Adevěrul, noiembrie 1898 (Anul 11, nr. 3339-3368)
1898-11-01 / nr. 3339
T uL Anul XI—No. 333a Abonamente încep U X ți 1» 15 »le fla-căre! Inui tl n plătesc înainta. Un an in țară 30 lei in strfdlnicita 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 36 n Trei lmft 3 „ „ „ 19 h Wnmărol IO Bani In străinătate 15 Bani Director C O K S T. MILLS! Fondator: ALEX. V. BELDIMANU Duminecă 1 Noembrie, 1898 Anuneiuri Sa primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a . .... iei 0.60 bani » n V-a .»•»» o 3. H '» » IV-a • , » 2. r Iia un mare număr de linii ce fac redacţii din tarif Kamarai IO Bani Un număr vechi, 20 bani ReDICŢIA SI iDHlfI§TR4TU STRADA SĂRINDAR No. 11 (TflCiKFOV). e pagini la fiecare ediţie —1 mmtSmsiimBBSn — mu ii-l Robscu înaintea alegătorilor După trei ani de activitate în calitate de primar al Capitalei, d-1 Robescu s’a gîndit, in sfîrşit, că are datoria să se prezinte înaintea alegătorilor şi să facă o dare de seamă despre tot ce a lucrat pînă acuma. De cît, darea de seamă a d-lui primar este făcută în astfel de condiţiuni, că nu trebue cuiva o prea mare per- spicacitate pentru a vedea cum că ne aflăm nu în faţa unui act serios, ci mai mult in faţa unei nouă farse ocultiste. Să examinăm. Dacă d-1 Robescu avea intenţiunea să facă o dare de seamă conştiincioasă şi cinstită, dacă vroia să supuie activitatea d-sale din timp de trei ani cercetărei şi criticei publice, evident că sar fi prezentat înaintea publicului cel puţin cu o lună înainte, de alegere, ar fi prezentat bilanţul pentru trecut şi ar fi arătat care îi este programul pentru viitor. Aşa numai s'ar fi lăsat tuturora timpul şi putinţa de a examina opera primarului. Dar aşa cum a procedat d-1 Robescu, încă o dată, nu vedem decît o farsă grotescă. Joi noaptea, joi la 29 octombrie, adică cu două zile înainte de scrutinul colegiului I, d-l Robescu şi-a convocat partizanii în sala Dacia; acolo le-a citit un bilanţ improvizat ,şi alcătuit pentru circumstanţă; şi, tot acolo, în aplauzele călduroase ale funcţionarilor săi, a primit aprobarea şi descărcarea. Ca farsă, procedarea poate că nu lasă nimic de dorit, insă întrebăm : «Este cinstită această procedare? Oare d-l Robescu nu era dator să prezinte întregei Capitale rezumatul activitaţei sale administrative? Oare d-sa nu era ţinut să lase tutulora timpul de a’l citi, de a’l controla şi de a’l critica ?» Ştim bine că d. Robescu în nici un caz şi la nici o dată, nici la 29 Octombrie şi nici la 1 Noembrie, n’avea cu ce să se prezinte înaintea alegătorilor ; însă, ca chestie de formă şi ca corectitudine de procedare, manopera d-sale este de osîndit. Adevărul este că d-lui Robescu i-a fost singur ruşine de opera celor 3 ani, singur s’a minunat de s’erpiciunea aşa zisei sale activităţi şi de aceea a recurs la o procedare care, în limbagiul vulgar, se numeşte : O leturghie cu bragă. In seara de 29 octombrie şi-a făcut spovedania la sala Dacia, la 30 seara ziarele guvernamentale de-abia puteau da un rezumat al bilanţului, în ziua de 31 cetăţenii aveau ocaziunea să-l citească, iar la 1 Noembrie dimineaţa alegerile. Prin urmare, d-l Robescu, in marea-i generozitate, a lăsat şi opoziţiunea noaptea de 31 Octombrie spre 1 Noembrie pentru ca să-l combată, să-l critice şi să formeze convingerea alegătorilor. Pentru o administraţiune comunală ca aceea a d-lui Ro bescu, pentru un primarat care a fost o îndelungată mistificare, era de drept ca concluziunea să fie iarăşi o mistificare. Administraţia sa toată a fost o minciună şi un zero, prezenţa sa înaintea alegătorilor şi darea sa de seamă trebuiau neapărat să fie un zero şi o minciună. Const. C. Baciliessa. Navazza Procurorul general din Geneva, care susţine acuzaţia i contra lui Lucheni, asasinul împărătesei Austriei. SATURA ETICA Z.i3ta iiiaa Dacă a vorba ca toată lumea, pînă și unde, Fe Robescu să aibă dreptul a face o listă eloctorală pe care s’o prezinte Capitalei, cred că subsemnatul are dreptul să prezinte, cel puţin la colegiul lui, o listă comunală de patru persoane. Aceasta cu atît mai mult că guvernul a făcit apel la tineret şi l-a îndemnat ca să se alieze cu dînsul pentru a zdrobi reacţiunea. Iată lista tineretului şi a noastră: Geraudel; (Comerţul). Tata Frosa ; (Instrucţia publică). Meţ ; (Literatura). Vasile Făltoacă ; (Medicina populară). Restul listei îl vom publica după alegeri spre a ne conforma uzului rdoptat de guvernamentali. V&x. Cochei a a ales cu 270 voturi, in locul actualului ministru Krantz. Pregătiri electorale Comisarul. — Sărut mîna, coconiță! Salutare, iubite domnule Isăceanui... D-na Isăceanu (pălind).—Comisarul! Ce-o fi Doamne ! Iar o contravenție ! D. Isăceanu (foarte ampresat). — Vă rog, luați loc, domnule comisar... Cărei împrejurări datorim vizita de Comisarul.— Apoi să vezi... Uite, noi sîntem cu cetăţenii... Partidul liberal în tot-d'a una s’a îngrijit de trebuinţele cetăţenilor... Isăceanu (cvasiv).— Fireşte... fireşte... dar... Comisarul. — Noî sîntem democraţi, domnule, şi de aceea facem apel la toată lumea, o rugăm să ţină în seamă bunăvoinţa noastră. Isăceanu (tot evasiv).—Mai e vorbă... Comisarul.—Şi de aceea cerem votul tuturor contra ciocoilor, contra strigoilor... Şi am venit la dv... Isăceanu (politicos). — Vă rog, vă rog... Comisarul. — Să ne faceţi onoarea de-a da votul dv. listei liberale... listei democratice... Isăceanu.—Dar... Comisarul. — Nu e nici un dar. Noi te cunoaştem. D-ta eşti democrat, eşti dar liberal... eşti contra ciocoilor. Isăceanu (încurcat): — Fireşte... fireşte... dar.... Ediția de seară Comisarul.—Ce, eziți poate? Isăceanu.—Nu... dar... .vezi d-ta, domnule comisar... ași vota cu plăcere... și eu sínt liberal... democrat, cum zici d-ta... dar... Comisarul (amenințător și interogator):— Dar?... ce dar ? Isăceanu (tremurind):— Apoi să vezi, eu nu sínt alegător... sínt izraelit... Comisarul (scărpinîndu-se în cap): Drace... Vezi, la asta nu m’am gîndit. (Reflectind puţin) Ce are a face însă? (Măsurîndu'l) Ai aer şi de român şi de alegător... (’Tare) Să vii la vot, domnule, vei vota pe unul din cei morţi! D-ta şi d-nul Isăceanu. —Pe un mort ! (cad leşinaţi). (Comisarul‘ese). Fonograf. Ciurucul guvernamental Atît este de puternic, (tUt este de numeros, atU este da popular partidul d-lui Sturdza, In cît, pentru a forma o listă comunală de 31 persoane, n'a găsit în întreaga Capitală : nici un negustor de frunte ; nici un advocat de mina iniţia; nici un mediu de valoare; nici fiii inginer fruntaş ; nici un artist de merit. In afară de patru sail cinei persoane onorabile, restul listei este compus din comercianţi a la Nilă Sieria şi băcanul Tomin; din datori a la Penesm şi Argeşeanu; din advocaţi a la. Petromeişi,, Noroana; din ingineri n la Maiak; din yvliştî a ki Epdminonda Vicrimele ! Nici odată im guvern şi nici odată un partid nu a căzut maî jos şi nu şi-a bătut joc maî neruşinat de capitală ţărcî ca de ritului acesta. Indignarea este pretutindeni, revolta este în toate sufletele, înşişi guvernamentalii rari mai an'pudoare sunt amăriţi şi dezgustată, înţelegem să triumfe orîcare partid, înţelegem ca Bucureştii să aleagă chiar o listă simdistă de valoare, dar dacă capitala Romîniei se va scoborî atît de jos încît să, aleagă o listă compusă numai din ciurucuri şi din agenţi electorali, atunci... merită d-rul Penescu sa fie ales, că este doctorul favorit al prostituatelor ! Dragoș Discursul Malisbury Şampania indiană, şi sudanezi. —* Chestiunea pretană.—înarmările. Propunerea ţarului. — Statele-Unite.—Războiul. Corespondenţii noştri ne-art depeşa! asupra discursului ţinut de marchizul de Salisbury la Guild-Hall. Ia eele următoare dăm un rezumat mai detailat al pasagiilor mai importante din cuvîntarea cancelarului englez. Vorbind de cuceririle armatei, Salisbury laudă campaniile din India şi Sudan. Apoi a relevat meritele concertului european, care se mişcă, încet nu-i Vorba, dar totuşi se mişcă, şi care a realizat în sfîrșit promisiunea dată da Europa creianiior, de a proclama autonomia insulei sub suzeranitatea sultanului.* Continiîndu-şi cuvîntarea, marchizul Salisbury atinge şi chestiunea înarmărilor şi arată că tot ce s’a zvonit că ar fi scopul acestor înarmări, sînt insinuări deplasate. Nici de o lovitură contra Cretei sari Siriei, nici de proclamarea autonomiei Egiptului, n’a fost vorba. Anglia s’a■înarmat având in vedere ultima criză, despre care nu se știa cum va decurge. Criza din fericire însă a trecut, dar înarmările odată pornite nu pot fi într’o clipă oprite. Aceasta cere timp. De altmintrelea cancelarul nu vroiește să garanteze că viitorul este pentru tot d’auna asigurat. El sper’ă insă, că Anglia nu va fi nevoită să’și schimbe actuala posiifiune in Egipt, căci se teme că intr’un asemenea caz lumea n’ar rămânea ca și astăzi de pacinică. * Cu privire la propunerea ţarului ca să se convoace o conferinţă care să discute chestiunea dezarmăreî, Salisbury a înşirat un mare număr de trase de simpatie ,pentru ţar, a adăogat însă: Pînă elad va veni vremea, trebuie să ne ferim de primejdie. Era în care cade propunerea ţarului, a fost caracterizată de un semn nenorocit: America de Nord a intrat în rîndul statelor cari urmăresc extensiuni teritoriale, cari pînă la un anume grad nu se pot realiza decît prin razboiu. Intrarea definitivă a Americii în politica asiatică şi poate şi în cea europeană, este un eveniment serios şi grav,jjcare poate nu va ajuta la menţinerea păcii, deci, dupăpărerea lui (a cancelarului) va fi de folos intereselor englezeşti. Incheiînd, marchizul da Salisbury arată în culori sinistre cum astăzi un stat pe neaş teptate poate să se găsească amestecat într’un războiu, pare să-i ameninţe existenţa. Tema „razboiu“ aproape predomină acum, mai ales fîindcă e vorba de a intra în moştenirea unor state muribunde. De aceea Anglia, daca vroieşte pacea trebuie să se înarmeze mult, pentru ca să se poată opune oricărei eventualități. Aynard, Pol. Ales vice-preşedinte al Camerei franceze cu 237 voturi in locul actualului ministru Liggues. Neînţelegerile In partidul conservator -4 ’» ce sa peUv.fi a«uu în partidul conservator vădesc că și acest partid este în starea partidului li-' 'borsi. Acelss proses de descompunere îl va desface în buciţi şi îl va lua puterea cu care ss făleşte azi. Este curios cura conservatorii cari critică cu asprime pe liberal, în modul cum şi-au format şi mărit partidul, comit absoluter colea şî greşeli. Neînţelegerile Anim doi ani conservatorii, căzuţi de la putere, s'au despărţit iarăşi în cele două grupuri: conservator şi junimist. O luptă grozavă s'a încins între aceste grupuri. D. Corp se ocupa, serios de organizarea, partidului constituţional şi cuvîntul de ordine era ca constituţionerii să formeze peste tot cluburi şi ziare separat de conservatori. Junimiştii aveau cu ei farmecul ideilor noi pa cari pretindeau că le au, farmecul reclamei că sunt o grupare de progres. Conservatorii nu le puteau opunenimic pentru ca să împiedve tineretul să se înscrie la junimiști și să-l facă să vie la conservatori. Radicalii Atunci au alerg»* la radicali și s’au făcut tat- foîstL de promisiuni anexai si ssacal a*-i'fieddi să in.tr® in partidul eonse*rvabc». Ia același timp, si luaîntlstS nnsaireau acest lucru...Su alia cuvinte, fie-oara Sin grupurile eon»» rar si oara voia să-și atragă, vîgmrusul grup radical. D. Pana a îneca&i pentru conservatori. şi argumentul său principal a fost că în definitiv şi d. Carp va guverna tot cu conservatorii. Intrarea radicalilor la partidul conservator s’a manifestat prin faptul că d. I. Catargiu, într’un dis- Oius ţinut la cuibul conservator, a propus reforma ixaposîtelor şi reprezantara* minorităţilor. Mai mult, a dat naştere cercului de studii în care se făurea programul de reforme al partidului conservator. Alegerile H au trecut doi ani de atunci şi azi se manifestă o vădită răceală între radicali şi conservatori şi o mare dragoste între conservatori şi junimişti. Conservatorii caută să atragă pe florişti, pe toţi cei cari stau deoparte şi nu vor să facă politică. Şi, credincioşi tradiţionalei lor politice, au toate bunătăţile şi toate dragostele pentru cei pe cari trebue să-i ademenească acum şi nu mai au nici o atenţie pentru că pe cari îi sărbătoreau erî. Cercul de studii nu mai există, program de reforme politice nu se mai pomeneşte, sunt numai făgădueli personale. De aci vedem o lista, pentru alegerile comunale în Bucureşti, pe care figurează flevistul d. colonel Costescu, d-nii d-ni Leonte şi Buicliu cari nu sunt conservator, comerciantul Roşu, etc. Şi absolut nici unul dintre membrii grupăreî radicale. La Iaşi s'au dat d-lui Sidi Catargiă patru locuri, pentru ca să’l ia în aceste alegeri, şi nu s’a dat de cît un singur loc, radicalilor cari acolo sunt foarte numeroşi. Nemulţumirile De aci au născut foarte multe nemulţumiri, şi mulţi dintre radicali văd în această atitudine a conservatorilor dovada că toate angajamentele luate în privinţa reformelor nu se vor ţine. De aceea unii dintre ei sunt deja de părere să se retragă din partidul conservator, chiar dacă şeful radicalilor, d. G. Panu,ar fi de altă părere. Sunt nemulţumiţi şi mulţi tineri de valoare cari au intrat în partidul conservator cînd aiî văzut că au intrat radicalii şi s’a format cercul de studii. Noua politică de înhăţat cu arcanul nu Ie convine nici acestora. Concluzia Cygn se vede, partidul conservator, dacă merge pe această cale, se vagasi când va ajunge la putere absolut in starea in care s’a găsit partidul liberal. In opoziţie a căutat şi caută fără nici o socoteală să atragă pe orî-cine, fără ca să ţie seamă că oamenii cari n’au idei comune nu pot lucra împreună şi că,alună rând vonsfervatorii vor ajunge la putere, fatal se vor rupe în bucăţi. Şi, după toate probabilităţile, această ruptură se va face chiar acum in opoziţie. Asta-i soarta tuturor partidelor in cari agenţii electorali dau tonul. Inter. CARNETUL MEU O romîncă în serviciul artei Desigur că nu epoca în care vegetăm noi se poate plînge de excesivă atmosferă artistică ! Străbatem cea maî posacă vreme, cea mai prozaică viaţă socială. Nu că nu ne e viaţa o idilă crumedială : el poet, improvizind sub cerni limpede aprinse madrigale, pe cari ca, stăpîna visurilor lui, să le însoţească de doici arpegii din harfă! Aru Za muturî de acestea zboară mintea noastră; s’ar mulţumi sărmana şi cu modeste momente de poezie—dar e viaţa brutală, comercializată, trivializată, care domină încă societatea noastră. De aceea e atîta sete la noî să vedem romînî trăind viaţă artistică şi de aceea dăm acestor puţini toată admiraţia noastră. Cu atît mai mult ne mişcă sufletul cu cit vedem o romîncă trăind numai şi numai pentru artă şi ciştigindu-şî in lumea largă atenţia şi satisfacţia pe cari din nefericire patria nu i le poate încă da. E d-ra Văcărescu, subtila şi inspirata autoare a emoţionantelor Chants d’Aurore. Iată o viaţă devotată artei: iată oare care devine extra-socială in vremea noastră ! Fiecare zi o faptă bună, un act de idealism in serviciul artei ! Era vorba să se slăvească acel geniu al muzicei, bătărinul Verdi, care a uimit lumea o jumătate de secol cu armoniile-î divine, si în La, Revue italienna în numărul de omagii pentru Verdi, alături de nume celebre, găsești, sub cugetări in mare parte, numele de Elena Văcărescu, nume citat azi cu respect in cercurile intelectuale şi artistice din marea capitală a Franţei. O celebră scriitoare engleză Miss Vernon Lee îşi iea nobila misiune de a împiedica barbaria ca un întreg quartier pitoresc—monument de artă —al Florenţei să fie distrus pentru a face loc la hoteluri şi pensiuni. Ea alege de colaboratoare pe Elena Văcărescu şi o dovadă de activitatea pasionată pe care o depune această natură de elită am putut-o avea, citind zilele acestea o scrisoare a pocioi, prin care cerea şi numele directorului «Adevărului» pentru protestul ce va face lumea cultă şi artistică în contra barbariei de a se mutila frumoasa Florenţa de pitorescul ei quartier. Fericită firea care poate să-şî dea astfel viaţa în serviciul artei! S. R. V. Iona dramă a lui Hauptmann — «Fuhrmann Hensehal» dramă in oinox apte —■ In evoluţiunea sa, cel maî mare reprezentant al şcoaleî dramatice moderne din Germania, după ce a ajuns la poveşti şi feerii, s’a reîntors la naturalismul pronunţat, dar temperat prin technica şi cerinţele scenice. De la Vor Sonnenaufgang (Înainte de răsăritul soarelui), prima dramă a lui Gerhart Hauptmann, şi pină la Die Weber (Ţesătorii) avem prima fază prin care a trecut dramaturgul in evoluţia sa. Urmează framiele, acea poveste feerică plină de lirism, şi Die versunkene Glocke, ambele o genială amestecătură de adevăr şi fantezie. Dr iată că la urmnă Hauptmann în evoluţiunea sa a revenit la punctul de unde a plecat. Cea mai nouă dramă a lui Hauptmann, reprezentată acum de curând la Deutsche Theater din Delfin, este iarăşi o dramă naturalistă. Intr’insa Gerhart Hauptmann par’că sa regăseşte, şi poate de aceea piesa a fost primită cu atîta entuziasm de partizanii marelui dramaturg, cari umpleau sala şi cari sunt obicinuiţii menţionatului teatru. * Un însemnat critic teatral berlinez a zis despre noua piesă a lui Hauptmann: «Nu încape îndoială, drama Fuhrmann Henschel (Cărăuşul Henschel) este opera unui adevarat poet, care evită orice efect brutal şi rafinat şi care, parcă cu intenţiunea de a provoca publicul la o colaborare intelectuală, se opreşte tocmai acolo unde technica obicinuita teatra il caută «scene mari». Dară Fuhrmann Ilenschel nu este o piesă pentru marele public. Forţa eî rezidă in arta unei splendide caracterizări, slăbiciunea eî în lipsa acţiunei dramatice, care timp de trei acte abia înaintează şi abia în al patrulea culminează intr’o scenă care ne face să simpatizăm cu victima acestei drame.» Cărăuşul Henschel nu este un erou, ci o victimă nevinovată, victima unei fantasmagorii. Iată conţinut drameî, care se petrece in Silezia, patria autorului, care a furnizat acestuia mai toate subiectele operelor sale. Acţiunea se petrece in al şaselea deceniu al veacului nostru. Mediul la care se petrece acţiunea esta cel ţărănesc. Patru acte se petrec in locuinţa cărăuşului Henschel, al cincilea si cel din urmă act se petrece in circiuma satului. Nevasta lui Henschel e grav bolnavă şi redusă cu desăvirşire la serviciile fetei Hanne Schael, deoarece bărbatul ei lipseşte zile întregi de acasă, umbrind să ciştige o piine cu cărăuşia. Henschel e cel mai bun om din lume. Un gigant de o inimă de copil. De altmintenea, firea perfectă a ţăranului silezian : drept, iubitor de adevăr, cinstit şi, intru cît le pricepe, foarte punctual şi tranşant in chestiuni de onoare. Ei regretă boala nevestei sale, dar acea-'ta nu o împiedică să’şî vaza de meserie. Pentru a îngriji de 'bolnavă, d’aîa a luat-o în slujba pe Herme, servitoare puternică şi nervoasă, căreia Henschel, spre marea supărare a nevestei sale, o aduce din oraş şorţuri şi panglice. Pe patul ei de suferinţă femeia presimte apropierea rivalei; in halucinaţiunile ei, ea ’şî vede bărbatul strecurîndu-se spre Hanne,—şi toate acestea bolnava le mărturiseşte unui vecin cu inimă de aur: proprietarului casei Siebenhaar.El e mingile spunindu-i că -şi bănuieşte fără motiv soţul, dară femeia repetă menit că o muiere «nu se inşală aşa de uşor». Henschel, alîind despre bănuielile nefundate ale nevestei, se revoltă, şi, profitind de acest moment, muribunda ii răpeşte promisiunea că nu va lua niciodată pe Hanne de soţie. Henschel totuşi o ia. Nu din dragoste; pentru aceasta nu-i nici destul de tînăr, nici destul de senzual. El o ia fiindcă gospodăria are nevoie de o femeie, fiindcă Hanne ştie să socotească şi întrece în astă privinţă pe toţi bărbaţii, fiindcă o are tocmai la îndemînă. Ea îşi socotise că va deveni soţia lui Henschel, şi cu viclenie grăbise mersul evenimentelor. In aparenţă ea vroieşte să părăsească gospodăria, şi Henschel n’o lasă să plece. Siebenhaar linişteşte pe cărăuşul, căruia ii vine cam greu să calce cuvintul pe care l-a dat muribundei, şi astfel Hanne devine doamna Henschel. Că acasă la tatăl ei are un copil făcut cu «cineva» «fără cununie», aceasta nu sinchiseşte pe ţărani. «E voinică a dracului şi trebuie să -şi facă gint. Cînd perele sînt coapte, cad de pe copac.» Cu această scuză cărăuşul îşi ia a doua soţie. Ea e nenorocirea lui. Degradată moraliceşte, ea sapă liniştea şi cinstea lui Henschel. Ea e o fire