Adevěrul, iulie 1899 (Anul 12, nr. 3569-3599)
1899-07-01 / nr. 3569
. / 4 4 ~*v ' $% ■ inul XII —No. 3569. igaiwwjjjPffggjffr )l FONDATOR iJUEX. V* BELDIMANU Abonamente Un an Șase lnii Trey hint Iu țglă..............Hotel Ip lei S’.eî In R,'t'P.inătat’.e. • 50 „ 25 „ lb „ IO bniu în toată tara jf5 „ 99 străina tate TIn număr rechin hani 20 Joi 1 Iulie 1899 DIRECTOR POLITIC I OXST. MILLE Anunciuri Lini I . . 0.50 ban. 1#T^V V'.'Â O » '-'■■■■■ 'V■*'-— » ! BIROURILE ZIATA’IlEI - ; \r^- -•;* /. b.l -1 S ( rad a * ă r iii dar- IX XM . T.J^LEFp^ -j.. _______■ ';AA Ediţia de seară Starea - asediu în Serbia. Torturile lui Bregus frica kadevăr ! d Guvernul începe să culeagă f roadele lipsei sale de sinceri s tate, a fricei de adevăr, a lipsei de scrupul cind s’a crezut c nevoit ca să mintă. r înainte de alegeri am instiin c ţat ţara că actualul guvern, c imediat după alegeri, va imţ pune mari birurî.fAcum o lună seream destul de bine infor- v maţi că guvernul pregăteşte ţ cite-va proiecte pentru impo- ţ zi te noui, ştiam de asemenea că erea vorba de spirtoase şi s de clasa comercială. Am vor- bit atuncea de patente şi de £ licenţe, insă ne-am i.oşelat—pî- ţ na acuma — numai intr’alita, £ că în loc să se împovăreze .« taxa licenţei însăşi, s’au împo- vărat licenţiaţii de băuturi spir- 1 toase înşişi. Dovadă că din I toate părţile ţarei debitanţii de băuturi alcoolica au ince- j put să anunţe încetarea co- i merţului. » Dar guvernul in pragul ale- gerilor trebuia să mintă, aşa ” credea el. Căci acest guvern, nefiind compus din bărbaţi de stat, ci din politiciani, era na- ■ tural ca să nu îndrăznească să se prezinte in faţa alegerilor in calitate de viitori aşe-i zători de biruri şi nici să co- <mită neiertata greşală de tactică de a face o mărturisire care le-ar fi instreinat gratuit un mare număr de voturi. Guvernul îşi făcuse chiar o socoteală foarte dibace.Ştiind , bine că birurile au sa apară , nu chiar sesiunea de iunie, au spus în discursul de la Iaşi cunoscuta frază în doi peri: «Vom face faţă nevoilor pre- zente fără să cerem ţârei jertife nepotrivite.» Şi ce şi-a zis nn guvernul: Fraza e aşa de bineţe învirtită, în cit n’o să priceapăr da nimeni că e vorba de alte bi-taruri ; liberalii, cari au căzu tineri de la putere sunt datorîşi să susţie că au lăsat o situa-irţiune financiară excelentă, iar disidenţii prin vocile d-lor Cosginescu, şi Porumbarii, au declarat deja că stăm bine de tot . Prin urmare nimeni nu ne vn sili să lămurim situaţia, la miine cind vom veni cu impozitele avem să strigăm ridicind frunţile şi bătindu-ne piepturile: «Noi conservatorii nu minţim niciodată. Noi conservatorii, am avut realitate!l şi curagiul ca în ajunul ales gerilor şi riscind de a fi zdroabiţi, să declarăm că vom pune impozite noui!» Acest plan grandios era admirabil alcătuit, de cit, intr- n bună dimineaţă apare pe scenă TM un mosafir nepoftit şi acel mec safir nepoftit a fost Adevăr//. n rul a sps verde că guvernul a hotărî punerea dăjdiilor, iar glasul Adevărului a avut atita putere, î cit a făcut pe guvern să’şî pirdă capul. D-ni miniştri văzind că secretul 3 este descoperit şi că minuntul dumnealor plan e dat de gol, n’au mai avut încotro :puşî intre nevoia de a pierde un număr de voturi spuind cinstit adevărul şi nevoia e a minţi pentru a nu pierd nici un vot, au ales repede Au minţit. Desigur guvernul are să ne spue că n’a minţit din predilecţie pentru minciună, dar că a mijit din nevoe; o mare raţiune de stat, alegerea kindergartaului l’a împins la această ureroasă jertfă: să mintă. O şază la fel şi nu alta mai bun are om şi care ucigaş. Niciun asasin nu omoară din predecţie pentru asasinat, nici Ion Pipa nu omora pe circiuma! din mania de a omori, de te. Fiecare asasin pleacă cu itenţia de a fura şi numai cini se vede descoperit rămine in ilemă nu tocmai ca guvernul actual: să nu omoare şi să e prins, ori să omoare şi să cape momentan. Asasinul ca şi guvernele cele reî preferă succesul imediat; deaceea unul omoară şi cel d’l doilea minte. Iisă, precum am mai spus, aesta nu-i de cit un succes inedial dar efemer, fiindcă estaţiunea vine mai dureroasă , cit se poate Pentru gvernul actual a venit după alună, iar după două luni are ş fie încă şi mai foc. De aci şi pină la sesiunea de bamnă guvernul are să vadă v ocini cum mereu se înmulţesc, şi cum se coc fructele minciuneî din ajunul alegerilor şi cum, pe lingă ostiliatea cetăţenilor loviţi de birurile noui, va dobindi in ţară fi reputaţia unui guvern care inşală. Minciuna dinainte de alegeri il va costa mai scump de cil crede. Const. C. Bacalioasa cotidianE IEFTIN LA FĂINĂ ! Tribunul face ca ăla care este eftin la fană şi scump la tărîţe. Cind s’au făcut in ţară alegerile cele maî mizerabile, cînd s’au împuşcat ţăranii, cînd s’au impovorat cîrciumariî sub biru'i, tribunul a tăcut, a înghiţit şi nu s’a indignat; dar cînd comisarul general aî expoziţiunei a făcut în serviciul sau cîeva numiri ce nu i-aîi convenit, a facă un foarte mare scandal! S’a indignat tribunul! Par teamă ne este că şi aceasta e mai nalt indignarea altora, că adversarii personali ai unora dintre numiri sînt unii dintre tutorii tribunului, dar nici de cm tribunul însuși. Rău este cînd omul ajunge la bătrîne sub epitropie. Stop. --sa-.."»» I' ......Bl ■ biv.r o Michael Pasicî **-------- ■■ - -----—----—«"nasgSESESBaas»“»- -------- 33 da ani. Fost inginer. A îmbrăţişat cu patimă politica radicalilor sîrbi, devenind şeful lor. In 1891 a fost preşedinte al consiliului. Adversar neîmpăcat al ex-regeluî Milan. A fost condamnat la 10 luni închisoare pentru un articol contra lui Milan. Acum e implicat de guvern în atentatul lui Knezevicî contra ex-regelu. DIN FUGA CONDEIULUI Fără portofoliu Nababul, se zice ar dori să remuîie ministru, dar fără portofoliu, adică la mărire nu vrea să renunţe, însă vrea să renunţe la muncă. Nababul aşa a fost învăţşi el din cea mai fragedă junie: ha să facă din munca ţăranilor, ministru să ajungă graţie averea sale exorbitante, acuma şef şi primministru doreşte să se menţie, dar tot pe munca celor-l’alţi să se rezeme. Aşa pleaşcă înţeleg şi eu să fac şi eu prim-ministru cu singura obligaţie ca să’mî plimb barbetele în cupeu, de colo pînă colo. Vas. Dezertorii Nu e vorba de cei din politică, de dezertorii incurabili, de aceia cari se păgubesc moraliceşte numai pe dînşii şi nici de loc patria cînd trec graniţele tuturor partidelor. E vorba de dezertorii armatei, de acele mii de tineri cari vagabondează prin ţări streine, lipsind patria de concursul braţelor lor, sau merg să înmulţească numărul criminalilor prin diferitele părţi ale ţării. Pierduţi pentru neamul nostru dacă trec graniţa, pierduţi pentru societate dacă rămîn în ţară, demoralizaţi şi deveniţi o sarcină inutilă pentrubudget dacă sînt prinşi şi băgaţi în închisorile militare, o soluţie raţională se impune nenorocitei situaţiunî a acestor oameni în floarea vieţeî. Mai întîi, negreşit, trebuesc stîrpite cauzele cari fac sa vedem duzini de pagine din Monitor pline cu nume de dezertori. Viaţa ţăranului e un perpetuu chin. Administraţia şi armata îl ţin numai în palme, în dispreţ, în ură. Dacă nu avem încă de înregistrat dezerţiuni în masă din cauza barbariilor administrative ci numai din cauza celor militare, e că de la 21 la 24 de ani, lipsind şi legăturile familiei şi celelalte, tînărul e mai susceptibil, păşeşte mai uşor la acţiune, sufere mai puţin jugul nedreptăţei. In ce priveşte pe cei cari au dezertat deja, o singură soluţie există, o soluţie întrebuinţată deja de mult şi destul de des în ţările civilizate : amnestia. Pentru ca miile ce-au trecut graniţa să se poatăreîntoarce în ţară şi în cazărmi, pentru ca zecile de mii cari vagabondează de la Severin la Dorohoia să iasă din această stare primejdioasă pentru ei şi pentru noi, amnistia se impune. Ea s’a practicat şi se practică necontenit în Franţa, o ţară militaristă prin excelenţă,— de ce nu s’ar practica şi la noi ? Propunerea noastră ar constitui, pentru cei ce-ar realiza-o, un frumos fapt patriotic şi un act de înnaltă justiţie socială. I. T. Alegerile parţiale Alegerile parţiale dau foarte mult de lucru guvernului. înainte de alegerile generale s’au înlăturat mai mulţi candidaţi cu promisiunea că li se va de locuri la alegerile parţiale. Acuma nu numai că sînt mai mulţi cu promisiuni de cit sint locuri, dar guvernul voeşte să scoată la iveală alţi candidaţi. Afară de aceasta, de laalegerile generale s’a schimbat Imult situaţia in unele judeţe. Ast-fel in judeţul Prahova, unde tocmaisint trei locuri vacante, alianţa dintre liberali şi conservatori s’a rupt, din cauza unor conservatori cari vor să dicteze, deşi nu reprezintă ci forţa guvernamentală inloialitate. S’a văzut cu ocazia alegerilor comunale că conservatorii ambiţioşi sînt slabi. Dar dacă nu au putut să învingă la comunale, pot totuşi să facă rău candidaţilor guvernului la alegerile pentru Cameră, dacă vor vota cu opoziţia liberală. Situaţia nu este mai uşoară la Bacău, unde se spune că mulţi dintre cei cari au votat cu guvernul in alegerile generale slnt hotăriţi ca, la alegerea colegiului I-iii, rămas vacant prinoptarea d-luî M. Cantacuzino pentru colegiul I-iii de Ialomiţa să voteze pe d.Junius Lecca. Guvernul se teme că in alegerile parţiale are să păţească întocmai ca liberalii, cari deşi in 1896 la alegerile generale a ţi., că unanimităţi, au pierdut apoi toate alegerile parţiale.Cer. Confliictele agrare Pe fiecare zi avem de înregistrat conflicte intre proprietari sau arendaşi şi ţărani, ori intervenţii neghioabe şi pătimaşe din partea autorităţilor care înăspresc şi mai mult o situaţie deja prea înăsprită. In comuna Căueşti din judeţul Vaslui, arendaşul a găsit că ţăranii înoată, in special anul acesta, in atitea fericiri, in cit o bătae pe deasupra n’are cum ii nemulţumi. Ţăranul bătut a fost de altă părere şi tovarăşii lui au impărtăşit-o, sărind cu toţii asupra bătăuşului în slujba arendaşului. Cazul nu e de neglijat, căci insuşi prefectul judeţului, intr’o telegrama către ministrul de interne, spune că el «se intîmpla zilnic». Putea de prefect să spună case intimplă şi de mai multe ori pe zi, că tot nu se înşela. La Ialomiţa «cazul» e mai grav. Ţăranii refuză să smulgă griul din rădăcină. Au dreptate. Una e a secera şi alta e a zmulge, mai virtos că fiind secetă plantele îşi înfig foarte adine rădăcina in pămint intru căutarea umidităţei absente de la suprafaţă. Cind zicem că «ţăranii refuză» nu ne exprimăm tocmai exact. Pentru muncă mai grea şi neprevăzută in invoeii, ei cer plată mai bună. Nimic mai legitim. Ce face prefectul?.Crezind că ,el e farul Rusiei," şi deprins fiind, se vede, de-a nu asculta de legi, de raţiune şi de bunul simţ, dă un ucaz prin care condamnă pe ţărani ,să zmulgă griul in condiţiunile cerute de proprietari şi arendaşi, sub pedeapsa de a nu mai căpăta ajutoare de la stat ! a „V" A Dacă a apucat pe aşa cale nu vedem ce l-a oprit pe d. prefect să-i condamne pe ţărani la moarte, ori poate aştepta ca intim să se revolte şi apoi «să-i înveţe minte !» Băgaţi seama, d-lor, la ce faceţi. Din picătură se face unu şi din rid fluviu, zice înţelepciunea străbună. Nu îngrămădiţi prea multe fără-delegi şi nu înmulţiţi nemulţumirile, căci mai multe conflicte ce se succed duc la revoluţie. Citiţi istoria lumei ca să vă convingeţi. Index Paul Arion Fost inginer in serviciul technic al Primăriei Capitalei. Reputat pentru severitatea în aplicarea regulamentelor de construcțiune. Acum e ales prim-ajutor de primar al Capitalei. Copil şi văduvele ţăranilor ucişi la Slatina şi prin satele judeţului Olt aşteaptă în mizerie ajutor de la generozitatea acelora cari protestează în potriva asasinatului de la gara Slatina. Liste de subscripţii sunt depuse la AG Sevensl şi numele donatorilor se publică în ziar în fiecare zi. CARNETUL MEU Stricată lume! Desigur că stricată lume De sigur că stricată lume mai e in Europa asta, civilizată. In Franţa, in Germania, în Anglia nu mai e chip de trăit, toate exemplele corumpătoare vin din ţările acestea: demoralizarea maselor, nedisciplina şi lipsa de respect pentru autoritate işî au origina în aceste ţări pretinse civilizate. N'aşî mai avea nevoe să dau exemplu, dar să prezint cititorilor un exemplu. O telegramă din Paris ne vesteşte că guvernatorul insulei Dracului, unde a fost relegat Dreyfus, cit şi directorul penitenciarului din insulă, au fost destituiţi, fiind-că cel d’inţii a supus pe condamnat la foarte rele tratamente, iar cel d'a! doilea fiindcă l'a pus in lanţuri. Asta e un adevărat scandal! Ţară sfintă şi civilizată e ţara rominească. Aci autoritatea e autoritate şi administraţia administraţie. Aci zapciul dezbracă la alegeri pe alegător pină la piele, ii controlează şi îl maltratează cu gîrbaciul şi cu sfânţuiala ; aci se împuşcă lumea şi după aceea arestaţii sunt victima celor mai fioroase torturi, şi cu toate aceste cine îndrăzneşte să se atingă de oamenii stăpinirei ? Asta e ţară blagoslovită, domnilor, dar nu stricata aia de Franţa ! C. C. R. FAPTE MICI — EFECTE MARI — fie la serviciul nostru maritim — Am făgăduit că ne vom ocupa mai pe larg de serviciul nostru maritim. Fiind date sacrificiile pe cari le-am făcut şi le vom mai face pentru acest serviciu, fiind date speranţele pe cari le punem într’insul, trebue să ne deschidem bine ochii şi să nu facem greşeli, sau cel puţin să le facem rar şi mici. Străinii ne pîndesc, ca să rîdă sau ca ►să profite de greşelile noastre. Pentru azi voia trece în revistă o serie de mici greşeli şi neregule, cari împiedică şi enervează serviciul, cari nemulţumesc pe cei mici, cari fac să se scurgă prin crăpături invizibile o sumedenie de bani ce s’ar putea întrebuinţa mai bine. Aprovizionarea vaselor Căpitanii de vapoare, plătiţi cu 450 de lei pe lună şi cu diferite diurne şi indemnizaţii cari le urcă leafa pină la 625 de lei, au şi însărcinarea de a aproviziona vasele cu materialul mărunt ca fringhii, lanţuri, untdelemnuri, etc. Fiecare căpitan se furnizează unde vrea, unde poate, unde are interes : la Galaţi, la Constantinople, la Rotterdam sau in alte localităţi. Acest fel de aprovizionare e extrem de defectuos. El are darul sa ne dea un material scump, prost,— funduri de de prăvălii,—• încărcat cu enormele foloase pe cari le prelevează detailiştii. Pină la probă contrară nu bănuim probitatea nici unui căpitan de vas, dar nu e mai puţin adevărat că felul cum ne aprovizionăm duce fortamente la bănuelî. Cei d’inţii cari, din punct de vedere moral, au interes ca lucrurile să se schimbe, sunt înşişi căpitanii de vas. Aşa de pildă, asupra furniture! unor lanţuri la un anume vapor—ne-am propus să îndepărtăm cu totul numele proprii din articolele noastre—s’au vorbit multe. Unii ziceau că lanţurile erau prea proaste, alţii că erau şi prea proaste şi prea scumpe. Dacă criticii aveau sat, nu dreptate nu e locul şi timpul să ne pronunţăm. Dar de ce direcţiunea serviciului maritim pune pe căpitanii săi în asemenea false poziţiuni, dindu-le însărcinări de o natură aşa de delicată şi aşa de incompatibilă cu serviciul lor ? In ce priveşte aprovizionările din Olanda, direcţiunea a luat o măsură care complică lucrul fără a-1 rezolva : facturile trebue să poarte ştampila d-lui Müller. Ei şi ? Ce s’a făcut cu asta ? Absolut nimic. Răul n’a dispărut, ci are pe dinsul o ştampilă plus şi atita tot. Hrana pe vase Dintr’o economie rău înţeleasă, direcţia a însărcinat tot pe căpitani cu hrana personalului inferior şi a corpului ofiţeresc. Cei mai mulţi din căpitani n’au nici cunoştinţele necesare, nici timpul să se ocupe de asemenea daraveri. Cind dai unici or comanda unui vas repede, sau a unui vas de lungă călătorie, cu atitea ocupaţiunî, cu atitea responsabilităţi, e absurd să-l mai însărcinezi cu bucătăria şi cu intendenţa. N’ai nici măcar putinţă să-l tragi la răspundere, că e prea încărcat. Micii piraţi cari stau la pînda greşelilor administraţiilor defectuoase, atita aşteptat!. Căpitanii, forţamente, au dat însărcinarea aprovizionamentelor de hrană şi a hrănirei personalului, altora mai inferiori. Neavind timpul şi priceperea să stea cu nasul în pachetele de hrană şi intingirile bucătăriei, căpitanii au dat loc, adesea fără voia şi ştirea lor, la abuzuri strigătoare. Din toate oasele din lume acelea pe cari se mănincă mai puţin şi mai prost, in raport cu ce se cheltueşte, sunt vasele direcţiei serviciului maritim român. Tot personalul murmură, de la ultimul matelot şi pină la ofiţerul secund. Trebue să facem o excepţie pentru «Principesa Maria». Cumpărat de la compania Florio şi Rubatino, vasul a trecut la noi dimpreună cu tradiţia bunei hrane pentru personal. Tradiţia aceasta a fost respectată. Remedii pentru material Cauza pentru care căpitanii au fost însărcinaţi cu aprovizionarea materialu- lui curent de pe vase, este că depozitul direcţiei n’are material nici pentru 15 zile. De aceea vasele se aprovizionează pe unde pot şi cum pot. Motivul invocat de direcţiune e că n’are fondurile necesare pentru a-şî forma un depozit serios. Proastă scuză. Să indicăm noi direcţiei mijlocul de a avea material bun şi extin, de a scoate pe căpitani de la o muncă inutilă şi bănuitoare pentru ei, fără a avea nevoe de nici un fond special. Iată-i: Să se publice licitaţie pentru furnitura materialului in chestie. Prin concurenţă se va obţine rpreţul minimum şi calitatea, maximă. Materialul să fie apoi furnizat direcţiei din trei în trei luni, în loc de a se furniza pe un an sau mai mult. Plata să se facă la predare, adică tot din trei in trei luni. Care e negustorul care să nu crediteze pe trei luni un servicii pus sub direcţiunea statului, cind particularii’ obţin uşor credite pe şase luni ?. Direcţiunea va plăti astfel din fondurile curente. Remedii pentru hrană Aci e şi mai uşor. Fiecare vas sa aibă un intendent, direct responsabil către direcţiune, înţelege oricine că a reclama în contra unui intendent civil e cu mult mai uşor de citare, clama în contra unui căpitan, care e suveranul unui bastiment. Şi pentru a se pune o dată capăt, hrănirei cu cartofi, excluderea plinei, intrebuinţărei de conserve mizerabile,, precum şi neregulelor prea mari din partea intendenţilor, direcţiunea poate pune bazele unor depozite de hrana prevăzute cu tot ce trebue. Făina, cartofii, legumele, orezul, colonialele de, orîce natură, conservele, etc., s'ar putea obţine atunci cu preţuri foarte reduse şi de calitate excelentă. Ce economie şi ce progres ! * Dar n’am isprăvit. Voimi reveni şi ds alte amanunte asupra unuia din ceia maî interesante servicii ale statului. I. T. DIN STREINATATE Politica Rominilor ardeleni „Gazeta Transilvaniei“ se ocup® în primul loc cu „tactica oficioşilor unguri“ în ce priveşte politica de pasivitate a Romînilor ardeleni. Constatăm şi de astă-dată seriosita- tea jiotrivită importanţei cauzei, cu care „Gazeta“ tratează chestiunea, seriozitate, care cu durere vedem că lipseşte altor organe. Iată o parte din articolul „ Gazetei“ : «Domnul Szell, presupunind cele mai bune şi reale intenţiunî din parte’, pentru a promova cauza impăcăreî interne intre popoare, va trebui să lupte mai mult cu cei ce au cauzat nemulţumirea în ţară, de cit cu nemulţumiţii înşişi. Conaţionalii lui ar fi de aceia, cari s’ar opune mai mult unei ast-fel de împăcări, cind ea s’ar urmări cu cuget ciudat şi serios. Dar unde este cel mai mic semn, care să îndreptăţească a crede cel pu- ,ţin într’o astfel de intențiune reală şi serioasă a şefului guvernului ? Noî nu-i, vedem nicăerî, şi asigurările oficioşilor, că s’ar fi schimbat sistemul, nu pot prin urmare să aibă pentru noi nici cea mai mică însemnătate. Căci doară nu vor crede nici chiar aceştia, că formula lui Szell despre construirea statului naţional maghiar şi consolidarea lui pe temeiul culturei naţionale maghiare va putea să aibă şi in interior măcar efectul, ce l-a avut formula lui privitoare la pact faţă cu guvernul austriac. In zadar se silesc dar foile oficioase UN ORAŞ Berlinul Urmaşul lui Hausmarm, genicid inginer francez Alphand, a zis: „Administraţia unui oraş mare trebue să considere ca o datorie a sa de a îndeplini pe cit posibil trebuiniele morale şi materiale ale locuitorlor săi şi să le înlesnească în orice chip şi în marginile legilor libera întrebuinţare şi libera dezvoltări a calităţilor“. Clădirile publice, parcurile, starurile, pieţele, tot ce-i demn de văzut, tot ce poate servi la distrarea şi cultivarea locuitorilor, trebuie să lefie uşor accesibile acestora. Astă deviză a servit de călăuză şi administraţiei berlineze, care în tot ce a clădit ea şi în tot ce a concedat să clădească alţii pe teritoriul ei, a avut în vedere interesele locuitorilor săi. * încep cu mijloacele de comunicaţie, cari în Berlin, sînt mai perfectehiar decît la Paris, şi pot servi toate privinţele ca model. Tramaje electrice, drumuri de fer meropolitane circulînd pe viaducturi şi tubunele, tramcare electrice, etc., etc., toate progresele realizate de tehnică în astă privinţă, se află grămădite, ca într’o vastă expoziţie a mijloacelor de comunicaţie, la Berlin. Despre grandiozitatea transportului de persoane în Berlin, ne putem face o slabă ideie, dacă voiț spune că tramvaiele transportă în medie pe an 150 milioane de oameni, iar tramcaiele 35 milioane. Adăogînd că drumul de fer metrololitan care pe de o parte taie orașul pe la mijlocul său şi pe de alta îl înconjoară, transportă în uelte pe zi o sută de mii de oameni, constatăm că în Berlin numărul peroanelor cari uzează de vehiculele publice este mult mai mare de cît la Paris. Şi trebuie notat că n’am menţionat celel’aite mijloace de ransport şi anume: birjele cu şiără taxametru, vapoarele pe Spreea, ramvaiele subterane, etc, etc. Faptul că Berlinul de şi mai mică populaţie, are un transport de persoane mai mare, se explică prin ţftinătatea acestuia, mai ales pe fiîiile drumului de fer metropolitan. Cu 4 lei pe lună, poţi să te preumbli de cîte ori pe zi ai nevoe într’un raion cuprinzînd cinci staţiuni. Cu 8 lei pe lună te poţi preumbla ori de cîte ori ai nevoe pe zi, în tot raionul metropolitanului. Această eftinătate e mijloacelor de transport a făcut ca în jurul Berlinului să se prefacă toate pădurile in parcuri de promenadă, ca pretutindeni să se facă restauranturî, fabrici, colonii, foburguri, cari dacă astăzi s’ar contopi cu Berlinul, ar face dintr’acesta cel mai populat oraș de pe continent. * In ce privește higiena clădirilor, Barlinul a luat în ultimul timp măsuri energice. In trecut specularea terenului a făcut ca să se construească adevărate cazărmi, așa că pe cînd la Paris vin în medie, după cum am mai spus, cîte 29 locuitori de casă, la Berlin cifra aceasta se ridică la opt-zeci. In consecință serviciul technic berlinez a dispus ca pe unele străzi din nou croite, să nu se poată clădi decît case de ţară, adică numai într’un etaj şi cu grădină. Berlinul nu are de cît 750 strade, unele însă foarte lungi, căci totalul lor reprezintă o lungime de 710 kilometri, faţă cu 970 kilometri cît reprezintă la Paris 3630 de străzi. Pe o suprafaţă de 6000 hectare, Berlinul are vre-o 27.860 case, aşa că fiecare casă ocupă un spaţiu relativ mai mare, decît o casă pariziană. Aceasta a înlesnit mult succesul marilor sforţări sanitare ale capitalei imperiului german. Intr’adevăr, pe cînd la 1877 mortalitatea sa de 31 şi jumătate la mie întrecea cifra respectivă pariziană, ea a rămas astăzi cu 19 la mie, în urma acesteea. Şi toate aceste rezultate precum şi cele ce se vor mai vedea din datele de mai jos, administraţia berlineză le-a obţinut impunînd mult mai mici sacrificii locuitorilor săi, decît cea pariziană. Intr’adevăr, la Paris birurile comunale se urcă de capul de locuitor la 90 lei, pe cînd la Berlin această cifră nu este decît de 30 de lei. * Serviciul asistenţei publice este la Berlin, ca şi la Paris, excelent organizat şi cît se poate de întins. Pentru întreţinerea spitalelor şi a celor lalte institute sanitare, Berlinul cheltueşte în medie pe an şease milioane de lei, iar pentru ajutarea şi întreţinerea săracilor comunei douăsprezece milioane. Ajutoare regulate se acordă în medie pe an la15.000 persoane mature şi la 5.000 copii. Afară de aceasta comuna acordă ajutoare extraordinare, împarte locuitorilor săraci parcele din pămîntul său pentru ca să-şi cultive cartofi, îmbracă copiii săraci, împarte lemne şi bonuri de mîncare (un milion de bonuri în medie pe an). Pentru a asista pe bolnavii saraci Berlinul întreţine 90 medici, cari au de îngrijit pe an în medie 60.000 bolnavi, cărora li se acordă şi medicamentele în mod gratuit. In spitalele statului se îngrijesc de asemenea pe seama comunei în medie 30.000 bolnavi pe an, şi peste 5000 copii în orfelinate şi în familii. Pentru a adăposti pe cei lipsiţi de domiciliu, există două aziluri: unul al comunei, şi unul datorit iniţiativei private. In azilul comunei, care primeşte şi familii întregi spre adăpostire, găsesc un acoperiş 300000 persoane în medie pe an. Azilul privat adăposteşte în medie pe an 110.000 barbaţi şi 20 000 femei. Afară de institutele directe pe care le întreţine, comuna acordă importante subvenţii institutelor ,datorite iniţiativei particulare. Dintre acestea citez în treacăt: balele de încălzit în timpul crnei, diferite ospătarii, coloniile de vacanţă pentru copiii săraci, societăţile pentru îngrijirea celor cari şi-au isprăvit osînda, etc. In ce priveşte canalizaţia, Berlinul serveşte într’adevăr ca model altor oraşe. Dacă întinderea canalurilor sale subterane este departe de a suporta o comparaţie cu aceea a cloacelor Parisului, apoi sistemul sări de canalizaţie, îl întrece pe cel parizian în toate privinţele. Chestiunea este prea specială ,pentru ca s’o aprofundez aci, destul să spun că necurăţeniile nu se revarsă în vre-un rîu a căruia apă s’o otrăvească primejduind astfel localităţile ce ar mai atinge în cursul său, ci toate aceste necurăţenii se revarsă asupra unor cîmpii *) pe cari le fertilizează şi pe cari comuna le-a prefăcut în nişte adevărate grădini. Mai bine de treizeci de teatre, circuri, panorame, etc. îngrijesc ca Berlinul să nu se plictisească. Intre aceste teatre este unul (Schillertheater) în care poţi cu 30 şi 50 bani, vedea o piesă bine montată şi bine jucată. Iar în alte două poţi chiar cu 10 bani vedea acelaş lucru, deşi montarea lasă de dorit, pe cînd jocul e acceptabil. *) Aşa zisele „Borieselungsfelder“. Berlinul nu este, ca şi Parisul, oraşul streinilor. Totuşi într’însul se opresc în medie pe an 750000 streini. Populaţiunea sa care a atins aproape cifra de 2 milioane, şi conţine şi"125000 streini, formează a 33-a parte a populaţiuneî imperiului german, pe cînd această proporţie este în cej priveşte Parisul şi Franţa mult mai* mare, căci populaţiunea celui d’întîi formează a 16-a parte din a acelei* din urmă. Şi toate aceste grandioase rezultate Berlinul le-a realizat, mulţumită unei administraţii bune şi inteligente, într’un timp relativ scurt, căci nu mai în urmă de cît pe vremea dom-^ nieî lui Cuza, Berlinul era un oraş, în ce priveşte populaţiunea, cu pu-, ţin mai mare de cît este astă-zi Bu- cureştiul. Să sperăm că şi Capitala regatului român, situată într'o pozi-ţiune splendidă, pe drumul cel mai, scurt spre Orient, şi aflîndu-se în condiţiuni excepţional de bune, va avea de înregistrat cîte-va rezultate " care s’o ridice de o dată în rîndu- rile „oraşelor mari“ ale Europei, cari merită acest nume. B. Braniştea»«.