Adevěrul, octombrie 1898 (Anul 11, nr. 3308-3338)
1898-10-14 / nr. 3321
Ediţia de seară Efectele Întrunire! de la las! Anul XL—No. 3321 Abonamente Xaoap U1 ji ia 15 »1« fl»-»Sr»i itml «Cu» »liteso iaaiata. Va an in tark #9 iei; in ittilaritto 69 lei fise inni 16 » »• » 25 M ral luni 8 h n •• 13 « Numărul IO Bani In străinătate 15 Bani Mercur! 14 Octombrie, 1898 Anunciurî Sa »riaeao dirapt la administrație ziarului f Linia pagina Vl-e . .... lei 0.50 bani V-a ..... „2. „ IV-a2. La un mare număr de linii se fac reducţii din tarif Numărul IO Bani Un număr vechiu 20 bani Director CONST. MILLS Fondator: ALEX. V. BELDIMANU REDiCţui şi ADmrisrUŢu STRADA SĂRINDAR No. 11 (pl'ISI/ţiig’OVi. blică transformind-o într’un mijloc de existenţă pentru membrii celor două partide în stat, şi in special pentru cei fără profesiune, iar pe de altă parte asigură Coroanei dreptul de a exercita în mod abuziv prerogativa sa constituţională. Dovadă, am spus, avem ministerul Dimitrie Sturdza, pe care ragele l’a adus la putere fără motiv avuabil, pe care regele îl menţine în potriva tutulora, dar pe care suveranul îl protejează ca pe un favorit, sub cuvint că, şi partidul liberal trebue să-şi facă rîndul la putere. Asupra acestei ciudate teorii vom reveni în articolul următor. Const. D. Bacalbaşa 6 pagini la fiecare ediţie GUME CU TERHEI Sunt doi ani deja de cînd am dezaprobat în Adeverul tendinţa regelui de a considera guvernul ţarei ca o proprietate personală pe care poate să o închirieze, celor două partide, cu termen după singura sa bună-voinţă. Este cunoscut un adevăr, că regele a inaugurat în ţară un soiu de regim constituţional pe care orice om politic cu demnitate orîce ziarist independent şi orîcare cetăţean liber trebue să’l respingă cu hotărire. Regele are o părere foarte urîtă de ţara romînească. Majestatea sa crede că nimic şi nimeni nu mai ştie să-i reziste in acest regat, că toţi Romani sunt nişte linguşitori şi nişte, laşi, că regimul reprezentativ este ominciună şi că el este incapabil să dea o succesiune normală de guverne. De aceea regele şi-a zis că singur dinsul a rămas fiinţa conştientă constituţională capabila de a controla guvernul şi de a regula alternarea partidelor la crimă, conform unor reguli şi unor indicii pe cari le trage din singura sa a predare şi nici de loc din manifestările opiniei publice. Avem un caz excelent ca mijloc de demonstraţiune ; acest caz topic este actualul guvern Sturdza. S’a zis în trecut, acum 10 şi acum 12 ani, cum că d. Carp este favoritul regelui şi că ministerul Teodor Rosetti a fost un minister personal datorit autoritarizmului regal; nu ştiu ce va fi fost adevărat cu tot ce s‘a spus atuncea, ştiu, numai că, de la 1866 şi pină astăzi, adică din ziua în care prinţul Carol de Hohenzollern a pus piciorul pe pămîntul Romîniei şi pină astăzi, ministerul cel mai personal, tipul guvernului personal în Romînia este actualul cabinet Sturdza. In totd’auna regele a lucrat aşa încit să pună în relief puterea personalităţei sale; de cit, nici odată pină astăzi, pină la ministerul Dimitrie Sturdza, n’a făcut uz cu atita dezinvoltură şi de prerogativa sa constituţională şi de tendinţa pe care nu tot-d’auna a avut-o de a’şi impune voinţa în guvern. Dar regele are un argument pe care îşi întemeiază micul său despotism; regele crede că, această ţară fiind o ţară de funcţionari iar cele două partide trăind absolut numai pe seama bugetului, este cu totul indispensabil ca alternaţiunea la crimă să se facă cu proporţionalitate de termen, aşa ca fiecare din cele două mari grupări să aibă vreme de a se aproviziona pentru a putea suporta pină în capăt, şi fără pericol pentru ordinea socială, greutăţile perioadei de opoziţionizm. Precum vedem, figura este destul de ingenioasă, dar este şi destul de cinică, fiindcă viciază întreaga noastră viaţă pu roi BW m wwi.il ,.twwi—ij 11 Iiwpjnii HiIWh SATIRA POLITICA Expoziţiile de vite Cu ocazia prezenţei la guvern a partidului sturdzist, au început să se organizeze în toată ţara expoziţiuni de vite. Ideia este foarte fericită şi, de urmite ori, are un mare succes precum s-a întîmplat zilele din urmă la Iaşi, în a doua capitală a ţarei. La această expoziţia organizată de către simpaticul veterinar al comunei, d. Jocu, au figurat şi au vorbit cei mai marcanţi membri ai partidului naţional-liberal, precum d-nii Mitiţă, Dimancea, Siileri, Ieoveanu, Tănase Gheorghiu, Cornchiţă Marţafoiu, etC. Prin urmare voiu striga şi eu: Trăiască partidul naţional-liberal! Trăiască expoziţiunile de vite ! Vax Pericolul ciumei Ciuma face victime la Viena ţi toată lumea e alarmată, întrebarea ce-şi pune fiecare este să ştie ce măsuri a luat consiliul sanitar ca să oprească sosirea acestui flagel, care, într-o ţară aşa de prost organizată in privinţa higienei ca a noastră şi locuită de săteni famelici, poate face zeci de mii de victime. In douăzeci şi paatru de ore ciuma poate sosi in ţară şi noi, pe semne, aşteptăm ca mai intăi să vină pentru a se lua măsurile cuvenite. încă o dată întrebăm pe consiliul sanitar ce face şi dacă işi dă seama de marea răspundere ce-şi asumă ? la Academţa Acum trei ani partidul liberal puternic, mîndru, numeros, susţinut de încrederea naţiuneî, ridicat prin entuziasmul romînimeî înşelate în speranţe, venea la putere cu o elită de conducători. Evenimentele politice, făgăduelile fără măsură ale d-lui Sturdza, suvenirea faptelor mari sărşite sub precedentele guverne liberale, contribuiseră să grupeze împrejurul drapelului partidului naţional-liberal un stat-major puternic care putea rivaliza cu stat-majorul partidului liberal. Acum trei ani, cînd partidul a luat cîrma ţarei, s’a înfăţişat avînd în frunte un şef necontestat, pe d. Dimitrie Sturdza, iar în jurul său pe d-nii Eugeniu Stătescu, P. S. Aurelian, Nicolae Eleva, V. A. Urechiă, Emil Costinescu, Ştefan Şendrea, Al. Djuvara, Delavrancea, Futile Lascăr, C. Grigorescu, Em. Porumbaru şi atîţia alţii al cărora nume ne scapă■ Aşa era acum trei ani. Iar alaltăieri la Iaşi am putut constata ce însemnează un partid în decadenţă. Caci, în locul lui Aurelian, lui Stătescu, lui Ileva, lui Lascăr, lui Costinescu, lui Delavrancea, etc., şeful partidului liberal şi al guvernului s’a prezentat ţarei înconjurat de droaia tuturor exploatatorilor de judeţe, de toţi politicianii cei mai urîţî, de rămăşiţele regimului pe drojdii. In jurul lui Dimitrie Sturdza n’a mai rămas decît un Ghiţă Mîrzescu, un Dimancea, un Săveanu, un Skileru, un Pîcleanu, un Ilariu Isvoranu. Şi, pentru ca să nu se creadă că exagerăm, dăm aci lista exactă a tuturor fruntaşilor liberali cari au figurat şi au vorbit în întrunirea de la Iaşi. Iată-l. Ciuma la Viena Spitalul Franz Josef in care se află izolaţi bolnavii de ciumă Dimitrie Sturdza, O. Mîrzescu, Nicolae Xonescu, G. Pallade, An. Stolojan, N. Gane, N. Dimancea, Ilarin Isvoranu, Gr. Maori, N. Săveanu, N. Ploleanu, Dincă Skileru, N. Viişoreanu 1 Romîni, acoperiţi-vâ faţa, căci pînă la această degradare aţi ajuns 1 Dragog. —— »miWJMMMBUIMii»' " — La Iaşi Un cetăţean (care nu face politică).— Am venit la întrunire să văd şi eu pe şefii liberalilor. Alt cetăţean (care face politică).— Ei, pe cine vrei să-ţi arăt Primul cetăţean.—De pildă Aurelian care-i ? Al doilea cetăţen. — Nu e aici, a fost înlocuit cu d. Pîcleanu, că şi acesta are moşie în Buzau. Primul cetăţean (neconvins). — Aşaaa ?! Dar Costinescu ? Al doilea cetăţean.—l-a pus om în loc, pe d. Dimancea. Primul cetăţean. — Dar Eugen Stătescu unde e ? Al doilea cetăţean. — Ala face pe sfinxul la Bucureşti şi în locul lui a venit cumnatu-său, d. Mafia... Intre cumnaţi ...se fac servicii de acestea ! Primul cetăţean.—Aşi voi să-mi spui care dintre toţi e Delavrancea ? Al doilea cetăţean.—Şi ăla e oropsit. E înlocuit cu Dinică Skileru. Primul cetăţean. — Dar Lascar ? Al doilea cetăţean. — Trimis la plimbare. Locul lui îl ocupă Nae Stătescu zis şi falitul Buzăului. Primul cetăţean. — Dar Xenopol ! Al doilea cetăţean. — Uită-te la Mărgăritescu-Bivoliţă. Primul cetăţean. — Porumbaru ? Al doilea cetăţean. — Nicu Gane, ori Epurescu ! Primul cetăţean. — Gantacuzino ? Al doilea cetăţean. — Pallade !.. Primul cetăţean. — Care va să zică, d. Sturdza a rămas singur. Al doilea cetăţean (arătindu-i sala). Aşi! Te înşeli, nu vezi, are ţara cu ei (la ureche) şi pe deasupra şi pe rege... Primul cetăţean (tot neconvins).— A!!! Fonograf. Războiul anglo-francez Conflictul iminent.—Provocatorii.— Puterea ambelor state Ştirile privitoare la conflictul dintre Anglia şi Franţa devin din ce în ce mai îngrijitoare. Se pare că pacea europeană, care a durat atita vreme, este pe cale să fie tulburată. Cartea albastră engleză, şi cea galbenă franceză, ambele asupra costimei Fashodeî, dovedesc că atît guvernul britanic cît şi cel francez, în schimbul de vederi diplomatice, s’au servit de un limbamn foarte violent şi s’au pus în tot-d’a-unape terenul discuţiunilor extreme. Anglia a cheltuit sume enorme şi a dezlănţuit toate patimile naţionaliste şi şoviniste prin războiul din Sudan. Victoria de la Omdurman şi ocuparea Khartmului perd cea mai mare parte din importanţa lor, dacă guvernul englezesc nu poate trage ultimele foloase din această victorie, ocupind şi localitatea Fashoda care domină valea Nilului. Francezii văd însă cu ochi răi întinderea ,dominaţiunea englezeşti în Africa şi socot momentul sosit pentru ca să-l pună căpăt Iată de ce un războiu ameninţă poate mai mult ca ori-cînd : interesele fiecăruia din cele două state sînt prea antagonice şi prea ameninţate, pentru ca unul dintr’însele să poată ceda. Atît presa engleză cît şi cea franceză sunt foarte violente discutând cestiunea Fashodei. Furia războinică pare a se fi dezlănţuit la Paris şi la Londra, şi din întreaga presă franceză numai ziarul „Siècle“ are curajul de a sfătui pe francezi ca să abandoneze Fashoda şi să se mulţumească cu alte concesiuni pe care englezii sunt gata să le facă în Africa. Presa engleză îndeamnă şi ea la război, şi cele mai grosolane ofense la adresa Franţei au început să aibă trecere printre englezi. Astfel ultimul număr al ziarului umoristic ,Punch“ publică o ilustraţie de prost gust reprezentînd pe Marchand ca pe o maimuţă care dansează pe o minaretă pe care o învîrteşte Franţa în ciuda lui John Bull, ilustraţia este prevăzută şi cu un text foarte ofensator. Asemenea ilustraţiuni contribuie mult la iritarea spiritelor în Franţa, şi dacă francezii, cari pînă acum au fost violenţi dar politicoşi, vor aluneca pe aceiaşi cale, atunci declararea războiului va deveni inevitabilă. Guvernele din Paris şi Londra nu par însă atît de dispuse să înceapâ războiul. Cît de mult se tem de răspunderea ce ar lua-o asupra’şi provocând o conflagraţie generali în Europa, îşi poate oricine lesne închipui. Dar la urma urmelor — după cum a spus ministrul englez Chaplin — »Anglia nu poate să lase pe seama altora roadele victoriei sure în Sudan.“ Afară de aceasta, după spusa aceluiaşi ministru, englezii „pretind pentru Egipet şi Anglia controlul drumului pe apă din valea Nilului şi a proviinciilor uzurpate de Calific şi din această pretenţie Anglia nu poate ceda nimic.“ Cînd unul dintre cei mai moderaţi miniştri ai cabinetului englez ţine un asemenea limbagiu, nu vrem într’adevăr cred» altceva decît că un războiu se pregăteşte. Dezminţirile guvernului francez sînt in cazul acesta cu atît mai puţin importante, cu cît o dată cu ele ne soseau ştiri despre marile înarmări, preparaţiuni de războifi, concentrări de trupe, etc. ce se fac la Toulon, Cherbourg şi celelalte porturi ale republicei. Deoarece se contează deja cu posibilitatea izbucnirei unui războiu între Anglia şi Franţa, va interesa poate pe cititori ca să cunoască puterea armată pe uscat şi pe apă a acestor 2 state. Războiul va fi în primul rînd un răsboiu pe apă. Să dăm deci datele statistice comparative ale ambelor state. Anglia are : 58 vapoare de războiu de cea mai nouă construcţie cu 190,000 tone, 470 000 cai putere, 284 tunuri 139 lans-torpile şi 11350 oameni. 254 vapoare de construcţie nouă cu 876,565 tone, 1,871,500 cai putere, 1570 tunuri, 928 lans-torpile şi 63140 oameni; 213 vapoare de construcţiune veche cu 473 754 tone 331,800 cai putere, 994 tunuri, 160 lans-torpile şi 39912 oameni. In total: 525 vapoare cu 1,540,319 tone; 2,673,300 cai putere; 2848 tunuri cu un calibru mai mare de 10 cm.; 1227 lans-torpiloare şi 108402 oameni. Aceasta afară de 90 torpiloare cl. I, 72 torpiloare cl. II, 147 bastimente staţionare şi 78 diverse vapoare. Franţa are : 200 vase de război, cu 700.000 tone 800000 cai putere, 3000 tunuri de diferite mărimi (la Anglia nu se numără decît tu■ îiurile mai mari de 10 cm. calibru) 400 lanstorpiloare și 61929 oameni. La aceste cifre trebue adăugate torpiloarele, șalupele și vasele de port. Flota engleză este deci de două ori mai mare decît cea franceză. . Pol. .........................imn ww CULISELE POLITICE Efectele intrtnirei de la Iaşi Acuma este la ordinea zilei succesul întrunirilor de Duminică. Guvernamentalii cred că au să schimbe curentul opiniunei publice dacă vor trimbiţa că întrunirea de la Iaşi a avut un succes monstru. Miniştrii chiar povestesc tuturor grandioasa impresie pe care Ie-a făcut-o întrunirea de la Iaşi. Marii electori şi conducători ai guvernului au dat ordin să se exagereze cu mai mult succesul întrunirea de la Iaşi. Este numai un şiretlic ca să facă lumea să creadă că ţara e cu guvernul şi guvernul va birui in alegerile comunale chiar în orașele unde opoziția se crede mai tare. In realitate, oamenii cunoscători în cele electorale s’au intors cu alte păreri. Compunerea Bălei «.într’adevăr, spunea un elector, sala a fost plină. Dar chestia este : ciți alegători ieșeni erau în sală ?! Se putea ca guvernul să nu poată să umple o sală de întrunire la Iaşi, cînd a adus lume din toată ţara, de la Severin şi de la Dorohoia ? Dar ce lume era ? Oratorii cari au luat cuvîntul vădesc marea sărăcie in care a ajuns guvernul.» Şi tot făcînd asemenea reflecţii electorul ajunsese la concluzia că, dacă întrunirea de la Iaşi a putut fi un succes pentru d. Sturdza, fiindcă resturile partidului liberal fau aclamat din nou şef, nimeni nu poate să aibă convingerea că guvernul va eşi biruitor în lupta electorală la Iaşi. ___ Şef la d-lul Sturdza Condiţiunile In cari a fost proclamat de rindul acesta şef d. Sturdza a făcut o impresie penibilă chiar şi guvernamentalilor. Proclamat şef de junimistul Nicu Ganea,de vecini, dizidentul G. Mărzescu, de Dimancea, Skileru şi conservatorul Pioleanu. Nici unul dintre fruntaşii partidului n’a luat parte. D. Eug. Stătescu a stat d’o parte. D-nii Fleva, Aurelian, Costinescu, Lascar, Delavrancea, St. Şendrea, Urechiă, Valerian-Xirseanu, G. Dem. Theodorescu, Xenopolu, Porumbaru, etc., etc. declară categoric că nu primesc şefia d-lui Sturdza. Acelaşi înţeles 11 are şi atitudinea d-lui Stătescu. Dar chiar dintre fruntaşii guvernamentali au lipsit o mulţime de la Iaşi. Impresia generală este eă d. Sturdza este un şef impus de rege Nevoiaşii 11 primesc, oamenii mai independenţi îl resping însă. Şi cu ct d. Sturdza caută mai mult să se impue în acest mod, cu atita căderea sa va d mai teribilă. Atitudinea dizidenţilor întrunirea de la Iaşi şi proclamarea d-lui Sturdza de şef aruncată ca o desfidere dizidenţilor i-a înfuriat pe aceştia şi cei mai mulţi sînt acum hotărîţî să răspundă cu energie la actul îndrăzneţ al guvernamentalilor. Azi la orele 5 seara se întrunesc drapeliştii pentru a decide atitudinea pe care au s’o aibă în alegeri şi după cit se pare va fi decis războiţl. Chiar şi unii dintre cei mai blajini sunt acum pentru mijloace mai energice. Ei zic, şi cu drept cuvint, că e o ruşine să vorbească in numele partidului liberal aceia cari au vorbit la Iaşi. Step. CARNETUL MEC Politică şi umanitate S’a inaugurat cu înverşunare campania electorală comunală; adversarii nu se cruţă şi o să asistăm la lupte infierbintate. Luptele aceste politice— căci politică se face şi din interesele municipale—nu sunt de sigur de natură a seduce pe cineva, mai cu seamă cînd ele sunt atît de reale şi de principiale ca la noi. Un pic de umanitate însă ar da acestor pugilate electorale aparenţa măcar a unor lupte dezinteresate. Auzit-aţi cu toate astea pînă azi o singură promisiune, o singură propunere generoasă a viitorilor candidaţi municipali, Care să se raporte la viaţa celor mulţi şi desculţi, cari, e adevărat, n’au nici un vot de dat, dar mor de frig şi foame privind la ospătăria comunală şi la focurile ce piliîie în sobele primăriei ! Cînd vor cădea primii fulgi şi crivăţul işi va începe urletul, nouii edili se vor instala in scaunele lor; — unde îşi vor odihni insă trupul atîţia nenorociţi copii, atitea sărmane femei, atîţia bătrîni, cari, în timpul verei, dorm sub cerul înstelat, sub vre-un pod sau pe o bancă dintr'o grădină publică ?.... De ani de zile s’au cerut aziluri suficiente pentru aceşti nenorociţi şi dacă vre-o citeva serbări date in Cişmegiă n'ar fi alcătuit un fond n’am fi avut nici azilul absolut insuficient pe care îl avem azi în Capitală. Lupte şi „programe“ comunalei... Un pic de umanitate în locul acestor mascarade — şi ne-am simţi mai oameni, căci am şti că în nopţile aspre de iarnă am dat o hrană şi un adăpost cald trupurilor ostenite şi îngheţate ale unor copii, femei şi bătrînî, dezmoşteniţi de soartă. B. D. F. Cronica Teatrală — Prima reprezentaţie populară.— Ruy-Blas. — Pygmalion. Duminică s’au inaugurat la Teatrul Naţional reprezentaţiile populare, una din inovaţiile noului director general. Judecind după prima reprezentaţie, inovaţia are să prindă. Absolut toate locurile erau ocupate şi mai toate de o lume care nu se vede la reprezentaţiile de seară. Mulţi copii cari petreceau de minune. Am auzit acele risete zgomotoase, date fără nici o jenă, cari nu se aud decit la circ. Se vedea bine că este o lume obişnuită să petreacă fără nici o jenă. Piesa eminentului dramaturg d. I. L. Garageale. O scrisoare pierdută a avut un enorm succes şi autorul a fost chemat cu aplauze furtunoasa după fiecare act. D. Garageale, care se afla în sală, n’a vroit cu nici un preţ să răspundă la chemarea publicului. întrebat de ce nu ese pe scenă a răspuns: Bine, nene, cu preţuri reduse şi să vadă şi pe autor? D. Garageale are dreptate, e rău obiceiul acesta de a se chema autorul de cite ori se reprezintă o piesă. Asta se potriveşte, dacă piesa place, la prima reprezentaţie. Reprezentaţiile populare de Duminică ziua au să aibă de sigur o mare influenţă asupra mersului Teatrului. Mai inuiui au să-i mărească veniturile şi apoi are să prepare pentru acest fel de distracţie o lume care acum nu găseşte plăcere decitin viaţa de berării şi cafenea. Apoi permite şi lumei cu mijloace pecuniare restrinse să asiste la reprezentaţii teatrale îngrijite.Era o idee pa care am cerut de mulţi ani fostei direcţii a Teatrului s’o realizeze, dar acea direcţie nu era capabilă de inovaţiuni. O scrisoare pierdută a fost jucată ziua de gagiştii Teatrului. Printre ei se afla un singur societar, d. A. Catopolu. Tinerii s’au ţinut bine, deşi aveau de luptat cu succesul creatorilor rolurilor. Unii dintre ei, ca d-nii Liciu, Al. Demetriad şi Soreanu, au căutat chiar să joace într’un chip diferit, de ai creatorilor, rolurile pe cari le ţineau, şi pînă la un oare care punct au reuşit. Caţavencu d-lui Liciu e mai monoton ca cela dat de d. Niculescu, dar a reuşit in discursul din actul al lll-lea. D. Demetriad in prefectul Tipătescu e mai natural in primul act, dar prea elegant; are mai mult înfăţişarea unui magistrat. D. Soreanu n’a fost rau In Pristanda. D. Jieanu a avut momente bune in Cetăţeanul turmentat. D-ra Mihăilescu, care juca pe Zoo, a găsit nota mişcătoare in scena după ce capătă scrisoarea. In sfirşit, tinerii gagişti au dovedit că, dacă s’ar interesa mai mult cei de ■a Teatru de ei, ar putea să joace destul de mulţumitor. Noua direcţie a făcut bine că a dat şi tinerilor ocazie să joace şi ar fi de dorit ca sistemul dublurelor să fie păstrat, bineînţeles însă aplicindu-se de măsură. * Simbătă seara s-a reprezentat pentru reintrarea d-lui V. Leonescu Ruy-Blasile Victor Hugo. Piesa aceasta este una dintre cele mai monstruoase alcătuiri dramatice. Nu e un moment logic de început şi pină la sfirşit. Cu toate acestea, la noi a rămas un repertoriu din pricina şcoalei nenorocite care a domnit pină acum. Actorii cred că cu cit vor avea mai mult de strigat cu atit dovedesc mai mult talent şi mai fină pricepere. D. Leonescu a făcut rău că şi-a ales pe Ruy-Blas pentru debut. Rolul acesta este un rol imposibil. D. Leonescu nu poate să joace scenele cu regina, şi scenele celel’alte nu au absolut nici o valoare. Este mare lucru, pentru un actor, să ştie să-şî aleagă rolurile. Faimosul monolog: «Poftă bună d-Ior !» zdrobeşte chiar şi pe actori de forţa lui Mounet-Suly. Pe d. Leonescu l-a adus in stare să nu mai aibă puterea cerută pentru actul final. In Ruy-Blas un singur rol e bine jucat, bine in toată puterea cuvântului: Don Salust, pe care îl înfăţişează d. G. Nottara. E un rol pe care îl joacă de mult d. Nottara ,şi de la început a fost stăpin pe el. O singură observaţie am de făcut, şi i-am făcut-o şi altă dată. In actul I-ia Don Salust nu trebuia să fie diabolic, scena cu scrisorile trebuie să fie jucată fără ca să inziste mult asupra ei, căci nu trebuie să dea de bănuit lui Ruy-Blas că urzește un plan infernal. Este destul de abracadabrantă scena în ea însăși pentru ca actorul să nu mai aibă nevoie s’o pue