Adevěrul, decembrie 1898 (Anul 11, nr. 3369-3396)

1898-12-04 / nr. 3372

Vîneți 4 Decembrie 1898 IMPRESIUNI şi PALAVRE ţDia eorest.­.­­,u Chiţibuş cu cititoarele sale Sfintă naivitata Cum se cunoaşte, biată copilă, că nu cu­noşti viaţa, că ai de abia şas­epre-zece sui! E foarte frumos ceea ce spui, e duios chiar acest avînt nobil de a aduce la po­căinţă pe acel ce azi iţi cheltueşte tine­reţea şi averea cu femeile pierdute. —Cum, crezi d-ta, îmi zici tu, că un om cît de obişnuit ar fi el cu petrecerile şi simţirile zgomotoase, ce astăzi gusta lingă femei nebune, nu poate simţi şi deosebi tresăritul ce i-ar da o iubire caldă şi ne­­vinovată, crezi că ar fi o mîngîere trecă­toare ? Toate sînt frumoase, dar încă odată, nu cunoşti viaţa. Acel pe care îI iubeşti, de sigur că o dragoste ca a ta de fată tînără şi bogată Voi măguli, i-ar gîdeli amorul lui propriu­ şi cum este pe cale a se ruina... cînd va pierde cu totul averea, nu zic ba,îţi va întinde mina şi te va lua în căsătorie! Ce nefericiţi însă veţi fi amîndoi! El, de­prins cu o altă viaţă, cu simţurile tocite, in­existenţa dogoritoare care a dus-o,se va plic­tisi într’o săptămînă lingă tine, îi va părea serbădă această dragoste nepricepută, a­­ceste sentimente banale, întreg repertoriul amoros pe care ţi-l dă educăţiunea ce-o capeţi în şcoale şi în societate, în acest mijloc quasi-onest. Poate dacă ai face parte din acea categorie de foto pe cari Marcel Prevost le-a botezat Demi-vierges, poate i-ai conveni mult mai bine, de­cit eterna fecioară cu idealuri sfinte, cu pa­siune curată, dar teribil de plictisitoare, pentru omul care a scoborît şi urcat de a­­tîtea ori scara tuturor dragostelor şi care, blazat, acum caută senzaţii noi, puternice, supreme, pentru a putea vibra încă. Ce vei face tu lingă un asemenea om, feri fireşte, iubitor, capabil să se sacrifice pentru tine, dar care se va simţi neferi­cit totuşi, va regreta nebuna lui tinereţe, cînd işi cheltuia averea moştenită şi sănă­tatea ? Ori cit s’ar ascunde, ori cît ar pune pe faţă masca veseliei şi a mulţumirei, to­tuşi tu vei zări că el se plictiseşte şi că nostalgia trecutului îi este veşnic înaintea ochilor.... Zici că e l vorbesc de rău. De loc. Cea mai bună dovadă o ai în faptul că am vorbit la persoana întîia de plural, că am zis noi, că nici eu nu mă consider mai bun de­cît el, că poate şi eu aşi fi tot în aceeaşi tristă stare dacă o fiinţă ideală ca tine şi-ar lega ori ar voi să-şi lege viaţa cu mine. Ceea ce însă spun nu ţi se întîmplă numai ,e. E aproape cazul general al. căsătoriilor,­­ cari bărbatul vine cu un bagaj amoros pe­­.isprăvite, se însoară atunci cînd s’a săturat de viaţă şi dezgustat de ea, pe cînd tînăra fecioră vina în braţele lui plină de iluzii şi de ardoare ! Şi tu mai ai marele defect de a fi bogată. Cîţi nu-ţî vor vina zestrea, luîndu-te pe tine ca ac­cesoriul ei, cîţi nu-ţi vor ciura im­nul dra­gostei, ette asalturi nu vei suferi şi la ce probe teribile vei fi supusă, ca să deosi­­beşti falsa patimă de pasiunea adevărată! Deschide dar ochii mari, priveşte, şi mai alea de poţi, veni, desfă­cutele vieţei şi dacă un sfat iţi poate folosi îl vei avea. Despine, de la mine, pe ast mă pot pri­cepe. Chiţibuş­tea­nu, căpitan Lelescu, locotenent Sta­­vri, sub-locotenen Du­mitrescu, Sache- ‘ lary, Codreanu, Ursu Carp, Efsepian, Carniol şi Flitman. Hoţii In seara de 26 Noembrie, pe cînd încă se aflau vre-o cîţi­va oameni la câr­ciuma­rul Ianoş Ignat din secţia Bise­rica Comuna Sl­ânic, o bandă de hoţi, în număr aproximativ de 14, a bătut şi jefuit fie,bani şi obiecte pe sus-numitul circiumar, cit şi pe oamenii cari se a­­flau in circiumă, luîndu-le pină şi su­manele. Atît jandarmii, sub conducerea aghiotantului Sbărcea, cit şi primarul Slânicului se află­­în urmărirea hoţilor, cari se speră că vor fi prinşi, de­oare­ce sint din comuna Grozeşti. Victimele intr’o stare desperată, au fost aduse şi internate in spitalul local secţia d-lui dr. Gheorghiu. Diverse Din inţiativa unui comitet se va da în seara de 6 Decembrie un mare bal, in salonul Hotelului Regal, în folosul săracilor, iară osebire de religie şi na­ţionalitate.» In Tg.-Ocna s'a înfiinţat un club, Concordia, fără caracter politic. * Peste 200 locuitori au adresat o pe­tiţie regelui prin care se pling că sunt persecutaţi de administraţie, pentru că au votat cu opoziţia. Cor. Revista publicaţiimilor Moţiuni de drept constituţional şi administrativ, pentru uzul şcoalel­or pu­blice din ţară, de Alex.. Pretorian, ediţia a IV-a, Librar-Editor Leon Alcalay,­­in vol. de 116 pagini. Preţul 1 lefi. Albina, cunoscuta revistă populară săp­­timinala, a împlinit deja anul şi colecţiu­­nea ei alcătueşte două frumoase volume coprinzînd la total 1600 de pagini, cari pot forma o întreagă revistă literară şi so­cială a anului trecut.. Abonamentul anual # 5 Ioi în toată ţara. Din Tîrg-Ocna (Coresp. particulară a «Adevărului») Serată. — Hoţii. — Diverse. Şi la noi ca în toate oraşele s’afi în­ ceput seratele la Club. Simbătă 21 Noi­em­brie a avut loc cea dintlin serată dan­santă, la care s’a petrecut foarte bine. Printre cel de faţă sa aflau şi d-rele Elena Poppa, Lascar, Cian­c, Stanea, Iordachescu, Istrati, Sandu, Carniol şi Roşanu; d-nele Iliad, Epureanu, Lascar, Talianu, Poppa, Ciai­c, Sandu, Carniol şi Roşanu; d-nii Eliad, Lascar, I. Ta­lia­nu,­ Poppa, Sandu, locotenent Epu- Din Piteşti (­Corespondenţă part. a Adevărului) E Noul consiliu.—Divizia la Piteşti.— Inchiderea pareurilor-santane Noul consiliu comunal, intrunindu-se, s’a constituit, alegind ia unanimitate de voturi ca primar pe domnul Efti­­mie Ionescu, iar ca ajutor pe domnul Lambe T. Purcăreanu. Noul consiliu îşi propune o serie de îmbunătăţiri la comună, ca aducerea a­­peî, pavarea oraşului, prelungirea bule­vardelor Carol şi Elisabeta şi ilumina­rea oraşului. Numai de n’ar veni alta evenimente cari să’l pună în imposibilitate de a traduce in realitate cele ce voese şi este reclamat de abita timp de întreg oraşul. Divizia la Piteşti In­ ultimele sale şedinţe, consiliul ge­neral al judeţului Argeş, printr’un vot al sau, a manifestat dorinţa de a se muta divizia de la Tîrgovişte la Pi­teşti. Se ştie că înainte divizia îşi avea re­şedinţa la Piteşti. Din calcule militare sau politice, sub conservatori, a fost mutată la Tîrgovişte. Se speră că, grafie stăruinţelor re­prezentanţilor judeţului din Cameră şi Senat, divizia va fi mut­a in Piteşti, reparindu-se ast­fel nedreptatea făptuită faţă de oraşul nostru. Discuderea cafaurilor-santane In urma hotărirei luate de consiliul comunal, cele doua cafenele-santane vor fi închise zilele acestea. Aceasta în urma deselor scandaluri ce se întîmplă in aceste localuri, scan­daluri însoțite adesea de bataie. Gallus. spu­re teatrale Azi Joi se dă la Teatrul Naţional pentru prima oară Vornicul Boc­oc de d. V. A. Ureche. Simbătă acelaş spectacol. * Vineri la operă se dă pentru a doua oară Faust de Gounod, cu d-na Nuo­­vina în Margareta.* La 6 Decembre se dâ la Ateneu o mare reprezentaţie în beneficiul socie­­tăţei Macedo-Romîne. De­sigur că naţionaliştii işi vor face o datorie să asiste la această reprezen­taţie.* La 4 Decembre se dă la Teatrul Lyric o reprezentaţie în beneficiul cunoscu­tului actor­­­. N. Hagiescu. Trn bnemreştean pe zi Locot. Wladimir Oooia E roşior, deci băiat levent, şi face parte din regimentul al 4-lea al acestei cavalerii care face admiraţia străinilor. E tînăr, cult şi, ca şi ori şi ce ostaş, are In giberna lui epoletul de general. Per. Cu această ocazie d. I. L. .Caragiale va citi cîte­va bucăţi literare. * Marţi se va da pentru a doua oară la Teatrul National Avarul, care a fost atît de bine primit de public Marţea trecută.* Le Teatrul Boulevard au mare succes bicicliştii, comicul Ganivet şi Chezzi. CARNETUL JUDICIAR Divorţ D-na Fiorica Ştefănescu o femee tî­nără şi nelipsitul suliman al femeilor care se respectă nu-i lipseşte după obraz. După îmbrăcăminte îţi vine să crezi că-i cine ştie ce bogăţie mare în casa ei, cu toate că nici ea n’a avut vre-o zestre cind s’a măritat şi nici de barbatu-sau nu’î vre-o pricopseală. Are şi el o sută cinci­zeci lei pe lună de la o fabrică, unde mâzgăleşte nişte condici de dimineaţă pină seara. Cucoana însă-i tînără şi fru­m­uşică, două calităţi cari în vremea de astăzi sint curată avere. Deci, la o parte voi proştilor şi nătărăilor, cari îndrăzniţi să o întrebaţi de unde îşi face d-na luxul! Dar, vedeţi, acest amor pentru lux a adus stingerea amorului pentru bărbatul ei. De aci certuri şi neînţelegeri şi la urmă proces de divorţ. Procesul de di­vorţ l’a intentat cucoana. Motivele ? Băr­batul o bate, nu-i dă întreţinerea, nu-i face mode, o­­insultă cum e mai răi?“ Ca să dovedească cele afirmate, recla­manta şi-a adus martori un frate, o soră şi pe mama eî. — Ştiu, d-le preşedinte, că cumnatul meu bate pe soru-mea şi nu-i aduce ce-i trebue, depune fratele reclamantei. In­tr’o zi a închis-o în pivniţă, unde i-a dat o strachină de apă şi o bucată de pîine ca la găini. —Cumnatul meu este un răfl, un săl­batec, depune sora. Tot-d’a­una se îm­bată şi face scene soru-mi. Dacâ-î intră şi ei în casă vre’o cunoştinţă, d lui îşi propune fel de fel, o insultă cu vorbele cele mai murdre. — Vă rog, d-le preşedinte, s’o între­baţi pe iubita mea cum­năţica, de unde avea scumpa mea nevastă parale pentru luxul pe care ’l duce ? intervine soţul. — Ah! răspunde cumnata strîmn­înd nasul cu dispreț. Mă mir cum nu ’î e ru­șine să facă așa întrebare ! Pă ce că n’a fost in stare să ia măcar o roche soru­­mi, tot el să întrebe dă unde ? Asta-i prea, prea . Ea și le face, că-i femee vrednica. La acest argument soțul nu mai zice nimic, în vreme ce mama soacră, după ce jură pe sfînta cruce depune: — Gineru-meu, d-lor judecători, e un stricat şi un tîrîe-brîu. Şi e rou şi e be­ţiv. Cînd se îmbată nu ştie ce face. Pă fle-mea, săraca, o bate, o insultă, o în­jură ; într’o zi a strîns’o de gît şi mă mir cum n’a omorît’o; în altă dată a azvîrlit cu lampa după ea; în alta a dat în ea cu cuţitu.’E om rău şi pace. Nu mai e de trăit cu el! Şi nici n’o îngrijeşte. Dă Paşte a cerut şi ea să-i facă o rochiţă dă mătase, că a ajuns să poartă mătase toate mahalagioaicele. Da’ el n’a vrut. A zis că n’are cu ce. Cum să n’aibă ? Dă ce e bărbat? La cele mărturisite de soacră, bărba­tul nu mai face nici o obiecţiune: m­aî mult, la întrebarea preşedintelui, spune şi el că aşa este, în vreme ce soţia sa se întoarce într’o parte şi rîde. După ce termină cu ascultarea mar­torilor, tribunalul amînă procesul pen­tru pronunţarea hotărirei. Gondolă. REMENTO — Joi 3 Decembrie 1898 — — Conferinţa d-lui N­. Caloianu, Exilul lui Ovidiu, la Ateneu. Spectacole.. Teatrul Naţional. — Vornicul Bu­cioc, dramă în cinci acte, de V. A. Urechi. Teatrul Lyric. — Le Grand Mogol Palatul Ateneului. — Concertul d-nei Beatrice Riedhorst. Sala Mitică Georgescu.— Teatru de varietăţi. Teatrul Bulevard. — Teatru de va­rietăţi. Sala Alcazar.—Teatru de varietăţi. Sala Bragadiru. — Concert de or­chestră. IIIII Dorohoia (Corespond. particulară a «Ade­vĕr­ului») Bal Un bal splendid a avut loc Simbătă 28 Noembrie, în saloanele, admirabil aranjate şi iluminate, ale d-lui G.Bur­­ghele, primarul oraşului Dorohoia, la care a participat toată elita dorohoiană. In total vre­o sută de persoane, dame şi bărbaţi, în cap cu domnul Dim. Mo­­ruzzi, prefectul districtului Dorohoia. S’a dansat şi petrecut de minune pină in ziua albă, în accentele melo­dioase ale unei orchestre civile, con­dusă de vestitul artist-lăutar Ionică Barbu din Iaşi, oferindu-se tuturor doamnelor şi domnişoarelor frumoase camelii şi buchete de flori de către a­­mabila gazdă, onorurile recepţiunei fiind făcute de către doamna Emilia Calcan­­­traur, cu recunoscuta d-sale afabi­litate. Bufet permanent şi foarte abondent nn de toate, asortat în mare parte de la casa Capşa din Bucureşti, a fost pus la dispoziţia tuturor. De la 2 pînâ la 5 ore un supeu bogat de patru serii, cu o bogată variaţie de mincări, torţe, fructe şi vinaţuri de Odobeşti, Cotnari şi Champagne, a fost servit apoi. Printre dansatori se remarcară şi un număr de 6 ofiţeri din reg. de călăraşi din Botoşani, pe lingă mal toţi ofiţerii garnizoanei locale. De la început pină la sfîrşit, d-nul Burghele a fost de-o mare neobosinţă şi amabilitate întru îndeplinirea onoru­rilor de gazdă, cari au lăsat o impresie şi o amintire ce nu se vor şterge multa vreme din minţile şi inimile numeroa­sei și distinsei azistențe. Corespondent. rattere-Arte-Stiint­e In orasul Besanson din Franta se va ridica in curind un monument spre glo­ria lui Victor Hugo.* Profesorul La bou­ltiere, unul din cei mai iluștri membri ai Academiei de me­dicină din­ Paris, a murit. * Una din stradele din Paris va purta pe viitor numele Feuiard, in memoria doctorului cu același nume, celebru prin lucrările sale,asupr­a dermatologiei, mort cu ocazia catastrofei de la bazarul de caritate. Celebrul romancier englez William Black, autorul a o mulțime de romane devenite populare, a murit. Dintre scri­erile sale cităm : Kelmeny, Une fille d'Heth, Aventures d un Phaeton, Une princesse de Thulé, etc. * D-na Dr. I. Kiriac a făcut in cursul lunei Noembrie curent la casa sa de sănătate din strada Sf. Ionică 8, un număr de operaţii din cele mai intere­sante şi cu cel mai deplin succes. Ast­fel, a operat o persoană venită din Rusciuc care suferea de tuberculoză a organelor genitale. Acest bolnav fusese deja operat la Viena in două rînduri, dar fără succes. Intrînd in sanatoriul d-lui dr. Kiriac acesta a reuşit printr’o operaţiune sa’l vindice complect. Aceasta e una din cele mai noî ope­raţiuni. Al doilea caz e cu privire la un co­merciant din Roşiori de Vede care sufe­rind de inflamaţie la intestine (apen­dicita supurată) d-na dr. Kiriac i-a des­chis pintecete scoţîndu-i o mare cantitate de puroin. Bolnavul e in stare perfecta. Cazul al treilea e relativ la un d­n din Olteniţa care suferea de 50 de ani de boală foarte curioasă şi cu totul rară a piciorului, venită in urma reu­matismului; d.dr. Kiriac printr-o opera­ţie a reuşit să vindece spre mirarea bolnavului această boală atit de vechia. Cazul al IV-lea priveşte pe o femee din oraş, strada Căluşeilor. Această fe­mee in urma facere­ a căpătat o supu­­raţie in basm­. Dinsa fiind adusă şi sanatoriu, d. dr. Kiriac i-a deschis pin­­tecele scoţindu-i o cantitate enormă de puroiu. Azi bolnava e pe deplin sană­­toasa. Premia esei la «Moda Iliustrată» In urma numeroaselor cereri primite de la abonatele şi cititoarele «Modei Ilustrate», de a le oferi ca premii di­ferite obiecte necesare şi de toaleta, administraţia acestei reviste s’a adre­sat corespondentului ei din Paris, care a şi reuşit să-şi procure de la una din cele mai renumite case franceze un număr foarte restrîns de cvasi talii negre da pene de struţ. Aceste evantalii executate cu cea mai mare fineţe sunt de o eleganţă rară. In comerţ preţul lor este de cel puţin 15 lei bucata, pe cinci pentru abona­tele şi cititoarele «Model Ilustrate» ele se pot obţine pentru preţul extrem de redus, de tel 6 bucata in schimbul bo­nului respectiv care este a se detaşa din «Moda Ilustrată» No. 48 ce apare Simbătă 5 col. şi a se inainta admi­nistraţiei «Model Ilustrate» str. Sărin­dar No. 11. Pentru provincie a se adău­­ga portul de lei 1.20. îndemnăm clar pe abonatele și citi­toarele «Model Ilustrate» de a profita de această rară ocaziune, numărul evan­­taliilor fiind—după cum am spus deja mai sus — foarte restrîns. Interview cu Mornard La B­ornard.—Cazul Pingustri.—Le brua-îianault. — Aducerea lui Dreyfus. Am văzut un interview cu advocatul Mornard publicat intr’un ziar din ţară. M’am prezintat şi eu la locuinţa advo­catului Mornard, strada Monsigny n­ rul 17. Urc trei caturi. Dau carta şi aş­tept. Cîte­va minute în urmă sint intro­dus în biroul de lucru, unde advocatul Mornard se găsea înaintea mesei ocupat cu studierea unor articole, intr’o afa­cere comercială, după cite am zărit. TJn Interview dezminţit II explic scopul vizitei. Işî reamin­teşte dacă in luna asta a avut vre-un interview cu vre-un ziarist străin. Nu ştiu, zice dinsul, ceea ce sint sigur e că numai doi ziarişti s’au prezentat, şi aceştia sint francezi, din cari unul a venit acum cinci zile, cu o zi îna­inte de hotărîrea Curţeî. Nimic alt­ceva. De aici ara dedus clar că interviewul fusese absolut imaginar. Odată găsit acolo, am pus aceste în­trebări advocatului lui Dreyfus. Adev Iru. Liberarea lui Piequart — Care e formalitatea de umeluin­ţat în punerea lui Piequart in libertate provizorie ? Omul acesta, zice el, avu nenoro­cul să cadă in mina unor persoane cari il urăsc peste măsură. Dacă advocatul lui vă cere punerea in libertate provi­zorie, ar fi o mirare s-o capete. Ca ai justiţia militară are facultatea să re­fuze, pentru un motiv oare­care, această cerere. Şi, contrar ziselor publicate în Le Temps, Piequart azi aparţine justi­ţiei militare, cu toate că a fost mai iutil sub autori­ta­tea civila, si deci cere­rea va fi adresată acelei militare, şi a­­poi, dacă va fi liberat de acolo, dacă zic, va fi nevoie de o cerere către jus­tiţia civilă, care posedă legi clare, tară echivoc, şi definitive. Să presupunem că nu­ pun in liber­tate provizorie, atunci rămine să aş­teptăm ordonanţa definitivă a Curţei de casaţie. Ştiţi că in ordonanța de Joi Curtea obligă comunicarea pieselor concernînd cele două procese Piequart. Curtea, luind in analiză motivele mate­riale de urmărire si găsind că nu e loc de judecare prealabila, atunci Piequart nu se va mai prezenta nici Înaintea consiliului de rezbel, nici a tribunalu­lui corecţional, pentru­ că nici o juris­dicție nu va fi capabila de urmărire, atunci cind fapt material ori moral nu există. Se poate însă şi contrariul, ceea ce e foarte greu­ de admis, ştiind legalita­tea, nepartinirea Curţei de casație,­ se poate ca sa se găsească un motiv de acuzare nestrămutat, dar și atunci soarta condamnare a lui Piequart va de­pinde de hotărîrea definitiva a Casaţiei, unde se va specifica calea de urmărire, hotărîre de care judecătorii lui Piequart vor trebui să ţie seamă. E un fel de cale bătută de curtea de casaţie, pa unde consiliul de rezbel va trebui să calce ca să urmărească pe generosul Piequart. Aceasta e un scurt, aceea ce cred eu. — Atunci, lucrul e clar, zic eu, Piequart va fi scapat fără dor și poate. — Aceasta e convingerea mea. Lebrun-Renault — Dacă’mi permiteţi, cum rămine cu Leb­run-Rena­ult, celebrul purtător de mărturisiri, care a declarat alaltă­­eri unei rude de a lui că Dreyfus n’ar fi mărturisit nimica? — Ah! Lebrun-Renault e bolnav, cre­ierul lui e detractat.. — Face parte din școala lui Paty de Clam? întrerupsei. Readucerea, lui Dreyfus — Nu, mai râu chiar. Paty de Clam e inteligent, e superior, toate maşi­naţiile conduse de ei probează lui cre­ier alt­fel construit de­cît al lui Le­­brun-Renault. Acest bolnav avea nevoe să -şi audă numele pronunţat. Şi-a gă­sit mijlocul. Dacă e posibil să crezi in mărturisirile lui Dreyfus, cînd faptele, sint protivnice“! Asupra acestui Lu­cru, vă pot spune că Lebrun-Reniult va fi ascultat cam pe la sfîrşit. Dacă la depunere va susţine că Dreyfus a fă­cut mărturisiri, atunci fatal Curtea va da o ordonanţă de confruntare intre condamnat şi intre martor, deci de a­­ducerea lui Dreyfus în Franţa. De nu, cum e sigur, Dreyfus va rămine acolo pină la ancheta totală a Curţei de ca­saţie. Ceea ce poate să mă încredinţeze mai mult, că Dreyfus nu va fi curind rechemat in ţară, e transmiterea pie­selor de către Dem­ange. Tot ce se zice, tot ce se publică sint numai vorbe, nu­mai poveşti. Cit va dura ancheta — Cît timp va dura ancheta? — Cu faptele noi cari intră in raza de acţiune a anchetei nu cred să se sfirşeasca mai curind de două luni de zile. Două luni, zic aproximativ. Se poate ca primăvara să ne apuce fără ca să se fi terminat întreaga afacere. Din Romînia Aici întrerupsei convorbirea, căci nu venii să ’l impedic din lucru. M’am de­părtat pină ’n mijlocul biroului, cînd advocatul, conducîndu-mă, m’a întrebat pentru ce ziar din Rominia mă prezint. ■BBoHBEKsnanKKSBEBBeeseeBi FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL* - 20 -SECHESTRATUL SOMAM PARIZIAN de JULES de GASTYNE PARTEA INTRA VII Chiar în dimineaţa zilei în care s’a Început povestirea noastră, amploiaţii nici cu gînd nu’şi dedeau, sosind la ora şoapte şi jumătate, pentru a se apuca de lucru ca de obiceiu, că erau deja oameni în cabinetul direc­­ţiunei de­asupra lor. Uşierii sosind fuseseră uimiţi de a g­ăsi uşa de intrare deschisă şi stră­­ănuseră repede încăperile cu un aier neliniştit, temîndu-se ca nu cum­va vre-un hoţ să se fi introdus în bi­rai­ în timpul nopţeî. Unul dintr’înşii rămăsese ca în­cremenit văzînd în cabinetul direc­torial pe directorul şi încă pe un alt personaj pe care n’avusese timp să’l vază. Se dăduse numai de cît îndărăt cu cîţî­va paşi şi comunicase celor­­l’alţi descoperirea sa. Aceştia nu se arătaseră mai puţin surprinşi ca dînsul. — Domnul director, adăugase ser­vitorul, nu era cît­uși de puțin bine dispus, căci figura sa îl speriase și vocea lui aspră îl pironise pe loc, cu un fior în tot corpul. — Să nu mă deranjeze nimeni! strigase d-l Samuel. Fără îndoială că se petrecea ceva extraordinar, căci pentru întîiași dată II vedeai! pe domnul director la ora asta. Acesta părea a convorbi cu aprin­dere cu cel-I’alt personaj, dar vor­­biafi englezeşte şi el nu pătase pri­cepe nim­ic din conversaţia lor. Mai fericiţi de cît uşierul, cititorii noştri vor şti îndată cine era per- sonajul care se găsia la Samuel Moore şi ceea ce’i zicea el. Acest om era doctorul Burke, care sosia din Londra. Burke prevenise prin telegramă pe asociatul său, dîndu-i întîlnire la birou pentru ora sosirei trenului. Era pentru o afacere extrem de urgentă. Samuel fusese ca zăpăcit aflînd că era vorbă de frate-săfi, că acesta trăia încă și ea dosise din spitalul­­temuitâ. — Trebuie sft’l prindem, zise eh trebuie să punem iar mina pe ei! — Am încercat... — Și n’ai izbutit ?... — Nu. — Dar ai dat ordine să’l caute... și este căutat? — il caută, dar n’o sâ’l găsească în Londra. — De ce nu ? —­ Pentru că bănuiesc că a trecut în Franţa... Samuel îngălbenise. — In Franţa ! Şi cum oare ? Cu ce ? — Se poate oare şti vre­o­dată ?... — Dacă este în Franţa, va fi a­­restat în Franţa, zise Samuel... —Aveţi împuternicirile necesare? — Am tot ce-mi trebuie. — Va fi un simplu drum de plătit. Doctorul dete din cap.­­ — Tare mi-e frică, zise el, că lucrurile n’o să meargă tocmai așa cum ne închipuim noi. — Cum așa? — Vor trebui formalități pentru extrădare... Dar dacă o să se dea crezămint vorbelor lui? — Cum o să se crează ce spune un nebun?! — Vezi că n’are aerul unul nebun, dar, știi, de loc. Samuel avu un zîmbet disprețuitor. — Intre el și noi nu se va ezita... »Oare Thomas Moore n’a murit deja de mult ?... „Și acest James Myler nu e oare un nebun care are monomania da a se lua drept Thomas Moore după ce a voit să se facă să treacă drept regina Engliterei ?... — Nu zic, și sper chiar că n’o să avem nici un bocluc; dar totuși nu voia fi liniștit cit timp acest mi­zerabil nu va fi recăzut in mîîniie noastre. — Asta nu va întîrzia. Trebuie aă fie fără mijloace. In acest moment cine­va bătu bi­nișor la ușe. Era secretarul general care se prezenta. Văzindu’l pe d. Burke, pe care ’l cam cunoștea puţin, în conversație cu directorul, voi să se retragă, dar Samuel il reținu. — Intră, domnule. Apoi adăugă : — Al a’mî vorbi ? — Era pentru o afacere de ser­viciu, dar nu vreau să deranjez pe d. director. — Nu mă deranjezi, vorbește ! Amploiatul înarmă mai aproape de birou și povesti ce’l aducea. In ajun, destul de tirziu, în mo­mentul în care biroul era să se închiză, un om cu mutra cam suspectă se prezentase pentru a încasa un cec. Cum n’avea hîrtii cari să’i poată justifica identitatea, casierul la care el se adresase i’l trimisese îndărăt. — Suma e importantă? — Nu, domnule director... Două­zeci de lire. — Și trăgătorul ? — Trăgătorul a un birtaș din Lon­dra cu care noi am făcut cîte­va a­­faceri. — Cum justifică omul posesiunea acestui cec? — Cînd i-am pus această între­bare, a părut foarte încurcat... — E un francez ? — Nu, domnule director... Zice că e englez. — Şi unde locueşte ? — Locueşte în Londra. — Ce adresă ? — Mi-a dat adresa birtaşului. — De mult e în Paris ?... — Acum a sosit... — Ce vine să facă aici ?... — Mî-a dat un răspuns cam vag... vine aici să’şî caute o poziţie. — Ţi-a dat numere Iui ? — Da, domnule director­, și acest nume tocmai m’a frapat. — Dar ce nume e acela ? — Thomas Moore. O aceeași tresărire de uimire zgu­dui pe Samuel și pe Burke. Secretarul se opri, mirat. Dar cei doi nătărăi, după ce’și aruncaseră unul altuia o privire de înțelegere, se stăpîniră și se recu­leseră. — Și omul acesta trebuie să se mai întoarcă ?... întrebă directorul. — Azi dimineață, domnule director. — Bine, ai să­­ primești d-ta în persoană și ai să mi-i aduci mie... Comptez pe d-ta! Amploiatul se inclină și eși. Cind fu afară din cabinet, cei doi complici se priviră din nou. — Iat-o întîmplare ! murmură Sa­muel. — Chiar diavolul ni’l aruncă din nou în mîlnî, zise doctorul. Apoi, amîndoi se chibzuiră cu vioiciune. Directorul trebuia să primească pe omul la ei, sa’l oprească. In acest timp, Burke, prevăzut cu mandatul sau, trebuia să meargă să cheme agenți. Aceştia trebuiau să-l ia în primire la eşirea lui din casa de bancă pen­tru a nu se face scandal, apoi, tot în ziua aceea avea să fie reexpediat în Londra subt o pază bună. (To urma)

Next