Adevěrul, septembrie 1898 (Anul 11, nr. 3278-3307)

1898-09-15 / nr. 3292

Marți 15 Septembrie 1898 rioare. Profesorul Erbc din Heidelberg a constatat că printre bacalaureaţi, neurastenia face tot mai multe ra­vagii. Generalul dr. Stricker din Muen­­ster nu poate confirma părerea preo­pinentului în ce priveşte bacalau­reaţii, poate afirma însă că a putut observa şi el, că numărul soldaţilor bolnavi de isterie și neurastenie, crește pe fie­care an. Strat. IMPRESIUNI şi PALAVRE ! (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Părinţi şi copii Palavra-ţi de astăzi cit de mult răspunde gindirei m­ele ! Ai pus degetul pe rana a­­ceasta sociala ale căreia efecte sunt teribile. Azi nu mai există tinerime cu visuri şi i­­dealuri. Realitatea, în înfăţişarea ei descu­rajatoare, se înfăţişează acestor tinere fiinţe şi nu e de mirare ca dezgustul şi lipsa de voinţă să acapareze pe toţi aceia cari găsesc că viaţa nu valorează osteneala de a lupta pentru ea. Depravarea, din fericire, nu se află în toate familiile. Se pot însă împiedica u­­rechile să audă, ochii să vadă ? Cum edu­caţia trebuie să fie cu totul practică, părinţii nu se mai jenează faţă de copii, fără să se gîndească că înşişi sapă o pră­pastie între ei şi odraslele lor. Nu dato­­ria trebuie să fie baza legăturilor dintre copii şi părinţi, ci mai mult dragostea şi respectul. Ori, de multe ori şi una şi altul lipsesc, aşa că prima temelie a educaţiunei este distrusă de la început. Părinţii ar tre­bui să fie sprijinul acestor tinere caractere, nesigure pe ele înseşi, pentru a cşi învingă­toare din toate greutăţile, a le încălzi cu dragostea paternă, a le urmări de aproape in lupta ce şi-o dau lor vise­le şi contra hunei, a le consola şi sprijini, isînt părinţi însă cari socotesc că şi-ar pierde respec­tul datorit de copii dacă s’ar face confi­denţii lor; sînt unii chiar cari au convin­gerea că un copil nu e născut de cît pen­tru fericirea părinţilor. Puţin le pasă că ţi acesta are un suflet, o inimă, slăbiciu­nile sale! Seînt însă foarte miraţi cînd con­stată că seva tînără colcăe, fermentezâ, că aceşti copii cari nu mai au­ vîrsta părin­ţilor au­ alte aspiraţii, alte idei. Atunci se produce o sciziune, se sapă o prăpastie, în­cît, de­şi corpurile stau împreună sub acelaşi acoperământ, totuşi gîndu­rile şi sen­zaţia se înstrăinează cu totul şi în aceeaşi familie, două diferite vieţi se alcătuiesc, biet cazuri în cari, din lipsă de iniţiativă, generaţia tînără nu se revoltă în potriva celei batrine, suferă jugul în pasivitate, de­şi cu durere De cele mai multe ori însă, rup­tura făţişă se face, şi bătrînii nu au inte­ligenţa să priceapă ,că ea e de mult făcută, din ziua citul dînşii au uitat să fie copii­lor confesori şi călăuze în viaţă, de atunci cînd au renunţat ca să studieze aceste tinere suflete şi să se .. pună în curent cu evoluţiunea săvîrşit­ă în ele. Dar ce vre! ! Egoismul e stăpîn pretutindeni. Părinţii se gîndesc la dînşii numai, copiii fac tot aşa şi rezultatul îl avem înaintea ochilor : e această dezlănţuire sălbatecă a luptei pentru trafic, în ca­o nu e loc pentru a­­rc,d­,mno, pentru sentimente înalte, şi care de­sigur a avut influenţă şi asupra d tale, d-le Chiţibuş. Nu te pot pricepe de loc. Cîte odată eşti vesel, glumeţ, sentimental, şi de odată devii din nou amar ca şi fiere­­! Eşti bolnav, bolnav de boala vea­­cului şi ar fi greu să răspunzi de ce eşti aşa, blazat, cinic şi sceptre şi cu toate a­­cestea avînd apucături cinstite, idealiste. Turquoise. Revista publicaţiunilor The Studio, revistă ilustrată engleză pentru cele arte şi artă aplicată, despre care am vorbit deja, face pe zi ce merge progrese. Ultimul număr, pe luna Septem­brie, e o adevărată minune de bogăţie ar­tistică, atît ca text cît şi ca ilustraţiuni. Azi, cînd arta s’a scoborît din domeniul nefolosinţei şi devine aplicată, cînd afişele ilustrate ne împodobesc în chip artistic zi­durile, cînd mobilierul se reformează, ca şi ornamentaţia generală a locuinţelor. The Studio este revista care n’ar trebui să lip­sească din nici o casă şi de pe masa tuturor oamenilor culţi. (Redacţia şi administraţia: Henriette Street v. Couvent garden, Lon­dra). La Sa­­int-Georges de Didonne se va ridica in curind un monument lui Ju­ ir-~--­ les Michelet. Monumentul se va ridica anume în faţa casei în care Michelet a scris poemele sale asupra mărei şi fe­melei. Asemenea, la Paris, se va ridica un monument celebrului architect al operei din acel oraş, Charles Garnier. * Alaltă­eri s-a deschis la Bruxelles, sub preşedinţia ministrului-preşedinte Beernaert, primul congres al artei pu­blice. La acest congres sunt întruniţi delegaţii a opt puteri, a patru­zeci oraşe europene şi americane şi a o sută de societăţi artistice din toate ţările. Mi­nistrul de instrucţie francez, Leon Bour­geois, ia şi el parte. FELDEFEL Templul lui Esculap. — O desco­perire interesantă a fost făcută in insu­la Paros. S’a descoperit templul cele­bru al lui Esculap, templu cintat atît de mult de greci. El este aproape în­treg conservat.Are o lungime de 41 m. 25 şi o lăţime de 19 m. 50. Acest templu conţinea bogăţii mari, dar a fost jefuit in decursul timpurilor. Din punctul de vedere archeologic, descoperirea e de o mare importanţă. Archeologii germani au găsit mai multe plăci şi coloane de o valoare istorică foarte mare. Nu de­parte de acest templu s’a descoperit şi o fintină care datează din secolul al VI înainte de Christos. Ea este de mar­moră şi conţine apă foarte limpede. A­­proape’ de fintină s’au găsit şi nişte ziduri de o vechime foarte mare. « Trenul peste muntele Jungfrau.— Se apropie timpul cind trebue să se isprâviască linia ferată de pe muntele Jungfrau, ■—■ mai e de făcut doar linia pe o lungime de 10 klm., de la Schei­­degg pina la gheţarul Eiger. Această din urmă bucată va fi insă ast­fel construită, in­cît locomotiva şi cu va­goanele să poată fi duse cu ajutorul electricitate! şi al roatelor cu dinţi. Cheltuelile necesitate de acest rest de linie se urcă la 10 milioane franci, din cari 40­ la sută sunt acţii, iar 60 la sută s’au luat cu împrumut. Se speră insă că se va putea isprăvi bu­cata de linie numai cu cele 4 milioa­ne din suma împrumutată, aşa că cheltuiala din urmă se va urca poate numai la 8 milioane lei. In ori­ce caz însă, întreprinderea poate fi socotită ca una din cele mai îndrăzneţe şi de­­săvirşirea ei va fi de mare folos. Satiri teatrale Ni se atrage atenţia asupra traduc­­ţiei libretului operei Lohengrin, de Wagner. Ni se spune că este o traducere im­posibilă din punctul de vedere grama­tical, că schimbă cu totul ideile din original şi naşte nenumărate dificul­tăţi cântăreţilor. Nu cunoaştem traducţia şi deci nu­­putem şti pină la ce punct observaţiile de mai sus sint exacte. De aceea, ru­găm pe d. P. Grădişteanu să contro­leze d-sa traducerea şi, dacă într’ade­­văr este rea, s’o dea la o parte. Ar fi de dorit ca sub noua direcţie să nu mai auzim pe scena Teatrului Naţional traducţii imposibile, ca în cei­­l’alţî ani. D. Grădişteanu ştie că prima datorie a Teatrului Naţional este să ajute la formarea limbei literare. * D. Al. Andronescu va fi numit defi­nitiv secretar al Teatrului, în locul ră­mas vacant prin demisia d-lui Al. Brăi­­loiu.* D. P. Grădişteanu a luat hotărîrea ca lefurile şi tantiemele să se plătească personalului Teatrului pe la începutul fie­ căreî chenzine. Simbătă s’a plătit deja societarilor a doua chenzină din Septembrie şi ieri s’a plătit şi gagiştilor. Această măsură a produs o foarte bună impresie intre actori. * D. P. Grădișteanu a dat d-rei Euge­nia Ciucurescu, pentru debut, rolul Ghi­­menei din Cid de Corneille. Un bu­cureştean pe zi E şeful vamei de la Filaret şi, în această calitate, are zilnice raporturi cu întreg co­­merciul Capitalei. E harnic, integru şi a­­mabil, ceea ce într’o funcţiune care prezintă atîtea dificultăţi, sunt calităţi superioare. Per. CRONICA Stephan Mallarmé Junii decadenţi francezi sunt in cău­tarea unui şef, şi Stephan Mallarmé, de­şi mort, nu dispare de la ordinea zilei. Următoarea anecdotă caracterizează perfect genul lui Mallarmé. Maestrul lucra de mai mult timp la un sonet. Nimeni nu ştia conţinu­tul acestuia, toţi ştiaă insă că maes­trul e in facere. Într’o zi Mallarmé invită pe un tînăr admirator, pentru ca să-i citescă sonetul. Adine mişcat de atenţiunea maes­trului, junele decadent se prezintă în ziua şi la ora fixată, şi savură cele pai­spre­zece versuri, turnate de ma­estru. — Ai înţeles senzul acestui sonet­­? întrebă Mallarmé foarte grav. — Da’ cum nu, maestre ! răspunse cel Întrebat. «Sonetul descrie sinteza absolutului». — «Ba nu», răspunse Mallarmé, foarte serios și fără a se supăra, «el descrie lavaboul meu». Inter. Din Brăila (Corespond, part. a „Adevărului*J O nouă societate.—Distracţii.— Diverse. In oraşul nostru se agită de cît-va timp ideia form­ărei unei societăţi de a­­jutor reciproc a muncitorilor din port. In acest scop s’a şi lansat un apel, sem­nat D.­S., către azistenţii­ magazinerî, prin care aceştia sunt îndemnaţi să se constituie in societate. «Este necesar a contribui cu toţii, zice apelul în cestiune, la formarea so­­cietăţei azistenţilor-magazineri, pentru a regula ast­fel, odată pentru tot-d’a­­una, această branşă din port, căzută în anii din urmă într’o stare fără stare». Mai departe, după ce arată foloasele ce ar decurge din constituirea lucrăto­rilor din port în societate, apelul ii în­deamnă să se unească şi, lucrind în dreapta şi strigă, să arate că sint demni de o soartă mai bună şi că do­resc şi progresul lor, odată cu crescînda înflorire a ţarei. Distracţii Se duce vara, şi o dată cu ea şi fru­­moasa grădină publică, «Universalul» şi «Monumentul» admirabil, cu nopţile lui legănate de melodiile muzicei co­munale, care şi dînsa, vrind-nevrind, trebuie să-şi lase instrumentele să ru­ginească. Se duc bulevardele unice in felul lor, se duc grădinile cu teatrele de varietăţi,—şi sărmana Brăilă va tre­bui să-şi reînceapă monotonia ei de iarnă. Actualmente ne-a rămas trupa de teatru de sub conducerea d-luî Al. P. Marinescu, care joacă zilnic în grădina «Peleş» piese noi şi frumoase. Pină a­­cum au jucat o mulţime de operete cu­noscute, piese noui de ocazie, drame şi comedii foarte multe. In ziua de 16 cor., după cit se spune, îşi vor lua şi dînşiî ultimul adio de la brăilenî. Diverse Efectuarea tragere! loteriei pentru reconstruirea bisericei Sf. loan Boteză­torul din oraşul nostru s’a fixat defini­tiv pentru ziua de 26 Octombrie a. c. Se ştie că tragerea acestei loterii era să se facă încă acum trei săptămîni, dar s’a a­minat; să sperăm insă că de data asta nu se va mai amina. * Zilele acestea s’a deschis marele tirg comunal de vite. Tirgul pare să fie des­tul de animat şi foarte multă lume de prin Galaţi şi aiurea a sosit ca să-l vi­ziteze. Mai însemnat şi îmbucurător este însă faptul că al treilea corp de armată a luat hotărîrea să cumpere de la acest tirg Întreaga remontă de cai de care se simte nevoie la corp. • Miercuri, pe la orele 10 a. m., s’a oficiat la biserica nemțească de aci un requiem de către pastorul Nagy, pentru odihnirea sufletului împărătesei Aus­triei, încă de la ceasurile 8, colonia austro­­ungară se adună la locaşul sfint şi în scurt timp biserica gemea de lume. In presenţa tuturor consulilor din ora­şul nostru, a autorităţilor administra­tive, precum şi a unui public numeros, se făcu oficiarea requiemului, care avu un caracter solemn. Requiemul se sfirşi la ceasurile 11 şi jum. a. m. şi tristeţea se zugrăvea pe feţele tuturora, sub inrîurirea sune­telor melancolice ale orgei. Coresp. Buletin atmosferic Institutul Meteorologic București, 12 Septemb., 12 ore ziua. Înălţimea barometrică la 0°751.5 Temperatura aierului 19°4 Vîntul: slab de la N.E. Starea cerului: foarte noros Temperatura max. de ieri: 27°. Temperatura minimă de astăzi: 10°. Temperatura la noi a variat între 30°şi 8*. Eri, timp foarte frumos, liniştit şi destul de călduros. Temperatura a cres­cut binişor pretutindeni, ajungînd la 30 grade la R.­Sărat. In Moldova timpul mai rece. Noaptea temperatura s’a co­­borît la 3 grade, la Pănceştî-Dragomi­­reşti. A plouat puţin in unele localităţi din Muntenia şi la Huşi, in Moldova. Noaptea linişte şi senin. Barometrul s’a coborit foarte puţin, de erl. Astăzi noros, puţină ploae, barome­trul agitat PMHinm * ».I ii imimiMwaai m Miercuri 16 Septembrie Adevărul va începe publicarea mişcătorului roman: Mortul viu. Subiectul acestui roman e de na­tură a intriga pe cititori pină la ul­timul rînd al lui. Ceea ce e mai cu­rios la acest roman e că are proprie­tatea de a zgudui atit de mult su­fletul cititorilor, în­cît să'l facă a’și pierde răbdarea și să creadă că tre­cerea de la o zi pînă la cea-l’altă e un secol. din Slatina (Corespondenţă particulară a Adevărului) Exerciţii de trupe. — Şcolare. — Diverse. Oraşul nostru, de ordinar destul de ticnit, e acum foarte animat şi aceasta din cauză că de 3 zile, pe vastul pla­­tou din marginea oraşului spre gară şi comuna Proaspeţi, s’au instalat re­gimentele 1, 5 şi 9 de artilerie, venite din Craiova şi Piteşti pentru a face exerciţii de tir, timp de 15 zile. Marţi seara a sosit aci, cu accelera­tul, şi d. general M. Popescu, inspec­torul artileriei, în scopul de a inspecta aceste regimente şi, mai ales, de a ob­serva modul executarea exerciţiilor de tir. D-sa a descins la hotel Regal. Regimentul Olt No. 3, cu reşedinţa în Slatina, de cite­va zile şi-a format şi el tabăra în apropierea oraşului, la locul numit Valea Muerei, unde s’au concentrat pentru exerciţii şi rezerviştii CU miliţienii. Ast­fel, mai în toată împrejurimea o­­raşului sunt numai trupe. Faptul acesta nu poate fi de­cit îmbucurător pentru comercianţii din localitate, cari fac vin­­zări mari, procurind atit cele necesarii pentru nutrimentul trupelor, cit şi fu­rajul cailor artileriei. Şcolare Faţă cu numărul mereu crescînd al elevilor cari, absolv­nd aci cursul pri­mar, voesc a trece tot aci şi cele­ 4 clase secundare, localul gimnaziului d­in localitate a devenit insuficient. Din a­­ceastă cauză mulţi părinţi au fost ne­voiţi a-şi trimite copii la şcoli în alte oraşe, ca Bucureşti, Craiova, Severin, etc. etc. Faptul acesta, adus fiind la cunoştinţa d-lui ministru al şcoalelor, un trimis al serviciului tehnic de pe lingă minis­ter a sosit aci spre a face cercetările cuvenite şi a refera apoi da­r clădirea gimnaziului trebue mărită, precum şi condiţiunile în card s’ar putea face a­­ceasta. Adevărul e că localul gimnaziului din oraşul nostru a devenit cu totul neîncăpător, ast­fel că mărirea lui, prin construirea unei aripe, spre a se putea înfiinţa clase divizionare, se impune cu atit mai mult cu cit numărul ele­vilor creşte din an în an. Diverse D. Popovici, profesor suplinitor de limba germană la gimnaziul de aci, a fost pus în disponibilitate, iar în locul d-sale a fost numit d. Olinescu. * De asemenea, in locul d-luî profesor Vasiliu, transferat, a venit d. A. Crai­nic, fost director la acest gimnaziu și, in timpul din urmă, profesor la Cra­iova, Ghedeea. CARNETUL judiciar Frigarea de prepeliţe Coana Safta e o cunoştinţă veche a lui Bimbi­­că şi-ajunsese " femeea să creadă că-i chiar cu cununie cu d-lui de aceea şî-a luat nasu la purtare şi pe d-luî la scărmănealâ. Intr’o zi coana Safta află că d-lui tra­tează dragoste cu consoarta unui prie­ten; mai mult incă, Bimbirică a tri­mis nişte prepeliţe la consoarta priete­nului, unde are să fie masă mare. Şi’n adevăr, in seara acelei zile, chir Bimbirică cu consoarta prietenului, de­coltată să te bage ’n draci, se instalea­ză la masă, ca la el acasă, căci prie­tenul era dus de acasă, departe, după treburi. Şi pină să sosească mincarea, amorezaţii noştri, după ce se ţuicăresc, se apucă să îmbuce cite­va măsline. D­ar Bimbirică, abia bagă măslina în gură, că se pomeneşte cu coana Safta că in­tră pe uşă, c’o falcă ’n cer şi cu una în pămînt. De frică Bimbirică rămine cu gură căscată, măslina îi alunecă spre beregată şi’i astupă răsuflarea. No­roc că coana Safta n’aşteaptă să fie ru­gată ca să’şi scape iubitul din gura morţeî. Ia numa ce mi-i umflă de păr şi’i cară la pumni după ceafă, de-î sare măslina cît colo, şi’i cară şi prin fălci de-’î sar şi cite­va măsele. Consoarta prietenului, cînd vede asta, pricepe treaba și ■’mi- o șterge un iatac, unde se încue, în vreme ce bietul Bim­birică se vaetă și se roagă de coana Safta să’l­erte. Dar cînd coana Safta, o­­bosită, consimte un moment să-l slă­bească din chelfăneală, iată că bucă­tarul intră pe uşe cu prepeliţele înşi­rate în frigare şi întreabă : — Cum să fac prepeliţele conaşate ? cu usturoiu ori fără usturoiu ? —Adu-le încoa­că-s bune şi aşa, răs­punde coana Safta cuprinsă de o furie Adeveriri nouă la vederea prepeliţelor. Şi numa ce zmuceşte frigarea cu prepeliţele din mina bucătarului şi mi’l ia la * chelfă­­neală pe Bimbirică cu frigarea, d’a în­ceput să răcnească de s’a adumt ma­halaua. Lumea a dat alarmă de a sosit poliţia şi mi-a a dus pe toţi la secţie, unde au fost încheiate cuvenitele pro­­cese-verbale. Cu toată bătaea, Bimbirică va fi bu­curos să înghită şi să tacă. Dar beleaua e c’a aflat prietenul că consoarta ’i-a pus coarne in lipsă şi aşi că, pe lingă că a intentat divorţ soţiei, dar se laudă că are să vire frigarea in Bimbirică. Bietul Bimbirică! Condeiu. MEMENTO — Luni 14 Septembrie, 1898. — ---- Audienţă la ministerul instrucţiei. Spectacole Grădina Dacia.—Reprezentaţie în be­neficiul d-luî I. Tânăsescu. Grădina Bristol. —Muzica militară. Grădina Boulevard. — Orchestra d-lui Peters. Coloseul Opp­er. — Muzica militară Coloséul Luther. — Muzica mi­litară. Grădina Cosma. — Concert de or­chestră. Sala Bragadiru.— Muzica militară Sala Alcazar. — Teatru de varietăţi .*arcul Cişmneg­iului. — Reprezen­taţii date de trupa Agop Kioleian şi Ni­colaidis. Grădina Mitică Georgescu. — Reprezentaţii date de trei clovni muzical şi de trupa Burienescu. A ag­raat Moda Ilustrată ro. 36 conţinînd ca supliment gratuit un ti­par croit în mărime naturală pentru o superbă IPelerină de voiaj sau de ţară. «­ Moda Ilustrată se vinde cu 20 bani exemplarul în toată ţara. „Tribuna“ şi trădarea In „Tribuna“, sosită nouă ori, gă­sim următoarele, relativ la scrisoa­rea păr. Voinea în chestia liceului din Braşov . Scrisoarea părintelui Voinea, publi­cată în numărul de Duminecă al «Tri­bunei», a produs adîncă impresiune la Bucureşti. Toate ziarele se ocupă de ea la locul prim, făcind diferite con­­cluziuni, pentru unii zdrobitoare. E trist, in tot cazul, că într’o afacere mare, cum e cea a şcoalelor din Bra­şov, să-şi caute cine­va scăparea din încurcătură prin acuză neîntemeiată, că cutare act, ce i se pune in fată, ar fi fals. In Rominia, durere, am mai văzut lucruri de acestea. In cauza celebră a mitropolitului au jucat mare rol nişte acte false, plastografiate. La noi însă, nu s’au introdus încă ase­menea procedeuri. De aceea trebue şi mai mult să regretăm că un ziar de la noi, însuşindu-’şî vederile unor organe neinteresate din Bucureşti, s’a pus pe punctul de vedere al fal­­sificaţiei, ba a şi numit pe pretinsul «fabricant de acte false»). Ei, acum e dovedit că nu actul e fals, ci actorii aceştia îndrăzneţi au fost falşi, susţinînd că s’ar fi comis o falsificaţie.* Pentru noi, continuă «Tribuna», cari n’avem să tragem înşine concluziunile ce urmează din scrisoarea părintelui Voinea, descoperirea dinsuluî nu e de­cit un rol secundar. Principalul chesti­une­ e­ste si râmîne cauza existenţei şcoalelor noastre din Braşov. Trebue insă totuşi să ne ocupăm şi cu dedliurile acestui trist episod, pen­tru că pare a ne aduce tot mai mult la lumină intriga guvernului maghiar. După cum vedem din «P. Lloyd», o­­ficiosul «Orsz. Ertestio» se ocupă şi el cu scrisoarea părintelui Voinea şi sus­ţine, că actul din chestiune către mi­tropolitul Miron n’a emanat de la mi­ FOIȚA ziarului „adevărul* 219 VADUVIOARA ROH­A H de Henri D­amesse Partea a patra Opt spre­zece ani în urmă IX Baronul de Castigliano ,Ce să fac? „Ca și pe complicele cel-ilalt, cumnatul meu d. Lebarrais, te-am chemat. — Și eu, ți-aduci aminte, am fost acela care a găsit mijlocul cum să se aranjeze lucrurile mai bine, rela­tiv, acel mijloc pe care tu sadar l-a­ căutat. „Eu am reuşit să adorm pe ba­roneasa, după cum adormisem pe jandarm la Palat, la Beauvais. „Am dus-o, adormită cum era, în timpul nopţei, într-o trăsură pe care mi-o procuraseşi şi pe care am condus-o eu însumi. „In sfîrşit, călătorii toată noaptea în fundul trenului, nu fără pericol, şi dusei pe văduvioara în pădurea din Compiègne, unde o depusei, me­reu adormită, într’un stufiş. „ Acolo, ea se deşteptă, o oră in urmă, pe cînd eu o tuleam, udat de o ploie diluviană şi pe o furtună îngrozitoare, aşa cum nu văzusem în viața mea. „Pot să spun că în ziua aceea am făcut o baie pe îmbrăcatele. „Ti, d-zeule, cum mai ploua ! „Doamna de Lussy îşi găsi drumul. „Fu găsită de bravul Franchard, şi nu mult după aceea ai aflat, spre marea d-tale bucurie, că sărmana femeie trăia, dar era atinsă de o boală teribilă, care o punea în im­posibilitate absolută de a-ţi face vre­un rău. „Ah, a­ avut un noroc extraordinar ! „Pot să te lauzi că soarta te-a ajutat cum nu se poate mai bine. „Totuşi, ţi-a fost frică şi, luînd cu d-ta „suma cea mare“, te-ai re­tras in Englitera, aşteptînd eveni­mentele. „Apoi, doamna de Lussy, acuzată că şi-a omorît bărbatul, trecu înain­tea Curţei cu juri şi fu achitată. „Atunci de abia te-ai întors din Franţa. „Dar vorbesc, vorbesc, şi, serios, mă întreb de ce m’ai împins să e­­voc toate aceste amintiri. — Ca să stabilim bine situaţia noastră. — Cu ce scop ? — Cu scopul de a cîntări conşti­incios „debitul şi creditul*. „Mi-ai fost un ajutor preţios, şi mi-ai amintit exact serviciile pe cari mi le-ai adus. „Nu mai îmi râmîne de cît să’ţi amintesc, la rindul meu, bine-facerile ce ţi-am făcut. — Să vedem. — Mai întii, n’am depus în po­triva d-tale o plîngere, după cum ași fi putut face, în urma hoției de la Saint-Jean-aux-Bois. — A, d-ta socotești asta un ser­vi­ciu? — Sigur. — Dar nu puteai să faci să fiu încarcerat și, de altă parte, să mi ceri să’ți ajut a conduce pe doamna pe Lussy tn căsuța deșartă. „In sfîrşit, dă-o dracului ! „Ai, să considerăm acest fapt ca un serviciu. „Apoi ? — Al doilea, ţi-am vărsat o sută de mii de franci! — Drace, le-am cîştigat doară pe drept. „Ei, mai departe? — Cu tot fondul d-tale prim, de două-zecî de mii de franci, repre­­zintate prin suma pe care ai fur­­tuat-o de la socru-meu, şi de banii pe cari ţi-am vărsat în urmă, avu­­sesi nevoe, peste puţin, de noul ca­pitaluri. „Ideea d-tale genială dăduse ime­diat aşa rezultate, că, şease luni în urmă, existau în Paris două-zecî de comptoare de cumpărări şi vînzărî de chitanţe ale Munteluî-de-Pietate, așa în­cît capitalul ce ’l aveai nu’ţi ajungea ca să răspunzi numeroaselor cereri ce’ţi veneau de toate părțile. — Atunci d-ta ai devenit ajutorul meu, vărsîndu-mî o sumă de cinci­­sute de mii de franci. — Al treilea serviciu, făcu Girard. — Da’ știi că ai tupeu, maestre ! „De opt­spre­zece ani încoace, acei cinci-sute de mii de franci ţi-au fi­dus, pe fie­ce an, trei sute de mii mii de franci, cel puţin, ceea ce dă mai mult de cinci milioane, pe cînd capitalul d-tale, plasat în altă afa­cere, nu ţi-ar fi adus mai mult de cinci-sute de mii de franci. „Dacă consideri asta ca un servi­ciu, apoi, zău, mă faci să rid, per­­mite-mi să ţi-o spun. Fen­cien zîmbi. — Fondul meu a dat roade, măr­turisesc. „Dar și d-tale ţi-a fost de mare folos. — Să admitem că așa e. „Continuă. „Doresc să știu unde vrei să ajungi. — Ţi-am făcut, dar, trei mari servicii ? — Ne-am înţeles, aşa e. „Ei bine ? — Ei bine, de recunoştinţă, pe de-o parte. Iar, de­ altă parte, în inte­resul d-tale cel mai imediat, trebuie ca să lucrezi înc’o­ dată pentru mine. — Cum ? — Făcînd un demers care, după mine, şi o să te convinşi îndată că am dreptate, trebuie să ne scape definitiv de acea femeie care, dintr’un moment într’altul, poate redeve­ni periculoasă. — Baroneasa de Lussy? — Da. — Socotești să te scapi de ea.... definitiv ? — Da. — Cum ? „îmi închipuesc că nu vrei să o omori! făcu Claudiu cu o groază vagă. — Fricosule! Nu. „ A o omorî ar fi un lucru pe­riculos. — Atunci ? — Ascultă: „Cum eu văd lucrurile de departe, de mai mulţi ani te-am sfătuit să faci oare-cari... plasări de fonduri, avantagioase, nu-i aşa ? — In urmă? — Te-am sfătuit, mai ales, să împrumuţi bară pentru oare-cari pro­prietăţi, situate în departamentul Oise. — Ei bine? — Mî-ai dat cu privire la aceasta cartă albă. „Am lucrat deci, de acord cu di­rectorul casei d-tale de bancă. — Isprăveşte. — Aşa fiind, dragul meu baron, eşti acum, şi fără ca să ştii — atît de numeroase sînt afacerile d-tale, ceea ce face ca să nu te poţi ocupa de toate—eşti, ziceam, aproape pro­prietar, la Saint-Jean-aux-Bois, al castelului des Mésanges... — Care aparţine domnului de Plouernec ? — Da. „Şi, de asemenea, al tuturor pă­­mînturilor, fermelor şi pădurilor care depind de el. „Ai făcut o afacere excelentă, poţi să mă crezi. — D. de Plouernec este clar... ■— Ruinat, da, dragul meu. „Așa lucruri se întîmplă la toată lumea. (Va urma) y T A. ­ -V .

Next