Adevěrul, martie 1899 (Anul 12, nr. 3454-3477)
1899-03-03 / nr. 3454
. ANUL XII.—No. 3454. FONDATOR ALEX. V. BELLUI IXII - Abonamente Un an Șase luni Trei luni In țara.................30 lei 15 lei 8 lei In străinate. . 50 „ 25 „ 13 „ 10 bani în toată țara * 15 ,, „ străinătate Un număr vechi, 20 bani Omni de curte al regelui, d. Ferekyde a declarat erî la Cameră, in aplauzele d-luî Nae Statescu din Buzău, că a expulzat pe administratorul nostru fiindcă era primejdios intereselor statului romin. Şi pentru ca să arate şi mai mult slugărnicia sa fală de stăpin, a mai făcut declaraţia, că pentru d-sa interesele statului sunt una cu actde ale coroanei. Va să zică, S. Petreanu a fost expulzat fiindcă era periculos pentru interesele regeşti, căci ele fiind una cu ale terei, administratorul nostru periclitind pe unele, a periclitat şi pe cele raite. Aşa pusă chestia, ministrul de interne a fost nevoit să recunoască cele zise de vigurozi Vasul deputat al Iaşilor, d. Gh. Scorţescu, care a arătat parlamentului, că guvernul, făcind nu face de cit să confirme credinţa generală că expulzarea ad mi n is tra torului Adeve ridul, nu e de cit o lovitură dată ziarului, pentru a complace ori a folosi suveranului. Interesele serei fiind identice cu acele ale lui Carol I, dur declaraţia ministrului de interne, e firesc lucru că Adevemi este dacă nu primejdios palatului, dar cel puţin incomod şi că e logic că acesta, cind il poate lovi, trebue să’l lovească. Numai, in acest caz, de ce atita făţărnicie, de ce să fim siliţi să scoatem concluzia prin ajutorul logicei, cind era mult mai simplu, să se vină in lintea parlamentului şi să se spună : —Avem un ziar care atacă pe rege şi noi credem că unindu-i administratorul şi dindu-l peste graniţă, ziarul va pătimi intru ceva şi de aceea am luat această măsură. Dacă credeţi că rău am făcut, apărind coroana, daţi-ne vot de blam. Aceasta ar fi trebuit să fie vorba lămurită şi cinstită a uinui guvern care are curagiul infamiei sale şi a ticăloşiei sale morale... In schimb, d. Ferekyde a vorbit despre congresul internaţional din Londra, despre intrigi cu streinătatea, dar n’a accentuat nimic in potriva administratorului nostru, care, o repet încă odată, la Adevărul n’a făcut de cit administraţie, şi, spre lauda sale, o admirabilă administraţie. Discursul d-luî Ferekyde e o deplină dovadă de ceea ce am zis, că lovindu-se in omul care ne administra ziarul, ţinta a fost ca să se lovească in acest organ de publicitate, care în aceste vremuri triste de laşitate şi de concesiuni, a şliut să-şi facă datoria. Şi aici, oamenii de curte ai regelui au nmerit ca legendarul Erimia. I. Petreanu nu mai este la Adeveriţi, dar pentru aceasta Adeverul nu s’a clătinat intru nimic pe teme fiele lui puternici, cari sunt stabilite in inima ţârei, şi pe dragostea publicului cetitor. Suprimaţi-ne editorii şi regele îşi va vedea ţinta atinsă. Pe cită vreme ,insă nu veţi putea face acest lucru, puteţi să ne mai expulzaţi şi pe alţi conlucrători la ziar, dacă veţi mai găsi expulzabili, şi totuşi Adeverul va rămine acelaşi : unealtă de luptă contra regelui strein de neam şi de sentimente către ţară şi inpotriva conrupţiunei publice a oamenilor politici... Aţi făcut, domnii mei, o infamie faţă de un om nevinovat, dar o infamie inutilă pentru voi şi tăcerea d-luî Ferekyde, asupra motivelor expulzări, dovedeşte că azi vă daţi perfect seama, că in graba voastră de a fi servili tronului, laţi descoperit şi in acelaşi timp v’aţî dat pe faţă scirboasa voastră slugărnicie. Coast. Miile Anti-merian şi postmeridian !... Ce vrea să zică şi meridianul. Vax--------- 1111 - ■ - Ediţia de seară» Regele şi JlfleveriiP ____ Actul al XX-lea poarelor noastre sínt maltrataţi fără nici o cruţare. Pină la un punct observaţiunile Turcilor sínt, din nenorocire,»drepte, căci regimul Sturdzist n’a făcut alt-ceva timp de patru ani, de cit să compromită acest serviciu al Statului. A PĂŢIT-O ! Advocaţii din Focşani Tab luat pe Mitiţă în antrepriză. Baroul din localitate, sau o parte din membrii baroului, au reflectat un protest prin care trag un zdravăn şi meritat frecuş lilipuţianului politician care nu lasă să-i treacă nici o ocazie fără a batjocori o întreagă breaslace oameni onorabili. Dacă Mitiţă a intrat şi. in gura advocaţilor, n’o să'i meargă cine. UNA SI IWNĂ Stop. In subsolul „Adevărului“. Cineva admiră regularitatea şi puterea motoarelor şi apoi esclamă : — Ilar bine, prietene, unde sunt caii ? — Ce cal, omule! — Apoi nu vezi scris colo: putere 16 cai! Martorii. •— Binevoiţi a vă constitui martorii. Ionel (speriat). — Iar duel ! Dar ce mai voiţi acuma ? Martorii. — Satisfacţie pentru injuria făcută. Acceptaţi duelul ! Ionel [plingind). — Nu vaű I nu vaü! nu vaü I Martorii. — Atunci riscaţi să mîncaţî palme. Ionel. — Da ce va să zică asta ? Mai dăunăzi era alt cîntec : duel ori căsătorie, şi am ales căsătoria ; azi se schimbă vorba : duci ori palme ! Martorii. — Alegeţi! Ionel. — Da ce sa aleg? Ea nu voia nici una, nici alta. Martorii. — Va să zică nu eşiţî pe teren ’? nu voiţi ? Ionel (bocindu-se). — Nu vau! nu vau ! nu vau... Si-o să vă spun la mama Si-o să daţi... daţi seama Si o să vă spun, da, da! La domnul Carada Că palme veţi a-mi da. Fonograf. Franci«#»« Sjilvela Noul preşminte al consiliului de miniştri din Spania. — A fost de ma multe ori ministru de interne în ministerele conservatoare şi venirea lui la prezidenţia consiliului avut de urmare imediată o apropter©urau piruauii mn noi cauii, — atît de mare e groaz de reacţionarizmul lui Silvela.—Se semnalează şi o mai mare mişcare carlistă. BBC J. O. Msazzosai Chirurgul îndrăzneţ care a operat cu succes listul de care suferea Papa, operaţie neobicinuită la oameni de o vîrstă înaintată, cu atît mai puţin la anul trecut de 90 de ani. Distinsul chirurg e încă tînăr şi numele lui a devenit deja istorie. DIN FUGA CONDEIULUI Două atitudini Sînt oameni cu două feţe, sînt oameni cu două morale şi sînt oameni cu două luntre; ei bine, d. Tache Giani a inventat pe unul cu două meridianunk find d. Tache Giani este antimeridian atunci o duşman al guvernului, este omul cel mai nenorocit din lume, este jignit în principiile sale, este o justate de disident. Iar cînd este postmeridian atunci e omul cel mai fericit, e guvernamental, aprobă politica generală a cabinetului, e liberal nestrămutat, o în apogeu! Mercuri 3 MARTIE 1899 DIRECTOII POUT K COX ST. MILLE Anunciuri Luni pagina IV Lei........................... 0.50 bani III 2.—BIROURILE ZIARULUI TI. — Strada sărindar — 11 telefon Șantaj sau intrigă? Am arătat in ce mod tratează Servet, organ oficios al guvernului turc, linia maritima Constantinopol-Salonic. L'Independance roumaine a încercat să ne probeze ca conduita lui Șervet e un simplu șantaj, în urma refuzului ministerului nostru de lucrări publice de a-i da un anunciu pentru noua linie. Acum că avem sub ochi întregul articol din Șervet, din care cele ce s’a fi spus erau numai un mic pasagiu, convingerea noastra e că șantajul ziarului turcesc se complică cu o tenebroasa intrigă nemţească. In adevăr, obiectul principal al articolului nu e nedestoinicia căpitanilor romini de vapoare, cu concurenţa dezastroasă pe cart, noul serviciu maritim îl va face liniei ferate Constantinopol- Salonic, care e în posesiunea capitaliştilor germani. Şervet se face deci susţinătorul acţionarilor nemţi,in dauna noastră. Cu alte cuvinte noi acordăm Germanilor cabluri, le construim poduri ca cel de la Severin, le punem la dispoziţie avutul şi chiar independenţa noastră politică, pentru ca în schimb Germania să ne sape la Constantinopol, să ne zădărnicească orice desvoltare economică pe seama noastră. Incit intriga nemţească e ceea ce trebue să ne preocupe mai mult, nu şantajul turcesc. ___ I. T. COTIDIANE li VLETIN ATMOSTEKi IO Bucureşti, Luni 13 Mart. st. n., 12 ore ziua Înălţimea baromenică la 0° 704.1 Temperatura aierului: 5° 0 Vintul: aproape liniştit Starea cerului: acoperit Temperatura max. de Ieri: -1-6. Temperatura minimă de astăzi:—2° Temperatura a variat la noi intre-1-160 şi—3 Eri timpul închis, liniştit şi călduros. Temperatura s’a ridicat foarte mult în Moldova, ajungînd în părţile de sus pînă la plus 16 grade. In Mununia şi la mare timpul s’a încălzit mal puţin. Noaptea senin şi puţin j i'UgJIîrțîiA •••'wV. I Irî uibenin tji uîiny- » taţi din Moldova de jos. Cea mai coborîtă temperatură a fost — 3 grade. Barometrul foarte ridicat a scăzut de erî în mijlociu cu 2—3 mm. Asta- î dimineaţa ceaţa groasă şi brună în majoritatea localităţilor din ţară. La Bucureşti ea perzistă, şi, către amiazi, timpul închis, liniştit şi umed. VESTITUL MALLA Nu sunt mulţi cari să ştie despre existenţa unui domn Malla, despre care se povestesc multe lucruri foarte frumoase în lumea iniţiată. Acest domn Malla, care cumulează profesia de cumnat al d-lui Eugen Stitescu cu aceea de deputat guvernamental, este cunoscut în public numai ca autor al unor scandaluri ruşinoase petrecute în două cluburi la jocul de cărţi. Toată lumea ştie că acest domn, în întreaga’i viaţă, n’a avut niciodată obiceiul «să’şi dea cărţile pe faţă», de aceea foarte mult ne-am mirat cind am auzit că alaltăeri, în Comitetul teatral, a cerut, în mod categoric, ca să se introducă cenzura în țara romînească. D. Malla a căpătat gustul cenzurei de cînd a avut de-a face cu Cenzorii caselor de joc. NAVIGAŢIA ROMINA De o bucată de vreme presa turcească, adică presa oficioasă de la Constantinopol, atacă cu o rară persistenţă serviciul nostru de navigaţie maritimă. Ziarul Sever nu scapă nici un prilej ca să atace marina noastră comercială—aceasta pentru a răspunde slugărniciilor d-lui Sturdza, iar conducătorii va Străinii in presă D. Ferekyde a declarat Sîmbătă la Cameră, respunzînd d-lui Eleva, că nu recunoaşte străinilor dreptul de a fi membri ai presei. Nu împărtăşim ideea d-lui Ferekyde, totuşi să ne punem şi în această hipoteză, să admitem această teorie ca fiind constituţională, liberală şi democratică. In acest caz, ministrul de interne este dator ca în douăzeci şi patru de ceasuri să cheme la poliţie pe toţi ziariştii străini şi să le notifice să-ii găsească altă profesiune. Şi fiindcă d-sa nu dadrept străinilor săne judece faptele, şi oamenii noştri politici, da ce n’a început prin a expulza pe evreii de la ziarele liberale şi conservatoare cari fac politică în sensul adevărat al râvnitului ? Expulzînd pe d. S. Petreanu, admnistratorul ziarului Adeverul şi fid. Branişte nu, colaborator străin polit cei precum şi pe un corector de la Drt'-)t:ltea, nu vedem cum s’a satisfăcut t^o a că nu se permite^ străinilor să facepoli^ri^îvj tf,ra La aceasta ar fi trei^^^H^resp’unua ministrul de interne și n’i respuns, cum desigur nici n’o să răspundă, căci nu are ce ! încă odată, o măsură deja reacţionară și nedreaptă, pe deasupra aplicată şi în mod parţial, numai contra celor neplăcuţi, — e o dovadă că e vorba de răzbunare şi de o lovitură în potriva presei care jenează şi numai in potriva e. Sfinx. Duelul lui Ionel Actual Martorii. — Puteţi să alegeţi : căsătorie ori duel! Ionel (plingind).— Nu vau ! nu vau! Vă spun la mămiţa. Martorii. — Ce nu voiţi ? Căsătoria ori duelul ? Ionel. — Da la duel poate ca să mă omoare ? Martorii. — De! aşa este duelul ! Ionel (in hohote de plins). — Nu vau ! nu vau! nu vau... Martorii. — Căsătoriea atunci. Ionel. — Căsătoria ! Nu voia nici căsătoriea... Martorii. — Atunci duelul! Ionel (pe ginduri). — Tot mai bine căsătoria. Martorii. — Și divorțul imediat. Ionel. — Și atunci scap de duel ? Martorii. — Incidentul în acest caz este închis! Ionel subscrie un act și începe să sară într’un picior chitind : Ionel, Ionel A scăpat, a scăpat, de duel. CARNETUL MEU Cenzura Actualul comitet teatral a inoit renura. Cenzura, care a fost abolită prin constituţune, cenzura care era o ruşine, pentru că punea o stavilă libertăţii de gindire, cenzura aceasta a reînviat la anul 1899 din bunul plac al actualului comitet teatral. Trei autori au prezentat direcţiunei o revistă teatrală de sfirşit de an şi au cerut aprobarea conform uzului stabilit, iar comitetul, prin paritate de votări, a decis că revista nu poate fi aprobată, fiindcă cuprinde aluziuni politice. Cu alte cuvinte actualul comitet, cu paritate, hotăreşte că un gen literar trebue să dispară din ţara romînească, iar d. Maila, care a perorat o jumătate de ceas pentru neaprobarea revistei, se institue cenzor şi cerber al moravurilor. Multe minuni am văzut in ţara aceasta şi multe reputaţiuni uzurpate am întălnit, dar că vom vedea in România cenzor şi pe d Malta, la una ca asta nu m’am aşteptat nici cindi. Afacerea se află înaintea justiţiei, iar noi vom reveni. O. C. R. EXPULZARII .13 Fizionomia Camerei Era la Cameră, şi-au dezvoltat d-nii Gr. A. Scorţescu şi V. M. Kogălniceanu interpelările, primul în chestia expulzărei administratorului „Adeverului“, d. S. Petreanu , cel de al doilea, în chestia expulzărilor în general. Şedinţa a început cu obişnuitele formalităţi, după cari a urmat un intermezzo comic, relativ la declaraţiile pe cari e capabil să le facă d. Dim. Giani, preşedintele Camerei, cînd se află post-meridian. D. Dim Giani contestă că ar fi spus cuvintele ce-i atribue d. Fleva. Toată Camera rîde. Scena se petrecuse la masă, declaraţiile se făcuseră după masă şi la Capşa. Voci: Post-meridian ! ! Alte voci. Ce post-meridian ! ? după masă! Şi d. Giani necăjit se retrage.... în bufet. Interpelarea d-lui Scorţescu D. Scorţescu arată că legea expulzărilor este o lege barbară şi de care nu trebue să uzeze un guvern liberal. După ce vorbeşte asupra consideraţilor generale cari cer desfiinţarea unei asemenea legi, întreabă de ce s’a expulzat administratorul „Adevărului" d. S. Petreanu. In zilele din urmă s’au făcut expulzări din cauza agitaţiunilor pe cari pretindea guvernul că le-au făcut socialiştii la sate. Ori, d. Petreanu nu e socialist, d-sa din potrivă era un duşman al socialiştilor. D. Petreanu nu era nici măcar ziarist, d sa era la Adeverul numai administrator, cum a fost de altfel şi la alte ziare : Naţionalul, Romînia, etc. Rar opinia publică, negăsind nici o esplicaţie pentru această expulzare, crede că s’a făcut, spune d. Sorţescu, pentru a se satisface o dorinţă mai inaltă crezîndu-se că prin expulzarea d-lui Petreanu s’ar da o lovitură antidinasticuluî ziar Adevărul Aţi faculta(l, IC-TU nilulscritT^-j’'■ 11— mai departe oratorul, că aţi pus în joc pe suveran, d-voastră tocmai cami aveţi datoria să-l ocrotiţi. * D. Ferekide a răspuns mai întîi printr’o declaraţie scurtă şi categorică. Legea dă drept guvernului să expulzeze şi nu-i cere să arate motive, deci guvernul va uza de acest drept ori de cîte ori va crede că este în interesul statului să facă expulzări. N’a putut să afirme că d. Petreanu era socialist și că a agitat satele, atuncî d. ministru de interne după sistemul d-sale, a tranşat chestia printr’o întrebare: „Dar cine i-a spus d-lui Petreanu că noi am expulzat de rîndul acesta numai socialişti“? Ş’apoî a citat o comunicare făcută unui congres de lucrători prin care se spunea că muncitorii evrei din Rominia luptă pentru drepturile politice. Dar ce relaţiuni avea d. Petreanu cu acel congres şi cu lupta lucrătorilor evrei ? Asta n’a spus’o d. ministru şi nici nu o putea spune. D. Ferikyde s’a mulţumit cu aplauzele falitului şi ale lui Ghiţa Berbecu. Cuvintarea d-lui Fleva D. Fleva, vorbind în contra închiderei discuţiunei, a veştejit guvernul care aplică legea expulzărilor pe care Ion Brâtianu a cerut-o Camerei sub presiuni din afară şi cu declaraţiea făcută pe onoare, că nu o va aplica niciodată. D. Fleva, foarte mişcat şi cu lacrămi în ochi, arată pînă unde poate să se ajungă cu o asemenea lege. Acum cîţiva ani un domn Dimitriu a făcut zgomot pentru că un inspector de poliţie îi arestase fata, fără nici un motiv şi încercase s’o violeze. Pentru ca să scape inspectorul bestial, în 24 de ore părintele fetei a fost expulzat şi pînă azi rătăceşte pe uliţele Constantinopolului despărţit de soţia şi copila sa. Cuvîntarea d-lui Fleva a făcut o adîncă impresie asupra Camerei. Mulţi deputaţi emoţionaţi spuneau : — Are dreptate ! Dar de.... Îşi călcau oamenii pe conştiinţă pentru că alegerile bat la uşe. Interpelarea d-lui Kogâlniceanu Şi-a desvoltat apoi interpelarea d. V. Kogălniceanu D-sa a susţinut că legea expulzărilor se aplică în contra constituţiei cînd se aplică supuşilor romini. D. deputat de Roman a combătut aplicarea legei şi a cerut guvernului să arate de ce s’a expulzat atîţia oameni. D. Ferekyde a răspuns scurt că nu mai repetă încă odată răspunsul dat d-lui Scorţescu şi că alt respuns nu are de dat. Discuția s’a închis. Astfel s’a regulat şi această chestie. Reporter. A se citi la informaţiuni importantul articol intitulat: Noul minister maghiar şi Rominit DIN STRĂINĂTATE Retragerea admiralului Knorr. — ■Proaramul liberalilor englezi. O telegramă a anunțat ori că admirabil Knorr s’a retras de la comandamentul suprem al marinei germane. «National-Zeitung» afla că comanda flotei din Marea Baltică va fi dată admiratului Koestler și aceea a flotei din marea Nordului vice-admiralului Karcher. E vorba de a se suprima postul unui admiral comandant suprem al marinei, iindu-se acesteia o organizaţie asemenea cu a armatei. In adevăr, in Germania ministerul de războiţi are numai administraţia, dar in ce priveşte comanda, generalii stau sub ordiniie directe ale împăratului. Aşa va fi pe viitor şi cu marina, an care la admiral vor sta sub ordiniie directe ale impăratului. Unele ziare germane însă, ca «Posts şi altele, mai dau şi alte versiuni, dar puţin serioase, cu privire la cauzele retragere! lui Knor. Se pun înainte și deosebite de vederi intre el şi împăratul. — Noul leader al liberalilor din camera comunelor, Campbell-Bannerman, ţinutalele acestea la Huli un discurs-program prin care s’a silit să imple pe vechii cu tinerii liberali pe baza unui imperializm moderat. Celor d’intii le-a vorbit de dreptul Irlandei la autonomie, de nevoia de a se face economii si mai ales de reforma Camerei lorzilor, prin restringerea prerogativelor sale. Celor tineri le-a pus innainte un imperialism foarte moderat. In chestia Sudanului se pronunţă contra ocuparea lui. In ce privește chestiunile sociale, Campbell recomandă in Cronica teatrală Othelo, tragedie in 5 acte de W. Shakespeare Sîmbătă s’a reluat la Teatrul Naţional Othelo de Shakespeare.De astadată pe Othelo îl înfăţişa d. V. Leonescu. D. C. Nottara, interpretul de altădată, nu ţinea nici un rol în piesă. Actorii ambulanţi, celebrităţile turneiste fac, după părerea mea, cel mai mare râu teatrului. El estropiază toate piesele pe care le au în repertoriu, falsifică opera, cugetarea dramaturgului, şi în loc să-şi dea silinţa să intre el în personajul pe care îl reprezintă, refac robi după mijloacele, temperamentul şi bunul lor plac. întreagă opera lui Shakespeare a fost trunchiată, pentru că Hamlet, Othelo, Macbeth, au atras mai mult pe marii tragedian!. Dar Hamlet, Othelo şi Macbeth prezentate de aceşti tragedian!, dacă ne înfăţîşază pînă la oarecare punct pe eroii titulari, nu ne dau decît o slabă ideie despre aceste piese. Din întreaga piesă Hamlet, ca şi, din Othelo şi Macbeth, nu rămîne aproape decît rolul titular. Şi lucrul se explică. Marii tragedian! fac turneuri pentru el, vor să arate lume marile lor însuşiri actoriceşti şi, exibînd publicului din cele două lumi aceste calităţi, vor să cîştige cît mai multe parale. Turneurile sînt în general întreprinderi comerciale şi deci ele trebuie să aibă drept deviză : chieltueli cît mai puţine pentru ca cîştigul să fie cît mai mare. Şi atunci traged anul care e luceafărul trupei ia in jurul sau cîţiva actoraşi de a şaptea mînă şi pentru că aceştia nu sînt în stare să interpreteze roluri importante, se estropiază piesele. Exemplul turneiştilor a trecut apoi la teatrele stabile, pentru că este în natura actorului dorinţa de a predomina, de a se simţi absolut liber in mişcările-i şi de a nu avea în jurul sau decît personagii secundare cari să-i ţie isonul, şi fără altă menire decît aceea de a scoate şi mai mult în relief calităţile sale. De aceea vedem că nimeni nu se ocupă, cînd e vorba de Othelo sail de altă piesă ca aceasta, cine are să joace rolurile secundare. Mai mult, textul nu se traduce după original, ci sînt anume adaptaţiuni făcute după indicaţiile lui Rossi sau ale altui tragedian. Toate scenele în cari nu apare eroul și cari nu par absolut necesare pentru a se explica un fapt al lui se scot din piesă, ori cît de necesarii ar fi ca să explice temperamentul şi acţiunea celorl’alte personagii. * Am văzut Othelo în nenumărate rînduri şi tot-d’auna am constatat că piesa aceasta se joacă cu totul în altă notă de cît aceea în care a prezentat’o autorul ei. S’a obicinuit a se privi în această piesă numai Maurul ca reprezintînd tipul geloziei, iar pe Iago îl consideră toţi ca un intrigant de melodramă. Or, această interpretare a piesei este cu totul falsă şi ea nu purcede decît de la calapodul dat de mari tragedian turneişti. Eu cred că în tragedia lui Shakespeare sînt doi geloşi: Othelo şi Jago. Amîndoî sînt conduşi în acţiunea lor de aceeaşi patimă: gelozia. Şi gelozia se prezintă la unul sub formă mică, josnică, răsbunarea; iar la cel-l’alt să prezintă sub forma furiei şi pedepsire! brutale. Este într'o parte gelozia slugei care nu poate lucra decît pe sub ascuns, iar în altă parte gelozia stăpînului, a războinicului, care îşi spune suferinţa în gura mare şi loveşte fără ca să se teamă. Iago nu voeşte nici locul de comandant, nici gloria lui Othelo. Iago e muncit, de bănuiala că Othelo i-a luat locul Ungă soţia sa, — aceasta o spune el chiar — şi, muncit de gelozie, voeşte să-l facă pe Othelo să simtă aceleaşi dureri, să aibă acelaşi desgust de soţia adulteră. El trebue să se îmbete de suferinţele Maurului şi în acelaş timp să-şi reamintească suferinţele lui pe cari le vede răzbunate. Şi numai prezentată astfel această piesă şi fiind de o egală forţă cei doi actori principali, se poate înţelege această mare operă a lui Shakespeare. Dedemona, o copie naivă, căreia povestirile eroului i-au răpit mintea şi sufletul, nu este decît o jucărie în viitoarea aceasta de patimi, victima espiatoare care plăteşte păcatul închipuit al lui Othelo. * D. Ioan Petrescu, care este, incontestabil, un actor de talent, şi are multe roluri cu care se poate prezenta pe orice teatru, nu are temperamentul necesar pentru a înfăţişa pe Iago. D. Ion Petrescu este făcut pentru rolurile de bătrînî buni. Pe Iago trebuia să-l joace d. Nottara. Ca temperament şi caracter se poate face o paralelă între Iago şi don Salust din Ruy-Blas. * Pe d. V. Leonescu l’am văzut de două ori jucind pe Oshelo. După ce s’a retras din Teatrul Naţional, Pa jucat la teatrul Lyric cu d. Nicolau, un actor de la Craiova, în Iago, şi cu d-ra Luxer în Desdemona. Sîmbătă l-am văzut pentru a doua oară. Mărturisesc că am constatat o mare deosebire între jocul d-sale de la prima şi a doua reprezentaţie. La Teatrul Lyric juca rolul într'un moment în care era agitat ieşise din teatru pentru că ceruse să joace pe Othelo, iar direcţia nu-i admisese cererea şi voia deci să dovedească publicului că cererea d-sale era justificată—şi avea în jurul sau numai actori cari se supuneau voinţei sale. Sîmbătă seara era omul care îşi ajunsese scopul şi avea în faţă cîţiva actori cari nu se precau voinţei sale. La teatrul Lyric d. Leonescu juca rolul ca un tragedian turneist. Sîmbâtă a trebuit să se supue întru cîtva cercului de fier al teatrelor cu societate. D. V. Leonescu are mijloace, corp, înfăţişare, voce,nui lipseşte numai căldura. De aceea primele părţi ale rolului nu impresionează şi incontestabil descripţia din faţa tribunalului trebue să ne arate farmecul lui Othelo, farmec ce explică amorul Desdemonei. Maurul se transfigurează aci, omul face loc eroului şi faptele măresc, dau strălucire feţei Întunecate. Pe acest punct se bazează piesa, acest punct de plecare contribue ca să nască compătimirea pentru suferinţele de mai tîrziu, ale Maurului Punctul acesta a fost slab—lipsă de căldură—şi la prima, şi la a doua reprezentaţie. In actul al 3-lea d. Leonescu a păstrat gradaţia, a reuşit să arate cum, încetul cu încetul, îl străbate şi-l stăpîneşte gelozia. Faimoasa tiradă „Adio războae, adio cai," etc., a zis’o admirabil la reprezentaţia de la Lyric, dar Sîmbătă seara i-a lipsit avîntul. Ia general Sîmbătă seara l’am găsit pe d. Leonescu cam deprimat. In scena cînd îl trînteşte pe Iago jos şi ’i cere să-l scoată din îndoiala ucigătoare în care l’a pus, Othelo are un moment de nebunie şi deşteptîndu-se la strigătele lui Iago, se ruşinează de starea în care a ajuns. Mişcarea d-lui Leonescu nu mi-a plăcut aci, d-sa era istovit, şi din potrivă, e un moment de energie în care raţiunea învinge nebunia patimei. Actul al patrulea mi se pare că este greşit în piesă. Avînd în vedere temperamentul lui Othelo el ar trebui, cînd vede batista şi aude cuvintele nedelicate ale lui Casio — pe cari el le crede privitoare la Desdemona—să se repeadă şi să-l ucidă la moment pe Casio. Nici o consideraţiune nu poate în acest moment să învingă furia lui Othelo. Sau dacă lucrul se petrece altfel, atunci la plecarea lui Casio, Othelo nu poate să iasă după panoplie în fuga mare şi să-l întrebe ,pe Iago furios. De ce moarte trebuie să moară acesta ? Othelo ar trebui sâ iasă zdrobit ; convingerea că Desdemona l’a trădat şi proba materială — batista — care nu-i mai permite nici o îndoială, trebuie să fi covîrşit puterile lui, să fi trecut peste puterea furiei lui şi’n acel moment să apară anihilat, zdrobit. Altfel piesa s’ar sfîrşi acolo, căci Othelo ar trebui să l ucidă pe Casio. Şi paroxismul furiei vine la reîncordarea Maurului cînd strigă: sînge! singe! singe ! Aici treime să tremure sala şi să înţeleagă unde merge Othelo. La teatrul Lyric d. Leonescu îşi menajase scena finală cu Desdemona şi Emilia. El eşea cu Desdemona privind cînd la aceasta, cînd la Emilia, pe care o taxa de proxenetă. Sîmbătă n’a mai putut să aibă această eșire, pentru că d-na Romanescu n’a permis să i se fae scena următoare între Desdemona, Emilia şi Iago, care servă să arate amorul nemărginit al Desdemonei şi brutalitatea patimei lui Iago. Şi d. Leonescu, care studiase rolul fără ca să se preocupe de Desdemona, s’a găsit da rîndul acesta încurcat şi a repetat eşirea prin fund. A avut scene bune , cînd primeşte adresa Senatului şi se înfurie de cuvintele pe cari le are Desdemona pentru Casio, scena cu Desdemona și actul al cincilea. D-na Romanescu a fost foarte bine în Desdemona Ion C. Bacalbașa !