Adevěrul, mai 1899 (Anul 12, nr. 3510-3536)
1899-05-01 / nr. 3510
Anul XII -No. 3510. fondator AI.EX. v. IIEI.DIMASIU Abonamente Un an Sase luni Trei luni 15 lei 8 lei In .tmrft................30 lei In străinătate. . 50 „ 25 13 IO Laias Ies toată țara 15 ,, „ străinătate 99 Un număr vechia bani 20 Simbată 1 Maiu 1899 DIRECTOR POLITIC• OKST. MILLE Anineiur! Luni pagina IV Lei......................... 0.50 bari III 2.B1 lî OUniKlLZI.f!il^IN 11 — S ( r a (I a S st rin *I .t rA- fi TEl.F.FOX Ediţia de scara Coi gâtuirea mm nilor Intrate .Ifsştiâ ie un milion Asemenea alianţe imorale şi nenaturale au fost plătite în tot d’auna scump. Cabinetul generalului Fiorescu a făcut alegerile tot în alianţă cu liberalii, cu mult maî puţin compromişi pe atunci, dar n'a putut dura maî mult de citeva luni. Cabinetul Sturdza s’a aliat cu socialiştii la alegerile comunale şi toată lumea ştie ce a păţit de pe urma acestei alianţe. Guvernul, dacă nu poate contracta alte alianţe, mai de grabă să rămîie învins de cît să triumfe cu preţul celei maî strigătoare imoralități politice. Cerber Babilonie şi imoralitate Ziceam zilele trecute că guvernul ii lui Cantacuzino are la temelia sa şi echivoc şi imoralitate şi ii ceream ca să explice tărei rostul stăreî sale. Azi ni se pare că aceste explicaţiuni ar fi de prisos: actualul cabinet, a dovedit pe deplin alegătorilor că voeşte să urmeze a guverna întemeiat pe aceste două mijloace: echivocul şi imoralitatea, cu singura deosebire că din cein ce echivocul dispare, lăsind să troneze in hidoasa-i înfăţişare cea mai flagrantă lipsă de simţ moral. Nu n sia explicat de ce şi în ce condiţiunî d. Fie va a intrat in minister, dar in schimb s’a început o serie de tirgurî ruşinoase. După ce oculta sturdzistă a fost dată jos de la putere cu surle şi fanfare, după ce s’a cintat osanaua salvărei ţăreî, după ce Dimitrie Sturza a fost înfierat pe vecie ca trădător de neam, aceiaşi bărbaţi de stat cari n’au pregetat să se coboare in stradă pentru a goni pe trădător, tot ei astăzi stau la tocmeala cu aceiaşi trădători, tot ei ii scot din groapă, îi remorchează, îi reabilitează faţă de opinia publică. Prin provincie, din toate părţile este o teribilă goană pentru a face aranjament, vorba Constitutionalului. Unde nu e chip de a se face alianţă cu junimiştii, se inchee aranjamenttd cu ocultiştii, aşa că in multe părţi vom avea acest spectacol hidos de a vedea mergind la urnă., mină in mină pe ocultişti şi pe guvernamentali. Mai mult* încă, liberalii sturdziştî, căutaţi şi de guvern şi de junimişti, au ajuns la preţ. In unele locuri alianţele încheeate s’au rupt, de oare ce s’a putut căpăta mai mult la cel-l’alt adversar. Tirgul însă urmează şi cine dă mai mult capătă sprijinul ocultei trădătoare de eri. Un guvern insă care, după ce vine la putere, combătind un alt partid, ca vinzător de neam, se aliază cu el imediat după aceasta, poate fi el socotit serios şi mai cu seamă moral ? Ori Dimitrie Sturdza a fost ticălos şi vinzător de ţară şi atunci trebue de făcut cum se face la strigoi, de îngropat trei stinjeni sub pămint şi să i se bată şi un par gros în inimă, ori Dimitrie Sturdza este bărbat de stat cu care se poate sta la vorbă, cu care se poate incă trata, şi în acest caz pentru ce a fost gonit de la putere, de ce s’a făcut atit scandal, pentru ce s’a scos toată lumea in strade, cum se explică faptul că s’a rezvrătit o ţară întreagă, cind azi cel gonit pe ferestre, se întoarce radios şi cu fruntea sus, pe uşă, la braţ cu duşmanul neîmpăcat de or ? Chipul de procedare al guvernului şi al partidului conservator este dar imoral. Această lipsă de scrupuluri şi de moralitate ne dovedeşte insă şi altceva mai grav şi anume: distrugerea partidelor. Partidul liberal, e un fapt astăzi că a încetat de-a exista ca partid. Acelaşi lucru se intimplă cu partidul conservator. Nu mai fiinţează azi de cit grupări rezleţe, cari neavind innaintea lor nici principii şi neposedind nici o educaţiune politică cinstită, nu visează decit puterea prin ori şi ce mijloace. E incontestabil că în această stare de lucruri, viaţa parlamentară şi constituţională devine şi mai mult o ficţiune, partidele nu mai au dreptul la numele ce-şi dau şi zăpăceala devine aşa de mare, că omul cinstit se întreabă cu groază, ce trebue să facă în această babilonie, in acest scandal şi in această imoralitate politică? Const. Miile Grigore Capşa Membru in comisiunea interimară a capitaleî. Fost senator şi membru devotat alpartidului conservator. Unul din cei mai mari comercianţi şi industriaşi din Bucureşti. DIN FUGA CONDEIULUI învierea morţilor Ştiam că tocmai la sfirşitul lamei erea vorba ca îngerul domnului să cînte din trîmbiţă iar morţii să învieze şi să se mai bucure o dată de dulceţile vieţei. Văd, însă, că morţii au grăbit soluţiunea finală şi învierea a început deja. In urma bombardărilor cu pietre şi a cădere a trădătorului, aflasem că mai toţi ocultiştii erau morţi şi îngropaţi de vii. cu toata acestea acum morţii es din morminte. Aşa, aflăm că la Putna au eşit din morminte morţii N. Săveanu şi N. X. Săveanu, la Buzău a eşit din mormînt mortul Nicu Constantinescu, la Bacau Gaton Leca şi Sachelarie, la Ialomiţa Stoenescu, la Roman Alecu Morţun, etc., etc. Şi toţi aceşti morţi înviază cu bine-voitorul concurs al înaltului guvern. Vax. COTIDIANE DON CAIH Un cetăţean de la Tîrgovişte anume Cair, crezînd că d-nul Carp are mai mulţi sorţi de a veni la putere de cît conservatorii puri s’a făcut junimist şi s’a înscris în clubul constituţional Dar roata politicei s’a întors într’altfel. Venind conservatorii la putere d. Cair a dorit să devie preşedinte al comisiunei interimare, însă i s’a pus în vedere că are un cusur, că e junimist. Atunci d. Cair a făcut un mare act de abnegaţiune : pentru ca să nu piardă primăria de Tîrgovişte a demisionat din clubul constituţional şi a solicitat onoarea de a deveni membru în clubul conservator. Iată cum se face politica în ţara romînească. IAHASI PARDON ! Un ziar povesteşte că direcţiunea teatrelor a respins cererea d-lor fraţi Bacalbaşa de a li se juca revista Pardon pe scena teatrului naţional, dar a admis ca piesa să se joace pe alte scene. O mică rectificare : d-niî fraţi Bacalbaşa n’au pretins nici odată ca să’şî prezinte Pardonul pe scena teatrelor subvenţionate; dînşii au cerut numai ca revista să poată fi jucată pe cele-l’alte scene. Şi ceea ce s’a refuzat sub direcţia d-luî Petrache Grădişteanu, s’a primit acuma. Prin urmare Simbătă, 1 Mai, revista Pardon se va juca în sala Băilor Eforiei cu autorizarea comitetului teatral ! SUNT TARI Actualul guvern şi a luat însărcinarea de a dovedii că ocultiştii sunt foarte tari în ţară, drept aceea s’au pus la cale cartele electorale cu amicii d-luî Sturdza la Focşani, Buzău, R.Sărat, Călăraşi, Bacau, Bîrlad,Roman, Craiova, etc., etc. Cu chipul acesta au să intre în parlament cel puțin 30 sturdzişti. Şi, dacă mai socotim pe aceia cari se vor putea alege cu propriile lor forţe la Brăila, Slatina, Bacăul, Giurgiu, T.Severin o să avem numai in Cameră vre-o 30 sturdzişti. In opoziţiune şi după o cădere atît de teribilă, acest număr însemnează un adevărat triumf. Stop. La noi ei sunt miniştri, prefecţi, deputaţi, senatori, administratori de tot soiul ai avere publice, etc. Dar după ce citesc Epoca şi Voinţa îmi arunc ochii şi prin judeţe, şi ce văd. Trădătorii de eri se aliază cu bandiţii de astăzi: Săveanu cu Apostoleanu, Constantinescu cu candidaţii guvernamentali din Buzău, şi aşa mai departe. Cinismul lor e mai pre sus de orîce închipuire. Atunci de ce se mai înjură, de ce se mai necinstesc pină intr’atîta ? De ce aceste moravuri țigăneşti"? Chiar de ar fi oameni de treabă in fapte— ceea ce nu e cazul, singuri o recunosc unii despre alţii — murdăria din cuvinte şi cinismul purtarea lor, ar fi suficiente pentru a scoate pe politician din rindul oamenilor. Index Culmea jsinistiului Citesc Epoca. E numai foc şi pară în contra mizerabililor trădători," pungaşi, canalii, spărgători de case publice, etc., cari au fost pină mai deunăzi la putere. Citesc Voinţa Naţională. Urlă, spumegă, tună şi detună in contra mizerabililor cari au venit la putere prin mişcări de stradă, in contra celor cari în optsprezece zile au călcat Constituţie, legi, morală, ruşine, etc. E din ambele părţi un potop de injurii şi de acuzări inspăimîntătoare. De la unii ne aşteptăm la teribile represiuni pe calea justiţiei, de la alţii la deslănţuirea unui război şi civil. In aşteptare ca să populeze puşcăriile sau să se încaere pe baricade, cu toţii răscolesc un noroiu infect din care se exalează o ceaţă ignobilă ce se pune ca un văl de ruşine pe fruntea ţârei. Politicianii români, aşa cum se desenă reciproc, că au fost sunt şi vor fi, ar fi înfundat cu toţii ocnele dacă ar fi avut neşansa să se nască In Franţa, în Germania sau in Anglia. Cu cine mergem ? — Dialog la Cop? — Un junimist.— Ei, noi cu cine mergem ? ! Un cetăţean.—Cu poporul. Junimistul. — Bine,dar poporul cu cine e! Cetăţeanul. — Cu guvernul, cu cine vrei să fie. Un colectivist. — Protestez, poporul nu e cu guvernul, e cu naţiunea. Cetăţeanul—Ei, bravos ! ştii că-mi plăcuşi... dar naţiunea ori cine e ? ! Colectivistul.—Naţiunea e cu liberalii... Un flevist. — Mă ertaţi, naţiunea a fost totd’auna contra ocultei, naţiunea e cu tribunul poporului. Un conservator.—Dar tribunul poporului cu cine e ? Flevistul.—Cu poporul... Colectivistul. — Asta-i! Cu guvernul, onorabile ! Nu mai există tribun al poporului. Junimistul. Bine! bine! dar noi cu cine mergem ! Colectivistul (conservatorului) Auzi, ci, cu cine merg ? Junimistul. Situaţia este foarte gravă, dar sperăm că ea se va limpezi şi nu vom asista la împerecheri ciudate, care... Conservatorul (colectivistului) Auzi, împerecheri ciudate ! [ind amindoî). Junimistul. La urma armelor, cînd ai in taţă un guvern intel Amt nu sţi este permis dacă nu VrîSf^ââ^jl pierzi propriul tău partid, să... Conservatorul și colectivistul: (junimistului, in același timp) Mă rog, dv. cu cine mergeți, aici, categoric ! Junimistul. Apoi tocmai asta întreb şi cu: Noi cu cine mergem ! (Toți izbucnesc in ridicote de ris). Vlad. ----------------------------------------- Trandafir Djuvara Ministru al ţereî la Constantinopole. linul din cele mai umilite instrumente ale lui Sturdza şi acum s'a grăbit să felicite pe noul ministru de externe al conservatorilor. A compromis interesele române din Balcani. Amestecat in mai multe aventuri maî mult scandaloase de căi galante. Fost și viitor redactor la vreo Gazetă a Poporului. Alianţa cu sinrdziştii Circulă un zvon ciudat, circulă zvonul că, în unele judeţe, guvernul fiind ameninţat de a fi majorizat de forţele junimiste şi liberale întrunite, a preferit să facă alianţe electorale cu amicii d-luî Sturdza. Acest zvon e atît de extraordinar încît nu ne vine să-i dăm crezănunt. Partidul conservator, mire a răsturnat pe d. Sturdza în urma unei violente campanii de stradă şi în urma acuzaţiei de trădare a intereselor patriei, nu poate cu nici un preţ, dar absolut cu nici o condiţie ca să se alieze cu aceia cari au votat moţiunea de îpergery în trădătorul şi cam, astă-i încă, îl susţin. O alianţă cu d-niî Săveanu, N. Constantinescu-Buzău, etc., va face un efect dezastros în ţară, va încuraja pe ocultişti şi va ajuta la reabilitarea d-luî Sturdza, care chiar a doua zi după cea mai zdrobitoare cădere are încă atîta putere pentru a se impune adversarilor săi victorioși. CARNETUL MEU Palamn a mea Fiecare schimbare de guvern, mă costă o pălărie... In timpurile de luptă contra guvernului, toţi agenţii partidului din opoziţie mă salută şi de cite ori prin culuoarele de la Dacia nu mi s’a făcut mici ovaţiuni. Cînd guvernul cade, nu mai pot eşi pe stradă : poliţia, de la gardistul din colţ, care mă fluera Înainte şi mă dădea in primire celui fait post—pină la inspector, mă salută foarte graţios. La inceput n’am putut pricepe. Mai la urmă am priceput. Poliţia îşi face următorul raţionament : ăsta a combătut fostul guvern, deci trebue să fie bine cu ăsta nou şi un asemenea om trebue salutat! Acest respect de porunceală ţine o lună sau două, pină lumină se face in capete, şi revin la obiceiul trecut cînd sint dat în primire de gardist. Trec acum încă prin această epocă şi atitea salutări mi au uzat deja o pălărie. Această pălărie imi este insă scumpă, a şi putea-o depune la mazan, căci ea este o dovadă pipăită a moravurilor noastre, a atotslugărniciei administraţiei, a acelui obicetii de a fi umil cu cei mari, dispreţuitor cu cei mici. Cind mă uit la biata mea pălărie deformată şi uzată înainte de vreme, mă gindesc la această nefericită ţară in care respectul de sine este atit de mic, încrederea in propria ţi valoare atît de nulă, iar totul redus la latir şi ploconeală. Pălărie! Pălăriei Dacă ai putea vorbi, cite n’ar mai spune ! O. M. O PAGUBA DE UN MILION Scandaloasa lucrare de la Ciurel Semnalăm comisiei interimare una din cele mai scandaloase, mai păgubitoare şi mai absurde lucrări proectate de fostul consiliu comunal, care e acum in curs de executare și care ar trebui imediat oprită. La caz contrar, contribuabilii ar fi perfect îndreptăţiţi să sară cu ciomege şi cu pietre in contra celor ce le ruinează, pungile fără vre-un folos pentru cineva. lata chestiunea aşa cum am observat-o la faţa locului, şi asupra căreia desfid pe oricine să mă contrazică. Inundaţiile Dîmboviţei Cind s’a canalizat Dîmboviţa, albia viului a fost indiiată de alungul Grozăveştiîor pentru a putea furniza căderea de apă de 5 metri necesară uzinei electrice, aşa că rnul curge in acea parte pe un plan maî sus de cit casele. La cea mai mică creştere a apei, mahalaua se inundă. S’a hotărit deci ca albia să se scoboare cu vre-0 cifiva metri pină la Ciurel şi caderea de apă să se facă acolo. Nişte oameni cuminţi ar fi expropriat pur şi simplu gunoioasa şi infecta mahala a Grozăveştilor care n’ar fi costat nici un milion, in loc să se proecteze lucrarea aceasta care va costa trei milioane. Dar s’o lăsăm încurcată pe asta, că dacă ar fi să luăm prostiile una cite una de la obârşie am ajunge la descălecătoare. Consecinţele adincirei Noua adincire, suprimind actuala cădere de apăşi transportind-o la mai bine de un chilometru şi jumătate in susul viului, făcea imposibilă funcţionarea uzinei electrice. Consiliul tehnic al primăriei a hotărît atunci să sape un canal de-a lungul Dîmboviţei care să aducă apa la uzină, pe motiv că transportarea uzinei la Ciurel ar costa 800,000 de lei, pe cind canalul nu va costa decit 800,000. Un om cuminte, un francez, d. Croizat, a expus primăriei că consiliul tehnic se înșeală. Canalul va costa cu mult mai mult — minimum 600000 de lei — va fi defectuos, din multe puncte de vedere şi mai ales nu va da debitul necesar de apă. Ca atare el a propus ca pentru acești 600000 de hi să transporte uzina la Ciurel, să suprime canalul, şi in acelaşi timp să dea primăriei o cădere de apă de 6 m. 50, în loc de cinci ciiare acum, cu Întreaga masă a Dîmboviţei. Propunerea era excelentă, dar avea cusurul să pună in evidenţă o veche greşală făcută cu clădirea uzinei electrice pe locul unde se află azi. Propunerea d-luî Croizat a fost deci respinsă. Lucrările canalului Pentru a astupa o greșală veche, consiliul tehnic al primăriei s’a hotărit să comită una nouă și maî boacănă: construirea canalului de la Ciurel la actuala uzină. S’au făcut planurile, s’a redijat devizul lucrărilor in valoare de 800000 de leî, s’a obţinut aprobările consiliului technic superior şi s’au dat in antrepriza. Tehnicii primăriei au isbutit pe baza următorului argument: Dacă transportăm uzina la Ciurel, cheltuim 800000 de lei, dacă ii aducem apă pe un canal de la Ciurel, cheltuim numai 300.000. Să vedeţi insă ce s’a intimplat. Antreprenorul a refuzat să execute lucrarea, pe motiv că terenul e prea slab şi canalul se va surpa. Danţul sutelor de mii Consiliul tehnic al primăriei a dat dreptate antreprenorului şi a cerut primarului suma de 300000 de lei cuibată piloţi pentru a fixa terei.... eu, canal, cu alte cuvinte, pentru o ....iv ire iniţială de 300000, aprobaţi, se cheltuesc încă pe atit neaprobaţi, ca lucrări suplimentare neprevăzute. De cind lumea nu s’a ma pomenit asemenea scandal. Am văzu cu ochii mei pădurea coloala — tre piloţi imenşi pe metrul pătrat — car se inmormintează de alungul Dimboviţei. Ce zice consiliul technic general Astea le-a aprobat el 7 Ce zice ministru de interne 7 Altă pacoste Dar nu e numai atit. .S’a observat după^ ce s a dat lucrarea în antre priză, ca. .canalul n’are panta si se va potmoli. Cei de la consiliul technic a primăriei, după ce s’au scărpinat i cap, Şi-au amintit de pungile contribuabililor, şi au cerut încă 150.000 de le pentru aşezarea de despotmolitori şi guide inspecţie, ceea ce, bine înţeles, nu va garanta de loc că zisul canal nu se va potmoli şi uzina nu va rămine fără apă A ci dar in ioc de 300 000 de lei «i chieltuiesc 750.000, cu 150,000 ma mult de cit oferise d. Croizat ca si construiască la Ciurel o uzină nouă perfecţionata, mai mare ca cea actuali şi cu o imensă şi puternica cădere de apa Dar cine ne garantează că cheltuelile se vor termina aci ? Dezastrul final Ştiţi insă ce se va intimpla in cel din urmă ! Canalul se va astupa de 3 '* orî Pe .aD, Capitala va raminea in întuneric, iar cu timpul se va constate ca acest canal, chiar de va funcţiona, va avea un debit cu totul, insuficient, și atunci se va reverii la vechea idee de a construi o noua uzină la Ciurel. Milionul cheltuit va rămine prin urmare pierdut, absolut fără nici un lows. Nici nu se mai discută că comisia interimară trebuie să suspende, actualele lucrăii, căci altmintrelea ar merita să fie luată cu pietre, dar asta nu e de ajuns. Cerem cu inzistență deschiderea unei anchete serioase care să stabilească a cui e răspunderea unor lucrări atit de ilegale, de scandaloase și de absurde. Vom reveni necontenit pină ce se va face lumină și se va scuti comuna de o imensă pagubă. I. Teodorescu. Pentru d. Fieva Să mă ierte d. Fieva dacă abuze» de bună-voinţa d-sale. Dar fiin că am fost aşa de norocos ca subprefectul din Gorjiu în 1895 şi cu bătăuşii de la poliţia Capitalei în 1899—se ştie că în urma articolaruluî meu, d. Algin ne-a trimiseste la redacţie că ţăranii au fos bătuţi din cauza unui uz moşteni de la prefectul trecut, dar că uzu s’a desfiinţat de d-sa,—fiindcă au fost zic, aşa de norocos în don rînduri cu d. Fleva, mai încerc dată. Ii semnalez un abuz odios chia în ministerul d-sale de astăzi. El şi este obiceiul la domenii ca ,de toate moşiile statului sa fie dat spre administrare agenţilor electorali. Natural, oamenii aceştia des poate şi statul, şi ţărănimea sa dacă nu toţi, dar o bună parte fac. Un singur agent de aceştia administrează 14 (paisprezece) moşii prea mare centralizarea, va recunoaşte-o şi d. Eleva. Ei bine, în vremea asta absolvenţii şcoalelor agricole bat cu duiumul scările ministerului, implorînd o bucată de pîîne în baza di omatia rusească Sintem in ajunul marei conferinţe a păceî. Acum citva timp ocupindu-ne de dinsa, am afirmat două lucruri şi anume : 1) că ţarul publicind renumitul său manifest a fost absolut sincer şi 2) că deşi conferinţa a fost convocată sub cele mai optimiste auspicii, ea va aduce o complecta deziluzie acelora cari aşteaptă dacă nu totul, foarte mult de la dinsa. Intr’adevăr, din capul locului conferinţa va începe cu cite-va note discordante. Căci acum cite-va zile înainte de a se aduna reprezentanţii diferitelor state, s’au ivit cite-va indispoziţii cari nu vor rămine fără efect. In primul rînd este chestiunea participăm Vaticanului la dezbaterile conferinţei. Se ştie că papa, cu toate sforţările ce le-a făcut in acest sens, n’a putut obţine o invitaţiune de participare la conferinţă, din cauza opoziţiei guvernului italian. Acest guvern care dintre potentaţii tuturor statelor cari au format Italia de astăzi, nu mai are de luptat decit cu acel al statului Roman, adecă cu papa, a declarat că ar vedea în inivitaţiunea adresata papei o recunoaştere a puterei lumeşti a acestuia, şi in consecinţă ar trebui să se alifie el de la vizitarea conferinţei. Cum insă Italia este un stat militar important, a căruia lipsă din conferinţă incontestabil că s’ar resimţi mai mult de cit aceea a Vaticanului, acesta va rămine bun neinvitat. Totuşi statele catolice vor resimţi lipsa papei, după cum întreaga conferinţă o va resimţi, dat fiind votul consiliului comunal clerical din Haga, care a refuzat orice subvenţiune pentru cheltuelile ce se vor face cu recepţiunea delegaţilor diferitelor state la conferinţa pace*. Un alt motiv denemulţumire in Olanda, este faptul că republicele sud-africane Olandeze n’au fost invitate. Fapte de felul acestora sunt menite să introducă conferinţa cu o sumă de nemulţumiri cam neaparat că se vor resimţi in dezbaterile ce vor avea loc şi in puţinele hotărîri ce se vor lua. Dacă deci in general conferinţa nu se anunţă bine, apoi este un motiv suprem care trebuie să ne facă să aşteptăm cu multă îndoială rezultatele lucrărilor ei. Motivul acesta nu-i greu de ghicit, e faptul că conferinţa se ţine sub patronagiul diplomaţiei ruseşti. Este greu de crezut că incurs de un deceniu diplomaţia aceasta să se fi schimbat atit de mult in cit să ’şi fi lăsat şi viclenia şi interesarea cari au caracterizat-o curs de veacuri şi mai ales în secolul nostru. Intr’o asemenea schimbare putem să credem cu atît mai puţin, cu cit la St. Petersburg oameni ca Pobiedenoszeff, n’au dispărut încă din scenă, şi continuă a juca un rol destul de însemnat. Dacă ţarul a fost sincer emiţind ideia păceî universale, şi convocînd o conferinţă a tuturor statelor militare in acest scop, apoi nu tot astfel şi diplomaţia rusească, pentru care aleia ţarului a fost un pretext bine-venit spre a putea lucra în linişte la executarea planurilor eî in extremul Orient şi de a ţinea in loc lucrurile din Orientul european, unde Rusia continuă a avea cele mai vitale interese. Desigur că nimeni n’a uitat acţiunea diplomaţiei ruseşti in Rominia, Bulgaria, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, acţiune pentru care s’au cheltuit cu rost şi fără rost, cu autorizaţia şi fără autorizaţia departamentului asiatic al ministerului de externe din St. Petersburg, milioane de ruble din fondul aşa zis al «ocupaţiunilor». Ei bine, cine este atit de naiv incit să creadă că Rusia a renunţat cu desăvirşire la acţiunea sa in peninsula Balcanică . S’a făcut mult zgomot în jurul aşa zisului testament al lui Petru cel mare. Unii istorici, cari ştiu cotroboi in documentele diferitelor archive ce li se deschid de diplomaţi, dar cari nu văd mai departe decit lungul nasului lor, s’au luat şi la ceartă asupra existenţei sau neexistenţei acestui testament. Ceartă şi ridicolă şi inutilă, căci nu chestiunea dacă există testamentul are importanţă pentru omul politic, ci faptul dacă diplomaţia rusească a încercat să realizeze ceea ce se dă ca conţinut al acestui testament. Răspunsul la această chestiune nu poate să fie însă decit afirmativ. Şi cum să credem că vulpea nu mai vroieşte să fure găini, să credem că diplomaţia rusească vroieşte să treacă cu buretele peste vechea socoteală pe care o are cu Rominia, să renunţe la Dobrogea şi la Bulgaria, să renunţe pentru totd’auna la Constantinopol . In sinul funcţionarilor subalterni diplomaţia rusească a avut in totdeauna oameni de încredere. Funcţionari de aceştia n’au publicat memorii, ei s'a fi mulţumit să publice actele secrete pe cari le-au avut in păstrare. Din aceste acte secrete putem vedea că intr’adevăr diplomaţia rusească lucrează cu perzistenţă la realizarea acelor puncte cari formează conţinutul planului botezat testamentul lui Petru cel mare. Din asemenea documente secrete am putut afla că diplomaţia rusească priveşte Dobrogea ca un teritoriu dat Rominiei spre păstrare. Avem dovada nestrămutată ca in toamna anului 1883 s’a discutat serios de către diplomaţii ruşi alipirea Dobrogeî la Bulgaria, aşa ca în urmă acest principat împreună cu Rumelia şi Dobrogea, să fie proclamate ca gubernii ruseşti, după ce ţarul va fi luat pe lingă celelalte titluri şi pe acela demneazul Bulgariei. Tot din asemenea documente secrete, publicate de mici sibalterni, ştim că in cercurile diplomatice ruseşti se aştepta în urmă cu puţin mai mult decit un deceniu momentul pentru a încheia socotelile cu Rominia. Intr’o scrisoare secretă a faimosului Melnikov, fostul director al departamentului asiatic, acesta vorbind despre opinia diplomaţilor ruşi faţa cu aceea a militarilor in diferite chestiuni, a spus intre alte: «Noi nu trebuie sătolerăm ca să se educe o generaţie viitoare (in Bulgaria) după chipul lui Tankoff, şi Karaveloff, cari neagă tot ceea ce ne este scump nouă drept credincioşi (recte , diplomaţi ruşi). Nu trebue să cotrobăim în archive avem in Rominia o pildă vie. Vărsat-am puţin singe pentru libertatea şi independenţa Rominiei, şi care a fost sfirşitul. Am fondat la frontiera noastră un regat duşman nouă. Cind toată Rusia se afla in adine doliu, cind corpul persoanei sacrale a răposatului intru Domnul ţar se odihnea încă in biserica sf. Petru şi Pavel, anume la 14 Martie, românii n’au hezitat să tragă din nenorocirea pentru întreaga Paisie folos şi să se proclame ca regat independent cu Carol de Hohenzollern pe tron. Aceasta este urmarea relaţiunilor noastre negligente cu Rominia, cu care maî curind sau maî tirziu vom trebui sa ne răfuimî). Şi să credem că acum in mod spontan în diplomaţia rusească entuziasmată de ideea păceî universale, a uitat toate urile şi toate planurile ei . Ar fi o adevărată minune dacă puternica şi în genere războinica diplomaţie rusească, ar fi suferit de fapt o schimbare atit de binefăcătoare pentru Europa, pentru lumea întreagă. Un viitor apropiat va trebui să arate dacă diplomaţia rusească a rămas ce a fost, sau dacă a trecut intr’adevar printr’o evoluţie care ne-ar arăta-o intr’o lumină cu totul nouă şi intr’o fază cu desăvirşire neaşteptată. Momentul in care se ţine conferinţa nu ne arată Europa predispusă pentru pace. S’a hotărît ca conferinţa păceî să nu discute de loc chestiunile politice referitoare la relaţiunile dintre diferitele state, dar tocmai aceste chestiuni formează părţile cele mai vulnerabile ale păceî. Inlăturînd chestiunea Alsaciei-Lorena, a Serbieî-vechi, a Macedoniei, din discufiunile conferinţei nu însemnează că înseşi chestiunile acestea au fost inlăturate.Dorul de revanşă al francezilor, şi mizeria in care zac romîniî din Turcia europeană vor continua să existe şi să ameninţe vecinic pacea. Ar fi fost deci logic ca tocmai aceste chestiuni să fie discutate şi rezolvate, dacă nu chestiunea Alsacieî-Lorene, care are un caracter prea primejdios, cel puţin cea balcanică. Şi într’adevăr se naşte o chestiune demnă de cercetat , cum se face că Paisia a convenit atit de lesne ca să se treacă cu uşurinţă peste cererile tuturor creştinilor ortodocşi din Turcia, drept al cărora protector se dă necontenit . S’ar putea conchide că diplomaţia rusească dovedeşte printr’aceasta că a renunţat la planurile ei in Balcan, dar poate cu maî multă dreptate s’ar putea conchide că diplomaţia moscovită vroeşte să fie deschisă chestiunea arzătoare a Orientului pentru a o rezolva atunci cînd i-ar conveni eî mai bine. Poate că printr’această bănuială a noastră nedreptăţim diplomaţia rusească modernă. Dar cine este de vină ? Istoria Europei şi maî ales aceea a Orientului in veacul din urmă, dovedesc că de la diplomaţii din Petersburg te poţi aştepta la toate. Fie ca conferinţa păceî şi urmările eî să dovedească cum că noi am greşit, să ne arate diplomaţia rusească de astăzi intr’o lumină mai bună şi să ne convingă că şi ea aspiră la pace. Aceasta ne-ar satisface cu atit mai mult, cu cit aceasta ar fi suficient pentru ca pacea să fie intr’adevar asigurată, mulţumită marei puteri a Rusiei, care a asigurat imperiului ţarului succese şi acolo unde diplomaţia lui a comis cele mai mari greşeli. B. Brănişteanu. PREMIILE ACADEMIEI Academia romina va decerne în anul curent şi în cel viitor următoarele premii: Premiul Năsturel-Herăscu din seria B , de 4.000 lei, destinat celei maî bune carii în limba romînă cu conţinut de orîce natură, printre care publicate de la 1 Noembrie 1898 pînă la 31 Octombrie 1899. Premiul Statului Lazăr de 5.000 leî, destinat celei mai bune cărţi în limba romînă cu conţinut ştiinţific, dintre cele publicate de la 1 Noembrie 1897 pină la 31 Octombrie 1899, sau celei mai portante invenţiiuri ştiinţifice, făcută de la 1 Noembrie 1897 pînă la 31 Octombrie 1899. Premiul Adamachi, de 5.000 leî, destinat celei maî bune cărţi în limba romînă cu cuprins moral de orice natură, apărut!' de la 1 Noembrie 1898 pînă la 31 Octombrie 1899. Premiul Statului Eliade-Rădulescu, de 5.000 leî, pentru 1900, care se va decerne celei mai bune lucrări asupra subiectului „Istoria rominior in timpul domniilor regulamentare“. Premiul Adamachi, de 5.000 lei, pentril 1900, care se va decerne celei mai bune lucrări asupra subiectului: Studii asupra pelagrei. Premiul Alexandru loan Cuza, pentru 1900, de 10.000 lei, dimpreună cu procentele acestei sume de la 1891 pînă la acordarea premiului, care se va decerne celei mai bune lucrări asupra subiectului: „Istoria romînilor de la Aurelian pină la fondarea principatelor“.