Adevěrul, martie 1899 (Anul 12, nr. 3454-3477)

1899-03-03 / nr. 3454

. ANUL XII.—No. 3454. FONDATOR ALEX. V. BELLUI IXII - Abonamente Un an Șase luni Trei luni In țara.................30 lei 15 lei 8 lei In străin­­ate. . 50 „ 25 „ 13 „ 10 bani în toată țara * 15 ,, „ străinătate Un număr vechi, 20 bani Omni de curte al regelui, d. Ferekyde a declarat erî la Ca­meră, in aplauzele d-luî Nae Statescu din Buzău, că a ex­pulzat pe administratorul nos­tru fiind­că era primejdios in­tereselor statului romin. Şi pen­tru ca să arate şi mai mult slugărnicia sa fală de stăpin, a mai făcut declaraţia, că pen­tru d-sa interesele statului sunt una cu actde ale coroanei. Va să zică, S. Petreanu a fost expulzat fiind­că era periculos pentru interesele regeşti, căci ele fiind una cu ale terei, adm­i­­nistratorul nostru per­iclitind pe unele, a periclitat şi pe cele raite. Aşa pusă chestia, ministrul de interne a fost nevoit să re­cunoască cele zise de viguro­­z­i Va­sul deputat al Iaşilor, d. Gh­. Scorţescu, care a arătat parla­mentului, că guvernul, făcind nu face de cit să confirme cre­dinţa generală că expulzarea ad mi n i­s t­ra tor­ul­u­i Adeve ridul, nu e de cit o lovitură dată ziarului, pentru a complace ori a folosi suveranului. Interesele s­­erei fiind identice cu acele ale lui Carol I, du­r declaraţia ministrului de inter­ne, e firesc lucru că Adevemi este dacă nu primejdios pala­tului, dar cel pu­ţin incomod şi că e logic că acesta, cind il poate lovi, trebue să’l lovească. Numai, in acest caz, de ce a­­tita făţărnicie, de ce să fim si­liţi să scoatem concluzia prin ajutorul logicei,­ cind era mult mai simplu, să se vină in lintea parlamentului şi să se spună : —Avem un ziar care atacă pe rege şi noi credem că unindu-i administratorul şi dindu-l peste graniţă, ziarul va pătimi intru ceva şi de aceea am luat a­­ceastă măsură. Dacă credeţi că rău­ am făcut, apărind coroana, daţi-ne vot de blam. Aceasta ar fi trebuit să fie vorba lămurită şi cinstită a ui­nui guvern care are curagiul infamiei sale şi a ticăloşiei sale morale... In schimb, d. Fere­kyde a vorbit despre congre­sul internaţional din Londra, despre intrigi cu streinătatea, dar n’a accentuat nimic in po­triva administratorului nostru, care, o repet încă odată, la A­­devărul n’a făcut de cit admi­nistraţie, şi, spre lauda­­ sale, o admirabilă administraţie. Discursul d-luî Ferekyde e o deplină dovadă de ceea­ ce am zis, că lovindu-se in omul care ne administra ziarul, ţinta a fost ca să se lovească in a­­cest organ de publicitate, care în aceste vremuri triste de la­şitate şi de concesiuni, a şliut să-şi facă datoria. Şi aici, oamenii de curte ai regelui au n­merit ca legen­darul Erimia. I­. Petreanu nu mai este la Adeveriţi, dar pen­tru aceasta Adeverul nu s’a clătinat intru nimic pe teme fiele lui puternici­, cari sunt sta­bilite in inima ţârei, şi pe dragos­tea publicului cetitor. Supri­­maţi-ne editorii şi regele îşi va vedea ţinta atinsă. Pe cită vreme ,insă nu veţi putea face acest lucru, puteţi să ne mai expulzaţi şi pe alţi conlucră­­tori la ziar, dacă veţi mai găsi expulzabili, şi totuşi Adeverul va rămine acelaşi : unealtă de luptă contra regelui strein de neam şi de sentimente către ţară şi in­potriva conrupţiu­­nei publice a oamenilor poli­tici... Aţi făcut, domnii mei, o in­famie faţă de un om nevino­vat, dar o infamie inutilă pen­tru voi şi tăcerea d-luî Fere­kyde, asupra motivelor expul­zări, dovedeşte că azi vă daţi perfect seama, că in graba voa­stră de a fi servili tronului, laţi descoperit şi in acelaşi timp v’aţî dat pe faţă scirboasa voa­stră slugărnicie. Coast. Miile Anti-mer­ian şi postmeridian !... Ce vrea să zică şi meridianul. Vax--------- 1111 - ■ - Ediţia de seară» Regele şi JlfleveriiP ____ Actul al XX-lea poarelor noastre sínt maltrataţi fără nici o cruţare. Pină la un punct observaţiunile Tur­cilor sínt, din nenorocire,»drepte, căci regimul Sturdzist n’a făcut alt-ceva timp de patru ani, de cit să compromită a­­cest serviciu al Statului. A PĂŢIT-O ! Advocaţii din Focşani Tab luat pe Mitiţă în antrepriză. Baroul din localitate, sau o parte din membrii baroului, au­ reflectat un pro­test prin care trag un zdravăn şi meri­tat frecuş lilipuţianului politician care nu lasă să-i treacă nici o ocazie fără a bat­jocori o întreagă breaslac­e oameni ono­rabili. Dacă Mitiţă a intrat şi. in gura advo­caţilor, n’o să'i meargă cine. UNA SI IWNĂ Stop. In subsolul „Adevărului“. Cineva admiră regularitatea şi pu­terea motoarelor şi apoi esclamă : — Ilar bine, prietene, unde sunt caii ? — Ce cal, omule! — Apoi nu vezi scris colo: putere 16 cai! Martorii. •— Bine­voiţi a vă constitui martorii. Ionel (speriat). — Iar duel ! Dar ce mai voiţi acuma ? Martorii. — Satisfacţie pentru injuria făcută. Acceptaţi duelul ! Ionel [plingind). — Nu vaű I nu vaü! nu vaü I Martorii. — Atunci riscaţi să mîncaţî palme. Ionel. —­ Da ce va să zică asta ? Mai dăunăzi era alt cîntec : duel ori căsătorie, şi am ales căsătoria ; azi se schimbă vor­ba : duci ori palme ! Martorii. — Alegeţi! Ionel. — Da ce sa aleg? Ea nu voia nici una, nici alta. Martorii. — Va să zică nu eşiţî pe teren ’? nu voiţi ? Ionel (bocindu-se). — Nu vau! nu vau ! nu vau... Si-o să vă spun la mama Si-o să daţi... daţi seama Si o să vă spun, da, da! La domnul Carada Că palme veţi a-mi da. Fonograf. Franci«#»« Sjilvela Noul preşminte al consiliului de miniş­tri din S­pania. — A fost de m­a multe ori ministru de interne în ministerele conser­vatoare şi venirea lui la prezidenţia con­siliului a­vut de urmare imediată o a­­propter©­urau pi­ruauii mn noi cauii, — atît de mare e groaz de reacţi­­onarizmul lui Silvela.—Se semnalează şi o mai mare mişcare carlistă. BBC J. O. Msazzosai Chirurgul îndrăzneţ care a operat cu succes listul de care suferea Papa, opera­ţie neobicinuită la oameni de o vîrstă îna­intată, cu atît mai puţin la anul trecut de 90 de ani. Distinsul chirurg e încă tînăr şi numele lui a devenit deja istorie. DIN FUGA CONDEIULUI Două atitudini Sînt oameni cu două feţe, sînt oameni cu două morale şi sînt oameni cu două luntre; ei bine, d. Tac­he Giani a inventat pe unul cu două meridianunk f­ind d. Tache Giani este antimeridian atunci o duşman al guvernului, este omul cel mai nenorocit din lume, este jignit în principiile sale, este o ju­state de disi­dent. Iar cînd este postmeridian atunci e omul cel mai fericit, e guvernamental, a­probă politica generală a cabinetului, e liberal nestrămutat, o în apogeu! Mercuri 3 MARTIE 1899 DIRECTOII POUT K­ COX ST. MILLE Anunciuri L­uni pagina IV Lei........................... 0.50 bani III 2.—­­BIROURILE ZIARULUI TI. — Strada sărindar — 11 telefon Șantaj sau intrigă? Am arătat in ce mod tratează Servet, organ oficios al guvernului turc, linia maritima Constantinopol-Salonic. L'In­­dependance roumaine a încercat să ne probeze ca conduita lui Șervet e un simplu șantaj, în urma refuzului mi­nisterului nostru de lucrări publice de a-i da un anunciu pentru noua linie. Acum că avem sub ochi întregul ar­ticol din Șervet, din care cele ce s’a fi spus erau numai un mic pasagiu, con­vingerea noastra e că șantajul ziarului turcesc se complică cu o tenebroasa intrigă nemţească. In adevăr, obiectul principal al ar­ticolului nu e nedestoinicia căpitanilor romini de vapoare, cu­ concurenţa de­zastroasă pe cart, noul serviciu maritim îl va face liniei ferate Constantinopol- Salonic, care e în posesiunea capita­liştilor germani. Şervet se face deci susţinătorul acţionarilor nemţi,­in da­una noastră. Cu alte cuvinte noi acordăm Ger­manilor cabluri, le construim poduri ca cel de la Severin, le punem la dispo­ziţie avutul şi chiar independenţa noastră politică, pentru ca în schimb Germania să ne sape la Constantinopol, să ne zădărnicească ori­ce desvoltare econo­mică pe seama noastră. In­cit intriga nemţească e ceea ce trebue să ne preocupe mai mult, nu şantajul turcesc. ___ I. T. COTIDIANE li VLETIN ATM­OST­EKi IO Bucureşti, Luni 13 Mart. st. n., 12 ore ziua Înălţimea baromenică la 0° 704.1 Temperatura aierului: 5° 0 Vintul: aproape liniştit Starea cerului: acoperit Temperatura max. de Ieri: -1-6. Temperatura minimă de astăzi:—2° Temperatura a variat la noi intre-1-160 şi—3 Eri timpul închis, liniştit şi călduros. Tem­peratura s’a ridicat foarte mult în Moldova, ajungînd în părţile de sus pînă la plus 16 grade. In Mununia şi la mare timpul s’a încălzit mal puţin. Noaptea senin şi puţin j i'UgJIîrț­­îiA •••'wV. I Irî ui­benin tji uîiny- » taţi din Moldova de jos. Cea mai coborît­ă temperatură a fost — 3 grade. Barometrul foarte ridicat a scăzut de erî în mijlociu cu 2—3 mm. Asta- î dimineaţa ceaţa groasă şi br­­ună în majoritatea localităţilor din ţară. La Bu­cureşti ea perzistă, şi, către amiazi, timpul închis, liniştit şi umed. VESTITUL MALLA Nu sunt mulţi cari să ştie despre exis­tenţa unui domn Malla, despre care se povestesc multe lucruri foarte frumoase în lumea iniţiată. Acest domn Malla, care cumulează pro­fesia de cumnat al d-lui Eugen St­itescu cu aceea de deputat guvernamental, este cunoscut în public numai ca autor al unor scandaluri ruşinoase petrecute în două cluburi la jocul de cărţi. Toată lu­mea ştie că acest domn, în întreaga’i viaţă, n’a avut nici­odată obiceiul «să’şi dea cărţile pe faţă», de aceea foarte mult ne-am mirat cind am auzit că alaltăeri, în Comitetul teatral, a cerut, în mod categoric, ca să se introducă cenzura în țara romînească. D. Malla a căpătat gustul cenzurei de cînd a avut de-a face cu Cenzorii case­lor de joc. NAVIGAŢIA ROMINA De o bucată de vreme presa turcească, adică presa oficioasă de la Constantino­pol, atacă cu o rară persistenţă serviciul nostru de navigaţie maritimă. Ziarul Sever nu scapă nici un pri­lej ca să atace marina noastră comerci­ală—aceasta pentru a răspunde slugărni­ciilor d-lui Sturdza, iar conducătorii va­ Străinii in presă D. Ferekyde a declarat Sîmbătă la Ca­meră, respunzînd d-lui Eleva, că nu re­cunoaşte străinilor dreptul de a fi mem­bri ai presei. Nu împărtăşim ideea d-lui Ferekyde, totuşi să ne punem şi în această hipo­­teză, să admitem această teorie ca fiind constituţională, liberală­ şi democratică. In acest caz, ministrul de interne este dator ca în două­zeci şi patru de ceasuri să cheme la poliţie pe toţi ziariştii stră­ini şi să le notifice să-ii găsească altă profesiune. Şi fiind­că d-sa nu da­­drept străinilor să­­ne judece faptele, şi oa­menii noştri politici, da ce n’a început prin a expulza pe evreii de la ziarele li­berale şi conservatoare cari fac politică în sensul adevărat al râvnitului ? Expul­­zînd pe d. S. Petreanu, adm­nistratorul ziarului Adeverul şi fi­d. Branişte nu, colaborator străin polit cei precum şi pe un corector de la Drt'-)t:ltea, nu vedem cum s’a satisfăcut t^o a că nu se per­mite^ străinilor să facepoli^ri^îvj tf,r­a La aceasta ar fi trei^^^H^resp’unua ministrul de interne și n’i­ respuns, cum desigur nici n’o să răspundă, căci nu are ce ! încă odată, o măsură deja reacţio­nară și nedreaptă, pe deasupra aplicată şi în mod parţial, numai contra celor neplă­cuţi, — e o dovadă că e vorba de răzbu­nare şi de o lovitură în potriva presei care jenează şi numai in potriva e­. Sfinx. Duelul lui Ionel Actual Martorii. — Puteţi să alegeţi : căsă­torie ori duel! Ionel (plingind).— Nu vau ! nu vau! Vă spun la mămiţa. Martorii. — Ce nu voiţi ? Căsătoria ori duelul ? Ionel. — Da la duel poate ca­ să mă omoare ? Martorii. — De! aşa este duelul ! Ionel (in hohote de plins). — Nu vau ! nu vau! nu vau... Martorii. — Căsătoriea atunci. Ionel. —­ Căsător­ia ! Nu voia nici că­­sătoriea... Martorii. — Atunci duelul! Ionel (pe ginduri). — Tot mai bine căsătoria. Martorii. — Și divorțul imediat. Ionel. —­ Și atunci scap de duel ? Martorii. — Incidentul în acest caz este închis! Ionel subscrie un act și începe să sară într’un picior chitind : Ionel, Ionel A scăpat, a scăpat, de duel. CARNETUL MEU Cenzura Actualul comitet teatral a inoit ren­ura. C­enzura, care a fost abolită prin constituţ­une, cenzura care era o ruşine, pentru­ că punea o stavilă li­­bertăţii de gindire, cenzura aceasta a reînviat la anul 1899 din bunul plac al actualului comitet teatral. Trei autori au prezentat direcţi­unei o revistă teatrală de sfirşit de an şi au cerut aprobarea conform uzului stabilit, iar comitetul, prin paritate de votări, a decis că revis­ta nu poate fi aprobată, fiind­că cu­prinde aluziuni politice. Cu alte cuvinte actualul comitet, cu paritate, hotăreşte că un gen li­terar trebue să dispară din ţara ro­­mînească, iar d. Mail­a, care a perorat o jumătate de ceas pentru neaproba­­rea revistei, se institue cenzor şi cerber al moravurilor. Multe minuni am văzut in ţara a­­ceasta şi multe reputaţiuni uzurpate am întălnit, dar că vom vedea in Ro­m­ânia cenzor şi pe d Malta, la una ca asta nu m’am­ aşteptat nici cindi. Afacerea se află înaintea justiţiei, iar noi vom reveni. O. C. R. EXPULZA­RI­I .13 Fizionomia Camerei Era la Cameră, şi-au­ dezvoltat d-nii Gr. A. Scorţescu şi V. M. Kogălni­­ceanu interpelările, primul în chestia expulzărei administratorului „Adeve­­rului“, d. S. Petreanu , cel de al doi­lea, în chestia expulzărilor în general. Şedinţa a început cu obişnuitele formalităţi, după cari a urmat un in­termezzo comic, relativ la declara­ţiile pe cari e capabil să le facă d. Dim. Giani, preşedintele Camerei, cînd se află post-meridian. D. Dim Giani contestă că ar fi spus cuvintele ce-i atribue d. Fleva. Toată Camera rîde. Scena se petre­cuse la masă, declaraţiile se făcuseră după masă şi la Capşa. Voci: Post-meridian ! ! Alte voci. Ce post-meridian ! ? du­pă masă! Şi d. Giani necăjit se retrage.... în bufet. Interpelarea d-lui Scorţescu D. Scorţescu arată că legea ex­pulzărilor este o lege barbară şi de care nu trebue să uzeze un guvern liberal. După ce vorbeşte asupra conside­raţilor generale cari cer desfiinţarea unei asemenea legi, întreabă de ce s’a expulzat administratorul „Ade­vărului" d. S. Petreanu. In zilele din urmă s’au făcut ex­pulzări din cauza agitaţiunilor pe cari pretindea guvernul că le-au fă­cut socialiştii la sate. Ori, d. Petrea­nu nu e socialist, d-sa din potrivă era un duşman al socialiştilor. D. Petreanu nu era nici măcar ziarist, d sa era la Adeverul numai adminis­trator, cum a fost de alt­fel şi la alte ziare : Naţionalul, Romînia, etc. Rar opinia publică, negăsind nici o esplicaţie pentru această expulzare, crede că s’a făcut, spune d. S­orţescu, pentru a se satisface o dorinţă mai inaltă crezînd­u-se că prin expulzarea d-lui Petreanu s’ar da o lovitură antidinasticuluî ziar Adevărul Aţi facul­ta(l, IC-TU nilulscritT^­­-j’'■ 11— mai departe oratorul, că aţi pus în joc pe suveran, d-voastră tocmai cami aveţi datoria să-l ocrotiţi. * D. Ferekide a răspuns mai întîi printr’o declaraţie scurtă şi catego­rică. Legea dă drept guvernului să expulzeze şi nu-i cere să arate mo­tive, deci guvernul va uza de acest drept ori de cîte­ ori va crede că este în interesul statului să facă ex­pulzări. N’a putut să afirme că d. Petreanu era socialist și că a agitat satele, a­­tuncî d. ministru de interne după sistemul d-sale, a tranşat chestia printr’o întrebare: „Dar cine i-a spus d-lui Petreanu că noi am ex­pulzat de rîndul acesta numai so­cialişti“? Ş’apoî a citat o comuni­care făcută unui congres de lucră­tori prin care se spunea că munci­torii evrei din Rominia luptă pentru drepturile politice. Dar ce relaţiuni avea d. Petreanu cu acel congres şi cu lupta lucrătorilor evrei ? Asta n’a spus’o d. ministru şi nici nu o pu­tea spune. D. Ferikyde s’a mulţu­mit cu aplauzele falitului şi ale lui Ghiţa Berbecu. Cuvintarea d-lui Fleva D. Fleva, vorbind în contra înch­i­­derei discuţiunei, a veştejit guvernul care aplică legea expulzărilor pe care Ion Brâtianu a cerut-o Camerei sub presiuni din afară şi cu decla­­raţiea făcută pe onoare, că nu o va aplica nici­odată. D. Fleva, foarte mişcat şi cu la­­crămi în ochi, arată pînă unde poate să se ajungă cu o asemenea lege. Acum cîţi­va ani un domn Dimitriu a făcut zgomot pentru că un ins­pector de poliţie îi arestase fata, fără nici un motiv şi înce­rcase s’o violeze. Pentru ca să scape inspec­torul bestial, în 24 de ore părintele fetei a fost expulzat şi pînă azi ră­tăceşte pe uliţele Constantinopolului despărţit de soţia şi copila sa. Cuvîntarea d-lui Fleva a făcut o adîncă impresie asupra Camerei. Mulţi deputaţi emoţionaţi spuneau : — Are dreptate ! Dar de.... Îşi călcau oamenii pe conştiinţă pentru­ că alegerile bat la uşe. Interpelarea d-lui Kog­âlniceanu Şi-­a desvoltat apoi interpelarea d. V. Kogălniceanu D-sa a susţinut că legea expulzărilor se aplică în con­tra constituţiei cînd se aplică supuşi­lor romini. D. deputat de Roman a combătut aplicarea legei şi a cerut guvernului să arate de ce s’a expulzat atîţia oameni. D. Ferekyde a răspuns scurt că nu mai repetă încă odată răspunsul dat d-lui Scorţescu şi că alt respuns nu are de dat. Discuția s’a închis. Ast­fel s’a regulat şi această che­stie. Reporter. A se citi la informaţiuni impor­tantul articol intitulat:­­ Noul minister maghiar şi Rominit DIN STRĂINĂTATE Retragerea admiralului Knorr. — ■Proa­ramul liberalilor englezi. O telegramă a anunțat ori că admi­rabil Knorr s’a retras de la comanda­mentul suprem al marinei germane. «National-Zeitung» afla că comanda flo­tei din Marea Baltică va fi dată admi­ratului Koestler și aceea a flotei din ma­rea Nordului vice-admiralului Karcher. E vorba de a se suprima postul unui admiral comandant suprem al marinei, iindu-se acesteia o organizaţie aseme­nea cu a armatei. In adevăr, in Ger­mania ministerul de războiţi are numai administraţia, dar in ce priveşte coman­da, generalii stau sub ordiniie directe ale împăratului. Aşa va fi pe viitor şi cu marina, an care la admiral­ vor sta sub ordiniie directe ale impăratului. Unele ziare germane însă, ca «Posts şi altele, mai dau şi alte versiuni, dar puţin serioase, cu privire la cauzele re­tragere! lui Knor. Se pun înainte și deosebite de vederi intre el şi împă­ratul. — Noul leader al liberalilor din ca­mera comunelor, Campbell-Bannerman, ţinut­­alele acestea la Huli un dis­­curs-program­ prin care s’a silit să im­­p­le pe vechii cu tinerii liberali pe ba­za unui imperializm moderat. Celor d’intii le-a vorbit de dreptul Irlandei la autonomie, de nevoia de a se face economii si mai ales de reforma Came­rei lorzilor, prin restringerea preroga­tivelor sale. Celor tineri le-a pus in­­nainte un imperialism foarte moderat. In chestia Sudanului se pronunţă con­tra ocuparea lui. In ce privește ches­tiunile sociale, Campbell recomandă in­ Cronica teatrală Othelo, tragedie in 5 acte de W. Shakespeare Sîmbătă s’a reluat la Teatrul Na­ţional Othelo de Shakespeare.De asta­­dată pe Othelo îl înfăţişa d. V. Leo­­nescu. D. C. Nottara, interpretul de altă­dată, nu ţinea nici un rol în piesă. Actorii ambulanţi, celebrităţile tur­­neiste fac, după părerea mea, cel mai mare râu teatrului. El estropiază toate piesele pe care le au în reper­toriu, falsifică opera, cugetarea dra­maturgului, şi în loc să-şi dea silinţa să intre el în personaj­ul pe care îl reprezintă, refac rob­i după mijloa­cele, temperamentul şi bunul lor plac. întreagă opera lui Shakespeare a fost trunchiată, pentru­ că Hamlet, O­­thelo, Macbeth, au atras mai mult pe marii tragedian!. Dar Hamlet, Othelo şi Macbeth prezentate de aceşti tragedian!, dacă ne înfăţîşază pînă la oare­care punct pe eroii titulari, nu ne dau de­cît o slabă ideie despre aceste piese. Din întreaga piesă Hamlet, ca şi, din O­­thelo şi Macbeth, nu răm­îne aproape de­cît rolul titular. Şi lucrul se explică. Marii trage­dian! fac turneuri pentru el, vor să arate lume­ marile lor însuşiri acto­riceşti şi, exibînd publicului din cele două lumi aceste calităţi, vor să cîş­­tige cît mai multe parale. Turneurile sînt în general întreprinderi comer­ciale şi deci ele trebuie să aibă drept deviză : chieltueli cît mai puţine pen­­tru­ ca cîştigul să fie cît mai mare. Şi atunci traged anul care e lu­ceafărul trupei ia in jurul sau cîţi­­va actoraşi de a şaptea mînă şi pentru că aceştia nu sînt în stare să interpreteze roluri importante, se es­tropiază piesele. Exemplul turneiştilor a trecut a­­poi la teatrele stabile, pentru că este în natura actorului dorinţa de a pre­domina, de a se simţi absolut liber in mişcările-i şi de a nu avea în ju­rul sau de­cît personagii secundare cari să-i ţie isonul, şi fără altă me­nire de­cît aceea de a scoate şi mai mult în relief calităţile sale. De aceea vedem că nimeni nu se ocupă, cînd e vorba de Othelo sail de altă piesă ca aceasta, cine are să joace rolurile secundare. Mai mult, textul nu se traduce după o­­riginal, ci sînt anume adaptaţiuni fă­cute după indicaţiile lui Rossi sau ale altui tragedian. Toate scenele în cari nu apare eroul și cari nu par absolut necesare pentru a se explica un fapt al lui se scot din piesă, ori cît de nece­sarii ar fi ca să explice temperamen­tul şi acţiunea celor­l’alte perso­nagii. * Am văzut Othelo în nenumărate rînduri şi tot-d’a­una am constatat că piesa aceasta se joacă cu totul în altă notă de cît aceea în care a pre­­zentat’o autorul ei. S’a obicinuit a se privi în această piesă numai Maurul ca reprezintînd tipul geloziei, iar pe Iago îl consi­deră toţi ca un intrigant de melo­dramă. Or, această interpretare a piesei este cu totul falsă şi ea nu purcede de­cît de la calapodul dat de mari tragedian­ turneişti. Eu cred că în tragedia lui Sha­kespeare sînt doi geloşi: Othelo şi Jago. Amîndoî sînt conduşi în ac­ţiunea lor de aceeaşi patimă: gelozia. Şi gelozia se prezintă la unul sub formă mică, josnică, răsbunarea; iar la cel-l’alt să prezintă sub forma fu­riei şi pedepsire! brutale. Este într'o parte gelozia slugei care nu poate lucra de­cît pe sub ascuns, iar în altă parte gelozia stăpînului, a răz­boinicului, care îşi spune suferinţa în gura mare şi loveşte fără ca să se teamă. Iago nu voeşte nici locul de co­mandant, nici gloria lui Othelo. Iago e muncit, de bănuiala că Othelo i-a luat locul Ungă soţia sa, — aceasta o spune el chiar — şi, muncit de gelozie, voeşte să-l facă pe Othelo să simtă aceleaşi dureri, să aibă a­­celaşi desgust de soţia adulteră. El trebue să se îmbete de sufe­rinţele Maurului şi în acelaş timp să-şi reamintească suferinţele lui pe cari le vede răzbunate. Şi numai prezentată ast­fel această piesă şi fiind de o egală forţă cei doi actori principali, se p­oate înţelege această mare operă a lui Shakespeare. De­demona, o copi­e naivă, căreia povestirile eroului i-au răpit mintea şi sufletul, nu este de­cît o jucărie în viitoarea aceasta de patimi, vic­tima espiatoare care plăteşte păca­tul închipuit al lui Othelo. * D. Ioan Petrescu, care este, in­contestabil, un actor de talent, şi are multe roluri cu care se poate pre­zenta pe ori­ce teatru, nu are tem­peramentul necesar pentru a înfă­ţişa pe Iago. D. Ion Petrescu este făcut pentru rolurile de bătrînî buni. Pe Iago trebuia să-l joace d. Nottara. Ca temperament şi caracter se poate face o paralelă între Iago şi don Salust din Ruy-Blas. * Pe d. V. Leonescu l’am văzut de două ori jucind pe Oshelo. După ce s’a retras din Teatrul Naţional, Pa jucat la teatrul Lyric cu d. Nicolau, un actor de la Craiova, în Iago, şi cu d-ra Luxer în Desdemona. Sîm­­­bătă l-am văzut pentru a doua oară. Mărturisesc că am constatat o mare deosebire între jocul d-sale de la prima şi­ a doua reprezentaţie. La Teatrul Lyric juca rolul într'un moment în care era agitat i­eşise din teatru pentru­ că ceruse să joace pe Othelo, iar direcţia nu-i admisese cererea şi voia deci să dovedească publicului că cererea d-sale era jus­tificată—şi avea în jurul sau numai actori cari se supuneau voinţei sale. Sîmbătă seara era omul care îşi ajunsese scopul şi avea în faţă cîţi­­va actori cari nu se precau voinţei sale. La teatrul Lyric d. Leonescu juca rolul ca un tragedian turneist. Sîm­­bâtă a trebuit să se supue întru cît­va cercului de fier al teatrelor cu societate. D. V. Leonescu are mijloace, corp, înfăţişare, voce,nui lipseşte numai căldura. De aceea primele părţi ale rolului nu impresionează şi incontes­tabil descripţia din faţa tribunalului trebue să ne arate farmecul lui O­­thelo, farmec ce explică amorul Des­­demonei. Maurul se transfigurează aci, omul face loc eroului şi faptele măresc, dau strălucire feţei Întunecate. Pe acest punct se bazează piesa, a­­cest punct de plecare contribue ca să nască compătimirea pentru sufe­rinţele de mai tîrziu, ale Maurului Punctul acesta a fost slab—lipsă de căldură—şi la prima, şi la a doua reprezentaţie. In actul al 3-lea d. Leonescu a păstrat gradaţia, a reuşit să arate cum, încetul cu încetul, îl străbate şi-l stăpîneşte gelozia. Faimoasa tiradă „Adio războae, adio cai," etc., a zis’o admirabil la reprezentaţia de la Lyric, dar Sîm­bătă seara i-a lipsit avîntul. Ia ge­neral Sîmbătă seara l’am găsit pe d. Leonescu cam deprimat. In scena cînd îl trînteşte pe Iago jos şi ’i cere să-l scoată din îndo­iala ucigătoare în care l’a pus, Othe­lo are un moment de nebunie şi deşteptîndu-se la strigătele lui Iago, se ruşinează de starea în care a ajuns. Mişcarea d-lui Leonescu nu mi-a plăcut aci, d-sa era istovit, şi din potrivă, e un moment de energie în care raţiunea învinge nebunia patimei. Actul al patrulea mi se pare că este greşit în piesă. Avînd în vede­re temperamentul lui Othelo el ar trebui, cînd vede batista şi aude cuvintele nedelicate ale lui Casio — pe cari el le crede privitoare la Des­demona—să se repeadă şi să-l uci­dă la moment pe Casio. Nici o con­­sideraţiune nu poate în acest mo­ment să învingă furia lui Oth­elo. Sau dacă lucrul se petrece alt­fel, atunci la plecarea lui Casio, Othelo nu poate să iasă după panoplie în fuga mare şi să-l întrebe ,­pe Iago furios. De ce moarte trebuie să moară acesta ? Othelo ar trebui sâ iasă zdrobit ; convingerea că Des­demona l’a trădat şi proba materi­ală — batista — care nu-i mai per­mite nici o îndoială, trebuie să fi covîrşit puterile lui, să fi trecut pes­te puterea furiei lui şi’n acel moment să apară anihilat, zdrobit. Alt­fel piesa s’ar sfîrşi acolo, căci Othelo ar trebui să l ucidă pe Casio. Şi paroxismul furiei vine la reîncorda­­rea Maurului cînd strigă: sînge! singe! singe ! Aici treime să tremure sala şi să înţeleagă unde merge Othelo. La teatrul Lyric d. Leonescu îşi menajase scena finală cu Desdemona şi Emilia. El eşea cu Desdemona privind cînd la aceasta, cînd la Emi­lia, pe care o taxa de proxenetă. Sîmbătă n’a mai putut să aibă a­­ceastă eșire, pentru­ că d-na Roma­­nescu n’a permis să i se fae scena următoare între Desdemona, Emilia şi Iago, care servă să arate amorul nemărginit al Desdemonei şi bruta­litatea patimei lui Iago. Şi d. Leonescu, care studiase ro­lul fără ca să se preocupe de Des­demona, s’a găsit da rîndul acesta încurcat şi a repetat eşirea prin fund. A avut scene bune , cînd primeşte adresa Senatului şi se înfurie de cuvintele pe cari le are Desdemona pentru Casio, scena cu Desdemona și actul al cincilea. D-na Romanescu a fost foarte bine în Desdemona Ion C. Bacalbașa !

Next