Adevěrul, februarie 1899 (Anul 12, nr. 3421-3446)
1899-02-01 / nr. 3421
CHESTIA ZILEI Cînd sapi groapa altuia, poţi cădea în ea şi, Capii Demetrescu trucînd la închisoare pe d-l maior Paleologu, iată o perspectivă care ar adeveri proverbul de mai sus. IMPRESIUNI şi PALAVRE (j)in coresp. luî Chiţibuş ,cu cititoarele sale) Un victorios E tînăr.—De e frumos, sau de este inteligent, asta nu are importanţă; dacă mustaţa-i e vitorios ridicată în sus, dacă ştie să fac palavre şi să spue complimente cu un aer convins, dacă este mult prevenitor cu doamnele fără distincţie, aceste calităţi ajung pentru a reuşi în societatea noastră. E rob însă.Mă mir cum din un om cu conştiinţa liberă a devenit sclav. Totuşi şi-a ajuns ţelul, şi de abia atins, rîvneşte să se urce mai sus. Pentru a ajunge aici, a primit ajutorul unei înîini de femeie. Dacă această mină nu i-ar fi adus decit o inimă devotată, de mult înţelepciunea luî i-ar fi spus, să fae legăturile acestei afecţiunî care ar, fi putut să strice viitorului său. Recunoştinţa este imbagat şi greu şi voluminos. Cine voeşte să se urce sus undeva, e nevoit să-şi lase jos tot ce i-ar împedica mişcările în această urcare. Lanţul lui nu e amorul, ci aurul. Cînd a primit întîiul ajutor material, de sigur se găsea într’o poziţiiune foarte dificilă. A primit fără să roşească şi probabil pentru a înşela sentimentele luî nobile şi generoase, şî-a zis ca greul este a-şi ajunge ţelul; odată ajuns, va plăti cu interese mari serviciul făcut. Azi a sosit momentul să-şi plătească datoria şi el irezită. Ce îi se cere? Numele, împărţirea cinstei poziţiei care a căpatat-o prin ajutorul ei, jertfa tuturor celorl’aite aspiraţii. E tînăr bietul băiat! Seva aleargă nebuna prin vinele lui, pieptul îi se dilată spazmodie, închipuirea luî vine îi dă iluziimea unei fericiri în conformitate cu gustul sâîi. Şi pe cînd cealaltă îşi aşteaptă plata, el se simte încă în stare să întreprindă lupta pentru ideal. Delicat, cu o simţire bolnăvicioasă, a făcut un vis : Iubeşte, este iubit de o femee frumoasă, din vîrsta lui, astfel cum o doreşte. Aceleaşi lupte, aceleaşi bucurii, făuresc lanţul de afecţiune care îl leagă. Cite odată ți se pare că pune mîna pe ideal şi aspiraţiunile lui îi mînă sufletul în extazuri nesfârşite.—cînd vai! îşi dă seama nenorocitul galerian, că ghiuleaua grea îl ţine legat de pâmînt. Pentru a se înşela pe el însuşi, a se convinge că a fost cuminte în definitiv, îşi trece pe dinaintea minţei lungul şirag al celor învinşi, sfărîmaţî sub roatele norocului, nenorociţi, proşti ori prea puţin elastici cari n’au pnst să se urce în carul furtunei. Nu-şi mărturiseşte sieşî că i-a lipsit curajul să dea piept cu nevoia şi greutăţile vieţe. E greşeala lui? E vinovat oare ? Orî-ce drum duce la Roma. Unii îşi ajung ţinta cu fruntea sus, alţii cu spetele niţel curbate. E vreo deosebire însă între ei? Nu! Onorurile sunt aceleaşi!.. 11 cunoaşte şi Chiţibuş pe acest victorios? E spilcuit, e aproape pretenţios şi în vorba lui se ghicesc aspiraţiile ce nutreşte de a fi fericit în totul. — Aşi voi, îmi zicea mie, să mă însor cu o fată săracă, ca împreună să ridicăm casa fericire! noastre. Vorba însă îi se fac, se opreşte şi şopteşte dus pe visuriDa, da, dar nu se poate, trebue să mă însor cu o fată bogată... Mi-a lăsat impresiunea unui om care, gata a face o nebunie, voeşte să-şi dovedească lui şi altora că trebue să o facă Şi pe cînd înaintea mea se înfăţişează acest victorios „prin protecţie de fuste“, mă gîndeam la alt tînăr pe care îl descria directorul nostru. Joia trecută, tînărul care era să se înece cu sîmburela prea mare, tînărul timid de acum patrusprezece ani şi care desigur a ajuns şi el învingător, fără a datora nimic cumva! Ce deosebire între aceşti doi victorioşi ! Turriuoiso Arestat la Caracal ca «instigator» al mişcărei ţărăneşti. Student in drept, redactor la «Lumea Nouă». VARIETATI Prima trăsură automobilă. —Trăsurile automobile au un mare viitor— şi, cum n’o să treacă mult şi or să se introducă şi la noi, •— deja prima s’a văzut, — credem interesant să se ştie cind au apărut în occident aceste trăsuri pentru întiia dată. După Revue scientiaque, cea mai veche menţiune despre o trăsură automobilă s’a "găsit intr’un document din secolul al XVIII- lea. Ea a fost inventată de către un celebru mecanic francez Vineanson în 1748 și regele Ludovic al XV-lea de pe atunci asista chiar la primele încercări ale trăsurei capabile sa meargă singură, încercări făcute in chiar curtea caselor inventatorului. După cum se vede dlar, trăsurile automobile, astăzi perfecţionate mult, nu au o vechime aşa mare. Originea unei arii englese Bt Celebra arie naţională engleza (^■hive the Queen are o origine france^^B- aceasta după o atentare din U^^BVei doamne din Saint-Cyran semi^^B 19 Septembrie stil nou 1819, in ^Bența primarului din Versailles, care a și legalizat semnăturile lor, o atestare că aria naţională engleză God save the Queen nu este alta decit un psalm pastrat de tradiţie in comunitate de pe timpul lui Ludovic al XIV-lea, compus şi adică pus pe note, de către compozitorul francez Lulli. De altfel, în muzeul din Versailles se află un orologiu datind de la începutul secolului al XVIII-lea şi care intonează o arie asemenea imnului englez; de asemenea aria ce însoțește ceremonia din Malade imastinaire are asemănări izbitoare cu God save the Queen. CART! şi REVISTE Suceava, de G. D. Scraba, schiţă istorică. O broşură în folio, cu ilustraţii fototipice. Tipografia statului. Revista populară Albina are următorul sumar în ultimul său număr: G. Coşbuc, Unirea Principatelor. Haret, O faptă bună.—Pentru unire.—Remus N. Begnescu, Stupăritul raţional.—M. E. Mihăescu, îngropaţi sub zăpadă.—Irimia Popescu, Morva sau răpciugă.—N. Bibiri, Organizarea şcoalelor noastre.—Haret, Munca răsplătită. Adrese către redacţie.—Răspunsuri la întrebările din nrul 11.—Mulţumiri. —Bibliografie.—Informaţiunî.—Poşta redacţiei.—C. Pop.-Taşcă. O dramă în fundul mărei. lustraţiunî: Alexandru loan Cuza.—Dimitrie Ralet.—Constantin Negri.—Anastasie Panu.—Mihail Kogâlniceanu.—Arhimandritul Neolit Scriban.—Manolache Costache- Epureanu.—Dimitrie Kraeti.—Petru Mavrojeni.—Dimitrie Cozadini.—Constantin Hurmuzachi.—Dimitrie A. Sturdza. ÎH¥£0TÎUSI şi NOUTĂŢI O noua aplicare a razelor catodice.—Pină acum razele catodice au fost întrebuinţate numai in medicină şi chirurgie pentru a se studia leziunile organice şi descoperi locul exact al corpurilor străine pătrunse şi aşezate în desimea ţesăturilor. Un californian anume Rudolph Spreckels a găsit acum o nouă şi foarte curioasă aplicaţie a razelor catodice, aplicaţie la care, desigur nimeni nus’a gindit înainte de dinsul. El posedă în împrejurimile oraşului San Francisco o vastă fermă, unde creşte „mai mult de patruzeci mii de găini pe an, cu ouăle cărora dinsul face un mare şi bănos comerciu cu principalele pieţe ale Statelor Unite. Observind că la cinci găini una nu prea ouă şi văzind că prin aceasta li se cauzează o pierdere importantă, Rudolph Spreckels avu ideea să supuie razelor catodice pe pensionarele sale, ceea ce o făcu să descopere oarecari viţii de conformaţie la gainele cari nu prea sau. El putu examina astfel de la treizeci pină la patruzeci de găini pe ora şi se debarasa de ele, in schimbul unuî bun preţ, după ce le îngrăşa. Şi aşa afacerea merge la sigur! Ştiri teatral© ----- Astăzi la orele 2 p. m. se dă la Teatrul Naţional 423. La orele 8 seara 0 Căsnicie comedie de d. căp. Ursacky.—Mîine prima reprezentaţie a revistei 100 de ani, care în afişează principalele evenimente întîmplate în ţara romîneascâ în acest secol. Revista este aranjată de d. I. L. Caragiale. ----- Marţi ziua sa dă o reprezentaţie populară la Teatrul Naţional. Se va reprezenta pentru a doua oara 100 de ani de d. I. L. Cargiale. -----La 6 Februarie se dă la Teatrul Naţional o reprezentaţie extraordinară în beneficiul distinsului artist d. C. I. Nottara. Se vor juca: Să ne despărţim, Steaua şi Greva fierarilor. DN BD0UE81TSAN PB S&PTâMINA Ministru de interne. Miercuri va trebui să dea piept la Cameră cu opoziţia teribilă formată în contra d-sale. Om energic şi hotărât, d. Ferikyde a mai fost ministru de justiţie şi de externe. A fost ministru la Paris, etc. La 1886 a avut un duel cu d. Fleva şi l-a rănit pe acesta. Acest duel a făcut mare zgomot. BX. Ferikyd© -—~ Ni se scrie din Bişinău că trupa, romînă de operete de sub conducerea d-lui Bobescu, care a dat acolo pină acum opt reprezentaţii are un enorm succes. La ultima reprezentaţie s’a jucat o operetă Craiu nou. Sunt mult aplaudaţi d na Caiser şi d-nul Vasiliu. Danţurile naţionale au un deosebit succes : micul Bobescu, care e un excelent dănțuitor, e mult aplaudat. CARNETUL JUDICIAR Cocoşată Uţa fi o cocoşată ceva mai răsărită ca mătura. De la mama ei Veta, răposată de cîţîva ani, a rămas o casă cu locul ei. Veta stâpineşte singură casa. Ca moştenitori au rămas ea, un frate Ilie şi alte trei surori. Ilie, după ce a cercat ca binele, dar zadarnic,să-şi facă surorile să vînză casa şi să împartă banii, le-a chemat in judecată. Ilie n’are acte cu cari să dovedească că este frate cu Uţa şi cu cele-i’alte surori şi nu are nici acte cu cari să dovedească că a rămas casa de la mama lor. Şi legea nu dă voe ca să se facă asemenea dovadă cu martori. De aceea el este silit să recurgă la mărturisirea lor. Toate surorile, afară de Uţa, recunosc că cu toţii sînt copiii Veta şi că de la ea a rămas casa. Singură Uţa tăgădueşte. — Cum, nu ţi-s frate ? — Nu, nu te cunosc. Dacă ’mi eşti frate, să dovedeşti. Ai acte ? Arată-le să le vedem. — Cum o chema pe mama d-tale ? o întreabă președintele, după cererea lui Ilie. — Nu știu. — Cum nu știi ? — Adicătelea știam, d’am uitat. _ E sora noastră, cu toatele sintem surorile lui Ilie, d-le preşedinte, intervin cele-l’alte. Apoi adresindu-seUlii: ■-t*. Bine, Uto, da’ noi nu sintem surori cu tine? Ilie nu ţî-e frate ,şi ţie cum ni este nouă ? Nu ţî-e ruşine şi păcat să nu spui drept Ochii Uţiî scapără de minte; se uită uirit la surori; apoi le răspunde cu gură rea: — Surori cu mine? Că unde sinteţî voi surori cu mine? Dacă ziceţi că sinteţi surorile rrrele, dovediţi. Aveţi acte? Arâtaţi-le să le vedem. — Cum nd se întreabă surorile uimite. Ne tăgădueşte şi pe noi? Asta-î prea prea . Şi după,ce trec primele momente de uimire şi zăpăceală, se pregătesc să sară cu ghiarele In capul Uţiî. Avocatul lui Ilie însă intervine la timp cerînd tribunalului un termen ca sa caute actele necesare pentru dovedirea pretenţiunilor sale. Tribunalul se grăbeşte să acorde termenul cerut, împricinaţii es. Uşa se închide greoae în urma lor. Nu trece un minut şi afară se aude larmă mare. E bătae intre Uţa şi Ilie.’Surorile ocărăsc pe Uţa dezvinta pamintul. Candelă teneii. NEMEuro Duminică 31 Ianuarie 1899 — Conferinţa d-lui Diamandy la ASpectacole p. m.: Teatrul National. — Orele 2 423, orele 8 seara- O căsnicie. Palatul Universitatei. — Muzeul istoric deschis de la orele 2 p. m. în sus. Băile Eforiei.—In tot timpul carnavalului, baluri mascate, Lunea, Mercurea, Vinerea și Duminica. Sala Bragadiru. — Concert de orchestră, sub conducerea d-lui Oscar Pursch. Cafeneaua Bulevardului.— Concert de orchestră, sub conducerea domnului Peters. Berăria Bristol. — In fiecare seară concert de orchestră. Sala Alcazar.—Teatru de varietăţi. Sala Mitică Georgescu — In fiecare seară reprezentaţii date de d. şi d-na Hagiescu şi o numeroasă trupă sub conducerea d-lui şi d-nei Scarlatescu. Circul Henry.—Reprezentaţii în toate serile; debutu tuturor artiştilor; clewnii Barker şi Coco. Stabilimentul Hugo. ■— In tot timpul carnavalului, baluri mascate Martea, Joia și Dumineca. Adevărul Prințul Bulgariei Ferdinand de Coburg, prinț al Bulgariei, ramăs văduv in urma morţei prințesei Maria Luisa. SCRISOARE DIN PARIS Săptămina asta avu un caracter mai puţin banal, ca oricare alta, care a precedat, e timp de mai multe luni. In afară de formări de ligi, de scrisori acuzatoare, de injurii aruncate cu Daria unei batoze în mişcare, şi-o mulţime alte incidente secundare, ale afacere!, am avut naşterea şi stingerea provizorie a unui proces care amintea pe cel de anul trecut, procesul Reinach. Vom veni îndată la el. In adevăr, presa ardea de o surescitare descreierată, care avea menirea, de o parte, să distrugă pe Reinach, folosind cauzei văduvei Henry, pe de alta să folosească luîReinach, demonstrind crupa comisă de către sinucisul colonel Henry. Cu alte verbe, presă antirevizionistă, Gaulois, Eclair, Libre Parole, Intransigenții Petit Journal, Autorité, Croix, Echo de Paris și alte multe ecouri pariziene, susținind cauza d-nei Henry, înjura pe Reinach, de ce o vorbă romîneascâ, ii mergea fulgii. Toate calomniile imaginare, tot noroiul creierului fanatic, ignorant, care e foarte impenetrabil de raţiune, fură descrise, colorate, şi aruncate cu amândouă mâinile asupra omului care îşi permisese ca să afirme, ridată mai mult, ceea ce moartea misterioasă a colonelului stabilise. Astea se petreceau de o parte. De alta, presa revizionistă, de și mai moderată, insă tot injurioasă, demonstra crima comisă. Faptul acesta a născut polemice, cari nu ne interesează, dar cari sunt tipice, in ceea ce priveşte existenţa unei prese intr’o societate. Aşa ca, am văzut indivizi cari considerau, la comiterea crimei luî Henry, faptul ca un ce idiot, fără sens criminal, pe cind acuma îl urcau în slăvi de ceruri, ca un act de înaltă moralitate, deoarece fu făptuit in vederea siguranţei patriei, a raţiune! de stat. In acest Scop ziarul Journal şî-a îndeplinit funcţia printrun articol de citeva coloane in onoarea falsificatorului. De aici, cele-l’alte gazete au făcut acelaşi lucru, căci convingerea e că cric ce s’au comis au fost pentru scăparea secretelor de stat de la un pericol ce era neapărat, in acele condiţiunî cind afacerea Dreyfus venia înaintea Camerei. Acest lucru a mai dat un prilej acestei prese de minciună şi ignoranţă să se precipite asupra lui Picquart, care fu cauza acestor nesfârşite tulburări în Franţa. E înjurat mai rău de Cum s’ar injura ţiganii lăceţi; e tinită calomnii de tot soiul, în murdărie, in tot ce se poate închipui ca răutate şi ca josnicie sufletească. Nu numai că o acuză de o mulţime de crime ce-ar fi comis faţă de indivizi cari nu au nici un amestec Zuicu ( Codreanu Pe satul de moarte mima. Român basarabean. Unul dintre întemeetoriî socializmuluî în P.o FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL“ 27 SECRETUL MILIONAREI MARE ROMAN DRAMATIC de EmileRichebourg PARTEA INTÎIA BIÎAHELE TIHEEETEX XI Cum îşi întrebuinţează Andrei timpul— Cum, la ce bun? „ Mai întîiu o să-ţi dezamorţeştî braţele şi îţi vei asigura soliditatea pumnului tău ; apoi, Poas, în două ceasuri te va învăța mijlocul să te aperi și să deconcertezi pe adversarul tău. Andrei dete din cap. In cele din urmă declară că primește. — Așa înțeleg și eu, zise Filip. — Acum trebuie să’mî găsesc pe cel d ’al doilea martor. — La cine te ai gîndit? — Dar la nimeni. Am comptat pe tine pentru ca să mă scoți din încurcătură. Inginerul rămase un moment gînditor. — Da, zise el, ca vorbindu’șî sineşî, doctorul Balley nu va refuza să ne facă acest serviciu. — Balley, zici? — Da, Charles Balley d’Auxonne. — Care era, la liceu, bunul nostru camarad. „Știu că a studiat medicina. Este el la Paris ? — Nu, nu la Paris, ci la al cincelea regiment de cuirasieră. „ Eu o să mă duc îndată la Versailles, e un drum de un ceas cel mult. ” O să văz pe Bailey şi sunt sigur de mai înainte că va consimţi asemenea să fie martorul tău. „ Cu chipul acesta o să avem în aceeaşi persoană pe martor şi pe medic. — Se brodeşte de minune. — S’a fixat locul pentru întîlnirea martorilor? — Da, la mine, la Grand Hotel du Louvre. — La ce oră? — Milne la zece ore dimineaţă. — Bine. „ Deoarece politeţa cea mai elementară cere ca să nu se lase unii pe alţii să se aştepte, vom fi la tine înainte de ora zece, Bailey și cu mine. — Iți mulțumesc, amicul meu. Iți cauzez o mare osteneală. — Ba de loc. Important în această aventură este ca ea să aibă un deznodămînt fericit. Andrei zîmbi trist. — Vom vedea ce o să se întîmple, zise el. — Mai a! ceva a-mi spune? — Nu. —Atunci să ne despărţim. Nu vreau să scap trenul care are să plece peste cîteva minute. „ O să găsesc pe Bailey la restaurantul său, în hotelul Vînătoareî, şi o să cinez cu el. Tot vorbind astfel, d. Beaugrand îşi pusese pălăria şi îşi luase bastonul. Cei doi prieteni se despărţiră în stradă zicîndu’și: — Pe mîîne. » Andrei se îndreptă spre piața Madelenei. De altminteri, acesta era drumul pe care trebuia săl ia pentru a merge acasă la el. Pîsla îndelete, cu capul înclinat, gînditor. — Filip are dreptate, zise el, de a manifesta oarecari temeri și nu știu, în adevăr, cărei împrejurări datorez liniştea mea de spirit. ,, Această aventură, cum numeşte Filip afacerea mea cu baronul de Simione, poate foarte bine să aibă un deznodănînt fatal. ,, Pot fi rănit în mod mortal şi chiar să cad mort subt o lovitură vîrtoasă. „ Fiecare fiinţă în lumea asta îşi are destinul ei, trebuie ca al meu să se îndeplinească.. . Nu poate cineva să evite ceea ce trebuie să se'ntîmple, precum nu poate să oprească mersul timpului. „Dacă trebuie să mor de o lovitură de spadă, va fi pentru că este scris așa de mult timp în cartea destinului. Cum se vede, Andrei Claviére avea fatalizmul orientalilor. — Dar, reluă el, dacă acest duel mî-ar fi fatal dacă voiu fi omorît, ce se va face sărmana mea Maria? * , Ea o să aibă cîteva lacrimi pentru amicul ei din copilărie. „ Vai! neavînd amorul ei, nu va putea să mă plîngă cum plînge cineva pe acela pe care’l iubeşte. „ Sarmana Maria ! Iar s’ar găsi atunci singură în lume, fără o rudă, singură singurică cu un copil abandonat de părintele său, expusă dispreţului oamenilor răi voitori şi fără inimă, cari n'au nici o mila de nenorocirea altuia. „ Frumuseţea ei nu’i va fi oare încă odată fatală ? Noui curse îl se vor întinde,—şti-va ca să te ocolească ? „ Cavalerii bulevardului cari se plictisesc de trîndăvie, dar fug da o îndeletnicire serioasă şi folositoare desfrînaţii neruşinaţi, sînt tot-d’a-unia prezenţi cu poftele lor, gata să se năpustească asupra prăzei pe care o pîndesc. „ Ah! nenorocita copilă nu e născută pentru a trăi printre cei răi; ea e din acelea cari sînt totd'auna victime. „ Sărmana mea Maria, sărmana mea Maria ! Andrei se abandona cursului acestor reflexiuni posomorite. Deodată se opri în mod brusc și dueîndu’și mîna la frunte, murmură: — Da, iată ceea ce trebuie să fac. Cum n’am avut îndată ideea asta ? Unde ’mi era capul ? Se aruncă într’o birjă zicînd vizitiului : — Bulevard Beaumarchais numărul 48. Fără a răspunde, birjarul dete biciii cailor, cari porniră în galop. La adresa dată de tânărul nostru locuia un notar numit Mabillon. Era un om de patruzeci şi cinci de ani, foarte considerat, foarte stimat, bucurindu-se în sfîrşit de o reputaţie excelentă pe care şi-o dobîndise mai mult încă prin onestitatea, probitatea şi bună-voinţa sa, decit prin capacităţile sale reale de ofiţer ministerial. Era singur în cabinetul său cînd unul din amploiaţi îl anunţă pe d. Andrei Clavicre. Tînărul fu primit numai de cit". — Hei, bună seara, tânărul meu amic, zise notarul, care se sculase şi mergea în întâmpinarea lui Andrei cu mina întinsă, ce te aduce astă seară în cancelaria mea ? — O afacere serioasă, importantă ! — O afacere serioasă, importantă !... In sfîrșit o să’mi vorbești de ea, dar mai îatiiu şezi ici în acest fotoliu. — Dragă domnule, sînteți pentru mine de o bunătate... —Dar nu sînt rău pentru nimeni, zise notarul rîzînd. „ In ceea ce te priveşte pe d-ta, d-le Claviére, mî-aî fost recomandat în mod viu şi călduros, de către amicul meu Desbarres, cel mai bun amic al meu consilier la Curtea din Dijon; eram deja prevenit în favoarea d-tale, şi chiar după primele d-tale vizite am şi căpătat o mare amiciţie pentru d-ta. (Va urma )