Adevěrul, noiembrie 1898 (Anul 11, nr. 3339-3368)

1898-11-01 / nr. 3339

T uL Anul XI—No. 333a Abonamente încep U X ți 1» 15 »le fla-căre! Inui tl n plătesc înainta. Un an in țară 30 lei­­ in strfdlnicita 50 lei Şase luni 15 „ „ „ 36 n Trei lmft 3 „ „ „ 19 h Wnmărol IO Bani In străinătate 15 Bani Director C O K S T. MILLS! Fondator: ALEX. V. BELDIMANU Duminecă 1 Noembrie, 189­8 Anuneiuri Sa primesc direct la administraţia ziarului Linia pagina Vl-a . .... iei 0.60 bani » n V-a .»•»» o 3. H '» » IV-a • , » 2. r Iia un mare număr de linii ce fac redacţii din tarif Kamarai IO Bani Un număr vechi, 20 bani ReDICŢIA SI iDHlfI§TR4TU STRADA SĂRINDAR No. 11 (TflCiKFOV). e pagini la fie­care ediţie —1 mmtSmsiimBBSn — mu ii-l Robscu înaintea alegătorilor După trei ani de activitate în calitate de primar al Capi­talei, d-1 Robescu s’a gîndit, in sfîrşit, că are datoria să se pre­zinte înaintea alegătorilor şi să facă o dare de seamă despre tot ce a lucrat pînă acuma. De cît, darea de seamă a d-l­ui primar este făcută în ast­fel de condiţiuni, că nu tre­­bue cui­va o prea mare per-­ spicacitate pentru a vedea cum că ne aflăm nu în faţa unui act serios, ci mai mult in faţa unei nouă farse ocultiste. Să examinăm. Dacă d-1 Ro­bescu avea intenţiunea să facă o dare de seamă conştiincioasă şi cinstită, dacă vroia să supuie activitatea d-sale din timp de trei ani cercetărei şi criticei publice, evident că sar fi pre­­zentat înaintea publicului cel puţin cu o lună înainte, de a­­legere, ar fi prezentat bilanţul pentru trecut şi ar fi arătat care îi este programul pentru viitor. Aşa numai s'ar fi lăsat tut­urora timpul şi putinţa de a examina opera primarului. Dar aşa cum a procedat d-1 Robescu, încă o dată, nu ve­dem de­cît o farsă grotescă. Joi noaptea, joi la 29 oc­tombrie, adică cu două zile înainte de scrutinul colegiu­lui I, d-l Robescu şi-a convocat partizanii în sala Dacia; acolo le-a citit un bilanţ improvizat ,şi alcătuit pentru circumstanţă; şi, tot acolo, în aplauzele căl­duroase ale funcţionarilor săi, a primit aprobarea şi descăr­carea. Ca farsă, procedarea poate că nu lasă nimic de dorit, insă întrebăm : «Este cinstită această procedare? Oare d-l Robescu nu era dator să prezinte în­­tregei Capitale rezumatul acti­­vitaţei sale administrative? Oare d-sa nu era ţinut să lase tu­­tulora timpul de a’l citi, de a’l controla şi de a’l critica ?» Ştim bine că d. Robescu în nici un caz şi la nici o dată, nici la 29 Octombrie şi nici la 1 Noembrie, n’avea cu ce să se prezinte înaintea alegătorilor ; însă, ca chestie de formă şi ca co­rectitudine de procedare, ma­nopera d-sale este de osîndit. Adevărul este că d-l­ui Ro­bescu i-a fost singur ruşine de opera celor 3 ani, singur s’a mi­nunat de s’erpiciunea aşa zisei sale activităţi şi de aceea a re­curs la o procedare care, în limbagiul vulgar, se numeşte : O leturghie cu bragă. In seara de 29 octombrie şi-a făcut spo­vedania la sala Dacia, la 30 seara ziarele guvernamentale de-abia puteau da un rezumat al bilanţului, în ziua de 31 ce­tăţenii aveau ocaziunea să-l ci­tească, iar la 1 Noembrie dimi­neaţa alegerile. Prin urmare, d-l Robescu, in marea-i gene­rozitate, a lăsat şi opoziţiunea noaptea de 31 Octombrie spre 1 Noembrie pentru ca să-l combată, să-l critice şi să for­meze convingerea alegătorilor. Pentru o administraţiune co­munală ca aceea a d-lui Ro­ bescu, pentru un primarat care a fost o îndelungată mistifi­care, era de drept ca con­­cluziunea să fie iarăşi o misti­ficare. Administraţia sa toată a fost o minciună şi un zero, prezenţa sa înaintea alegătorilor şi darea sa de seamă trebuiau neapărat să fie un zero şi o minciună. Const. C. Baciliessa. Navazza Procurorul general din Geneva, care sus­ţine acuzaţia i contra lui Lucheni, asasi­nul împărătesei Austriei. SATURA ETICA Z.i3ta iiiaa­­ Dacă a vorba ca toată lumea, pînă și un­de, Fe Robescu să aibă dreptul a face o listă eloctorală pe care s’o prezinte Capi­talei, cred că subsemnatul are dreptul să prezinte, cel puţin la colegiul l­u­i, o listă comunală de patru persoane. Aceasta cu atît mai mult că guvernul a fă­cit apel la tineret şi l-a îndemnat ca să se alieze cu dînsul pentru a zdrobi reac­­ţiunea. Iată lista tineretului şi a noastră: Geraudel; (Comerţul). Tata Frosa ; (Instrucţia publică). Meţ ; (Literatura). Vasile Făltoacă ; (Medi­cina populară). Restul listei îl vom publica după alegeri spre a ne conforma uzului rdoptat de gu­vernamentali. V&x. Coch­ei a a ales cu 270 voturi, in locul actualului mi­nistru Krantz. Pregătiri electorale Comisarul. — Sărut mîna, coconiță! Salutare, iubite domnule Isăceanui... D-na Isăceanu (pălind).—Comisarul! Ce-o fi Doamne ! Iar o contravenție ! D. Isăceanu (foarte ampresat). — Vă rog, luați loc, domnule comisar... Că­rei împrejurări datorim vizita de Comisarul.­— Apoi să vezi... Uite, noi sîntem cu cetăţenii... Partidul liberal în tot-d'a­ una s’a îngrijit de trebuinţele ce­tăţenilor... Isăceanu (cvasiv).— Fireşte... fireşte... dar... Comisarul. — Noî sîntem democraţi, domnule, şi de aceea facem apel la toată lumea, o rugăm să ţină în seamă bună­voinţa noastră. Isăceanu (tot evasiv).—Mai e vorbă... Comisarul.—Şi de aceea cerem votul tuturor contra ciocoilor, contra strigoilor... Şi am venit la dv... Isăceanu (politicos). — Vă rog, vă rog... Comisarul. — Să ne faceţi onoarea de-a da votul d­v. listei liberale... listei democratice... Isăceanu.—Dar... Comisarul. — Nu e nici un dar. Noi te cunoaştem. D-ta eşti democrat, eşti dar liberal... eşti contra ciocoilor. Isăceanu (încurcat): — Fireşte... fi­reşte... dar.... Ediția de seară Comisarul.—Ce, eziți poate? Isăceanu.—Nu... dar... .vezi d-ta, dom­nule comisar... ași vota cu plăcere... și eu sínt liberal... democrat, cum zici d-ta... dar... Comisarul (amenințător și intero­gator):— Dar?... ce dar ? Isăceanu (tremurind):— Apoi să vezi, eu nu sínt alegător... sínt izraelit... Comisarul (scărpinîndu-se în cap): Drace... Vezi, la asta nu m’am gîndit. (Reflectind puţin) Ce are a face însă? (Măsurîndu'l) Ai aer şi de român şi de alegător... (’Tare) Să vii la vot, domnule, vei vota pe unul din cei morţi! D-t­a şi d-nul Isăceanu. —Pe un mort ! (cad leşinaţi). (Comisarul‘­ese). Fonograf. C­iurucul guvernamental Atît este de puternic, (tUt este de numeros, atU este da popular par­tidul d-lui Sturdza, In cît, pentru a forma o listă comunală de 31 persoane, n'a găsit în întreaga Ca­pitală : nici un negustor de frunte ; nici un advocat de mina iniţia; nic­i un mediu de valoare; nici fiii inginer fruntaş ; nici un artist de merit. In afară de patru sail cinei per­soane onorabile, restul listei este com­pus din comercianţi a la Nilă Sie­­ria şi băcanul Tomin; din da­tori a la Penesm şi Argeşeanu; din ad­vocaţi a la. Petromei­­şi,, Noroana; din ingineri n la Maiak; din yv­­liştî a ki Epdm­inonda Vicrimele ! Nici odată im guvern şi nici odată­ un partid nu a căzut maî jos şi nu şi-a bătut joc maî neruşinat de ca­pitală ţărcî ca de ritului acesta­. Indignarea este pretutindeni, re­volta­ este în toate sufletele, înşişi gu­vernamentalii rari mai an'pudoare sunt amăriţi şi dezgustată, înţelegem să triumfe orî­care par­tid, înţelegem ca Bucureştii să­ aleagă chiar o listă sim­distă­ de valoare, dar dacă capitala Romîniei se va scoborî atît de jos în­cît să, aleagă o listă compusă numai din ciurucuri şi din agenţi elec­torali, atunci... me­rită d-rul Penescu sa fie ales, că­­ este doctorul favorit al prostituatelor ! Dragoș Discursul M­­alisbury Şampania indiană, şi sudanezi. —* Chestiun­ea pretană.—înarmările. Propunerea ţarului. — Statele-U­nite.—Războiul. Corespondenţii noştri ne-art depeşa! asu­pra discursului ţinut de marchizul de Salis­bury la Guild-Hall. Ia e­ele următoare dăm un rezumat mai detailat al pasag­iilor mai importante din cuvîntarea cancelarului en­­glez. Vorbind de cuceririle armatei, Salisbury laudă campaniile din India şi Sudan. Apoi a relevat meritele concertului european, care se mişcă, încet nu-i Vorba, dar totuşi se mişcă, şi care a realizat în sfîrșit pro­misiunea dată da Europa creianiior, de a proclama autonomia insulei sub suzerani­tatea sultanului.* Continiîndu-şi cuvîntarea, marchizul Sa­lisbury atinge şi chestiunea înarmărilor şi arată că tot ce s’a zvonit că ar fi scopul acestor înarmări, sînt insinuări deplasate. Nici de o lovitură contra Cretei sari Siriei, nici de proclamarea autonomiei Egiptului, n’a fost vorba. Anglia s’a■înarmat având in vedere ultima criză, despre care nu se știa cum va decurge. Criza din fericire însă a trecut, dar înarmările odată pornite nu pot fi într’o clipă oprite. Aceasta cere timp. De altmintrelea cancelarul nu vroiește să garanteze că viitorul este pentru tot d’a­­una asigurat. El sper’ă insă, că Anglia nu va fi nevoită să’­și schimbe actu­ala posiifiune in Egip­t, căci se teme că intr’un asemenea caz lumea n’ar rămânea ca și astăzi de pacinică. * Cu privire la propunerea ţarului ca să se convoace o conferinţă care să discute chestiunea dezarmăreî, Salisbury a înşirat un mare număr de trase de simpatie ,pen­tru ţar, a adăogat însă: Pînă elad va veni vremea, trebuie să ne ferim de primejdie. Era în care cade propunerea ţarului, a fost caracterizată de un semn nenorocit: A­­merica de Nord a intrat în rîndul statelor cari urmăresc extensiuni teritoriale, cari pînă la un anume grad nu se pot realiza de­cît prin razboiu. Intrarea definitivă a Americii în politica asiatică şi poate şi în cea europeană, este un eveniment serios şi grav,jjcare poate nu va ajuta la menţi­nerea păcii, deci, după­­părerea lui (a can­celarului) va fi de folos intereselor engle­zeşti. Incheiînd, marchizul da Salisbury arată în culori sinistre cum astăzi un stat pe neaş­ teptate poate să se găsească amestecat într’un războiu, pare să-i ameninţe exis­tenţa. Tema „razboiu“ aproape predomină acum, mai ales fîind­că e vorba de a intra în moştenirea unor state muribunde. De aceea Anglia, daca vroieşte pacea trebuie să se înarmeze mult, pentru ca să se poată opune ori­cărei eventualități. A­ynard, Pol. Ales vice-preşedinte al Camerei franceze cu 237 voturi in locul actualului ministru Liggues. Neînţelegerile In partidul conservator -4 ’­» ce sa peUv.fi a«uu în parti­dul conservator vădesc­ că și acest partid este în starea partidului li-' 'borsi. Acelss proses de descompu­nere îl va desface în buci­ţi şi îl va lua puterea cu care ss făleşte azi. Este curios cura conservatorii cari critică cu asprime pe liberal­, în mo­dul cum şi-au format şi mărit par­tidul, comit absoluter colea şî greşeli. Neînţelegerile Anim doi ani conservatorii, căzuţi de la putere, s'au despărţit iarăşi în cele două grupuri: conservator şi ju­nimist. O luptă grozavă s'a încins între aceste grupuri. D. Corp se ocupa, serios de organizarea, partidului con­stituţional şi cuvîntul de ordine era ca constituţionerii să formeze peste tot cluburi şi ziare separat de con­servatori. Junimiştii aveau cu ei farmecul ideilor noi pa cari pretindeau că le au­, farmecul reclamei că sunt o gru­pare de progres. Conservatorii nu le puteau opune­­nimic pentru ca să împiedv­e tine­retul să se înscrie la junimiști și să-l facă să vie la conservatori. Radicalii Atunci au­ alerg»* la radicali și s’au făcut tat- foîstL de promisiuni anexai si ssacal a*-i'fied­di să in.tr® in partidul eonse*rvabc». Ia același timp, si luaîntlstS nnsaireau acest lucru...Su alia cuvinte, fie-oara Sin grupurile eon»» rar si oara voia să-și atragă, vîgmrusul grup radical. D. Pana a îneca&i pentru con­servatori. şi argumentul său prin­cipal a fost că în definitiv şi d. Carp va guverna tot cu conserva­torii. Intrarea radicalilor la partidul conservator s’a manifestat prin fap­tul că d. I­. Catargiu, într’un dis- Oius ţinut la cu­ibul conservator, a propus reforma ixaposîtelor şi re­­prezantara* minorităţilor. Mai mult, a dat naştere cercului de studii în care se făurea programul de re­forme al partidului conservator. Alegerile H au trecut doi ani de atunci şi azi se manifestă o vădită răceală în­tre radicali şi conservatori şi o mare dragoste între conservatori şi juni­mişti. Conservatorii caută să atragă pe florişti, pe toţi cei cari stau de­o­­part­e şi nu vor să facă politică. Şi, credincioşi tradiţionalei lor politice, au­ toate bunătăţile şi toate dragos­tele pentru cei pe cari trebue să-i a­­demenească acum şi nu mai au­ nici o atenţie pentru că pe cari îi sărbăto­reau erî. Cercul de studii nu mai există, pro­gram de reforme politice nu se mai pomeneşte, sunt numai făgădueli per­sonale. De aci vedem o lista, pentru ale­gerile comunale în Bucureşti, pe care figurează flevistul d. colonel Costesc­u, d-nii d-ni Leonte şi Buicliu cari nu sunt conservator, comerciantul Roşu, etc. Şi absolut nici unul dintre mem­brii grupăreî radicale. La Iaşi s'au­ dat d-lui Sid­i Ca­­targiă patru l­ocuri, pentru ca să’l ia în aceste alegeri, şi nu s’a dat de cît un singur loc, radicalilor cari acolo sunt foarte numeroşi. Nemulţumirile De aci au­ născut foarte multe ne­mulţumiri, şi mulţi dintre radicali văd în această atitudine a conserva­torilor dovada că toate angajamen­tele luate în privinţa reformelor nu se vor ţine. De aceea unii dintre ei sunt deja de părere să se retragă din partidul conservator, chiar dacă şeful radicalilor, d. G. Panu,ar fi de altă părere. Sunt­ nemulţumiţi şi mulţi tineri de valoare cari au­ intrat în partidul conservator cînd aiî văzut că au in­trat radicalii şi s’a format cercul de studii. Noua politică de înhăţat cu arcanul nu Ie convine nici acestora. Concluzia Cygn se vede, partidul conservator, dacă merge pe această cale, se va­gasi când va ajunge la putere ab­solut in starea in care s’a găsit par­tidul liberal. In opoziţie a căutat şi caută fără nici o socoteală să atragă pe orî-cine, fără ca să ţie seamă că oamenii cari n’au idei comune nu pot lucra împreună şi c­ă,alună rând vonsfervatorii vor ajunge la putere, fatal se vor rupe în bucăţi. Şi, după toate probabilităţile, a­­ceastă ruptură se va face chiar a­­cum in opoziţie. Asta-i soarta tuturor partidelor in cari agenţii electorali dau tonul. Inter. CARNETUL MEU O romîncă în serviciul artei De­sigur că nu epoca în care ve­getăm noi se poate plînge de exce­sivă atmosferă artistică ! Străbatem cea maî posacă vreme, cea mai prozaică viaţă socială. Nu că nu ne e viaţa o idilă cru­­medială : el poet, improvizind sub ce­rni limpede aprinse madrigale, pe cari ca, stăpîna visurilor lui, să le însoţească de doici arpegii din harfă! Aru Za muturî de acestea zboară mintea noastră; s’ar mulţumi săr­mana şi cu modeste momente de po­ezie—dar e viaţa brutală, comercia­lizată, trivializată, care domină încă societatea noastră. De aceea e atîta sete la noî să ve­dem romînî trăind viaţă artistică şi de aceea dăm acestor puţini toată ad­miraţia noastră. Cu atît mai mult ne mişcă sufle­tul cu cit vedem o romîncă trăind numai şi numai pentru artă şi cişti­­gindu-şî in lumea largă atenţia şi satisfacţia pe cari din nefericire pa­tria nu i le poate încă da. E d-ra Văcărescu, subtila şi inspi­rata autoare a emoţionantelor Chants d’Aurore. Iată o viaţă devotată artei: iată o­are care devine extra-socială in vre­mea noastră ! Fie­care zi o faptă bună, un act de idealism in serviciul artei ! Era vorba să se slăvească acel ge­niu al muzicei, bătărinul Verdi, care a uimit lumea o jumătate de secol cu armoniile-î divine, si în La, Revue italienna în numărul de omagii pen­tru Verdi, alături de nume celebre, găsești, sub cugetări in mare parte, numele de Elena Văcărescu, nume citat azi cu respect in cercurile in­telectuale şi artistice din marea ca­pitală a Franţei. O celebră scriitoare engleză Miss Vernon Lee îşi iea nobila misiune de a împiedica barbaria ca un întreg quartier pitoresc—monument de artă —al Florenţei să fie distrus pentru a face loc la hoteluri şi pensiuni. Ea alege de colaboratoare pe Elena Văcărescu şi o dovadă de activitatea pasionată pe care o depune această natură de elită am putut-o avea, ci­tind zilele acestea o scrisoare a poc­ioi, prin care cerea şi numele direc­torului «Adevărului» pentru protes­tul ce va face lumea cultă şi artisti­că în contra barbariei de a se mu­tila frumoasa Florenţa de pitorescul ei quartier. Fericită firea care poate să-şî dea ast­fel viaţa în serviciul artei! S. R. V. Iona dramă a lui Hauptmann — «Fuhrmann Hensehal» dramă in oinox apte —■ In evoluţiunea sa, cel maî mare re­prezentant al şcoaleî dramatice moderne din Germania, după ce a ajuns la po­veşti şi feerii, s’a reîntors la natura­lismul pronunţat, dar temperat prin technica şi cerinţele scenice. De la Vor Sonnenaufgang (Înainte de răsăritul soarelui), prima dramă a lui Gerhart Hauptmann, şi pină la Die Weber (Ţe­sătorii) avem prima fază prin care a trecut dramaturgul in evoluţia sa. Ur­mează framiele, acea poveste feerică plină de lirism, şi Die versunkene Glo­cke, ambele o genială amestecătură de adevăr şi fantezie. D­r iată că la urmnă Hauptmann în evoluţiunea sa a revenit la punctul de unde a plecat. Cea mai nouă dramă a lui Hauptmann, re­prezentată acum de curând la Deutsche­ Theater din Delfin, este iarăşi o dramă naturalistă. Intr’insa Gerhart Haupt­mann par’că sa regăseşte, şi poate de aceea piesa a fost primită cu atîta en­tuziasm de partizanii marelui drama­turg, cari umpleau sala şi cari sunt obici­nuiţii menţionatului teatru. * Un însemnat critic teatral berlinez a zis despre noua piesă a lui Hauptmann: «Nu încape îndoială, drama Fuhrmann Henschel (Cărăuşul Henschel) este o­­pera unui ade­varat poet, care evită ori­ce efect brutal şi rafinat şi care, par­că cu intenţiunea de a provoca publicul la o colaborare intelectuală, se opreşte toc­mai acolo unde technica obicinuita tea­­tra il caută «scene mari». Dară Fuhr­mann Ilensch­el nu este o piesă pen­tru marele public. Forţa eî rezidă in arta unei splendide caracterizări, slăbi­ciunea eî în lipsa acţiunei dramatice, care timp de trei acte abia înaintează şi abia în al patrulea culminează intr’o scenă care ne face să simpatizăm cu victima acestei drame.» Cărăuşul Henschel nu este un erou, ci o victimă nevinovată, victima unei fantasmagorii. Iată conţinut drameî, care se petrece in Silezia, patria autorului, care a fur­­nizat acestuia mai toate subiectele ope­relor sale. Acţiunea se petrece in al şaselea deceniu al veacului nostru. Me­diul la care se petrece acţiunea esta cel ţărănesc. Patru acte se petrec in locuinţa cărăuşului Henschel, al cin­cilea si cel din urmă act se petrece in circiuma satului. Nevasta lui Henschel e grav bolnavă şi redusă cu desăvirşire la serviciile fe­tei Hanne Schael, de­oare­ce bărbatul ei lipseşte zile întregi de acasă, um­brind să ciştige o piine cu cărăuşia. Henschel e cel mai bun om din lume. Un gigant d­e o inimă de copil. De alt­­minten­ea, firea perfectă a ţăranului si­lezian : drept, iubitor de adevăr, cins­tit şi, intru cît le pricepe, foarte pun­ctual şi tranşant in chestiuni de onoare. Ei regretă boala nevestei sale, dar a­­cea-'ta nu o împiedică să’şî vaza de me­serie. Pentru a îngriji de 'bolnavă, d’aîa a luat-o în slujba pe Herme, servitoare puternică şi nervoasă, căreia Henschel, spre marea supărare a nevestei sale, o aduce din oraş şorţuri şi panglice. Pe patul ei de suferinţă femeia presimte apropierea rivalei; in halucinaţiunile ei, ea ’şî vede bărbatul strecurîndu-se spre Hanne,—şi toate acestea bolnava le măr­turiseşte unui vecin cu inimă de aur: proprietarului casei Siebenhaar.El e min­gile spunindu-i că -şi bănuieşte fără motiv soţul, dară femeia repetă me­nit că o muiere «nu se inşală aşa de uşor». Henschel, alîind despre bănuielile nefundate ale nevestei, se revoltă, şi, pro­­fitind de acest moment, muribunda ii răpeşte promisiunea că nu va lua nici­odată pe Hanne de soţie. Henschel totuşi o ia. Nu din dragoste; pentru aceasta nu-i nici destul de tî­­năr, nici destul de senzual. El o ia fiind­că gospodăria are nevoie de o fe­meie, fiind­că Hanne ştie să socotea­scă şi întrece în astă privinţă pe toţi bărbaţii, fiind­că o are tocmai la înde­­mînă. Ea îşi socotise că va deveni so­ţia lui Henschel, şi cu viclenie grăbise mersul evenimentelor. In aparenţă ea vroieşte să părăsească gospodăria, şi Hen­schel n’o lasă să plece. Siebenhaar li­nişteşte pe cărăuşul, căruia ii vine cam greu­ să calce cuvintul pe care l-a dat muribundei, şi ast­fel Hanne devine doamna Henschel. Că acasă la tatăl ei are un copil făcut cu «cine­va» «fără cununie», aceasta nu sinchiseşte pe ţărani. «E voinică a dracului şi trebuie să -şi facă gint. Cînd perele sînt coapte, cad de pe copac.» Cu această scuză cărăuşul îşi ia a doua soţie. Ea e nenorocirea lui. Degradată moraliceşte, ea sapă liniş­tea şi cinstea lui Henschel. Ea e o fire

Next