Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)

1898-10-14 / nr. 3321

Ediţia de seară Efectele Întrunire! de la las! Anul XL—No. 3321 Abonamente Xaoap U1 ji ia 15 »1« fl»-»Sr»i itml «Cu» »liteso iaaiata. Va an in tark #9 iei; in ittilaritto 69 lei fise inni 16 » »• » 25 M ral luni 8 h n •• 13 « Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Mercur! 14 Octombrie, 1898 Anunciurî Sa »riaeao dirapt la administrație ziarului f Linia pagina Vl-e . .... lei 0.50 bani V-a ..... „2. „ IV-a2. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director CONST. MILLS Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDiCţui şi ADm­risr­UŢu STRADA SĂRINDAR No. 11 (pl'ISI/ţiig’OVi. blică transformind-o într’un mijloc de existenţă pentru mem­brii celor două partide în stat, şi in special pentru cei fără profesiune, iar pe de altă parte asigură Coroanei dreptul de a exercita în mod abuziv prero­gativa sa constituţională. Do­vadă, am spus, avem ministe­rul Dimitrie Sturdza, pe care ragele l’a adus la putere fără motiv avuabil, pe care regele îl menţine în potriva tutulora, dar pe care suveranul îl pro­­tejează ca pe un favorit, sub cuvint că, şi partidul liberal trebue să-şi facă rîndul la putere. Asupra acestei ciudate teo­rii vom reveni în articolul ur­mător. Const. D. Bacalbaşa 6 pagini la fie­care ediţie GUME CU TERHEI Sunt doi ani deja de cînd am dezaprobat în Adeverul tendinţa regelui de­ a considera guvernul ţarei ca o proprie­tate personală pe care poate să o închirieze, celor două par­tide, cu termen după singura sa bună-voinţă. Este cunoscut un adevăr, că regele a inaugurat în ţară un soiu de regim constituţional pe care ori­ce om politic cu dem­nitate orî­ce ziarist indepen­dent şi orî­care cetăţean liber trebue să’l respingă cu hotă­­rire. Regele are o părere foar­te urîtă de ţara romînească. Majestatea sa crede că nimic şi nimeni nu mai ştie să-i re­ziste in acest regat, că toţi Ro­mani sunt nişte linguşitori şi nişte, laşi, că regimul reprezen­tativ este o­­minciună şi că el este incapabil să dea o suc­cesiune normală de guverne. De aceea regele şi-a zis că sin­gur dinsul a rămas fiinţa con­ştientă constituţională capabila de a controla guvernul şi de a regula alternarea partidelor la crimă, conform unor reguli şi unor indicii pe cari le trage din singura sa a predare şi nici de loc din manifestările opiniei publice. Avem un caz excelent ca mijloc de demonstraţiune ; a­­cest caz topic este actualul gu­vern Sturdza. S’a zis în trecut, acum 10 şi acum 12 ani, cum că d. Carp este favoritul regelui şi că mi­nisterul Teodor Rosetti a fost un minister personal datorit autoritarizmului regal; nu ştiu ce va fi fost adevărat cu tot ce s‘a spus atuncea, ştiu, nu­mai că, de la 1866 şi pină astăzi, adică din ziua în care prinţul Carol de Hohenzollern a pus piciorul pe pămîntul Ro­­mîniei şi pină astăzi, ministe­rul cel mai personal, tipul gu­vernului personal în Romînia este actualul cabinet Sturdza. In tot­d’a­una regele a lucrat aşa în­cit să pună în relief pu­terea personalităţei sale; de cit, nici odată pină astăzi, pină la ministerul Dimitrie Sturdza, n’a făcut uz cu atita dezinvoltură şi de prerogativa sa constitu­ţională şi de tendinţa pe care nu tot-d’a­una a avut-o de a’şi impune voinţa în guvern. Dar regele are un argument pe care îşi întemeiază micul său despotism; regele crede că, această ţară fiind o ţară de funcţionari iar cele două par­tide trăind absolut numai pe seama bugetului, este cu totul indispensabil ca alternaţiunea la crimă să se facă cu pro­­porţionalitate de termen, aşa ca fie­care din cele două mari grupări să aibă vreme de a se aproviziona pentru a putea su­porta pină în capăt, şi fără pe­ricol pentru ordinea socială, greutăţile perioadei de opoziţio­­nizm. Precum vedem, figura este destul de ingenioasă, dar este şi destul de cinică, fiind­că vi­ciază întreaga noastră viaţă pu­ roi BW m wwi.il ,.twwi—ij 11 Iiwpjnii HiIWh SATIRA POLITICA Expoziţiile de vite Cu ocazia prezenţei la guvern a partidu­lui sturdzist, au început să se organizeze în toată ţara expoziţiuni de vite. Ideia este foarte fericită şi, de urmite ori, are un mare succes precum s-a întîmplat zilele din urmă la Iaşi, în a doua capitală a ţarei. La această expoziţia organizată de către simpaticul veterinar al comunei, d. Jocu, au figurat şi au vorbit cei mai marcanţi membri ai partidului naţional-liberal, pre­cum d-nii Mitiţă, Dimancea, Siileri, Ieo­­veanu, Tănase Gheorghiu, Corn­­chiţă Mar­­ţafoiu, etC. Prin urmare voiu striga şi eu: Trăiască partidul naţional-liberal! Trăiască expoziţi­­unile de vite ! Vax Pericolul ciumei Ciuma face victime la Viena ţi toată lumea e alarmată, întrebarea ce-şi pune fie­care este să ştie ce mă­suri a luat consiliul sanitar ca să oprească sosirea acestui flagel, care, într-o ţară aşa de prost organizată in privinţa higienei ca a noastră şi locuită de săteni famelici, poate face zeci de mii de victime. In două­zeci şi paatru de ore ciuma poate sosi in ţară şi noi, pe semne, aşteptăm ca mai int­ăi să vină pen­tru a se lua măsurile cuvenite. încă o dată întrebăm pe consiliul sanitar ce face şi dacă işi dă seama de marea răspundere ce-şi asumă ? la Academţa Acum trei ani partidul liberal pu­ternic, mîndru, numeros, susţinut de încrederea naţiuneî, ridicat prin en­tuziasmul romînimeî înşelate în spe­ranţe, venea la putere cu o elită de conducători. Evenimentele politice, făgăduelile fără măsură ale d-lui Sturdza, su­­venirea faptelor mari să­rşite sub precedentele guverne liberale, contri­buiseră să grupeze împrejurul dra­pelului partidului naţional-liberal un stat-major puternic care putea riva­liza cu stat-majorul partidului li­beral. Acum trei ani, cînd partidul a luat cîrma ţarei,­­ s’a înfăţişat a­­vînd în frunte un şef necontestat, pe d. Dimitrie Sturdza, iar în jurul său pe d-nii Eugeniu Stătescu, P. S. Aurelian, Nicolae Eleva, V. A. Urechiă, Emil Costinescu, Ştefan Şen­­drea, Al. Djuvara, Delavrancea, Fu­tile Lascăr, C. Grigorescu, Em. Po­­rumbaru şi atîţia alţii al cărora nume ne scapă■ Aşa era acum trei ani. Iar alaltăieri la Iaşi am putut constata ce însemnează un partid în decadenţă. Caci, în locul lui Au­relian, lui Stătescu, lui Ileva, lui Lascăr, lui Costinescu, lui Delavran­cea, etc., şeful partidului liberal şi al guvernului s’a prezentat ţarei în­conjurat de droaia tuturor exploata­torilor de judeţe, de toţi politicianii cei mai urîţî, de rămăşiţele regimu­lui pe drojdii. In jurul lui Dimitrie Sturdza n’a mai rămas de­cît un Ghiţă Mîrzescu, un Dimancea, un Săveanu, un Skileru, un Pîcleanu, un Ilariu Isvoranu. Şi, pentru ca să nu se creadă că exagerăm, dăm aci lista exactă a tuturor fruntaşilor liberali cari au­ figurat şi au vorbit în întru­nirea de la Iaşi. Iată-l. Ciuma la Viena Spitalul Franz Josef in care se află izolaţi bolnavii de ciumă Dimitrie Sturdza, O. Mîrzescu, Nicolae Xonescu, G. Pallade, An. Stolojan, N. Gane, N. Dimancea, Ila­­rin Isvoranu, Gr. Maori, N. Săvea­nu, N. Ploleanu, Dincă Skileru, N. Viişoreanu 1 Rom­îni, acoperiţi-vâ faţa, căci pînă la această degradare aţi ajuns 1 Dragog. —— »miWJMMMBUIMii»' " — La Iaşi Un cetăţean (care nu face politică).— Am venit la întrunire să văd şi eu pe şefii liberalilor. Alt cetăţean (care face politică).­— Ei, pe cine vrei să-ţi arăt Primul cetăţean.—De pildă Aurelian care-i ? Al doilea cetăţe­n. — Nu e aici, a fost înlocuit cu d. Pîcleanu, că şi acesta are moşie în Buzau. Primul cetăţean (neconvins). — Aşaaa ?! Dar Costinescu ? Al doilea cetăţean.—l-a pus om în loc, pe d. Dimancea. Primul cetăţean. — Dar Eugen Stă­tescu unde e ? Al doilea cetăţean. — Ala face pe sfinxul la Bucureşti şi în locul lui a ve­nit cumnatu-său, d. Mafia... Intre cumnaţi ...se fac servicii de acestea ! Primul cetăţean.—Aşi voi să-mi spui care dintre toţi e Delavrancea ? Al doilea cetăţean.—Şi ăla e oropsit. E înlocuit cu Dinică Skileru. Primul cetăţean. — Dar Lascar ? Al doilea cetăţean. — Trimis la plim­bare. Locul lui îl ocupă Nae Stătescu zis şi falitul Buzăului. Primul cetăţean. — Dar Xenopol ! Al doilea cetăţean. — Uită-te la Mărgărites­cu-Bivo­liţă. Primul cetăţean. — Porumbaru ? Al doilea cetăţean. — Nicu Gane, ori Epurescu ! Primul cetăţean. — Gantacuzino ? Al doilea cetăţean. — Pallade !.. Primul cetăţean. — Care va să zică, d. Sturdza a rămas singur. Al doilea cetăţean (arătindu-i sala). Aşi! Te înşeli, nu vezi, are ţara cu ei (la ureche) şi pe de­asupra şi pe rege... Primul cetăţean (tot neconvins).— A!!! Fonograf. Războiul anglo-francez Conflictul iminent.—Provocatorii.— Puterea ambelor state Ştirile privitoare la conflictul dintre An­glia şi Franţa devin din ce în ce mai în­grijitoare. Se pare că pacea europeană, care a durat atita vreme, este pe cale să fie tul­burată. Cartea albastră engleză, şi cea galbenă franceză, ambele asupra costim­ei Fashodeî, dovedesc că atît guvernul britanic cît şi cel francez, în schimbul de vederi diplomatice, s’au servit de un limbamn foarte violent şi s’au pus în tot-d’a-una­­pe terenul discuţiunilor extreme. Anglia a chel­tuit sume enorme şi a dezlănţuit toate pa­timile naţionaliste şi şoviniste prin războ­iul din Sudan. Victoria de la Omdurman şi ocuparea Khart­mului perd cea mai mare parte din importanţa lor, dacă guvernul englezesc nu poate trage ultimele foloa­se din această victorie, ocupind şi localitatea Fashoda care domină valea Nilului. Fran­cezii văd însă cu ochi răi întinderea ,do­­minaţiunea englezeşti în Africa şi socot mo­mentul sosit pentru ca să-l pună căpăt Iată de ce un războiu ameninţă poate mai mult ca ori-cînd : interesele fie­căruia din cele două state sînt prea antagonice şi prea a­­meninţate, pentru ca unul dintr’însele să poată ceda. Atît presa engleză cît şi cea franceză sunt foarte violente discutând cestiunea Fa­­shodei. Furia războinică pare a se fi dezlăn­ţuit la Paris şi la Londra, şi din întreaga presă franceză numai ziarul „Siècle“ are cu­rajul de a sfătui pe francezi ca să abandoneze Fashoda şi să se mulţumească cu alte con­cesiuni pe care englezii sunt gata să le facă în Africa. Presa engleză îndeamnă şi ea la război­, şi cele mai grosolane ofense la adresa Franţei au început să aibă trecere printre englezi. Ast­fel ultimul număr al ziarului umoristic ,Punch“ publică o ilu­straţie de prost gust reprezentînd pe Mar­­chand ca pe o maimuţă care dansează pe o minaretă pe care o învîrteşte Franţa în ciuda lui John Bull, ilustraţia este prevă­zută şi cu un text foarte ofensator. Ase­menea ilustraţiuni contribuie mult la iri­tarea spiritelor în Franţa, şi dacă francezii, cari pînă acum au fost violenţi dar politi­­coşi, vor aluneca pe aceiaşi cale, atunci de­clararea războiului va deveni inevitabilă. Guvernele din Paris şi Londra nu par însă atît de dispuse să înceapâ războiul. Cît de mult se tem de răspunderea ce ar lua-o asupra’şi provocând o conflagraţie ge­nerali în Europa, îşi poate ori­cine lesne închipui. Dar la urma urmelor — după cum a spus ministrul englez Chaplin — »An­glia nu poate să lase pe seama altora roa­dele victoriei sure în Sudan.“ Afară de aceasta, după spusa aceluiaşi ministru, en­glezii „pretind pentru Egipet şi Anglia controlul drumului pe apă din valea Nilu­lui şi a proviinciilor uzurpate de Califi­c şi din această pretenţie Anglia nu poate ceda nimic.“ Cînd unul dintre cei mai mo­deraţi miniştri ai cabinetului englez ţine un asemenea limbagiu, nu vrem într’ade­văr cred» alt­ceva de­cît că un războiu se pregăteşte. Dezminţirile guvernului fran­cez sînt in cazul acesta cu atît mai puţin importante, cu cît o dată cu ele ne soseau ştiri despre marile înarmări, prepa­­raţiuni de războifi, concentrări de trupe, etc. ce se fac la Toulon, Cherbourg şi cele­­l­alte porturi ale republicei. De­oare­ce se contează deja cu po­sibilitatea izbucnirei unui războiu între An­glia şi Franţa, va interesa poate pe cititori ca să cunoască puterea armată pe uscat şi pe apă a acestor 2 state. Războiul va fi în primul rînd un răsboiu pe apă. Să dăm deci datele statistice comparative ale am­belor state. Anglia are : 58 vapoare de războiu de cea mai nouă construcţie cu 190,000 tone, 470 000 cai putere, 284 tunuri 139 lans-torpile şi 11350 oameni. 254 vapoare de construcţie nouă cu 876,565 tone, 1,871,500 cai putere, 1570 tunuri, 928 lans-torpile şi 63140 oameni; 213 vapoare de construcţiune veche cu 473 754 tone 331,800 cai putere, 994 tunuri, 160 lans-torpil­e şi 39912 oameni. In total: 525 vapoare cu 1,540,319 tone; 2,673,300 cai putere; 2848 tunuri cu un cali­bru mai mare de 10 cm.; 1227 lans-torpi­­loare şi 108402 oameni. Aceasta afară de 90 torpiloare cl. I, 72 torpiloare cl. II, 147 bastimente staţionare şi 78 diverse vapoare. Franţa are : 200 vase de război, cu 700.000 tone 800000 cai putere, 3000 tunuri de diferite mărimi (la Anglia nu se numără de­cît tu­­■ îiurile mai mari de 10 cm. calibru) 400 lans­­torpiloare și 61929 oameni. La aceste cifre trebue adăugate torpiloarele, șalupele și va­sele de port. Flota engleză este deci de două ori mai mare de­cît cea franceză. . Pol. .........................imn ww CULISELE POLITICE Efectele intrtnirei de la Iaşi Acuma este la ordinea zilei succesul întrunirilor de Duminică. Guvernamentalii cred că au să schimbe curentul opiniunei publice dacă vor trimbiţa că întrunirea de la Iaşi a avut un succes monstru. Miniştrii chiar povestesc tuturor gran­dioasa impresie pe care Ie-a făcut-o în­trunirea de la Iaşi. Marii electori şi conducători ai gu­vernului au dat ordin să se exagereze cu­ mai mult succesul întrunirea de la Iaşi. Este numai un şiretlic ca să facă lumea să creadă că ţara e cu guvernul şi guvernul va birui in alegerile comu­nale chiar în orașele unde opoziția se crede mai tare. In realitate, oamenii cunoscători în cele electorale s’au intors cu alte păreri. Compunerea Bălei «.într’adevăr, spunea un elector, sala a fost plină. Dar chestia este : ciți alegători ieșeni er­au în sală ?! Se putea ca guvernul să nu poată să umple o sală de întrunire la Iaşi, cînd a adus lume din toată ţara, de la Severin şi de la Dorohoia ? Dar ce lume era ? Oratorii cari au luat cuvîntul vădesc marea sărăcie in care a ajuns guvernul.» Şi tot făcînd asemenea reflecţii electorul ajunsese la concluzia că, dacă întrunirea de la Iaşi a putut fi un succes pentru d. Sturdza, fiind­că resturile parti­dului liberal fau aclamat din nou şef, nimeni nu poate să aibă convin­gerea că guvernul va eşi biruitor în lupta electorală la Iaşi. ___ Şef la d-lul Sturdza Condiţiunile In cari a fost procla­mat de rindul acesta şef d. Sturdza a făcut o impresie penibilă chiar şi guvernamentalilor. Proclamat şef de junimistul Nicu Ganea,de vecini, dizidentul G. Mărzescu, de Diman­­cea, Skileru şi conservatorul Pio­­leanu. Nici unul dintre fruntaşii partidului n’a luat parte. D. Eug. Stătescu a stat d’o parte. D-nii Fleva, Aurelian, Costinescu,­­ Lascar, Delavrancea, St. Şendrea, Urechiă, Valerian-Xirseanu, G. Dem. Theodorescu, Xenopolu, Porumbaru, etc., etc. declară categoric că nu primesc şefia d-lui Sturdza. Acelaşi înţeles 11 are şi atitudinea d-lui Stătescu. Dar chiar dintre fruntaşii guver­namentali au lipsit o mulţime de la Iaşi. Impresia generală este eă d. Sturdza este un şef impus de rege Nevoiaşii 11 primesc, oamenii mai independenţi îl resping însă. Şi cu c­t d. Sturdza caută mai mu­lt să se impue în acest mod, cu atita că­derea sa va d mai teribilă. Atitudinea dizidenţilor întrunirea de la Iaşi şi proclamarea d-lui Sturdza de şef aruncată ca o des­fidere dizidenţilor i-a înfuriat pe aceştia şi cei mai mulţi sînt acum hotărîţî să răspundă cu energie la actul îndrăzneţ al guvernamentalilor. Azi la orele 5 seara se întrunesc dra­­peliştii pentru a decide atitudinea pe car­e au s’o aibă în alegeri şi după cit se pare va fi decis războiţl. Chiar şi unii dintre cei mai blajini sunt acum pentru mijloace mai ener­gice. Ei zic, şi cu drept cuvint, că e o ruşine să vorbească in numele partidu­lui liberal aceia cari au vorbit la Iaşi. Step. CARNETUL MEC Politică şi umanitate S’a inaugurat cu înverşunare cam­pania electorală comunală; adversarii nu se cruţă şi o să asistăm la lupte infierbintate. Luptele aceste politice— căci poli­tică se face şi din interesele muni­cipale—nu sunt de sigur de natură a seduce pe cine­va, mai cu seamă cînd ele sunt atît de reale şi de principi­ale ca la noi. Un pic de umanitate însă ar da acestor pugilate electorale aparenţa măcar a unor lupte dezinteresate. Auzit-aţi cu toate astea pînă azi o singură promisiune, o singură pro­punere generoasă a viitorilor candi­daţi municipali, Care să se raporte la viaţa celor mulţi şi desculţi, cari, e adevărat, n’au nici un vot de dat, dar mor de frig şi foame privind la ospătăria comunală şi la focurile ce pili­îie în sobele primăriei ! Cînd vor cădea primii fulgi şi cri­văţul işi va începe urletul, nouii edili se vor instala in scaunele lor; — unde îşi vor odihni insă trupul atî­ţia nenorociţi copii, atitea sărmane femei, atîţia bătrîni, cari, în timpul verei, dorm sub cerul înstelat, sub vre-un pod sau pe o bancă dintr'o gră­dină publică ?.... De ani de zile s’au cerut aziluri suficiente pentru aceşti nenorociţi şi dacă vre-o cite­va serbări date in Cişmegiă n'ar fi alcătuit un fond n’am­ fi avut nici azilul absolut insu­ficient pe care îl avem azi în Capi­tală. Lupte şi „programe“ comunalei... Un pic de umanitate în locul aces­tor mascarade — şi ne-am simţi mai oameni, căci am şti că în nopţile as­pre de iarnă am dat o hrană şi un adăpost cald trupurilor ostenite şi îngheţate ale unor copii, femei şi bă­­trînî, dezmoşteniţi de soartă. B. D. F. Cronica Teatrală — Prima reprezentaţie populară.— Ruy-Blas. — Pygmalion. Duminică s’au inaugurat la Teatrul Naţional reprezentaţiile populare, una din inovaţiile noului director general. Judecind după prima reprezentaţie, inovaţia are să prindă. Absolut toate locurile erau ocupate şi mai toate de o lume care nu se vede la reprezen­taţiile de seară. Mulţi copii cari petre­­ceau de minune. Am auzit acele risete zgomotoase, date fără nici o jenă, cari nu se aud de­cit la circ. Se vedea bine că este o lume obişnuită să petreacă fără nici o jenă. Piesa eminentului dramaturg d. I. L. Garageale. O scrisoare pierdută a avut un enorm succes şi autorul a fost chemat cu aplauze furtunoasa după fie­care act. D. Garageale, care se afla în sală, n’a vroit cu nici un preţ să răs­pundă la chemarea publicului. întrebat de ce nu ese pe scenă a răspuns: Bine, nene, cu preţuri reduse şi să vadă şi pe autor? D. Garageale are dreptate, e rău­ o­­biceiul acesta de a se chema autorul de cite ori se reprezintă o piesă. Asta se potriveşte, dacă piesa place, la prima reprezentaţie. Reprezentaţiile populare de Duminică ziua au să aibă de sigur o mare influ­enţă asupra mersului Teatrului. Mai inu­iui au să-i mărească veniturile şi a­­poi are să prepare pentru acest fel de distracţie o lume care acum nu găseşte plăcere de­cit­in viaţa de berării şi cafenea. Apoi permite şi lumei cu mijloace pecuniare restrinse să asiste la re­prezentaţii teatrale îngrijite.­­Era o idee pa care am cerut de mulţi ani fostei direcţii a Teatrului s’o realizeze, dar acea direcţie nu era ca­pabilă de inovaţiuni. O scrisoare pierdută a fost jucată ziua de gagiştii Teatrului. Printre ei se afla un singur societar, d. A. Cato­­polu. Tinerii s’au ţinut bine, de­şi a­­veau de luptat cu succesul creatorilor rolurilor. Unii dintre ei, ca d-nii Liciu, Al. Demetriad şi Soreanu, au căutat chiar să joace într’un chip diferit, de ai creatorilor, rolurile pe cari le ţineau, şi pînă la un oare­ care punct au reu­şit. Caţavencu d-lui Liciu e mai mono­ton ca cela dat de d. Niculescu, dar a reuşit in discursul din actul al lll-lea. D. Demetriad in prefectul Tipătescu e mai natural in primul act, dar prea elegant; are mai mult înfăţişarea unui magistrat. D. Soreanu n’a fost rau In Pris­tanda. D. Jieanu a avut momente bune in Cetăţeanul turmentat. D-ra Mihăi­­lescu, care juca pe Zoo, a găsit nota mişcătoare in scena după ce capătă scrisoarea. In sfirşit, tinerii gagişti au dovedit că, dacă s’ar interesa mai mult cei de ■­a Teatru de ei, ar putea să joace destul de mulţumitor. Noua direcţie a făcut bine că a dat şi tinerilor ocazie să joace şi ar fi de dorit ca sistemul dublurelor să fie păstrat, bine­înţeles însă aplicindu-se d­e măsură. * Simbătă seara s-a reprezentat pentru reintrarea d-lui V. Leonescu Ruy-Blas­ile Victor Hugo. Piesa aceasta este una dintre c­ele mai monstruoase alcătuiri dramatice. Nu e un moment logic de­­ început şi pină la sfirşit. Cu toate acestea, la noi a rămas un repertoriu din pricina şcoalei nenorocite care a domnit pină acum. Actorii cred că cu cit vor avea mai mult de strigat cu atit dovedesc mai mult talent şi mai fină pricepere. D. Leonescu a făcut rău că şi-a ales pe Ruy-Blas pentru debut. Rolul acesta este un rol imposibil. D. Leonescu nu poate să joace scene­le cu regina, şi scenele cele­l’alte nu au absolut nici o valoare. Este mare lucru, pentru un actor, să ştie să-şî aleagă rolurile. Faimosul monolog: «Poftă bună d-Ior !» zdrobeşte chiar şi pe actori de forţa lui Mounet-Suly. Pe d. Leonescu l-a adus in stare să nu mai aibă puterea cerută pentru actul final. In Ruy-Blas un singur rol e bine jucat, bine in toată puterea cuvântului: Don Sa­lust, pe care îl înfăţişează d. G. Nottara. E un rol pe care îl joacă de mult d. Nottara ,şi de la început a fost stăpin pe el. O singură observaţie am de făcut, şi i-am făcut-o şi altă dată. In actul I-ia Don Salust nu trebuia să fie diabolic, scena cu scrisorile tre­buie să fie jucată fără ca să inziste mult asupra ei, căci nu trebuie să dea de bănuit lui Ruy-Blas că urzește un plan infernal. Este destul de abraca­dabrantă scena în ea însăși pentru ca actorul să nu mai aibă nevoie s’o pue

Next