Adevěrul, august 1899 (Anul 12, nr. 3601-3630)

1899-08-05 / nr. 3604

A 4 V w A DIN FUGA CONDEIULUI Geografii de la Epoca Confraţii de la „Epoca“ au devenit mai geografi de­cit cei mai autentici franţujî. In numărul de ere acest ziar, sub titlul Din provincie, publică corespondenţe din mai multe oraşe în ordinea următoare :­ Wörishofen, Vaslui, R.­Vîlcea, Tul­­cea. Noi, cu slabele noastre cunoştinţe geo­grafice, nu cunoşteam pînă acuma in ţara noastră nici o comună, nici o cătună, nici o localitate cu acest nume; ştiam a­­tîta că Wörishofen este situat în Bavaria şi că această localitate a devenit­ celebră graţie părintelui Kneipp. Ori, poate, conservatorii fără știrea noas­tră, au cucerit Bavaria !.. Mai știi­­ Vax. Adversarii lui Dreyfus Gen. Golise, d. Cavaignac, gen. Boisdeffre. Anul XIT — No. 3604. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXIJ A­bonamente Un an Şase luni 15 lei 25 „ 8 lei 13. „ IO bani în toata țara .15 „ „ străinătate Un număr vechili bani 20 Ia ţara................30 lei In străinătate. . 50 „ Trei luni Xi Joi 5 August DIRECTOR POLITIC C­ONST. MILLE Anunciuri f ''âîsl^sina IV Lei...................... 0. JEta, III .......................... 2.­.1 .l]f\ ).50 ban 2.- „ v . birocrile ziarului tî. —fj rada s­i vlndar- II TELEFON Dibăcie şi logică Presa guvernamentală a pri­mit de la o vreme o ciudată însărcinare : să pue la rezon Europa. S’au sfirşit in ţară toate, guvernul d-lui Cantacuzino a rezolvat toate problemele politice şi economice, împru­mutul l-a realizat, taxele de la Porţile de fer le-a suprimat, chestia rentei şcoalelor din Braşov a rezolvat-o, Mitropolit în Macedonia a numit, liniş­tea în ţară a întemeiat-o, toate reformele urgent trebuincioase le-a realizat, toate rănile tre­cutului le-a vindecat. Acuma nu i-a mai rămas de­cit să dea lecţii Europei şi s’o puie la rezon. Mai intiiu a pus la locul sau pe partidul radical din Serbia. Acest partid de guver­­năm­int care a condus statul şi care -l va mai conduce şi în viitor, cu voia ori fără voia d-luî Alecu Catargiu este mal­tratat in presa partidului con­servator de la guvern cu o viol­nţa de neînchipuit. Aceas­tă campanie face parte , din marea colecţie a deşteptăciu­­nei politice conservatoare şi se produce tocmai la mo­mentul psihologic adică toc­mai în momentul în care în­treaga Europă este unanimă spre a dezaproba politica re­gimului din Belgrad. Acuma iată şi rezultatele a­­cestei campanii însemnată cu pecetia imbecilităţei politice: pe de o parte am devenit încă o dată suspecţi Rusiei tocmai în momentul în care marele imperiu e pe deplin înţeles cu Austria şi cu Germania, iar pe de alta ne expunem la re­presalii din partea radicalilor Sîrbi in viitor. In adevăr, un ziar din capitală anunţă că ziarele radicale sîrbeşti au a­­nunţat deja că prima grijă a radicalilor cînd vor mai veni la putere va fi să rezilieze contractele încheiate cu noi pentru furnizarea sărei. Ei, şi ?.. Oare această ţară nu e datoare să plătească o­­noarea de a fi condusă de marele aristocrat Alecu Ca­­targiu? Insă presa guvernamentală nu se mulţumeşte numai cu atita ! Serbia ?.. Dar ce este Ser­bia faţă de vasta competenţă critică a conservatorilor noştri ? Pentru talia lor gigantică tre­buie alt­ceva mai mare, mai puternic, sub condeiul lor tre­buie să geamă alte state mai vaste, alte popoare mai puter­nice. Epoca de ieri trage un zdravăn frecut guvernului fran­­cez. Şi iarăşi întocmai ca cele­brul Eremia, iarăşi la momen­­tul psihologic şi cu oiştea in gard. Epoca ab­uză pe guvernul francez că ar proceda cu prea multă asprime în potriva ad­versarilor săi, tocmai in mo­mentul in care regimul din Franţa este aprobat şi susţi­nut de toate guvernele euro­pene, de Germania cea d’intii. Şi încă presa guvernului con­servator atacă cu atîta curagiu guvernul republican al Franţei atunci cînd guvernul acestei prese—după cum se şopteşte— a făcut numeroase şi despe­rate insistenţe pe lingă d. Hen­ry, ministrul Republicei la Bu­cureşti, ca să stărue la Paris pentru contractarea împrumu­tului. Dar logica?.. Oh! logica ie superbă! Pe cînd aprobă re­gimul de la Belgrad şi dă mină de ajutor regelui Mi­lan fiind­că voeşte să distrugă un întreg partid de guvernă­­mînt şi să trimeată la spinzu­­rătoare ori la eşafod pe o mul­ţi­me de bărbaţi de Stat. Epoca face aspre mustrări guvernu­lui din Paris fiind­că arestează ciţi­va demagogi cari strigă pe toate stradele că vor revoluți­­unea şi răsturnarea actualei în­tocmiri politice. Marea nedomirîre a zilei este: mîine cui vine rindul: Rusiei Germaniei, Americeî? Cui?... Const. C. Bacalbaşa ! ---------­-----­II STRANGE RAU ! Ii strînge rău cu uşa «Nenea Iancu“. După ce s’au­ slujit de dinsul şi de trecerea lui pe lingă populaţiunea Capi­talei, în special pe lingă alegatorii din coloarea de verde, după ce Bau pus în buza tunului, în atîtea şi in atîtea îm­prejurări grele, acuma guvernamentalii în cap cu d. Filipescu au voit să ’l puie la dosar sub pretext că ie beţiv. Apoi, dacă e beţiv, pentru ce d-niî a­­ceştia i’au ales de două ori consilier co­munal şi ajutor de primar şi pentru ce, acum o lună au voit să-l numească într’o funcţie superioară la Senat ? De cît la «Nenea Iancu» asemenea argumente nu au trecere, şi de aceea dînsul îi strînge amarnic în cleşte. Stop, este astăzi arbitrul situatuneî, d-sa a ales consilii­ comunal, d-sa nu­meşte pe funcţionari, d-sa e tot atît de puternic astăzi, pe cît era ieri. D. Emil Zaharia, cumnatul d-luî Albu, a fost numit avocat al primăriei; un văr al d-luî Albu a fost numit po­liţai, în sfîrşit tot asemenea de la mic şi pînă la mare. In schimb toţi conservatorii, afară de primarul Andrieş, s'au­ grupat în dizidenţă, au fost scoşi din toate funcţiunile şi au rămas ca să mai tragă pe dracul de coadă. In Tg.­Ntiamţu ca şi în Piatra conservatorii toţî s'au­ grupat în po­triva administraţiei, au format un club şi au­ ales preşedinte de onoare pe d. Panu. Cu alte cuvinte în a­­cest judeţ toţî conservatorii sunt în dizidenţă şi toţi liberalii în funcţiune. Aşa regim imbecil de multă vreme n'a avut ţara ! Dragoş. Şi încă nu ar fi oare bine să se oblige companiile ca să adapteze la partea dinainte a vagoanelor niscai lămpi cu puternice reflectoare pentru a lumina calea la cîţi­va metri mai nainte ? Cerber COTIDIANE O IDUIE Se ştie că guvernul conservetor tocmai cînd au început ploile adică cînd toată lumea erea sigură că vom avea fîn în­destul, s’a apucat ca să cumpere fîn din străinătate. Acuma să dăm şi noi o ideie acestui genial guvern. Din toate podgoriile vin ştiri că s’au făcut anul acesta struguri ca nici­odată, că inţele­gem, că ciorchinii atîrnă de pă­­mint, prin urmare e perspectiva că se va face vin mult şi bun. Iată, deci, o minunată ocazie pentru guvern ca să fur­nizeze ceva vinuri din străinătate. Ungurii sînt foarte dispuşi ca să ne servească ! Ultima, speranţa Azi d-niî Banghereanu şi Frcşinescu, osindiţi la un an de zile închisoare ca escroci de Curtea de apel din Craio­va, vor veni înaintea înaltei Curţi de casaţie ca să ceară casarea acestei ne­drepte şi monstruoase deciziuni. E grozav să te gindeşti că făcind po­litică în ţara românească rişti, atunci cînd loveşti in interesele de clasă ale pătureî conducătoare, să te trezeşti o­­sindit pentru escrocherie! Credeam că magistratura se va putea ridica de­asupra patimilor şi intereselor de clasă şi va fi una şi aceeaşi, dreaptă şi egală pentru toţi. Ne-am înşelat, in ceea ce priveşte tribunalul şi Curtea şi singura speranţă ne stă in judecătorii de la Casaţie. Tragem nădejde că cel puţin acolo se va da dreptate acestor oameni şi că judecătorii înalţi cari au­ dreptul să cenzureze instanţele interi­oare, işi vor da seama de monstruozita­tea juridică şi socială, ce s’a comis la Craiova, o adevărată crimă de lege u­­manitate. Banghereanu şi Frcşinescu, osindiţi definitiv ca escroci, la un an de zile de inchi­sare, ar fi o pată neştearsă pe hermina albă a justiţiei şi o diziluzie mai mult pentru o întreagă generaţiune care a plecat acum două­zeci de ani, după cucerirea unui ideal sfint, şi care azi ajunge a fi pusă alăturea cu pungaşii şi înşelătorii! Ad. Deşteptâciune conservatoare Voiţî o nouă probă despre deş­­teptăciunea conservatoare ? lat'o: La Piatra situaţia politică s'a dat d-luî colonel Iloznovanu care, la rîn­­did săli, a trecut-o d-lui Nicu Albu, fostul prefect liberal. D. Nicu Albu Ediţia de seara Congresul albanezilor In conformitate cu morav­uri­la noastre bizantine, guvernul a interzis pe sub mi­nă congresul proiectat de albanezi, ur­­mînd absolut aceeaşi politică ca şi Dimi­­trie Sturdza, care de­sigur ar fi făcut întocmai dacă ipir fi fost la putere. In acest caz actualii guvernanţi ar fi protes­tat din fundul rărtechilor şi ar fi înfierat purtarea trădătorului. Azi boerul s’a schimbat şi, fiind că o infamie nu se mărturiseşte, foile poliţieneşti caută să jus­tifice această măsură slugarnică faţă de turci ponegrind pe iniţiatorii congresului. Argumentarea reptilelor e­­aceasta . Nu s’a interzis congresul, dar cai, ce l’aîi con­vocat, nu a­i nici o automate morală ca să’l convoace şi de aceea n’o să vie nimeni... Aceasta însemnează că sîntem în toate apucăturile fanarioţi, că în loc să se de­clare că Romînia trebue să fie la discre­ţia şi a lui Milan, asasinul şi imoralul potentat, şi la discreţia masacratorului ar­menilor din Stambul şi că prin urmare din ordinul sultanului s’a interzis con­gresul,— în loc să aidSSIHEMitte­, se aleargă la mofturi şi se declară că n’o să vie nimeni la un congres, care a fost interzis!... . Iar streinii deplîngînd pierderea vechei noastre ospitalități, rîd de sigur de chi­pul nostru de-a ne ascunde infamia. Sfinx. Lumină! Alaltă era seară, pe la orele 10, tramvayul a călcat un om, în mij­locul Capitalei, într’unul din cuartie­­rele cele mai frecventate! Este un lucru de necrezut, înţelegem un asemenea accident pe cîmpie, acolo unde nu e lumină, şi din pricină că un tren nu poate fi oprit aproape instantaneu, dar ca tramvayul să calce şi să omoare un om culcat peste sine, aceasta, încă o dată, e o întîmplare de necrezut! Dar de ce să ne mirăm ? Capitala acolo unde e mai bine luminată este destul de prost luminată — afară dor de bulevardul Colţea, încolo e cum poate fi mai rău. In unele părţi—precum în dosul hotelului de France unde s’a întîmplat acciden­tul,—este întunerec, desăvîrşit fiindcă onorabilei primării a Capitalei îi place poezia întunerecului. Oare nu ar fi mijlocul ca această întunecoasă poezie să fie înlăturată ? Oare nu s’ar putea ca să se mai adaoge cîte­va becuri de gaz, pe ici pe colo pe unde se simte nevoe ? C­a­l­e­r­opiu şi văduvele ţăranilor ucişi la Slatina şi prin satele judeţului Olt aşteaptă în mizerie ajutor de la generozitatea acelora cari protestează in­potriva asasinatului de la gara Slatina. Adversarii lul Dreyfus CARNETUL MEC Timpuri tragice Drama care se petrece la Rennes, lupta a două caste, cea militară, faţă de cea civilă, şi lupta grozavă l li­nui om ca să înlăture iţele celei mai teribile acuzări in potriva ei, se com­plică prin încercarea de asasinat fă­cută in potriva apărătorului lui Drey­fus, avocatul Labori. Patimile trebuie să fie aşa de do­goritoare, atmosfera trebuie să fie prea încărcată, ca un fanatic să se încerce să împiedice judecarea a­­cestui proces prin asasinarea unui om. Cind vor mai trece anii şi se va putea judeca cu singe rece această tragedie socială, i se va putea nu­mai atunci aprecia un chip complect, măreţia ei dramatică. Osîndirea ne­dreaptă a unui om, pălmuirea drep­­tăţeî, a turburat conştiinţa nu nu­mai a unei ţări, dar a lumeî întregi, a fost născătoarea atitor curente şi incidente, a strivit atîtea cariere, a răpus vieţi, a înarmat m­inul de ucigaşi, a pus condeiul plastografu­lui in mîiniie atitor oameni cari ar­­ putut răm­ine cinstiţi, a făcut să se verse singe şi atita cerneala!.. Sfirşitu! acesta de veac, ca şi cel trecut, e bogat in senzaţii violente in tulburări teribile în spirite, in acel vint de demență care suflă r­ite odată asupra popoarelor, preves­titor une­ori de teribile cataclizme sociale ! C. M. Generalii Chanoine și Mercier. Germania în afacerea Dreyfus Declaraţiile d-lor Casimir­ Périer şi general Mercier (după notele stenografice) Înaintea consiliului de rǎzboiu din Rennes. Incidentul diplomatic din 1894 Modul cum a fost condusă ancheta în procesul căpitanului Dreyfus în 1894, a provocat atunci un grav incident diploma­tic între Franţa şi Germania. Abia acum înaintea consiliului de rǎzboiu din Re­n­­nes, s-au dat pe faţă toate amănuntele mo­mentului critic prin care a trecut pacea europe­ană. Credem interesant a reproduce aci, in extenso, daclaraţiile făcute de per­soanele cari au avut rolul principal în acel timp. Mai întîi Declaraţiile d-lui Casimir­ Périer — Afacerea Dreyfus a dat loc unui incident pe care l’am expus intr’altă incintă, dar pe care-1 voiţi aminti aci. Fac alusiune le incidentul diploma­tic. La 5 Ianuarie, ministrul de externe a fost in călătorie; președintele consiliului a venit să ma vază la Elisen. El mi-a remis textul unei telegrame pe care ambasadorul Germaniei a primit-o de la Hohenlohe. Să-i dau lectură ? Președintele: — Da. D. Casimir-Périer.—Iată textul te­legramei pe care d. de Münster a co­­municat-o preşedintelui consiliului şi care a fost remisă in mîiniie mele. E însuşi textul ambasadei germane. M. S. împăratul avînd toată încrederea în realitatea preşedintelui şi guvernului re­publicei, roagă pe excelenţa voastră a spu­ne d-lui Casimir­ Périer că dacă este do­vedit că ambasada Germaniei n’a fost nici­odată implicată în afacerea Dreyfus. Ma­­jestatea sa speră că guvernul republicii nu va evita s’o declare. Fără o declaraţiune formală, legenda pe care presa continuă a o propaga pe seama ambasadei Germaniei va compromite situa­­ţiunea reprezentantului împăratului. (semnat) De Hohenlohe. De acord cu d. preşedinte al consi­liului şi după o conversaţie avută cu el, am dat pentru a doua zi Duminică, la ora 1, o intilnire in cabinetul meu de la Eliseu, ambasadorului Germaniei. Am început prin a-i observa că for­ma prin care am fost invitat să fac de­mersul, a fost cam insolită, că nu sint de­cît un şef de stat iresponsabil, şi că in realitate trebuia să adreseze această comunicare ministrului de ex­terne şi in lipsa lui preşedintelui con­siliului, dar relevind in această depeşă că nu se adresează numai guvernului, nu se adresează nici chiar numai şefu­lui statului, că numele meu personal e citat în această depeşă, considerînd că demersul făcut nu e un demers de un caracter oficial, dar că e o conversaţiune din partea împăratului, ce doreşte s’o aibă cu mine prin intermediarul sau; că în aceste condiţiuni incidentul nu poate fi de­cit un incident personal şi nu un incident diplomatic, de­oare­ce a făcut apel la realitatea mea personală, ambasadorul va fi ascultat. Şi i-am spus că piesa care s’a numit borderou a fost găsită la ambasada germană. El a părut foarte surprins şi mi-a zis: «Oh ! nu e posibil ca o piesă im­portantă sa fie ast­fel rătăcită in amba­sada Germaniei!» La aceasta am respuns: «Dacă aţi judecat piesa ca tară mare importanţa, aţi judecat-o ca noi înşine». * îmi permit să deschid aci o paran­teză pentru ca să nu rămînă vre-o în­doială in spiritul vre-unei persoane a­­supra cuvintelor mele. N’am voit să spun că am judecat fără importanță actul abominabil care a fost comis. Vo­iam să zic, vorbind representantuluî unei puteri streine, că acest act, din fericire, n’a pus un guvern strein in posesiunea unui document care poate interesa apărarea naţională. Atunci d. de Münster mi-a zis: — Dar cum să regulăm acest inci­dent ? Şi aci, după declarafiunea ce am făcut-o respunzînd la apelul adresat , realitatea mea, conversafiunea a luat un caracter mai oficial şi mai diplo­matic. Am zis d-luî de Münster: — S’a făcut apel la realitatea mea. Știți totul. Mă întrebați acum cum să aplanăm incidentul. Ei bine! in această depeşă, se zice ca să se întrebe pe d. Casimir- Périer dacă e dovedit că ambasada Ger­mană e implicată in afacerea Dreyfus. Eu respond ambasadorului că nu vom implica ambasada Germaniei in aface­rea Dreyfus, că nimic n’o stabileşte, căci documentul n’a fost solicitat de am­basadă, şi că nu pot face responsabile ambasada de hârtiile pe cari le poată primi şi că nu putem fi făcuţi respon­sabili de hirtiile pe care le primim; şi că cred că dacă va apare o notă—cum au fost anterior inserate in ziare note de la Havas asupra aceluiaş punct— ar fi fără îndoială de interes ca o nouă notă, dacă ea va fi redactată (şi redac­tarea aparţine d-luî preşedinte al con­siliului şi nu mie), să nu difere mult de notele anterioare. Căci, dacă ar fi o diferenţă in aceste note, nu vor lipsi cercetările asupra punctelor de diferenţă şi aceasta ar fi un nou­ element de discuţiune. Ambasadorul mi-a cerut asupra a­­cestui punct o notă formală. I-am răspuns nic’odată că nu eu sunt acela care pot s’o redactez. Am luat precauţiunea de a-i spune că dacă o notă, ca acea pe care o doreşte, ar fi agreată de preşedintele consiliului, mî-ar părea indispensabil de a nu se viza nu numai ambasada germană, dar nici o altă ambasadă şi legaţmne din Paris, căci alt-fel s’ar găsi interesaţi s’o vadă apărind. îmi părea deci necesar de a se face o afirmare «că nici o ambasadă sau le­­gaţiune din Paris nu e implicată» (de­oare­ce acesta era cuvintul depeşei) in afacerea în chestiune. D. de Münster mî-a zis că va referi la Berlin. Mî-a cerut o nouă întilnire pe care i-am acordat-o telefonic a doua zi , şi după două zile ambasadorul a venit sa-mi spună că a primit prea tirziu­ răspunsul din Berlin şi că incidentul poate fi considerat ca închis. Obiecţiunile d-lui general Mercier D. general Mercier, relevînd ace­ste de­­claraţ­­ni ale fostului preşedinte al repu­blicei franceze, a făcut asupra lor urmă­toarele obiecţiuni: — foarte importante şi caracteristice prin faptul că d-sa era pe a­­tunci ministru de războiu.­­ Generalul Mercier s’a exprimat ast-fel — Pentru a se vedea ceea ce am fă­cut la 1894, trebue să ne amintim ex­act care a fost situaţiunea politică in acel moment. D. Hanotaux a definit-o spunînd, în depoziţia sa înaintea Camerei criminale, că situaţiunea diplomatică a devenit foarte delicată şi că intr’un anumit mo­ment ea a fost primejdioasă. D. Casimir-Périer, in depoziţiunea sa înaintea Camerei criminale, a vorbit de demersul puţin insolit care s’a făcut pe lingă d-sa de către ambasadorul Ger­maniei, contele de Münster. El a expus chiar înaintea curţei modul cam insolit in care şi d-sa s’a văzut silit să dubleze personalitatea sa in două personaje bi­ne distincte. Un personaj oficial care să se pună in dosul iresponsabilitate! constituţio­nale, in dosul raţiuneî de stat, pentru a refuza să răspundă la chestiunea d-lui de Münster, şi un alt personaj privat care să grăbească a da d-lui Munster lămuririle pe cari, ca personaj oficial, a crezut de datorie să le refuze. Rolul tinerimei De la început trebue să explic că prin „tinerime“ înţeleg pe acea parte încă tînără a unei generaţii care a terminat studiile sau şi-a început o carieră, luînd astfel loc printre ce­tăţenii ţării. D. Iorga pe lîngă c’ar dori să vadă tinerimea noastră consumînd tot ce e român, şi pentru trebuinţele corpului şi pentru acelea ale spiri­tului, ar mai dori s’o vadă mereu cu ochii aţintiţi la nevoile şi pro­blemele neamului încă subjugat. Chiar dacă ar fi să­ nu­ atrag blesteme sail injurii, eu voiu exprima dorinţa de-a o vedea luîndu-şî ochii de la gra­niţă şi aţintîndu-l exclusiv în interi­orul ţarei. Să explic de ce. Am zis că cel mai bun şi eficace mijloc de a fi naţionalişti, de-a ne servi neamul în totalitatea lui, de a-l grupa intelectualiceşte şi morali­ceşte într’un singur mănunchi şi so­lid—politiceşte nu mai zic, că ar fi prea mult — este de-a face din re­gatul român o ţară la care fraţii no­ştri de pretutindeni să privească cu iubire şi cu jind. In loc să avem noi, ochii aţintiţi asupra lor, să şi-i aibă ei asupra noastră, cu mîndrie şi interes. Căci ce se întâmplă astăzî chiar de-am­ presupune că tinerimea din regat s’ar interesa foarte de aproape de nevoile romînilor de peste graniţă ? Să vedeţi. Cei de dincolo, din Transilvania, Banat, Bucovina şi cele­ l’alte pro­vincii de peste Carpaţî, n’au de ce se bucura şi de ce se mîndri arun­­cîndu-şi privirile dincoace, n’tră la ce rîvni, n’au la ce invidia. Cînd cu împuşcarea ţăranilor la Slatina am publicat scrisoarea unei romînce din Sibiu, martoră oculară a acelor sîngeroase grozăvenii. Ea spunea că va povesti cum se împuşcă oamenii cu duiumul în Romînia, aşa cum nu se face în Ungaria, şi că va sfătui pe rude şi pe prieteni să-şi întoarcă privirile cu scîrbă de la noi. Sunt sigur că a făcut-o, căci ase­menea teribile impresii nu sunt fă­cute pentru a fi tăinuite. De altmin­trelea nu numai Sibiul, dar toate provinciile limitrofe au trebuit să afle şi să se cutremure de cele pe­trecute la Slatina, aşa de înspăi­mântătoare, că guvernul ucigaş a mărturisit că se teme de-a face o anchetă la faţa locului. Acest sânge nevinovat vărsat a îndepărtat de la noi multe sentimente, pe cari cu greu­ Ie vom recâştiga ori­cît vom studia şi ne vom ocupa de cele ce interesează pe romînii de dincolo. In fie­care an zeci de mii de ser­vitori vin în Romînia de peste munţi. Oare femeile şi fetele venite curate şi întoarse corupte, oare lefurile ne­plătite — numai eu cunosc cazuri numeroase şi scârboase, persoane bogate mîncînd lefurile şi economiile slugilor şi junînd în justiţie că nu le-a mâncat, poduri de case pline cu lăzi de Braşov conţinând întreaga avere a sute de nenorociţi, bătăile, injuriile, etc ., oare brutalităţile şi necinstea poliţiei noastre, şi multe altele pe care nu le mai înşir, nu împrăştie groaza despre noi în ne­numărate comune de peste munţi ? Să se noteze că aceste zeci de mii de servitori nu sînt domesticitatea obicinuită din oraşe, drojdia popu­laţiei, ci popor de la ţară, „talpa casei“ de dincolo. Pe ea o coru­pem, o jefuim­, o batem, o îngrozim de ţara românească. Pe de altă parte mii de ţărance vin anual să vîndă lapte, brînză, unt, cutreerînd ţara romînească. Ele au contact cu populaţia săracă, îî văd mizeria, ştiu că dacă ’şi pot vinde produsele în Romînia, este că ţăranul român nu poate vinde că n’are de tinde, că n’are vite, şi dacă le are de-abia de se va putea plăti de datorii vînzîndu-le. Numeroşii negustori de dincolo cari cutreeră satele, oraşele, bîlciu­­rile, nu văd oare şi nu se îngrozesc de mizeria ţăranului nostru ? Credeţi câ toţi aceştia nu com­­pară administraţia relativ bună şi cinstită de dincolo ca administraţia noastră barbară şi neonestă! Cre­deţi că nu înţeleg că la noi legile sînt o bătae de joc, vecinie neapli­cate sau călcate pentru nouă zecimi din populaţie ? Credeţi în sfîrşit câ romînii de dincolo cari ne vizitează sau ne cunosc din citite ori din au­zite nu-şi dau seama de spoliarea, de mizeria, de nedreptatea, de co­rupţia cari domnesc la noi? Cîţi­va tineri cari vor să capete slujbe aci sau dincolo şi nu le ca­pătă de cît aci, poate că sînt dis­puşi să ne judece bine. Mă tem însă că poporul, masele romîneştî din Ungaria, n’ar dori să ne vadă stă­­pînii lor, ba s’ar împotrivi poate cu tărie. Ori­ care dintre ai noştri care trece graniţa se întoarce uimit de regula, de curăţenia, de întinderea instruc­ţiei, de bunul train material care domneşte dincolo. Care din romînii de peste munţi ce ne-a fi vizitat s’a întors de la noi cu aceeaşi impre­sie ? Şi mai voim, vai de capul nos­tru­­ să stăm în fruntea neamului romînesc, mai avem pretenţia ca să-l conducem şi să ne urmeze !... Să trecem şi la Basarabia. Acolo nu mai avem de-a face cu un po­por romînesc de orăşeni culţi şi de ţărani inculţi. Sînt numai ţărani. Limba le este interzisă în biserică, n’au voe să se creadă şi să se zică romîni, sufăr cea mai groaznică dintre apăsări. Iată deci, ar exclama unii, că tot sînt părţi din poporul nostru cari stau materialiceşte şi in­­telectualiceşte mai jos ca noi. A­­vem pentru cine fi pildă, este cine să rîvnească soarta noastră. Tristă mîngăiere de-a trebui să te scobori la partea cea mai nenorocită a nea­mului pentru a te găsi şi pe tine, român din Romînia liberă, superior altor romîni. Dar nu e nici măcar aşa. Dacă ţărănimea d­in Basarabia stă prost intelectualiceşte, ea stă, faţă de noi, admirabil materialiceşte. Să vă spun ce mi-a povestit un român de acolo, foarte naţionalist, cult, fecior de ţă­ran, trăit cu flăcăii de prin satele de lîngă Soroca şi Orhei şi pînă la 20 de ani, prin urmare cunoscător al stăreî de lucruri din Basarabia In timpul războiului de la 1877, ruşii au avut drăceasca idee de-a re­cruta pahonţi aproape exclusiv din­tre Romînii din Basarabia. Eî ur­măreau un îndoit scop : întîi de-a avea cărăuşi şi cari să se poată înţe­lege cu locuitorii ţărei pe unde tre­­buiau să treacă, al doilea de a face pe cîte­va mii de romînî din Basa­rabia să vadă cum trăiesc cei din principate. Bieţii cărăuşi basarabeni s’au în­tors îngroziţi în satele lor şi au po­vestit lucruri înspăimîntătoare de mizeria fraţilor lor din Romînia. Răz­boiul i-a impresionat mai puţin ca aceasta. ^ Prietenul meu s’a apucat Intr’o zi, la cîţi­ va ani după razboiu, să povestească consătenilor lui despre visul unei Romînii mari, cuprinzînd şi Basarabia, de întoarcerea ei la Moldova de la care fusese ruptă. Ţăranii, naivi şi ignoranţi, crezînd că visul e posibil să se realizeze i­­mediat, s’au înspăîmîntat groaznic de ideea că vor fi luaţi de noi, şi au protestat cu energie. Ştiafi ei ce li se spuseseră de pahanţi. — M'ar fi omorît dacă mai con­tinuam, conchise prietenul meu, aşa eraţi de îndîrjiţi în contra Romîniei. — Şi ce ar face ei dacă într’o zi i-am putea anexa? l-am întrebat. — E absolut sigur că ar lua ar­mele în contra romînilor şi c’ar cinema pe ruşi într’ajutor. E teribil să spui asemenea lucruri, dar e foarte necesar. Dacă tineretul nostru îşi iubeşte ţara şi neamul, dacă în sufletul lui există viu idealul unei Romînii m­ari, cel puţin intelectualiceşte, înnăuntrul ţării să-şi arunce privirile şi să-şi consacre activitatea, şi va izbindi la sigur. Cînd vom avea o ţărănime lumi­nată şi bogată, cînd dreptatea şi legile vor domni pe întreaga întin­dere a ţârii, cînd în loc de hoţii, de spolieri şi de certuri ţigăneşti, vom avea în politică şi în administraţie cinste, muncă serioasă, reforme să­nătoase, cînd ne vom lecui de toate plăgile actuale cari ne duc la peire prin epuizare şi ne vom pune la ni­velul ţărilor civilizate, atunci visul unei dominii mari se va realiza de la sine. Tăria şi viitorul neamulu romînesc în Romînia liberă stă, şi în Romînia în mîna tinerimei stă, iar leacul e şi cultural, şi economic, şi politic. Numai unul sau chiar două nu sînt de ajuns. Şcoala fără bună stare, şcoala şi buna stare fără educaţia civică, nu pot face nimic sau prea puţin. Pe cîte-şî treile terenuri de o dată trebue să lucreze tinerimea, întîi pentru a scăpa Romînia liberă, şi apoi pentru a unifica, măcar inte­lectualiceşte, neamul romînesc. Opera aceasta, pe care dacă nu vom face-o vom fi ştersi din cartea popoarelor, nu numai că nu exclude, dar implică în mod absolut citirea şi interesarea de tot ce e bun la străini. Inima poate să ne fie bună şi bine garnisită, dar sufletul nu ni-l putem garnisi cu folos de­cît de peste graniţă. Una fără alta nu merge, să fim de­o­cam­dată naţi­onalişti pentru noi, să începem prin a dezrobi cele cinci milioane de ro­­mîni din Romînia, şi milioanele cele­­l­alte se vor desrobi apoi de la sine. 1. Teodorescu

Next