Adevěrul, octombrie 1899 (Anul 12, nr. 3661-3689)
1899-10-01 / nr. 3661
V Anul Xil —No 3661. EONOATOR AI,EX. V. BELDIMMI] Abonamente Un an Sase hin Trei Inni in tarii...........30 leile lei In fi '' t iin 2■ 50 „ 25 „ 13 gO Rmni în toată 35 ., „ străinătate Un număr vechin hani 20 ck Vineri 1 Octombrie 1899 director politic rus ST. Ml 11E Amineliiii Linia pagina IV Lei. . 7 . ... . .. 0.50 bani. III 2.— BIROURILE ZIARUIIUI tl. — SS I r a A ii Sărind a r — 118 lei" Ediţia de seară In faţa nonei infamii a poliţiei care ne face, in oarecare măsură, vînzarea imposibilă prin părţile mai depărtate ale Capul Ivi. Cititorii noştri sunt rupaţi, fie a se adresa administraţiei că să le servească foaia la domiciliu, ori să binevoiască să trimeată la administraţie ca să-şi ia ziarul în fiecare zi. Mai vestim pe cititorii noştri că am deschis un abonament pe timp de zece zile cu preţul de 1 leu, pe care î l pot trimite în mărci poştale la administrația noastră împreună cu adresa: ____________________________________ 16-a zi de banditism. Războiul declarat oficial Justificarea noastră . -------Erau oameni de bună credință cari, în fața campaniei ce o duceam in contra guvernului, ziceau: — Prea repede aţi luat-o! Guvernul de abia a venit la putere, n’a avut încă timpul să săvirşească ceva nici in rău, nici în bine, şi Adeverul a şi început atacurile violente. Au dreptate unii sa’l numească ziar de scandal şi să pretindă că face opoziţie din principal, că combate ori pe cine numai pentru plăcerea de a combate. Un asemenea limbaj nu putea fi îndreptăţit de nimic. Era de ajuns unui om de bună credinţă să se gindească la căderea ruşinoasă a guvernului conservator din 1895, la căderea guvernului liberal din anul acesta, pentru ca toate campaniile Adevenitul să se justifice în modul cel mai strălucit. In ce priveşte guvernul actual justificarea campaniei pe care am dus-o şi o ducem in contra lui e şi mai strălucită. „ Cunoşteam oamenii, îi ştiam de ce sunt capabili, şi de aceea nu le-am acordat nici un cre- e dit. Un ziar nu trebue să fie numai just, să condamne şi să atace numai relele săvîrşite, ci să fie şi perspicace, să dea dinainte alarma, să prevadă, să preintimpine, să oprească daca e posibil faptele monstruoase ce se prepară de un guvern, ce decurg logic din firea oamenilor ce-1 compun. In nimic prevederea nu e mai preţioasa ca în politică. Cei ce vor să ne judece cu dreptate să se gindească la evenimentele înspăimintătoare ce s’au desfăşurat in ţară simultaneu sau posterior campaniei violente pe care o duceam în contra guvernului. Inchipuiască’şî oamenii de bine că noi am fi avut naivitatea să acordăm un credit guvernului actual, să nu'l fi combătut energic din prima zi, să fi spus ţarei să aştepte înainte de a judeca. Ce figură am fi făcut noi in faţa alegerilor violente ce s’au săvirşit? Care ar fi fost poziţia noastră in faţa multiplelor asasinate de la Slatina ? Cum am fi apărut noi in urma mişelesculuî atentat înscenat in contra libertăţei presei ? Acordind un credit unui guvern care nu-1 merita, noi singuri ne-am fi zdruncinat creditul în ţară, numeroşii noştri cititori ar fi avut dreptul să ne ia drept nişte naivi lipsiţi de cea mai mică perspicacitate. A ! Dacă guvernul s’ar fi purtat bine, dacă ar fi făcut alegeri libere, dacă n’ar fi vîrsat singe nevinovat, dacă n’ar fi comis nimic din cite a comis, recunoaştem că poziţia noastră ar fi fost cam dificila. Dar tot aşa de dificilă ar fi fost şi in cazul cind i-am fi acordat un credit de la început. Dar nam avut această lipsă de prevedere. După 12 ani de lupte politice cari toate au fost triumfuri pentru din sul, Adeverul ştie că nu exagerează ori cită înverşunare ar pune în combaterea unui guvern nou. Dacă experienţa nu servă la nimic, e zadarnic s’o mai facă cineva. Experienţa ne dovedise că aproape toate guvernele noastre au fost nişte turme de bandiţi fioroşi, nişte cete de barbari bunici, care au dat de mal şi legi, şi Constituţie, şi economia ţăreî, şi onoarea, şi patriotizmul. De aceea n’am stat un moment la indoeală să combatem noul guvern din chiar primele lui zile. Dacă am avut sau nu dreptate, dacă conduita noastră se justifică perfect sau nu se justifică de loc, spue-o alegătorii bătuţi, căutaţi de buletine prin haine, adăpaţi cu morfină, îndepărtaţi în mod violent de la vot, corupţi; spui-o morţii de la Slatina; spue-o procesele scandaloase prin cari s’au condamnat pentru escrocherie oamenii de idei prolivnice celor de la guvern, spun-o în sfirşit miile de cetăţeni din Capitală cari sînt împiedecaţi de-a citi Adeverul din cauza poliţiei, şi cari văd oamenii noştri timpoplaţi de singe pe calea Victoriei fiindcă vînd ziarul, fără ca poliţia să intervin. Cine mai poate acum, de bună credinţă, să susţină că n’am avut dreptate să combatem cu energie guvernul chiar din primele lui zile ? I. Teodorescu. DIN FUGA CONDEIULUI Tribunal în iesle suferit şi bătăi, şi insulte a prearestări pentru singurul fapt că era conservator, a fost destituit elî din funcţia de ■ inspector comunal. Acesta este d-l Creţu. Motivul dizgraţiei sune cric că, în potriva ordinelor şi a voinţei dictatorului, a dat concurs candidaturei d-lui Iancu Brătescu. . Dictatorul își fringe gîtul. Atît mai bine! Stop. Teribilul leii de odinioară a eşit un alt boiu de animal; s’a văzut adică cum că, în loc de coamă lungă, are altceva lung. Ceea ce ne autorizează încă să credem cum că tribunul este un alt animal e faptul că, de cîteva luni, îl vedem legat la ieslă în faţa unor mari cantităţi de furaj. Or, din cea mai înapoiată antichitate, leii, n’au mîncat fin niciodată. Odinioară, celui care pătimea de fleviziv, fabulistul îî spunea că are „pufuşor pe botişor“; de acum fabuliştii îi vor spune că are „fînişor pe ciocuşor“. Vax. Toţi muncitorii fără lucru, cari voesc să cîştige 4—5 lei pe zi, se pot adresa la administraţia noastră care le va da spre vînzare ADEVERUL. * Administraţia „Adevărului”* a luat disporsiţiuni să depună spre vînzare, ziarul nostru, la diferite magazine de librărie, tutungerie, etc. Principesa Stefania Văduva archiduceluî Rudolf, moştenitorul tronului Austro-ungar, a cărui moarte a făcut atîta zgomot. E fiica regelui Leopold al Belgiei, şi acum s’a amorezat de un conte ungur şi vroeşte să'l ia de bărbat. Această căsătorie face mare scandal în cercurile monarchice. COTIDIAN E CICLOPUL CU A IOVEI Alaltă erî in faţa palatului regal bandele de ţigan! conduse de către bandele banditului Algiu au năvălit asupra funcţionarilor noştri cari vindeau Adeverul Insă, mai presus de bandiţi şi de ţigan! s’a distins un deputat guvernamental Iliescu Chiorul, reprezentantul poliţie! craiovene. Acest individ neruşinat, căruia baroul craiovean i-a ridicat odată dreptul de a pleda, din cauza unei oare cari escrocherii, şî-a permis alaltăieri obrăznicia de a se pune în capul bandelor luî Algiu şi de a lovi in funcţionarii noştri. Insă nu i-a mers bine. Un cetăţean din public, indignat de mişeleasca agresiune ă secăturei, i-a aplicatcîteva palme zdravene aşa că pălăria a sărit cut colo. Era cît p’aci să zicem că a văzut şi stele verzi, dar... cu ce să vază ?.. De-ocamdată poliţistul cel chior, ce’i maî zice şi „Ciclopul Craioveî“, şî-a primit răsplata. UNUL CÂTE UNUL Toţi cîţî nu vor să se supue ordinelor luî „Conu Nicu“ sunt executaţi fără de milă. Unul dintre cei mai devotaţi soldaţi ai partidului conservator, un om care a Toate minciuni Sint cîteva zile de cind agenţii guvernului au pus în circulaţîune t I 7.7..7 „7,\.V ,.U~ „S 7., LUb I Vbbtl tip Stu l HlOUllO llb oct b/Ullică in eroare opinia publică ; aceste ştiri vorbeau de o serie de mari succese guvernamentale. Nici maî mult nici mai puţin, guvernamentalii anunţau că ministerul a izbutit : 1. Să contracteze un împrumut de 175 milioane în condiţiunile cele mai avantagioase ; 2. Că a repurtat o mare victorie în chestia Porţilor de Fier; 3. Că a aranjat chestia rentei şcoalelor din Braşov aşa de bine cum nimenea nu s’ar fi aşteptat ; 4. Că a făcut minuni cu chestia macedoneană. Vrea să zică : nu mai puţin de. 4 victorii, una mai grozavă de cit alta şi una maî minunată de cît alta. Şi cînd colo, numai minciuni. Nici împrumut, nici victorii diplomatice, nici renta n’a regulat, nici în Macedonia n’a făcut vre-o brînsă. Care va să zică- şi prost, şi mişel, şi mincinos! Cerber. Explicaţii neindesiulătoare Sint o mulţime de conservatori fruntaşi cari au o atitudine ciudată dn scandaloasa afacere a confiscărei ziarului Adeverul. Ei dezaprobă faptul. Unii îl pun ori în socoteală generaîuktî *.itiii?., vrî in socoteala d-lui Nicu Filipescu. ' Sint unii, şi cei mai mulţi cari dau vina .Des amîndoi şi explică celor ce-i întreabă ca generalul Algiu fiind prost s’a pretat rugăciune! lui Nicu Filipescu ci să omoare Adeverul pentru a lansamuribunda Foo ca şi că d. Filipescu va face două lovituri: va ridica ziarul său şi va reuşi să scape şi de Algiu care în urma ticăloşiilor din săptămina aceasta trebue să plece. Aceşti domni însă nu explică un lucru: ce face guvernul ? Cum adică, Capitala şi ţara sunt date pe mina unui militar imbecil şi ramolit şi a unui criminal-născut, fără ca să fie posibil ca guvernul să-l pună la rezon? Dacă aşa ar fi, atunci ne întrebăm: ce caută d. Eleva în minister, ce caută d. Disescu, ce caută d. Istrati şi d. Cantacuzino ? Toţi aceştia sunt numai figuranţi şi d. Filipescu şi generalul Algiu dictează şi decretează suspendarea libertăţilor constituţionale . Dacă aşa sint lucrurile, să ni se spună — căci în acest caz datoria acestor consilieri ai tronului este ca să plece din minister, lăsînd dictatura țarei pe mîna acestor doi oameni. Acest lucru nu niai explică binevoitorii amici ai guvernului cari dezaprobă infamia comisă contra noastră, dar nu ne arată cum se face ca într’un guvern care are pretenţia că ’i serios, doi oameni să’şî bată joc de ţară şi de instituţii. SfîEX greva poliţienească Timp de patru zile poliţia opreşte cu forţa, cu ameninţări şi cu... ajutorul fondurilor secrete, vinzareaziarului Adevărul, care nu s' a putut desface decît graţie devotamentului personalului nostru şi a citorva oameni de bună-voinţă. După patru zile de grevă forţată din partea vînzătorilor noştri, poliţia a reuşit să -i convingă că trebue ca cel puţin de formă, să se declare o grevă şi Marţi am primit vizita linei comisiuni, care ne cerea reducerea preţului vinzărei fie la 7 centime, la 6 centime. Manopera era prea cusută cu aţă albă ca să ne lăsăm a cădea în cursă. Şi in acest timp greva (?) urmează. Ea constă in faptul că bandiţii poliţiei atacă pe vinzătorii noştri improvizaţi, le rump cind pot foile şi poliţia oficială, gardişti şi ofiţeri de sergenţi, azi stă liniştiţi la horie cît timp văd că ai noştri sunt bătuţi. Din momentul ce situaţiunea devine critică pentru bătăuşi, poliţia intervine şi duce la secţie,... tot pe cei atacaţi şi loviţi. Dacă ar fi o grevă normală, poliţia are datoare să împiedece pe acei ce atacă şi să lase vînzarea ziarului nostru liberă, căci, dacă ar exista chiar o neînţelegere reală intre viiîzători şi noi — nu poliţia este instanţa care să o reguleze, silindu-ne pe noi, prin faptul că nu ne protegueşte, să cedăm. Cum însă poliţia este organizatoarea acestei greve, e natural ca ea să lucreze la reuşita ei, prorocind scandaluri şi impiedecind, pe cit se poate, vinzarea Adevărului căci aşa cer interesele.... Epocea. Din fericire, sintem in măsură să luptăm. Simpatia pe care ne-o arată publicul şi energia devotatului nostru personal nu au asigurat o vinzare de care nu putem fi de cit mulţumiţi — şi vom aştepta piuă cind poliţia se va obosi sau piuă cind se va găsi un om cuminte un minister care să-şi dea seamă că fără-de-legea de multe ori nu-i de cit o stupiditate inutilă. CM. A. se vedea pe pag. III articolul de reportaj privitor la actele de banditism poliţienesc exercitate contra „Adevărului“, cum şi telegramele corespondenţilor noştri speciali din străinătate. Regele a, sosit! Regele a sosit! Miniştrii au eşit Înainte la Sinaia să-l aducâ buna veste a isprăvilor lor. Ei au adus de sigur pe tipsie ziarul Adeverul, care e singurul glas independent ce a mai rămas atit în potriva coroanei care s’a Instituit in putere absolută cît și In potriva politicianiior cari s’au făcut complicii săi. Regele a sosit! Dacă e Insă in deplină inteligenţă va trebui să recunoască că are prieteni foarte nedibaci cari in ioc să acopere acele ce se petrec în palat, prin stiigăcia lor şi ura in potriva noastră, le-au dat mai mult la iveală. Regele a sosit! Şi noi fără a spune că demenţa şi stupiditatea sfetnicilor săi va Înceta, nu putem decit să-i zicem: Să-ţi trăiască buchetul de imbecili de cari te slujeşti şi sa dea sfintul ca să nu ai parte de alţii. Ai distrus viaţa noastră politică şi rezultatul este splendid : ai ajuns să dai ţara pe mîna lui Nicu Filipescu şi pe aceea a banditului Algiu! Adevărul Confiscarea „Adevărului“ Imppresiunî — Infamia poliţienească preocupă azî toate cercurile politice şi nepolitice. Este unanimă părerea că se comite o infamie dublată de o colosală prostie. Se înţelege că, în mijlocul marei mulţimi care judecă lucrul din punct de vedere obiectiv, se ivesc și păreri izolate ale unor interesaţi capa-TaII“ co onvolvarea. *i, (\o. î^ „i.. » UI* UjJ»UW iia AlililUJiC «XtUilCi cînd se satisface o veche rancună a lor sau o nemulțumire chiar neprecizată. Sînt pe lume tot felul de oameni și după cum se găsesc unii gata să protesteze în contra celui mai mic atac ce s’ar aduce libertăţilor publice, tot aşa se găsesc şi alţii capabili să apere orice infamie numai pentru a părea că au o idee care ese din comun şi sînt oameni de ordine şi de guvern. Dar cînd au putut caraghioşii să formeze opinia publică sau să o diriguiască în momente de luptă ? "H* Toată lumea serioasă, care cugetă înainte de a vorbi şi e capabilă să vadă mai departe decît vîrful nasului, condamnă actul banditesc al administraţiei. O indignare profundă a produs în cercurile serioase atitudinea ziarului Epoca. Intr’adevăr, administraţia acestei gazete, care a crezut că va putea pescui în apă tulbure, s’a zvîrlit în balta cu noroi şi în loc de simpatii nu mai poate culege azi de cît dispreţ. Iiltr’adevăr, exemplul pe care îl dă foaia conservatoare e trist. Neruşinarea e împinsă prea departe şi lupta pe care o duce în compania spionilor şi beţivilor i-a creeat o situaţie de care sunt sigur că ar voi să se scape chiar Antisemitul. ■ 1. In cercurile liberale actul administraţiei este criticat cu cea din urmă asprime. Liberalii se bucură că guvernul se dedă la asemenea infamii pentru că atentatul contra libertăţei presei nu poate decît să zdruncine guvernul. In cercurile liberale se agită lumea şi mulţi sint de părere că ar trebui să se trateze această chestie mult mai serios decît se face pînă acum. Un vechiu şi constant liberal spunea el : — Pentru liberali este o datorie, pot zice chiar o chestie de viaţă pentru partid, să se înceapă cea mai energică campanie pentru apărarea libertăţei presei. Din toată lupta glorioasă din trecut a partidului n’au rămas decît libertăţile publice înscrise în Constituţie. Ar fi o crimă ca liberalii să privească cu mîinile încrucişate cum se distrug şi aceste ultime rămăşiţe cari sunt dovada trecutului glorios al partidului. Venerăm pe Brătienii, Rosetiî, Goleşti, Kogulniceniî, îî venerăm şi ne fălim cu ei, dar ce fel de veneraţie ar mai fi şi cum am mai putea să ne lăudăm cu ei cînd am privi în linişte cum se distruge întreagă opera lor ?* In cercurile junimiste se face maî mult haz pe socoteala gogomăniei guvernanţilor. Iată părerea unui junimist însemnat : — D. Fieva a spus d-lui Sturdza că ridică singuri ziduri ca să aibă de ce să-şi zdrobească capul. „Se vede că fostului coleg al d-lui Sturdza nu i-a folosit la nimic păţania acestuia. Apoi ce alt fac guvernanţii actuali: nu ridică şi ei ziduri de cari să-şi zdrobească capul ? Nu le-a ajuns măcelul nejustificat de bi Slatina? Nu le ajung toate încurcăturile pe cari le au în politica externă, mai născocesc şi agitaţii în ţară ! ? Apoi trebue să fie prea gogomani să creadă că, provocînd scandaluri şi lovind în mod nelegal o gazetă răspîndită, pot face rău altuia decît guvernului. Gazetei ii fac reclamă, pentru că aşa e făcută lumea : simpatizează cu cel lovit pe nedrept şi aleargă să vadă scandaluri mai ales cînd e în joc administraţia. * Injcercurile conservatoare, afară de, cîţî va 'interesaţi, de cîţî va căţei cari aprobă — vorba luî Giutto din Fintîna Blanduzieî —şi gîndul stâpînilor, părerea predominantă este că se comite o mare prostie care poate să coste mult pe guvern, care, în orice caz profită mult opoziţiei. Fruntaşi politici, ziarişti şi chiar mulţi funcţionari privesc încremeniţi şi îngrijiţi la scandalul acesta care durează de mai multe zile sub o‘ chii, şi cu ocrotirea, poliţiei. Evrica Inf. — Scena se petrece la prefectura poliţiei. D. N. Filipescu (prefectului).—Bine, d-le, se poate să comiţi neghiobia de a confisca Adeverul pe faţă! Prefectul. — Aşa ştiu eu... muscăleşte... milităreşte... Dacă-i vorba de confiscare, confiscat să fie. IV. Filipescu.—Nu merge, d-le, muscăieşte, că avem Constituţie. Să-l confiscăm, nu zic ba, dar cu meşteşug. Prefectul. — Meşteşug! ce meşteşug ? Maî cum l’am confiscat eu, nici dracu nu-l confiscă. Un bătrin funcţionar. — Daţi-mi voe, d-le prefect, dar d. Filipescu zice, ştii vorba veche : «Nu lupul, ci vulpea trebuia să lucreze.» Prefectul. — Ce lup ? Ce vulpe ? Eu n’am lupi şi vulpi, eu am comisari şi gardişti. Filipescu. — Ţipă lumea, ne facem gratis de rîs şi ne găsim beleaua. ^Prefectul.—Atunci (sună la telefon). Alo! Dle inspector, dă ordin tutulor comisarilor să silească cu forţa pe vînzătorii de gazete să vîndă «Adeverul» ! Filipescul şi ceî-lalţi (apucindu'l repede).— Ce faci d-te ! Ce spui acolo ! , Prefectul. — Lasă, domnule, c’am dres’o. Să nu mai ţipe lumea ! Filipescu. — Nu ţipă lumea, dar se vinde «Adeverul». Prefectul.— D-ta o sântă inebuneşte! O pauză. Toţi se gindesc. Un agent.— Evrica ! Prefectul.—Ce-i cu ovreica? care ovreică! Agentul.—Nu ovreica, ci evreica, pe greceşte, adică am găsit. Toţi.— Ce ? Agentul.—Să organizăm greva vânzătorilor de gazete! Toţi.— Bravo ! Evrica ! Prefectul (la telefon).—Alo ! Chemaţi pe toţi vinzătorii de gazete ! (aşezindu-se la biurou cu degetul pe frunte). Vezi d-ta ! Evrica ! Vlad VIENA cari este Pentru cei maî mulţi români au fost în străinătate, Viena oraşul cel mai cunoscut. El este situat în aşa mod, încît ori şi unde un român ar vroi să meargă, printr’însul trebuie să treacă. Şi merită oraşul acesta să fie văzut. Intre oraşele germane, unul din cele mai vechi, el este cel mai caracteristic şi totuşi acela care are cea mai mare asemănare cu un mare oraş modern. Străzile înguste ale centrului amintesc acele vremuri cînd Viena era o cetate construită ca o piedecă în drumul turcilor spre occident. Timp îndelungat zidurile cetăţei au împedecat întinderea oraşului. Dar la urma urmelor cerinţele sociale moderne a fi triumfat, zidurile cărora Europa civilizată le datora atîta, au căzut, iar pe locul unde altă dată se înălţau şi dincolo de acesta, s’a clădit Viena modernă, cu Ringul, acel inel lung de bulevarde, a cărora lărgime este neîntrecută, şi cari sunt mărginite pe ambele părţi de clădiri monumentale, capod’opere ale spiritului omenesc.* Acest inel (Ring) de bulevarde, poartă o mulţime de nume. Incontestabil însă că cea mai frumoasă porţiune a luî, este aceea care se numeşte Franzensring1. Pe dînsa se ridică cele mai frumoase clădiri grupate în mod splendid şi plin de gust lingă dlaltă, un fel de expoziţie istorică architectonică. Iată palatul imperial, Burgul cu imensa poartă antică. Peste drum cele două muzee de artă şi ştiinţe naturale, clădiri gemene, una în faţa alteia, despărţite printr’un mare squar, din mijlocul căruia se ridică monumentul Măriei Teresia, reprezentînd pe marea împărăteasă şezînd pe tron şi fiind înconjurată de oamenii de stat şi militarii cari au ilustrat cea mai luminoasă epocă a istoriei austriace, epoca cunoscută sub numele de tereziană. Urmează apoi parlamentul în stil grecesc şi universitatea într’un stil combinat din renaissance şi rococo, în mijlocul acestor splendide edificii însă se ridică primăria cu înaltul ei turn, şi cu splendidele ei forme gotice. Totul este încadrat într’un frumos amestec de pomi, pe ciad în fund, flancînd primăria, se ridică monumentalele palate cu arcade. Tot pe această bucăţică de Ring se ridică şi Burgteatrul, pînă acum cîţîva ani cel mai important teatru german, astăzi chiar cînd Schlenter a fost chemat să împace tradiţia cu cerinţele artei moderne, Burgteatrul este unul dintre cele mai importante teatre germane, încheierea o face splendida Votivkirche.* Cum am mai spus, centrul oraşului se distinge mai ales prin îngustimea străzilor. Dar chiar pe aceste străzi înguste se ridică una lingă alta case mari, capo d’opere architectonice, pe cari iasă străinul trecător nu le poate aprecia, fiindcă le lipseşte perspectiva. Chiar venerabilul Stephansdomm, cu splendida şi cea mai pură a lui architecture gotică, perde din frumuseţea-i impunătoare, fiind-că piaţa pe care e aşezat, este prea mică şi fiind-că părinţii marelui oraş n’au găsit cadru mai potrivit pentru grandiosul dom de cît tramcarele numeroase cari parcurg Viena. Intr’adevăr, ori ce străin remarcă nu fără mirare, că piaţa sfîntului Ştefan serveşte drept haltă centrală celui maî demodat vehicul public, tramcaruluî.* Cu toate acestea Viena este un oraș frumos, și cine l’a vizitat odată, nu va mai putea trece a doua oară pe lingă dînsul, fără ca să se oprească. Și nu se poate spune că e nefondată mîndria vienezului care în aprinsul său patriotism local exclamă : „Es giebt nur a Kaiserstadt „Es giebt nur ein Wien“ *). Pe zi ce trece Viena la un avînt, tot mai mare. In doi-trei ani oraşul s’a schimbat mai ales prin unele părţi, că abia îl mai poţi cunoaşte. Anul acesta, vrea să zică înaintea Parisului, Viena şi-a căpătat metropolitanul săli. Este o lucrare grandioasă acest drum de fer, mai ales in acea parte care se numește linia albiei rîului Wien. Afluentele acesta al Dunărei, era o vecinică primejdie pentru Viena, prin rebeliunea apelor sale. Albia-Î a fost deci canalizată și restrînsă. Partea din albie rămasă liberă, servește pentru linia metropolitanului. Totul va fi acoperit cu boite — în parte acoperămîntul e gata și în locul unului murdar de altă dată, se va întinde unul dintre cele mai splendide bulevarduri din lume. Astfel metropolitanul merge cînd în tunele, cînd se ridică cu ajutorul unor viaducte pe deasupra nivelului, uneori la Înălţimea a două și chiar a trei etaje. Viena este al doilea oraş de pe *) Există numai o capitală, există numai o Vienă, continent care are metropolitan. Primul a fost tînăra capitală a imperiului german, Berlinul, care în ce priveşte mijloacele de transport, ocupă, din toate punctele de vedere, rînflul întînî. * împăratul Frantz Josef a spus într’o cuvîntare a sa că Viena este actualmente oraşul care execută cele mai grandioase construcţiuni. El a avut în vedere nu numai marile lucrări ale metropolitanului şi centurei de cari este strîns legată canalizarea şi acoperirea rîului Wien, ci a avut in vedere şi acel plan cu a căruia execuţiune s’a început şi care tinde să facă din Viena un important port dunărean. Este vorba despre lărgirea şi adîncirea canalului Dunărei care trece acum prin oraș, pentru ca pe dînsul să poată deadreptul pluti vapoarele mari de persoane și de marfă. Dar dacă comuna Viena a făcut multe lucrări utile, ea a făcut una din cale afară de nefolositoare. E vorba de chestiunea iluminatului, a gazului, care agită acum atîta de mult spiritele politice mai ales de la apariţia unei foarte obiective broşuri intitulată „Milioane îngropate“, care s-a vîndut în mii şi mii de exemplare. Consiiul comunal antisemit, nevroind să uzeze de dreptul ce-l avea, şi să răscumpere de la actuala societate de gaz conductele, uzinele şi ustensiliile, s’a apucat să facă o nouă instalaţiune. Străzile au fost toate săpate, conducte noi s’au pus, dar cheltuielile făcute sint enorme, scopul de a goni actuala societate neatins, căci Lueger a trebuit să ♦relungească cu dînsa contractul pentru foburgurile anexate Vienei, și nici măcar o lumină mai bună nu se va avea. Viena va rămîne încă cel maî rău luminat oraș dintre acele ale occidentului european. Luminatul străzilor lasă deci mult de dorit la Viena. In schimb apa este excelentă, — poate cea mai bună dintre toate apele ce se servesc locuitorilor celorlalte oraşe din Europa. Este apă de munte, şi date fiind rezultatele obţinute, mă miră cum se mai ezită la Bucureşti cînd este vorba de a se alege între apa de munte şi altă provenienţă. * Aşi fi cu desăvîrşire necomplect, dacă vorbind de Viena, aşi uita Fraterul, acest enorm parc care este promenada predilectă a vienezilor de orîce stare. In Prater se şi disting două părţi: praterul popular, aşa zisul Wurstel- prater, şi praterul celor cu stare, aşa zisa Hauptalee pe care zilnic poţi vedea trecînd în trăsuri celebrităţile aristocraţiei, finanţelor şi artei vieneze. Wurstelpraterul este un fel de moşi, cu multe cîrciumî, cu tot felul de căluşei, panorame, comedii, etc. Acolo muncitorul vienez merge să petreacă, acolo minaretele cîntă marselieza în aplauzele mulţime!, pe cînd alături auzi popularul cîntec : „Nussdorf, Nussdorf, Nussdorf dilda“. Acolo vezi pe vienez aşa cum îl descriu scriitorii locali, vesel, vioi şi mai presus de toate „gemütlich“. E o mare de oameni care merge Duminica sau in zi de serbătoare la Prater. Ea inundă chiar şi sacral Hauptabe, unde cască gura la marile cafenele, înăuntrul cărora con- certează cele maî bune muzici mi- litare ale Vienei. In asemenea zile, însă aristocrația rămîne acasă. Ea vine în Prater în zi de săptămînă,* cînd oamenii cu palma împetrită de muncă nu pot părăsi atelierele carii în anul acesta, vai, au atit de puţin lucru să le dea. Brăniataanu