director. Intre alte chestiuni, d. Grădişteanu va supune cazul artistului Leonescu, exclus din Teatru, contra legei. Ni se spune că in cursul acestei stagiuni va debuta la Teatrul Naţional o jună primă, d-ra Iliescu, elevă a d-nei .Romanescu, şi despre care se vorbeşte mult bine. CARNETUL JUDICIAR Bietul actor , Filip Ettingher, un bărbat elegant minunat şi cu ochelari de aur pe erasaua nasului, are deosebita cinste să i se păstreze portretul in albumul poliţiei. E om foarte manierat şi foarte voiajat. Cind stai cu ei la vorbă iţi face impresia unui perfect gentilom. Intr’o zi zăreşte pe un d-n Nasta,, de profesie actor, dar cu un palton buni in spate şi cu ceas de aur la briu., Cum l’a văzut, a exclamat: — Asta-i bun ! Păcat de mi-ar scăpa aşa chilipir. Şi imediat manevrează cu aşa dibăcie, că după o jumătate de oră cunoştinţa cu actorul era făcută, in plus ii ciştigase toate simpatiile. Din una ’n alta, d-na Ettingher propune o partidă de plăcere. Actorul primeşte şi imediat noii prieteni se găsesc la o masă da pleală. Şi, veseli şi voioşi, deşartă la pahare, unul in sînătatea altuia. La un moment dat, actorului a început să i se îngreuneze capul şi să tragă a somn. Ettingher, rizind, spune actorului că-i pare rău că a făcut cunoştinţă cu un prieten care nu ştie să ducă la băutură; totuşi, fiindcă s’au făcut prieteni, nu-l lasă, şi o să-l conducă acasă. Chelnerul aduce o birjă, Ettingherr cu Nasta se urcă în ea și caii pornesc la trap. Ade venni! A doua zi Nasta s’a trezit in arestul poliţiei, fără ceas şi fără palton. Ce aa ’ntîmplase? După urcarea prietenilor in trăsură, birjarul a tot minat caii pînă s’a plictisit. Vazînd că nu-i spune nimeni să facă nici la dreapta, nici la stingă şi nici să oprească, şi-a întors capul şi s’a uitat în trăsură. Aci a văzut pe Nasta dormind pe sforăite și pe Ettiingher nicăerî. Ettingher o ștersese cu paltonul și cu ceasornicul lui Nasta, adormit cu ura narcotic pe care noul prieten avusese dibăcia să i-1 toarne în pahar in timpul chefului. Birjarul cercă să trezească pe Nasta, dar a fost cu neputință. Bănuind cămi-i lucru, curat,, a dus pe actor la p?** lîtte. Luat la cercetare, Nasta a spus că, de ca seara, a făcut chef ca und. profesor de la universitate, căci Ettingher se recomandase că e doctor în filozofie și. profesor universitar. Intrebind de semnalmentele profesorului şi aflindu-le, poliţia imediat bănui că prietenul Ettingher trebue să fi făcut isprava. Şi puindu-i dinainte fotografia luî Ettingher, întrebă pe Nasta : — Nu-i ăsta profesorul d-tale ? — Ba chiar ăsta leit şi poleit, a răspuns, bietul actor. Poliţia a pornit imediat in cercetarea pungaşului, dar, ca tot-d’a-una, n’a fost cu putință să pue mâna pe el. Tibunalul a condamnat pe Ettingher, in lipsă, la închisoare, dar bietul Nasta a rămas tot fără ceas și fără palton. Bietul actor 1 .........in 111111.1®**-fi—#miuiiw*uww*iwmw im bMDW REGRETELE JUNELUI LAFIT Condeia. — T©alal — Ub nimte, o bucată albă de gază, pnae* tată do reliefmî, un fulg ea-şî ia zborul li* prima suflare a gurel noastre, — şi cu toate acestea cum tremuram, cînd Tam găsit’ eri, în buzunarul pardesiuîul meu L am strîns în mină şi ţesătura străvezie mi-a dat fiori, Tam dus la gură şi parfumul lui m’a turburat, Tam privit lung și an ghicit pe el urma uscată a unei lacrimi... M’am gândit o clipă să-l trimit imediat îndărăt, căică miri cUdusa alaită-seară, cinci singuri străbateam, aleea de la șosea..., lîi-1 dăduse cînd începu să se moare da lacrimi, dad, spunîndivna încet tot nenorocul nostru, ea se porni pe un plîns tăcut, însoţit de freamătul uşor al primelor foi galbene ce cad la pământ, în dorul morţei de toamnă.. Dar nu l Tam trimis : e şi acum la suma voalul, care a acoperit frumoşii ochi plânşi, şi-l desfăşor şi-l privesc: e ca un nouraş uşor şi alb, ce face să se vadă şi mai duioasă, şi mai îndurerată fermecătoarea frunte a amantei nopţilor! Şi o voi ruga să-mî lase mie voalul straveziu: e aşa de bine să poţi avea în ceasuri de aduceri aminte un nimic scump, care să-ţî vorbească numai ţie, nimănui de eu ţie- Lafit. MEMENITO — Luni, 31 August, 1898. — Spectacole Graidina Bristol. — Muzica militară. Grădina Boulevard. — Orchestra d-lui Peters. Coloséul Oppler. — Muzica militară. Coloséul Luther. — Muzica militară. Grădina Cessna. — Concert de orchestră. Sala Bragadiru.— Muzica militară Sala Alcazar. — Teatru de varietăţi Din O.Livig (Corespondenţă particulară a (Adevenitul) Ultima zi a conferinţelor A cincea şi ultima zi a conferinţelor şcolare a fost consacrată modului de tratare a bucăţilor de citire cu cuprins moral. Au luat cuvîntul mai mulţi învăţători, între cari d-niî: Christescu, Hănescu, Luca Paul, etc. In urmă, d. P. Petrescu, institutor în Galaţi,, resumă cele spuse de d-niî învăţători şi arată importanţa citire! în şcoala, precum şi metodul "cel mai bun pentru predarea, acestui obiect de studiu. Părerile d-sale, susţinute şi de d. B. Ţuţuianu, preotul Dumitrachescu şi de FOIȚA ZIARULUI „ADEVĂRUL* 39 Mire de regină DE E. A. Spoil PARTEA A DOUA VII Hanul din Etampes — Pe Venus! exclamă un tînăr călăreț, care văzuse fata ducesei, secătura asta de Maghenot nu e de de plâns când are o asemenea tovarășe de pat. Aceste cuvinte fură zise atât de tare, că Diana auzi și se roși. Din fericire, Ector, care togusan dedea nişte instrucţiuni lui Poncet nu auzise nimic. Cavalerii regeşti, după ce’şi terminară masa, se Întoarseră la castelul lui Chiverin. Acum trebuia să petreacă noaptea vorbind de aceşti gentilomi hughenoțî, care’şi ziceau unul altuia monsigror, după spusa hangiului, și despre prințesa dechizată fără îndoială, care’l însoția. A doua zi de dimineață, îmbrăcîndu’șî stăpânul, sluga lul Chiverin îi raportă despre conversația călăreților și spuse semnalamentele voiajorilor. — Dacă Rohan n’ar fi fost mort în celula Luvrului cugetă confidentul regelui, aş zice că e dânsul. Dar să cazi de la o înălţime de seai-zeci de picioare... — Totuşi această idee urmărindu-l Chiverni chemă călăreţi cari mîncaseră în ajun la han, şi îl cerură mai cu seamă asupra semnalamentelor voiajorilor. Toate semănați atît de bine cu ale ducelui și a nevestei sale, încît In sufletul lui Începu să încolțească neîncrederea despre moartea lui Rohan. — In rezumat, își zise el, nu’I sa găsit corpul. Dacă Crillon i-ar fi dat drumul ? Rezeslatul acestei reflecțiuni fu că dădu ordin la șase din călărieţi să pună mina pe el In numele regelui. Va fi tot-d’auna timp destul ca să le dea drumul, dacă se va înşela. Dar, rangiul le spuse că ei au plecat de cu noapte, luând drumul Orleanului. ,E! se duc să găsească pe Bearnez, se gândi numai de cît Chiverni, făcând un gest de mânie. Şi ce mai bună ispravă ar fi făcut, dacă ar fi fost ei ’! ar fi putut prinde şi readuce la Paris.* — Cît sânt eu înainte? întrebă pe călăreţul care ’l-a adus ştirea. — Ca la patru ceasuri, monsignore. — Se pot încă prinde. Aveţi ca buni. — Minunaţi. Ei sânt grajd de eri şi şi-au mîncat fânul lor. — Goniţi! pînă văr crăpa de va fi nevoie, dar puneţi mâna pe ei şi aduceţi-mH aici. Ţine, zise Chiverni, după ce sărise cîteva rânduri. Acesta este ordinul. Nu perdeţi nici un miaut. Morţi sau vii, trebuiasâ’i am. Călăreţi se repeziră la grajduri. Intr’o clipă caii fură înşelaţi, şi o porniră în galop pe urma fugarilor. VII Horaţii contra Cu maţii Călăreţii, cari făceau parte din casa regală, erau cu mult mai bine montaţi, din cauza serviciului de escortă, pentru care erau în special întrebuinţaţi, pe lingă regele sau a persoanelor din imediatul lui anturaj. Ei se recrutau printre tinerii de familii nobile, căutînd pe cît era de posibil să fie frumoşi şi chipeşi, deoarece Enric al III nu voia să aibă înaintea lui feţe urâte. Cei însărcinaţi cu goana fugarilor, nu făceau excepţie la această regulă, şi părea foarte determinaţi. Ei erau şapte, număr suficient se gândi Chireăni, ca să pună muia pe doi oameni, chiar dacă unul din ei ar fi Ector, de Rohan. „El va ucide doi sau trei, îşi zicea favoritul, dar ceilalţî tot vor pune mâna pe el.“ Dar, aducîndu’şi aminte de cîteva isprăvi de ale lui, începu să regrete că n’a trimis pe cîte şi douisprezece, pe cari ii avea la dispoziţiunea sa. Cum spusese meşterul Trupheme, voiajorii plecară pe la 5 ore de dimineaţă. Ei trecură lesne distanţa care despărţia Etampes de d’Angerville. Dar, de aci, terenul devenind muntos ei micşorase goana. Nevăzîndu-se urmăriți, n’avură de ce să se grăbească. Voiajorii mîncaseră într’un birt, din marginea drumului, caii își pri- I miră porția lor, și după o pauză de aproape o oră, ei se îndreptară spre Soucy, unde erau deciși să se oprească din nou. Tocmai ai cînd sosiră, calului Diane! îi sări o potcoavă de la picioarul d© d’inainte. Cum pe acolo nu se aflau potr covarî, Paacet luă potcoava şi o arârnă de şeaua lui. Nu puteau găsi potcovar decît la Artenay. Fură deşi siliţi să’şi incetineze mersul, ca să nu se întâmple ceva rău ea lui. Artenay este un târg mare, așezat la un colț pe care î l face drumul, la depărtare de aproape cinci leghe de Orleans. Apropiindu-se, Ponect o luă înainte ca să găsească un potcovar și, astfel, să nu piardă timpul. Potcoava nefiind stricată, era destul ca el să vie cu sculele să o așeze chiar acolo. In timpul acesta, voiajorii vor avea timp să se răcorească. Ziua aceasta de primăvară era peste măsură de caldă. Odată potcoava pusă la loc şi meşterul plătit, Ector ajută pe nevastă-sa să încalice, pe când vizitiul ţinea de căpăstru pe ceilalţi doi cai. Dânsul se uită distrat pe drumul pe care veniseră, cind ’i se păru că vede ridieîndu-se din depărtare un praf neobicinuit. Și, totuși, pe atunci, nu adia nici cel mai mic vînf... — Pe cal, pe cal, monsignore, zise dânsul, uîtîndu-se întrona spre drumul Parisului. — Ce este? întrebă Rohan. — Uitați-va. — Pe viul d-acu! strigă Rohan, de data, asta cred că ne cântă pe noi. Și, urcîndu-se pe cal, îl dete pinteni. Tovarăşii de drum îl imitară. După cîteva minute, dânșii erau afară din oraş. — Am perdut timp mait, zisa ducele, întorcându-se. Ia uită-te, ăia sunt călăreţii cari ne urmăresc. Fugarii se găseai în fața unui coaste destul de lang. — Să nu ne obosim caii, zise Poncet. E ultima coastă. Înainte de Orléans. Vor fi nevoiți și ei să se sple încet, ca și noi. — Dacă Genese el de la Etampes așa de tare, caii lor trebuia să fie rupți de oboseală. In adevăr, unul din urmăritori fu silit să se oprească la Toney. (Va urma)