Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-01 / nr. 3308

Anul XI.­ No. 3308, Abonamente încep la X tl la ÎS «ie fle­ cărei luni fl t* plătesc Înainte. Un an in țară 30 ljj ; £n străinătate 60 iei Şase luni 16 „ „ „ 35 „ Trei luni 8 lt „ „ 13 « Nfumărsis flO Bani In străinătate 15 Bani Joul 1 Octombrie, 1898 Anunciuri Se primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a . .... lei 0.50 bani m » V-a ..... o 3. ii •I » IV -a ■ . »3. . .» X La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechi, 20 bani Director CON­ST. MILLE Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA STRADA SĂRINDAR No. 11 (TELEFON). Ediţia de seară GURUUL LA DISCREŢIA D-lui FERSCSD Cine a uitat, în sfîrşit, că alaltă­ieri chiar, Voinţa Naţională scria: „Un guvern drapelist este o impo­sibilitate fiind­că nu poate prezenta nici un prim-ministru“! Şi către un asemenea om şi către o asemenea grupare, către un inca­pabil, către un necinstit, către acela a căruia rămînere la putere deve­nea un pericol pentru Stat, către malonestul din afacerea Wachtel şi către nepriceputul care a compro­mis afacerea Antim, se adresează astăzi d-nii Sturdza şi Stătescu, şi întind braţele către dînsul, şi -l pri­vesc ca pe unul din salvatorii par­tidului liberal! Pe mine un singur lucru mă miră în desfăşurarea acestei farse gro­teşti : cum e cu putinţă ca un om ca d. Aurelian să mai stea de vorbă cu un om ca d. Sturdza ! Const. C. Bacalbaşa. 6 pagini la fie­care ediţie D. Sînrite , Stătescu şi d Aurelian Tratativele de împicare, dacă ai fost serioase, şi dacă sunt serioase, sunt o nouă dovadă despre incon­ştienţa ori despre cinizmul d-luî Sturdza. Chiar tratativele cu d. Stătescu ne surprind. D. Stătecu a fost mi­nistru de justiţie în cel d’întîiu ca­binet Sturdza şi a dat parte activă la aşa zisa „afacere ghenadie“; ceva mai mult, d. Stătescu a fost acuzat de către amicii d-la Sturdza cum că a fost singurul autor al „afa­cere!“. Nu este un mister pentru nimeni că a doua zi după tăderea cabine­tului Dimitrie Sturdzi, amicii aces­tuia făceau spume o gură în con­tra fostului ministru de justiţie, îl acuzau de toate răităţile şi nu era sturdzist care să nu te prindă la o răspîntie, şi’care să nu’ţî strige des­perat: „Nu e Sturdzi, vinovat, dom­nule ! Vinovatul este Stătescu în ale căruia cunoştinţe juridice s’a încrezut Sturdza şi care l’a dat de mai !“ Drept pedeapsă, d. Eugen Stătescu a fost lăsat pe din afară, timp de un an şi jumătate, d. Sturdza l’a lăsat ca sâ’şi ispăşească păcatele departe de cîrma s­atului, şi nu­mai cinii «it"?*­’. . ? venit intole­rabilă şi cinci demisiuiu..» u. «u Can­tacuzino a devenit inevitabilă d. Sturdza a cerut concursul urgisitu­lui din ajun. Se vede că atîta aştepta şi d. Stătescu, căci s’a grăbit să profite de ocazie ,şi să apuce cu amîndouă mîinile avansurile ce i s’au făcut. Şi această grabă este foarte semni­ficativă, ea dovedeşte că toată pre­tinsa supărare de pînă acum a omu­lui care a făcut afacerea Ghenadie cît şi demisiunea sa de la preşiden­­ţîa Senatului aveau un mobil mai puţin tainic şi mai mult omenesc de­cît se bănuia. D. Eugen Stătescu vrea un portofoliu ce i se cuvenea ca un drept şi refuza preşidenţia ce i se oferea ca o compensaţiune. Iată situaţia d-lui Stătescu faţă de d. Sturdza. Dar faţă de d. Aurelian atitudi­nea d-lui Sturdza e, în adevăr, scan­daloasă. D. Aurelian a fost liberalul cel mai maltratat de către d. Sturdza şi de către Oculta; d. Aiud­ian a fost mult trai maltratat de­cît însuşi d. Fieva, căci, pe cînd tributul a fost silit să demisioneze numai pentru a se res­tabili armonia în cabinet, d. Aure­lian a fost răsturnat sub învinuirea de incapacitate. Cine nu ştie cu cîtă perfidie a fost săpat şeful drapeliştilor tot tim­pul cît a stat la putere ? Cine nu ’şi aduce aminte că d. Sturdza, pentru a grăbi căderea ca­binetului Aurelian, s’a dedat la toate violenţele, demisionînd chiar din man­datul de senator ? Cine nu ’şi aduce aminte că d. Sturdza, în preziua retragere! minis­terului Aurelian, a întrunit de repe­­ţite ori pe devotaţii săi spunîndu-Ie că evenimente grave se vor desfă­­ş­ur şi că guvernul Apre-1 .­..te ' capabil să le facă faţă? ■•„ao i aduce aruinte că Voinţa l Ui­, exasperată de rezistenţa ii 4T»f jr, a împins animozitatea pînă a /a vinovăţi pe d. Aurelian de proceda, w necinstită în afacerea Cine nu ’şi aduce aminte că d. Sturdza la o întrunire a majorităţi­lor ţinută astă primăvară în sala Senatului a zis : „D­ior, gruparea aurelianistă este incapabilă să gu­verneze ţara fîind­că nu poate da nici un prim-ministru, nici un mi­nistru de externe, nici un ministru de lucrări publice, nici un ministru de instrucţie, nici chiar un ministru de finanţe, ştiindu-se că d. Costi­­nescu refuză guvernul. Dovadă des­pre cele ce susţin­e faptul că gu­vernul Aurelian a compromis succe­sul numirea mitropolitului Antim, a căruia confirmare eram aproape s’o dobîndesc*? SATMIA POLITICA Chix pe toată linia Guvernul luî Mitiţă este un chimist de întîia mînă : după atîtea şi atîtea, acuma s’a înfrînt şi cu manevrele din Moldova. După cum s’au prezentat manevrele din anul acesta rezultă că, dacă Ruşii ar avea poftă, într’o bună dimineaţă, ca să intre în ţara lui Hübsch, dînşii ar ajunge deja la Focşani mai nainte ca armată lui Mitiţă să prindă de veste la marginea Prutului. Noroc numai că s’a făcut vizita de la St. Petersburg, căci într’altfel ar trebui să rugăm pe d. Gatca Lecca ca să păzească Pmt'U Vax Loew Preşedintele secţiei corecţionale de la Cur­tea de casaţie din Paris. A prezidat şedinţa în care s-a admis recursul luî Zola contra sentinţei Curţea cu juraţi din fans, va pre­zida şi şedinţa în care se va dezbate revi­zuirea procesului Dreyfus. Starea de asediu la Paris Parisul ocupat milităreşte. — Greva în creştere. Pa­troni şi grevişti. —• Consiliul Co­­munal. Ziarele cari ne-au sosit ori din Paris confirmă în totul ştirile pa cari ni le-au comunicat telegrafie corespondenţii noştri, d-nii Spitz şi Pella. Greva lucrătorilor de pămînt, a zidurilor şi a tuturor meseriilor înrudite, a luat proporţii enorme. Pe fie­care zi numărul greviştilor creşte cu zecile de mii,­- şi su­rescitarea, naturală şi explicabilă în aseme­nea cazuri, este mărită încă prin faptul că guvernul a grămădit pe străzile şi pieţele Parisului un număr neobic­nuit de soldaţi, echipaţi ca de campanie, par’că ar fi în a­­junul războiului civil. Cu toate acestea, dacă o catastrofă se va întîmpla, nu muncitorii vor fi provoca­torii. Ei caută numai să-şi îndrepte traiul, pe care patronii antreprenori de construc­­ţiuni l-au redus la minim. Patronii pretex­tează că, luînd în întreprindere lucrările co­­mune a Parisului, afi oferit la licitaţie pre­ţuri atît de mici, în­cît nu numai că nu le convine să mărească salariile, dar, spre a evita pierderi prea mari, ar trebui să le micşoreze. In asemenea condiţiuni greva muncitori­lor este cu atît mai îndreptăţită, cu cît muncitorii nu trebue să plătească el pagu­bele pe cari antreprenorii le suferă din pricina că, în aviditatea lor de cîştig, au concurat fără socoteală. Guvernul Brisson comite o mare greşală concentrind mereu traps la Paris, la a­­ceste momente, cînd atmosfera este greu încărcată, cînd generalii sint gata să pro­fite de ori­ce ocaziune pentru a da o Io­­vitură, cînd într’un asemenea caz an iei' republice­ n’ar ezita să uree baricadele—i nu era nici înțelept, nici logic ca să st­a­ O stradă din Peking Capitala Chinei este acum la ordinea zilei. Trupe europene au ocupat-o, sub pretextul că vor să pro­tejeze ambasadele. O catastrofă este iminentă în China, și teatrul principal al răscoalei va­­ Pekingul. ducă la Paris încă mai multe trupe de­cît sînt de obiceiu. Afară de aceasta, muncitorii, cari au toată dreptatea de partea lor, trebue să sufere foarte mult cînd văd că guvernul face tot ce-i stă în putință pentru a pro­teja pe patroni, adică pe cei tari, contra celor slabi. Dacă o catastrofă, pe care monarchist! o doresc din inimă, nu se va întîmpla. a­­ceasta se va datora consiliului comunal pa­rizian, a căruia atitudine este mai presus de orî-ce laudă. Acest consiliu s’a declarat gata, faţă cu patroni, ca să rezilieze con-­tractele şi să continue lucrările în regie. Această propunere ar­­trebui să convie pa­tronilor dacă : 1) ar vroi să restabileas­-' -*.1- -- --vH* .7 la lucrările luate in antrepriză de la munâ. Patronii antreprenori primesc propunerea consiliului comun,ai, dară numai în parte, ei vor să cedeze primăriei lucrările de în­treţinere şi de pămînt, refuză însă ca să cedeze lucrările noul. Cele­­Ţintii se vede nu sînt de loc productive, cele din unnp probabil produc bine. Patronii vroîesc dar ca comuna Paris să poarte tot riscul, — pentru ca dînşii să poată cîştiga. Aceasta nu poate conveni comunei şi ast­fel greva nu e aplanată încă, după cum se anunțase. Pol. CULISELE POLITICE Guvernul la discreţia d-lui Fericodi Guvernamentalii sunt deprimaţi din cauza eşecului suferit de încercarea d-lui Eug. Stătescu de a concentra grupările liberale. Cei mai liniştiţi dintre guverna­mentali cred că a sunat sfîrşitul ministerului actual şi că foarte cu greu s’ar putea forma o nouă com­binaţie liberală. Cu fanaticii partidului lucrul stă însă cu totul alt­fel. Cu aceştia se repetă vechea poveste a lui Ludo­vic al Xl-lea, care în momentul cînd era gata să-şi dea sufletul se cre­dea că e mai puternic. «Să­ mergem singuri» După întoarcerea d-luî Ferichidi miniştrii şi fruntaşii guvernamentali s’au întrunit la d-sa şi au discutat asupra situaţiuneî. D. Ferichidi a ţinut un lung dis­curs în care a spus că guvernul este destul de tare ca fără concursul ni­mănui să poată guverna mai departe încă o legislatură. D. Ferichidi a adăogat, însă, că pentru aceasta trebue să­ î se lase absolută mină liberă în conducerea campaniei. Ce însemnează mina liberă în limbagiul electoral al d-luî ministru de interne? însemnează pur şi sim­plu ca toţi miniştrii să’î se supue şi să ’î execute ordinele. Să facă toate destituirile, schimbările şi nu­mirile de funcţionari, toate păsuirile şi urmăririle, toate transferările şi ameninţările pe cari le va cere d-sa. D. Ferichidi voeşte, cu alte cu­vinte, dictatura în partid şi pentru ca s’o obţie declară neted că nu­mai cu acea condiţie îî asigură ?­.*-• minerea la putere. Situaţia d-lui Sturdza. D. Sturdza est® în cea mai tică, păziţi®. D-sa est© cu das şir© la discreţia d-lui Feriors, Supa e® a, rapt relaţiile cu pările dizident® şi a perdut pa d. Gog­a Cantacuzino, care, din cauza sânâtâţai sale zdruncinata, nu se mai poate amesteca In politicii, n’a mai rămas cu rsid­ un bărbat politia capabil de o acţiune energică. Cină era un minister şi d. Can­­tacuzino, d. Sturdza domnea prin lupta dintre ministrul de finanţe şi ministrul de interne. Acum d-nul Sturdza trebue să meargă după cum ii ciuită d. Ferichidi, căci retrage­rea acestuia ar însemna în mod la-Concentrarea ’ .Dar ace'tistă situaţie itu "Convine d-luî Sturdza şi nici d-luî Cantacu­­zino. I)e aicea se face o nouă încer­care, pentru a,se atrage unii dintre drapel­işti Itt guvern. „ Concentrarea“ nu mai are în­ţelesul de pînă acum şi nici nu i se mai dă acea proporţie. Guvernamentalii lucrează din răs­puteri pentru a rupe pe drapelişti în două. D. Sturdza ar vroi să se împace cu d-nii Aurelian, Şendrea şi alţi bătrîni drapeliştî, dar nu vroeşte să intre în titative cu d-nii Gostinescu, Lascar, Delavrincea şi Porumbari­. S’a găsit o nouă formulă : concen­trarea elementelor liniştite. Dar e probabil că nici acest meş­teşug nu va reuşi, şi d. Stturdza va rămîne la discreţia d-lui Ferichidi. OMHaSKW»*»*SWM»SWSW TUL sp. A se vedea în corpul zia­rului interesante amănunte telegrafice asupra evenimen­telor din Franța: Convocarea parlamentului, interpela­rea lui Drumont, vînzarea mobi­lelor lui Zola, etc., etc. Catolicizmul In­domânia Pe nesimţite, fără de zgomot, catoli­­cizmul îşi întinde mrejele sale asupra ţă­­reî. Se ştie că pînă acuma damele zise de Sion nu aveau pensionate de fete de­cît în Iaşi şi Galaţi. Azi ele cred că a venit momentul să înceapă cucerirea Capi­talei. In adevăr,o şcoală catolică de fete s’a deschis deja în calea Moşilor şi ceea ce s’a făcut în Iaşi şi Galaţi azi se încearcă în Bucureşti. E vorba de-a pătrunde în familii, de-a pune mîna pe femeea ro­mina şi de-a deveni apoi a­tot-puternice. Victime de ale călugăriţilor de Sion sunt în multe familii. E de ajuns să spunem că superioara pensionatului din Galaţi este o romîncă, din care s’a făcut o unealtă pentru catolicizarea ţarei. Am spus cu­ altă ocaziune unde cre­dem noi că există pericolul. E în faptul că pa cînd noi avem un cler naţional incult şî deci neprimejdios, catolicizmul, cu preoţii lui culţi şi sectari, fanatici, poate să aducă un nou flagel peste Romînia: lupta religioasă. Şi cu atît ne temem mai mult, cu cît se ştie că regele proteguieşte această mişcare şi face ca şcoalele catolice să fie puse de­asupra legilor. Se ştie, în a­­devăr, scandalul petrecut anul trecut cînd o şcoală catolică, închisă de in­spectorul Leon, pentru că nu se con­formase legei instrucţiune! publice, a fost deschisă din nou după ordine ve­nite de sus şi probabil ci şi acum acolo legea romînă nu-i respectată. Azi catolicizthul ia o nouă în* Noi ne facem datoria să descoperim pri­mejdia, rămînînd ca adevăraţii romîni să ia măsuri. Sfinx. Diaperaţie I­ ­ Scena se petrece la d. Sturdza — Sturdza. — Asta înseamnă să nu cunoşti rostul ţărei. St. Sihleanu.­— E liberal vechiu! Sturdza.—■ Nu e liberal, că a vorbit contra legei instrucţiei. Sihte.auu. n»’« votat pentru. Sturdza.—La evaghelie spune: «»N î nu greşeşti nici cu fapta, nici cu c­uvîntul şi nici cu cugetul.» Da nici cu cuvintul.. cu cuvintul, ai înţeles., cu cuvintul! St. Sihleanu.—■ Bine, dar.. Sturdza.—Şi d-ta te uneşti cu tră­dătorii ! Sihleanu.— N’am șt.. Sturdza.—Te rog să nu mai vorbeşti, că nu-ţî răspund. Eu nu răspund acelora cari lucrează contra legei instrucţiune!. Sp. Haret (intrînd).— Ce să fac ? Să-l numesc pe Ştefănescu ? Sturdza (furios, făcind gesturi ner­voase).— Asta nu se poate... nu se poate... nu... nu... nu. Haret.— Are 40 de voturi. Sturdza.— Trădători... trădători... tră­dători... Haret.— A fost o adevărată manifes­taţie ! Sturdza.— ConspiraţieConspira­ţie !... Conspiraţie!... Haret. — Coco Dimitrescu este cel din urmă. Sturdza.— La evanghelie spune : „că şi cei din urmă vor fi primiţi ca şi cel d’intîî !“ Haret.— Dar legea instrucţiei spune alt­fel. Sturdza.— Nelegiuire !... nelegiuire !.. nelegiuire !.... Haret şi Sihleanu. — Nu se poate călca legea. Sturdza.— Peste tot trădători... (ese furios, strigînd) Trădători !... trădători!.. trădători ! Vlad. CARNETUL MUC Expertizele Iată o chestie care nu trebuie tre­cută cu vederea. S-a observat că, în cele mai multe expertize technice, tribunalele au obiceiul să numească numai ingineri cari au funcţiuni la Stat ori la co­mună. Ceva mai mult, inginerii co­munei, mai ales inginerii comunei, primesc de foarte multe ori exper­tize în contra primăriei şi iau con­­cluziuni ostile primăriei. Ei bine, a­­ceastă anomalie, devenind izbitoare, trebuia să producă o reacţiene. De cîtă­va vreme t­rii preşedinţi de tribunale au adoptat bunul obiceiu de a nu mai încredinţa expertizele de­cît inginerilor neocupaţi la Stat şi la comună. Această inovaţie are mai multe avantagii. Intimi că pro­cură lucrări şi acelor profesionişti cari nu sunt retribuiţi de autorităţi; al doilea, se va pune capăt anomaliei semnalată mai sus, de a vedea, a­­dică, funcţionari ai Statului şi ai co­munei expertizînd în contra autori­tăţilor ce-i plătesc; în sfîrşit, ingi­­nerii-funcţionari depărtaţi de la ex­pertize, ne mai avînd alte însărcinări în afară, se vor ocupa ceva mai mult de funcţiunile lor. Neapărat că nu cerem îndepărta­­,la l­' ‘“Terji* Liga patrioţilor — Clte­va observaţii de ocazie — Afacerea Dreyfus a scos la iveală pe DéroulMe şi pe cei-l’alţî patrioţi bulangiştî şi odată cu ei a înviat şi Liga Patrioţilor pe care DéroulMe a declarat-o reînfiinţată. In ziua de 18 Main 1882, Félix Faure, preşedintele republice!, pe a­­tuncî simplu negustor şi deputat, pre­zida într’o sală a gimnaziului Heiser o mare serbare de gimnastică, ser­bare organizată de Jean Sansboeuf, un cunoscut patriot alsacian. Serbarea atrăsese lume multă şî Paul Dérouléde, entuziasmat, eşi din mulţime şi ţinu un patriotic discurs. In urma acestei cuvîntărî se născu faimoasa ligă. Un apel fu lansat şi statutele a­­vură ca bază următorul articol: „Liga are ca scop revizuirea tra­tatului de la Francfort şi restituirea Alsacieî-Lorena Franţei; dînsa mai are ca scop să propage dezvoltarea educaţiuneî patriotice și militare.“ Apelul a fost semnat de următorul comitet: Președinte : Henri Martin, cunos­cutul istoric. Vice-președințî: Felix Faure, A. Mézieres, E. Turquet. Delegat: Paul Dérouléde. * Apelul primului comitet al Ligeî mn îm­h«rrtswî fi. lrpa«iBtiftut. oameni ca Victor Hugo, Gambetta, Carnot se simţiră onoraţi de a figura în Liga patrioţilor. Doi ani după fundare, Liga număra 200,000 de membri şi în 1886 nu­mărul membrilor se urca la peste 300,000. Liga patrioţilor îşi fundă un ziar numit „Le Drapeau dirijat suc­cesiv de Armand Goupel, Joseph Montet şi de alţii. Treptat, treptat „Liga patrioţilor” avu ca preşedinţi pe Henri Martin, Anatole de la Forge, Sansboeuf­, D'Esclands şi pe D­erouéde. * Pe timpurile triste ale bulangis­­mului Liga alimenta toate scanda­lurile. Comitetul ei era compus din cre­aturi bulangiste ca Turquet, Gal­iani, Laissart, Herisse, Naquet şi alţii. Această societate patriotică, năs­cută sub nişte auspicii fericite, a­­junse o ligă de scandaluri ruşinoase care alimenta toate năzdrăvăniile pe care faimosul general Boulanger şi le permitea. Scandalurile lui Dérouléde provo­cate cu ajutorul „Ligeî patrioților* făcură ca în ziua de 29 Aprilie 1888 Floquet să se revolte de apelul ce Liga adresa Franței, apel care spu­nea că guvernul radical e un gu­vern de asasini care a permis misi­unea africane Sagallo, misiune fran­ceză, să verse sînge rusesc alungind banda lui Atkinoff. Liga fiind o a­­sociație particulară, guvernul imediat o dizolvă. Astăzi, d. Déroulé de avid da noui succese, voeşte să reconstitu­­iască din nou Liga patrioților. Această decizie a luat-o la mee­­tingul antei-revizionist din sala „Gu­­yenet“. Localul nouei ligi se află in stra­da Marci­é Saint-Honoré No. 4 în Paris. Adesiunile, spune Gaidois, sunt foarte numeroase şi Dérouléde se poate felicita. Nu ştiu­ însă dacă Franţa, dacă a­­devăraţii patrioţi, cetăţenii moderaţi şi luminaţi spiritele ponderata şi ne­­gălăgioase, vor avea aceleaşi motive de a se felicita de activitatea ligei reînviate sub nişte auspicii aşa de puţin favorabile bunei funcţionări şi regulatei d­esvoltări a instituţiunilor republicane.

Next