Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)
1898-12-04 / nr. 3372
Vîneți 4 Decembrie 1898 IMPRESIUNI şi PALAVRE ţDia eorest..,u Chiţibuş cu cititoarele sale Sfintă naivitata Cum se cunoaşte, biată copilă, că nu cunoşti viaţa, că ai de abia şasepre-zece sui! E foarte frumos ceea ce spui, e duios chiar acest avînt nobil de a aduce la pocăinţă pe acel ce azi iţi cheltueşte tinereţea şi averea cu femeile pierdute. —Cum, crezi d-ta, îmi zici tu, că un om cît de obişnuit ar fi el cu petrecerile şi simţirile zgomotoase, ce astăzi gusta lingă femei nebune, nu poate simţi şi deosebi tresăritul ce i-ar da o iubire caldă şi nevinovată, crezi că ar fi o mîngîere trecătoare ? Toate sînt frumoase, dar încă odată, nu cunoşti viaţa. Acel pe care îI iubeşti, de sigur că o dragoste ca a ta de fată tînără şi bogată Voi măguli, i-ar gîdeli amorul lui propriu şi cum este pe cale a se ruina... cînd va pierde cu totul averea, nu zic ba,îţi va întinde mina şi te va lua în căsătorie! Ce nefericiţi însă veţi fi amîndoi! El, deprins cu o altă viaţă, cu simţurile tocite, inexistenţa dogoritoare care a dus-o,se va plictisi într’o săptămînă lingă tine, îi va părea serbădă această dragoste nepricepută, aceste sentimente banale, întreg repertoriul amoros pe care ţi-l dă educăţiunea ce-o capeţi în şcoale şi în societate, în acest mijloc quasi-onest. Poate dacă ai face parte din acea categorie de foto pe cari Marcel Prevost le-a botezat Demi-vierges, poate i-ai conveni mult mai bine, decit eterna fecioară cu idealuri sfinte, cu pasiune curată, dar teribil de plictisitoare, pentru omul care a scoborît şi urcat de atîtea ori scara tuturor dragostelor şi care, blazat, acum caută senzaţii noi, puternice, supreme, pentru a putea vibra încă. Ce vei face tu lingă un asemenea om, feri fireşte, iubitor, capabil să se sacrifice pentru tine, dar care se va simţi nefericit totuşi, va regreta nebuna lui tinereţe, cînd işi cheltuia averea moştenită şi sănătatea ? Ori cit s’ar ascunde, ori cît ar pune pe faţă masca veseliei şi a mulţumirei, totuşi tu vei zări că el se plictiseşte şi că nostalgia trecutului îi este veşnic înaintea ochilor.... Zici că e l vorbesc de rău. De loc. Cea mai bună dovadă o ai în faptul că am vorbit la persoana întîia de plural, că am zis noi, că nici eu nu mă consider mai bun decît el, că poate şi eu aşi fi tot în aceeaşi tristă stare dacă o fiinţă ideală ca tine şi-ar lega ori ar voi să-şi lege viaţa cu mine. Ceea ce însă spun nu ţi se întîmplă numai ,e. E aproape cazul general al. căsătoriilor, cari bărbatul vine cu un bagaj amoros pe.isprăvite, se însoară atunci cînd s’a săturat de viaţă şi dezgustat de ea, pe cînd tînăra fecioră vina în braţele lui plină de iluzii şi de ardoare ! Şi tu mai ai marele defect de a fi bogată. Cîţi nu-ţî vor vina zestrea, luîndu-te pe tine ca accesoriul ei, cîţi nu-ţi vor ciura imnul dragostei, ette asalturi nu vei suferi şi la ce probe teribile vei fi supusă, ca să deosibeşti falsa patimă de pasiunea adevărată! Deschide dar ochii mari, priveşte, şi mai alea de poţi, veni, desfăcutele vieţei şi dacă un sfat iţi poate folosi îl vei avea. Despine, de la mine, pe ast mă pot pricepe. Chiţibuşteanu, căpitan Lelescu, locotenent Stavri, sub-locotenen Dumitrescu, Sache- ‘ lary, Codreanu, Ursu Carp, Efsepian, Carniol şi Flitman. Hoţii In seara de 26 Noembrie, pe cînd încă se aflau vre-o cîţiva oameni la cârciumarul Ianoş Ignat din secţia Biserica Comuna Slânic, o bandă de hoţi, în număr aproximativ de 14, a bătut şi jefuit fie,bani şi obiecte pe sus-numitul circiumar, cit şi pe oamenii cari se aflau in circiumă, luîndu-le pină şi sumanele. Atît jandarmii, sub conducerea aghiotantului Sbărcea, cit şi primarul Slânicului se aflăîn urmărirea hoţilor, cari se speră că vor fi prinşi, deoarece sint din comuna Grozeşti. Victimele intr’o stare desperată, au fost aduse şi internate in spitalul local secţia d-lui dr. Gheorghiu. Diverse Din inţiativa unui comitet se va da în seara de 6 Decembrie un mare bal, in salonul Hotelului Regal, în folosul săracilor, iară osebire de religie şi naţionalitate.» In Tg.-Ocna s'a înfiinţat un club, Concordia, fără caracter politic. * Peste 200 locuitori au adresat o petiţie regelui prin care se pling că sunt persecutaţi de administraţie, pentru că au votat cu opoziţia. Cor. Revista publicaţiimilor Moţiuni de drept constituţional şi administrativ, pentru uzul şcoalelor publice din ţară, de Alex.. Pretorian, ediţia a IV-a, Librar-Editor Leon Alcalay,in vol. de 116 pagini. Preţul 1 lefi. Albina, cunoscuta revistă populară săptiminala, a împlinit deja anul şi colecţiunea ei alcătueşte două frumoase volume coprinzînd la total 1600 de pagini, cari pot forma o întreagă revistă literară şi socială a anului trecut.. Abonamentul anual # 5 Ioi în toată ţara. Din Tîrg-Ocna (Coresp. particulară a «Adevărului») Serată. — Hoţii. — Diverse. Şi la noi ca în toate oraşele s’afi în ceput seratele la Club. Simbătă 21 Noiembrie a avut loc cea dintlin serată dansantă, la care s’a petrecut foarte bine. Printre cel de faţă sa aflau şi d-rele Elena Poppa, Lascar, Cianc, Stanea, Iordachescu, Istrati, Sandu, Carniol şi Roşanu; d-nele Iliad, Epureanu, Lascar, Talianu, Poppa, Ciaic, Sandu, Carniol şi Roşanu; d-nii Eliad, Lascar, I. Talianu, Poppa, Sandu, locotenent Epu- Din Piteşti (Corespondenţă part. a Adevărului) E Noul consiliu.—Divizia la Piteşti.— Inchiderea pareurilor-santane Noul consiliu comunal, intrunindu-se, s’a constituit, alegind ia unanimitate de voturi ca primar pe domnul Eftimie Ionescu, iar ca ajutor pe domnul Lambe T. Purcăreanu. Noul consiliu îşi propune o serie de îmbunătăţiri la comună, ca aducerea apeî, pavarea oraşului, prelungirea bulevardelor Carol şi Elisabeta şi iluminarea oraşului. Numai de n’ar veni alta evenimente cari să’l pună în imposibilitate de a traduce in realitate cele ce voese şi este reclamat de abita timp de întreg oraşul. Divizia la Piteşti In ultimele sale şedinţe, consiliul general al judeţului Argeş, printr’un vot al sau, a manifestat dorinţa de a se muta divizia de la Tîrgovişte la Piteşti. Se ştie că înainte divizia îşi avea reşedinţa la Piteşti. Din calcule militare sau politice, sub conservatori, a fost mutată la Tîrgovişte. Se speră că, grafie stăruinţelor reprezentanţilor judeţului din Cameră şi Senat, divizia va fi muta in Piteşti, reparindu-se astfel nedreptatea făptuită faţă de oraşul nostru. Discuderea cafaurilor-santane In urma hotărirei luate de consiliul comunal, cele doua cafenele-santane vor fi închise zilele acestea. Aceasta în urma deselor scandaluri ce se întîmplă in aceste localuri, scandaluri însoțite adesea de bataie. Gallus. spure teatrale Azi Joi se dă la Teatrul Naţional pentru prima oară Vornicul Bococ de d. V. A. Ureche. Simbătă acelaş spectacol. * Vineri la operă se dă pentru a doua oară Faust de Gounod, cu d-na Nuovina în Margareta.* La 6 Decembre se dâ la Ateneu o mare reprezentaţie în beneficiul societăţei Macedo-Romîne. Desigur că naţionaliştii işi vor face o datorie să asiste la această reprezentaţie.* La 4 Decembre se dă la Teatrul Lyric o reprezentaţie în beneficiul cunoscutului actor. N. Hagiescu. Trn bnemreştean pe zi Locot. Wladimir Oooia E roşior, deci băiat levent, şi face parte din regimentul al 4-lea al acestei cavalerii care face admiraţia străinilor. E tînăr, cult şi, ca şi ori şi ce ostaş, are In giberna lui epoletul de general. Per. Cu această ocazie d. I. L. .Caragiale va citi cîteva bucăţi literare. * Marţi se va da pentru a doua oară la Teatrul National Avarul, care a fost atît de bine primit de public Marţea trecută.* Le Teatrul Boulevard au mare succes bicicliştii, comicul Ganivet şi Chezzi. CARNETUL JUDICIAR Divorţ D-na Fiorica Ştefănescu o femee tînără şi nelipsitul suliman al femeilor care se respectă nu-i lipseşte după obraz. După îmbrăcăminte îţi vine să crezi că-i cine ştie ce bogăţie mare în casa ei, cu toate că nici ea n’a avut vre-o zestre cind s’a măritat şi nici de barbatu-sau nu’î vre-o pricopseală. Are şi el o sută cincizeci lei pe lună de la o fabrică, unde mâzgăleşte nişte condici de dimineaţă pină seara. Cucoana însă-i tînără şi frumuşică, două calităţi cari în vremea de astăzi sint curată avere. Deci, la o parte voi proştilor şi nătărăilor, cari îndrăzniţi să o întrebaţi de unde îşi face d-na luxul! Dar, vedeţi, acest amor pentru lux a adus stingerea amorului pentru bărbatul ei. De aci certuri şi neînţelegeri şi la urmă proces de divorţ. Procesul de divorţ l’a intentat cucoana. Motivele ? Bărbatul o bate, nu-i dă întreţinerea, nu-i face mode, oinsultă cum e mai răi?“ Ca să dovedească cele afirmate, reclamanta şi-a adus martori un frate, o soră şi pe mama eî. — Ştiu, d-le preşedinte, că cumnatul meu bate pe soru-mea şi nu-i aduce ce-i trebue, depune fratele reclamantei. Intr’o zi a închis-o în pivniţă, unde i-a dat o strachină de apă şi o bucată de pîine ca la găini. —Cumnatul meu este un răfl, un sălbatec, depune sora. Tot-d’auna se îmbată şi face scene soru-mi. Dacâ-î intră şi ei în casă vre’o cunoştinţă, d lui îşi propune fel de fel, o insultă cu vorbele cele mai murdre. — Vă rog, d-le preşedinte, s’o întrebaţi pe iubita mea cumnăţica, de unde avea scumpa mea nevastă parale pentru luxul pe care ’l duce ? intervine soţul. — Ah! răspunde cumnata strîmnînd nasul cu dispreț. Mă mir cum nu ’î e rușine să facă așa întrebare ! Pă ce că n’a fost in stare să ia măcar o roche sorumi, tot el să întrebe dă unde ? Asta-i prea, prea . Ea și le face, că-i femee vrednica. La acest argument soțul nu mai zice nimic, în vreme ce mama soacră, după ce jură pe sfînta cruce depune: — Gineru-meu, d-lor judecători, e un stricat şi un tîrîe-brîu. Şi e rou şi e beţiv. Cînd se îmbată nu ştie ce face. Pă fle-mea, săraca, o bate, o insultă, o înjură ; într’o zi a strîns’o de gît şi mă mir cum n’a omorît’o; în altă dată a azvîrlit cu lampa după ea; în alta a dat în ea cu cuţitu.’E om rău şi pace. Nu mai e de trăit cu el! Şi nici n’o îngrijeşte. Dă Paşte a cerut şi ea să-i facă o rochiţă dă mătase, că a ajuns să poartă mătase toate mahalagioaicele. Da’ el n’a vrut. A zis că n’are cu ce. Cum să n’aibă ? Dă ce e bărbat? La cele mărturisite de soacră, bărbatul nu mai face nici o obiecţiune: maî mult, la întrebarea preşedintelui, spune şi el că aşa este, în vreme ce soţia sa se întoarce într’o parte şi rîde. După ce termină cu ascultarea martorilor, tribunalul amînă procesul pentru pronunţarea hotărirei. Gondolă. REMENTO — Joi 3 Decembrie 1898 — — Conferinţa d-lui N. Caloianu, Exilul lui Ovidiu, la Ateneu. Spectacole.. Teatrul Naţional. — Vornicul Bucioc, dramă în cinci acte, de V. A. Urechi. Teatrul Lyric. — Le Grand Mogol Palatul Ateneului. — Concertul d-nei Beatrice Riedhorst. Sala Mitică Georgescu.— Teatru de varietăţi. Teatrul Bulevard. — Teatru de varietăţi. Sala Alcazar.—Teatru de varietăţi. Sala Bragadiru. — Concert de orchestră. IIIII Dorohoia (Corespond. particulară a «Adevĕrului») Bal Un bal splendid a avut loc Simbătă 28 Noembrie, în saloanele, admirabil aranjate şi iluminate, ale d-lui G.Burghele, primarul oraşului Dorohoia, la care a participat toată elita dorohoiană. In total vreo sută de persoane, dame şi bărbaţi, în cap cu domnul Dim. Moruzzi, prefectul districtului Dorohoia. S’a dansat şi petrecut de minune pină in ziua albă, în accentele melodioase ale unei orchestre civile, condusă de vestitul artist-lăutar Ionică Barbu din Iaşi, oferindu-se tuturor doamnelor şi domnişoarelor frumoase camelii şi buchete de flori de către amabila gazdă, onorurile recepţiunei fiind făcute de către doamna Emilia Calcantraur, cu recunoscuta d-sale afabilitate. Bufet permanent şi foarte abondent nn de toate, asortat în mare parte de la casa Capşa din Bucureşti, a fost pus la dispoziţia tuturor. De la 2 pînâ la 5 ore un supeu bogat de patru serii, cu o bogată variaţie de mincări, torţe, fructe şi vinaţuri de Odobeşti, Cotnari şi Champagne, a fost servit apoi. Printre dansatori se remarcară şi un număr de 6 ofiţeri din reg. de călăraşi din Botoşani, pe lingă mal toţi ofiţerii garnizoanei locale. De la început pină la sfîrşit, d-nul Burghele a fost de-o mare neobosinţă şi amabilitate întru îndeplinirea onorurilor de gazdă, cari au lăsat o impresie şi o amintire ce nu se vor şterge multa vreme din minţile şi inimile numeroasei și distinsei azistențe. Corespondent. rattere-Arte-Stiinte In orasul Besanson din Franta se va ridica in curind un monument spre gloria lui Victor Hugo.* Profesorul La boultiere, unul din cei mai iluștri membri ai Academiei de medicină din Paris, a murit. * Una din stradele din Paris va purta pe viitor numele Feuiard, in memoria doctorului cu același nume, celebru prin lucrările sale,asupra dermatologiei, mort cu ocazia catastrofei de la bazarul de caritate. Celebrul romancier englez William Black, autorul a o mulțime de romane devenite populare, a murit. Dintre scrierile sale cităm : Kelmeny, Une fille d'Heth, Aventures d un Phaeton, Une princesse de Thulé, etc. * D-na Dr. I. Kiriac a făcut in cursul lunei Noembrie curent la casa sa de sănătate din strada Sf. Ionică 8, un număr de operaţii din cele mai interesante şi cu cel mai deplin succes. Astfel, a operat o persoană venită din Rusciuc care suferea de tuberculoză a organelor genitale. Acest bolnav fusese deja operat la Viena in două rînduri, dar fără succes. Intrînd in sanatoriul d-lui dr. Kiriac acesta a reuşit printr’o operaţiune sa’l vindice complect. Aceasta e una din cele mai noî operaţiuni. Al doilea caz e cu privire la un comerciant din Roşiori de Vede care suferind de inflamaţie la intestine (apendicita supurată) d-na dr. Kiriac i-a deschis pintecete scoţîndu-i o mare cantitate de puroin. Bolnavul e in stare perfecta. Cazul al treilea e relativ la un dn din Olteniţa care suferea de 50 de ani de boală foarte curioasă şi cu totul rară a piciorului, venită in urma reumatismului; d.dr. Kiriac printr-o operaţie a reuşit să vindece spre mirarea bolnavului această boală atit de vechia. Cazul al IV-lea priveşte pe o femee din oraş, strada Căluşeilor. Această femee in urma facere a căpătat o supuraţie in basm. Dinsa fiind adusă şi sanatoriu, d. dr. Kiriac i-a deschis pintecele scoţindu-i o cantitate enormă de puroiu. Azi bolnava e pe deplin sanătoasa. Premia esei la «Moda Iliustrată» In urma numeroaselor cereri primite de la abonatele şi cititoarele «Modei Ilustrate», de a le oferi ca premii diferite obiecte necesare şi de toaleta, administraţia acestei reviste s’a adresat corespondentului ei din Paris, care a şi reuşit să-şi procure de la una din cele mai renumite case franceze un număr foarte restrîns de cvasi talii negre da pene de struţ. Aceste evantalii executate cu cea mai mare fineţe sunt de o eleganţă rară. In comerţ preţul lor este de cel puţin 15 lei bucata, pe cinci pentru abonatele şi cititoarele «Model Ilustrate» ele se pot obţine pentru preţul extrem de redus, de tel 6 bucata in schimbul bonului respectiv care este a se detaşa din «Moda Ilustrată» No. 48 ce apare Simbătă 5 col. şi a se inainta administraţiei «Model Ilustrate» str. Sărindar No. 11. Pentru provincie a se adăuga portul de lei 1.20. îndemnăm clar pe abonatele și cititoarele «Model Ilustrate» de a profita de această rară ocaziune, numărul evantaliilor fiind—după cum am spus deja mai sus — foarte restrîns. Interview cu Mornard La Bornard.—Cazul Pingustri.—Le brua-îianault. — Aducerea lui Dreyfus. Am văzut un interview cu advocatul Mornard publicat intr’un ziar din ţară. M’am prezintat şi eu la locuinţa advocatului Mornard, strada Monsigny n rul 17. Urc trei caturi. Dau carta şi aştept. Cîteva minute în urmă sint introdus în biroul de lucru, unde advocatul Mornard se găsea înaintea mesei ocupat cu studierea unor articole, intr’o afacere comercială, după cite am zărit. TJn Interview dezminţit II explic scopul vizitei. Işî reaminteşte dacă in luna asta a avut vre-un interview cu vre-un ziarist străin. Nu ştiu, zice dinsul, ceea ce sint sigur e că numai doi ziarişti s’au prezentat, şi aceştia sint francezi, din cari unul a venit acum cinci zile, cu o zi înainte de hotărîrea Curţeî. Nimic altceva. De aici ara dedus clar că interviewul fusese absolut imaginar. Odată găsit acolo, am pus aceste întrebări advocatului lui Dreyfus. Adev Iru. Liberarea lui Piequart — Care e formalitatea de umeluinţat în punerea lui Piequart in libertate provizorie ? Omul acesta, zice el, avu nenorocul să cadă in mina unor persoane cari il urăsc peste măsură. Dacă advocatul lui vă cere punerea in libertate provizorie, ar fi o mirare s-o capete. Ca ai justiţia militară are facultatea să refuze, pentru un motiv oarecare, această cerere. Şi, contrar ziselor publicate în Le Temps, Piequart azi aparţine justiţiei militare, cu toate că a fost mai iutil sub autoritatea civila, si deci cererea va fi adresată acelei militare, şi apoi, dacă va fi liberat de acolo, dacă zic, va fi nevoie de o cerere către justiţia civilă, care posedă legi clare, tară echivoc, şi definitive. Să presupunem că nu pun in libertate provizorie, atunci rămine să aşteptăm ordonanţa definitivă a Curţei de casaţie. Ştiţi că in ordonanța de Joi Curtea obligă comunicarea pieselor concernînd cele două procese Piequart. Curtea, luind in analiză motivele materiale de urmărire si găsind că nu e loc de judecare prealabila, atunci Piequart nu se va mai prezenta nici Înaintea consiliului de rezbel, nici a tribunalului corecţional, pentru că nici o jurisdicție nu va fi capabila de urmărire, atunci cind fapt material ori moral nu există. Se poate însă şi contrariul, ceea ce e foarte greu de admis, ştiind legalitatea, nepartinirea Curţei de casație, se poate ca sa se găsească un motiv de acuzare nestrămutat, dar și atunci soarta condamnare a lui Piequart va depinde de hotărîrea definitiva a Casaţiei, unde se va specifica calea de urmărire, hotărîre de care judecătorii lui Piequart vor trebui să ţie seamă. E un fel de cale bătută de curtea de casaţie, pa unde consiliul de rezbel va trebui să calce ca să urmărească pe generosul Piequart. Aceasta e un scurt, aceea ce cred eu. — Atunci, lucrul e clar, zic eu, Piequart va fi scapat fără dor și poate. — Aceasta e convingerea mea. Lebrun-Renault — Dacă’mi permiteţi, cum rămine cu Lebrun-Renault, celebrul purtător de mărturisiri, care a declarat alaltăeri unei rude de a lui că Dreyfus n’ar fi mărturisit nimica? — Ah! Lebrun-Renault e bolnav, creierul lui e detractat.. — Face parte din școala lui Paty de Clam? întrerupsei. Readucerea, lui Dreyfus — Nu, mai râu chiar. Paty de Clam e inteligent, e superior, toate maşinaţiile conduse de ei probează lui creier altfel construit decît al lui Lebrun-Renault. Acest bolnav avea nevoe să -şi audă numele pronunţat. Şi-a găsit mijlocul. Dacă e posibil să crezi in mărturisirile lui Dreyfus, cînd faptele, sint protivnice“! Asupra acestui Lucru, vă pot spune că Lebrun-Reniult va fi ascultat cam pe la sfîrşit. Dacă la depunere va susţine că Dreyfus a făcut mărturisiri, atunci fatal Curtea va da o ordonanţă de confruntare intre condamnat şi intre martor, deci de aducerea lui Dreyfus în Franţa. De nu, cum e sigur, Dreyfus va rămine acolo pină la ancheta totală a Curţei de casaţie. Ceea ce poate să mă încredinţeze mai mult, că Dreyfus nu va fi curind rechemat in ţară, e transmiterea pieselor de către Demange. Tot ce se zice, tot ce se publică sint numai vorbe, numai poveşti. Cit va dura ancheta — Cît timp va dura ancheta? — Cu faptele noi cari intră in raza de acţiune a anchetei nu cred să se sfirşeasca mai curind de două luni de zile. Două luni, zic aproximativ. Se poate ca primăvara să ne apuce fără ca să se fi terminat întreaga afacere. Din Romînia Aici întrerupsei convorbirea, căci nu venii să ’l impedic din lucru. M’am depărtat pină ’n mijlocul biroului, cînd advocatul, conducîndu-mă, m’a întrebat pentru ce ziar din Rominia mă prezint. ■BBoHBEKsnanKKSBEBBeeseeBi FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL* - 20 -SECHESTRATUL SOMAM PARIZIAN de JULES de GASTYNE PARTEA INTRA VII Chiar în dimineaţa zilei în care s’a Început povestirea noastră, amploiaţii nici cu gînd nu’şi dedeau, sosind la ora şoapte şi jumătate, pentru a se apuca de lucru ca de obiceiu, că erau deja oameni în cabinetul direcţiunei deasupra lor. Uşierii sosind fuseseră uimiţi de a găsi uşa de intrare deschisă şi străănuseră repede încăperile cu un aier neliniştit, temîndu-se ca nu cumva vre-un hoţ să se fi introdus în birai în timpul nopţeî. Unul dintr’înşii rămăsese ca încremenit văzînd în cabinetul directorial pe directorul şi încă pe un alt personaj pe care n’avusese timp să’l vază. Se dăduse numai de cît îndărăt cu cîţîva paşi şi comunicase celorl’alţi descoperirea sa. Aceştia nu se arătaseră mai puţin surprinşi ca dînsul. — Domnul director, adăugase servitorul, nu era cîtuși de puțin bine dispus, căci figura sa îl speriase și vocea lui aspră îl pironise pe loc, cu un fior în tot corpul. — Să nu mă deranjeze nimeni! strigase d-l Samuel. Fără îndoială că se petrecea ceva extraordinar, căci pentru întîiași dată II vedeai! pe domnul director la ora asta. Acesta părea a convorbi cu aprindere cu cel-I’alt personaj, dar vorbiafi englezeşte şi el nu pătase pricepe nimic din conversaţia lor. Mai fericiţi de cît uşierul, cititorii noştri vor şti îndată cine era per- sonajul care se găsia la Samuel Moore şi ceea ce’i zicea el. Acest om era doctorul Burke, care sosia din Londra. Burke prevenise prin telegramă pe asociatul său, dîndu-i întîlnire la birou pentru ora sosirei trenului. Era pentru o afacere extrem de urgentă. Samuel fusese ca zăpăcit aflînd că era vorbă de frate-săfi, că acesta trăia încă și ea dosise din spitalultemuitâ. — Trebuie sft’l prindem, zise eh trebuie să punem iar mina pe ei! — Am încercat... — Și n’ai izbutit ?... — Nu. — Dar ai dat ordine să’l caute... și este căutat? — il caută, dar n’o sâ’l găsească în Londra. — De ce nu ? — Pentru că bănuiesc că a trecut în Franţa... Samuel îngălbenise. — In Franţa ! Şi cum oare ? Cu ce ? — Se poate oare şti vreodată ?... — Dacă este în Franţa, va fi arestat în Franţa, zise Samuel... —Aveţi împuternicirile necesare? — Am tot ce-mi trebuie. — Va fi un simplu drum de plătit. Doctorul dete din cap. — Tare mi-e frică, zise el, că lucrurile n’o să meargă tocmai așa cum ne închipuim noi. — Cum așa? — Vor trebui formalități pentru extrădare... Dar dacă o să se dea crezămint vorbelor lui? — Cum o să se crează ce spune un nebun?! — Vezi că n’are aerul unul nebun, dar, știi, de loc. Samuel avu un zîmbet disprețuitor. — Intre el și noi nu se va ezita... »Oare Thomas Moore n’a murit deja de mult ?... „Și acest James Myler nu e oare un nebun care are monomania da a se lua drept Thomas Moore după ce a voit să se facă să treacă drept regina Engliterei ?... — Nu zic, și sper chiar că n’o să avem nici un bocluc; dar totuși nu voia fi liniștit cit timp acest mizerabil nu va fi recăzut in mîîniie noastre. — Asta nu va întîrzia. Trebuie aă fie fără mijloace. In acest moment cineva bătu binișor la ușe. Era secretarul general care se prezenta. Văzindu’l pe d. Burke, pe care ’l cam cunoștea puţin, în conversație cu directorul, voi să se retragă, dar Samuel il reținu. — Intră, domnule. Apoi adăugă : — Al a’mî vorbi ? — Era pentru o afacere de serviciu, dar nu vreau să deranjez pe d. director. — Nu mă deranjezi, vorbește ! Amploiatul înarmă mai aproape de birou și povesti ce’l aducea. In ajun, destul de tirziu, în momentul în care biroul era să se închiză, un om cu mutra cam suspectă se prezentase pentru a încasa un cec. Cum n’avea hîrtii cari să’i poată justifica identitatea, casierul la care el se adresase i’l trimisese îndărăt. — Suma e importantă? — Nu, domnule director... Douăzeci de lire. — Și trăgătorul ? — Trăgătorul a un birtaș din Londra cu care noi am făcut cîteva afaceri. — Cum justifică omul posesiunea acestui cec? — Cînd i-am pus această întrebare, a părut foarte încurcat... — E un francez ? — Nu, domnule director... Zice că e englez. — Şi unde locueşte ? — Locueşte în Londra. — Ce adresă ? — Mi-a dat adresa birtaşului. — De mult e în Paris ?... — Acum a sosit... — Ce vine să facă aici ?... — Mî-a dat un răspuns cam vag... vine aici să’şî caute o poziţie. — Ţi-a dat numere Iui ? — Da, domnule director, și acest nume tocmai m’a frapat. — Dar ce nume e acela ? — Thomas Moore. O aceeași tresărire de uimire zgudui pe Samuel și pe Burke. Secretarul se opri, mirat. Dar cei doi nătărăi, după ce’și aruncaseră unul altuia o privire de înțelegere, se stăpîniră și se reculeseră. — Și omul acesta trebuie să se mai întoarcă ?... întrebă directorul. — Azi dimineață, domnule director. — Bine, ai să primești d-ta în persoană și ai să mi-i aduci mie... Comptez pe d-ta! Amploiatul se inclină și eși. Cind fu afară din cabinet, cei doi complici se priviră din nou. — Iat-o întîmplare ! murmură Samuel. — Chiar diavolul ni’l aruncă din nou în mîlnî, zise doctorul. Apoi, amîndoi se chibzuiră cu vioiciune. Directorul trebuia să primească pe omul la ei, sa’l oprească. In acest timp, Burke, prevăzut cu mandatul sau, trebuia să meargă să cheme agenți. Aceştia trebuiau să-l ia în primire la eşirea lui din casa de bancă pentru a nu se face scandal, apoi, tot în ziua aceea avea să fie reexpediat în Londra subt o pază bună. (To urma)