Adevěrul, octombrie 1899 (Anul 12, nr. 3661-3689)

1899-10-24 / nr. 3684

t y­ / Anul XII —No. 3684. FONDATOR ALEX. V. SîELItlMAXL Abonamente Un an Şase luni Tree luni In tprS..............30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 Jf IO bani In toata țara 15 99 99 străinătate Un număr vechiă bani 20 Ediţia de sea»*« Duminică 24 Octombrie 1899 fOXST. MI­LLE Anunciuri Luni» pagina IV Lei. ........ 0.50 ban • ii m­aj. 2.— „ BIROURILE ZIARULUI 11. — Strada Sărin^i ar — U T­ELEFON­ DIRECTOR POLITIC Iu­terview cu 9. Jache Ionescu.~Consfâtuirea drapolisHlor Nici o scuză! Cînd aî de apărat de pildă un Zdrelea sau pe un Mărunţelu, ori ţi se încredinţează din oficiu să susţii apărarea lui Pipa, tu avocat, ce poţi face alta de­cît să cerşeşti circumstanţe uşurătoare ori să faci apel la clemenţa juriului şi a jude­cătorilor ? Guvernul actual a ajuns în aşa hal, că dacă cine­va ar avea răul gust ori nenorocirea să-l apere, nu ar putea recurge nici măcar la a­­cest mijloc extrem la care ajung avocaţii criminalilor, cînd se văd la aman. In adevăr, ce n’a făcut rău şi cri­minal, inept şi lipsit de bun simţ, acest guvern ? A venit la putere, cînd nimeni nu’l poftea, căci în a­­devăr ar fi fost legitimă această punere de mînă pe cîrma statului, cînd după ce a dat jos pe d­nul Dimitrie Sturdza, pe tema trădărei naţionale, ar fi rezolvat în chip pa­triotic şi onorabil chestia şcoalelor din Braşov. Ţara a dat jos pe Dimitrie Sturd­za pentru că l’a crezut trădător de ţară. Dacă ar fi ştiut, că aceia cari vor ven­î după el la putere nu vor face altfel ca dînsul, de sigur că nu-l sileau să se retragă, de­oa­­re­ce această schimbare inutilă, nu ar fi putut pasiona pe nimeni. De ce dar au venit conservato­rii, în actuala lor ridicolă formaţiu­ne, la cîrma statului? Chestia şcoalelor din Braşov nu au rezolvat-o şi în ceea ce priveşte starea economică a ţărei, criza prin care trece ţara, vorbeşte în­dea­­juns despre nepriceperea lor. Zic, că au­ căpătat o succesiune grea. De ce au­ luat-o, încă odată ? Pu­teau perfect să lase pe fostul gu­vern sa urmeze înainte trădarea şi să se încurce el în o situaţiune al căreia autor era dînsul. Dacă au rîvnit puterea, e că se simţeaţi în stare să aducă lin leac situaţi­unei politice şi economice. A rîvni însă o poziţiune fără să fii capabil să faci ceva nou­ şi mai bun, e un act absolut inept şi ne­scuzabil. E un fapt incontestabil că dacă d. Dimitrie Sturdza a trădat, tră­darea sa n’a fost îndreptată de actualul guvern şi iarăşi este con­statat că situaţiunea economică a ţăreî, este mult mai ticăloasă, de cît atunci cînd guverna ţara fostul guvern. In această ultimă privinţă, să nu ni se spună că vina este tot a guvernului trecut, căci în acest caz noi spunem aventurierilor de azi că dacă lucrul este exact, au fost im­becili că nu au prevăzut lucrurile şi că s’au băgat singuri într’o co­rabie care de mult încă luase apă şi era periclitată. Şi apoi, ce n’a făcut rău şi fără de lege guvernul d-luî G. Gr. Can­­tacuzino ? A comis — avînd în minister pe d. Nicolae Fleva,—ale­gerile cele mai ruşinoase, a văr­sat sînge ţărănesc la Slatina, apoi ca o ghirlandă care să încoroneze o­­pera, a suprimat libertatea presei, fapt care pînă acum­­ n’a îndrăznit nici un guvern să ’l facă. Odioşi şi ridicoli în acelaşi timp, samavolnici, fără de prestigiu şi au­toritate, luaţi în zeflemea de stră­inătate, batjocoriţi de unguri în chestia Porţilor-de-fier, transformaţi de Milan al Serbiei în slugi ai că­lăilor săi, neluaţî în serios de ma­rea finanţă străină care nu vo­­eşte, din cauza lor, să acorde ţăreî tun împrumut, comentatorî de revol­te în ţară, conspiratori contra linişteî publice, slugi ridicole ale sultanu­lui, care ’i tratează mai rău de­cît pe eunucii lui, iată ce sînt oa­menii cari au luat puterea din mîna lui Dimitrie Sturdza, cu făgăduinţa solemnă ce vor fi guvernul dreptăţ­iei şi al blîndeţeîi... ...Şi cînd ast­fel stau lucrurile, mai poate fi vorba de cerut cir­cumstanţe uşurătoare în faţa opini­­unei publice, care în acest moment ? e pe cale nitiv, fără de zuire, a-i osîndi în chip de dr­­apel şi fără de revi- Const. Miile. DIN FUGA CONDEIULUI O calomnie Ziarele opoziţioniste acuză de’atîtea luni guvernul că n’a voit să facă împrumu­tul la timp; aceasta este o calomnie. Adevărul este că guvernul a voit încă din primele sale momente să capete parale; ceva mai mult intenţiunile sale au fost a­­tît de nobile în­cît a voit să facă împru­mutul în con­diţiunile m­ie mai bune de­cît... a fost un cusur nimeni: n’a voit să dea acestui guvern tinichea nici o lascae. Pe cît ştim învoiala cu bancherii era chiar făcută pe jumătate, adică : guvernul vroia să ia parale, dar bancherii nu au voit să dea. __________Vax CONSTATAŞI ■f" Ţinem ca să se constate încă odată , că reclam­aţiunei noastre contra pre­fectului de poliţie Algin, dovedită exactă de însuşi d. prim-procuror Constantin Sară­­ţeanu, şi anume că a oprit cu forţa vin­zarea Adeverului, nu ’i s’a dat curs nici pină astăzi, aproape o lună, de cînd s’a comis acest abuz de putere contra unui drept constituţional ; că această tăgadă de dreptate din par­tea parchetului se datoreşte faptului că prefectul de poliţie a comis acest act, după ordinul lui Nicolae Filipescu, care a voit sâ’şi lanseze ziarul său Epoca în dauna noastră şi pe cînd noi eram puşi în imposibilitatea materială de a ne vinde ziarul de cît luptînd cu pumnul şi cu cio­magul. Odată cu aceste constatări, ţinem să se constate tot în sarcina parchetului de Ilfov, că denunţarea întregei prese de opo­ziţie că ziarul Epoca­­ a făcut asociatul unei bande de escroci şi de şantajişti or­dinari care terorizează comerciul Capitalei, cu ştiri false şi calomnioase, a rămas fără de răsunet; că aceasta se datoreşte iarăşi faptului că în capul ziarului Epoca există acelaşi Nicolae Filipescu, care acopere cu auto­ritatea lui în guvern pungăşiile ordinare ale fosei sale. Să fie constatat clar că în anul de graţie 1809, sub guvernul d-luî G.Gr. Cantacuzino, care ne vestea că ocîrmuirea lui se va face cu dreptate şi cu blândeţe, un om, osîndit ele două ori de instanţele corecţio­­nale, a devenit stăpînul situaţiunei şi că poate să încerce oprirea publicare! unui ziar, pentru a-1 vinde pe al sau, şi că poa­te ridica escrocheria şi şantajul la un drept fără a fi supărat de justiţia repre­siva ! Acestea constatîndu-se, să nu se uite însă că in condica de procedură crimin­ală e­­xistă art. 594 care prevede că prescripţia acţiune d in materie de delicte este de cinci ani de zile şi că aşa fiind, după căderea, din fericire iminentă, a acestui guve­rn de ruşine şi de violenţă, vom avea poate satisfacţia ca cei vinovaţi de acte de ban­­ditism şi de şantajii ordinare să fie traşi înaintea tribunalelor corecţionale. Sub regimul de dreptate şi de blîn­­deţe a d-luî G. Gr. Cantacuzino, este inu­til de a maî spera că dreptate nu se va face. COTIDIANE PALATUL COMUNAL Consiliul comunal a votat propunerea făcută de d-l primar Delavrancea pentru a se acorda d-luî architect Mincu auto­rizarea de a face planurile pentru pala­tul comunal. In­tot­dea­una noi am fost partizanii lucrărilor folositoare, de aceea, fără preocupare de cine e la primărie, dorim succes primarului și distinsului architect însărcinat cu facerea planurilor. Nu putem adresa aceleaşi felicitări d-rului Kiriak care a propus să se dea bulevardului Colţea numele d-lui Filipe­scu. D-l d-l nu s’a gindit, în prea multul d-sale zel, că d­l Filipescu e încă tînăr, că n’a lucrat în de­ajuns pentru a avea dreptul la onoruri şi că vremea d-sale va veni ceva mai tirziu. Să ne creadă d-l d-l Kiriac, prea mult... devotament strică. CERTIFICAT DE BUNA PURTARE Cind un cetăţean are de legalizat un act oare­care este obligat să prezinte un certificat de bună purtare iscălit de 5 mahalagii. Se vede că şi guvernul actu­al se găseşte în halul acesta, de vreme ce a propus delegaţiunei Camerei de comerţ ca să ’î dea un certificat de bună conduită. In adevăr, d-1 prim-ministru a spus delegaţilor : «D-lor, eîi revoc circulara cu negustorii incendiatori, însă şi d-voa­­stră să revocaţi adresa ce aţi trimis gu­vernului şi să ne trimeteţî alta !» Mai mult de milă Camera de comerţ a consimţit şi astfel d-l Nabab va căpăta patalamaua mult dorită. Stop a­ceasta nu o putem admite cu nici un preţ.“ După ce amicii i-au fost decimaţi în alegeri, d-l Panu a început să fie prigonit în ţară, dovadă Piatra, iar ca fişă de consolaţie, acuma cînd gu­vernul e la aman, d­-l prim-ministru Cantacuzino Va chemat spre al con­sulta asupra situaţiunei şi spre a’i oferi ministerul de.... justiţie. Tot­odată d-l Cantacuzino Va în­trebat în mod confidenţial: „Ce zici, d­­e Panu, să înlăturăm pe d. Fleva din minister ?­ Iar d. Panu a ră­spuns: „D-ta ştii părerea mea în această privinţă încă de la consti­tuirea cabinetului“. Intr'alt­fel d. Panu este cu totul străin de conducerea partidului. Asta fiind situaţiunea vechii şi dezinteresaţii săi amici sunt datori să-i spună părerea lor sinceră. Nu este de demnitatea d-sale, ca să pri­mească rolul secundar pe care-l joa­că în partidul d-luî Cantacuzino. Cel mult, d-sa, nou­ intrat în partid, ar fi fost obligat să aibă rindul,al doi­lea după lascăr Catargul, Alexan­dru Lahovary, Cantacuzino, general Manu, în nici un caz nu­ î este ertat să primească locul al doilea după d. Filipescu. Şi spun aceasta nu pen­tru a înjosi pe dictatorul conserva­tor, ci numai pentru că atît vârsta d-sale cît şi statele de Serviciu în politica ţăreî nu-l autoriză să treacă înaintea unui bărbat de valoarea lui Gheorghe Panu. Dacă d. Panu nu va şti să pună piciorul în prag spre a dobîndi lo­cul ce i se cuvine — lucm­ de ne­crezut pînă acuma — amicii săi ar vedea cu întristare această ■ nouă... abnegaţiune. Dragoş. Adică de ce l’am crede acum cînd de luni de zile sîntem purtaţi cu vorba ? Demersul delegaţiei Camerei de comerţ din Capitală se poate considera deci ca neizbutit. De la primul ministru, răspuns alături cu chestia, de la ministrul de fi­nanţe, vorbe late şi făgădueli deşarte. Negustorii din Capitală voiau să vadă imbecilitatea şi incapacitatea cu proprii lor ochi. Le-au văzut. Sunt mulţumiţi Sunt convinşi ? Index Unul din maeştrii afişului parizian, ca şi Pal, cu care este compatriot, căci Hugo d’Aleşi se cheamă pe româneşte Alexeanu. E autorul marei Mareorame de la Ex­poziţia din Paris, vasta panoramă care constă într'un vapor de pe care vizitatorul vizitează toate porturile mari ale linieî, avînd iluziune căi in călătorie pe mare. Hugo d'Alesi este autorul afişului Cen­tenarul litografiei pa care il admiră pu­blicul in Sala noastră de depeşî. Vom aştepta vom uita ! dar şi mai ales iu Adevărul Unul din cei mai iubiţi artişti comici ai Parisului, ataşat teatrelor Vaudeville şi Gymnase, debutează în astă-seară in tur­neul Dorval, la Teatrul Eyrie. Ilustraţiunea este luată după o carica­tură a lui Leandre. D-I 1*511111 Am fost înştiinţaţi că d-l Paniu a demisionat din consiliul de admini­straţie al căilor ferate; dacă ştirea e adevărată, evident că d-l Panu are pînă în gît de toate, mizeriile oculte pe car i le fac bunii săi amici con­servatori. In timpul alegerilor generale d-l Panu a fost gonit în mod sistematic de către conducătorii regimului, a­­micii d-sale au­ fost persecutaţi în toate colegiile electorale, iar d-l Fili­pescu,­­ cu francheţa, care îl caracte­riza, nu s’a sfiit ca să spună perti­­namente unui... radical cu 10 zile înainte de alegeri : „Ne este tea­mă că Paul vrea să’și facă un grup personal In Cameră și a­ Hăspimsiî­f gevermilul E foarte interesant răspunsul pe care l-a dat ministrul preşedinte şi ministrul df.finanţe delegaţiei camerei­ de comerţ din Capitală. Două puncte sunt mai ales picante: circulara prin care comercianţii romînî erau trataţi de incendiari escroci, şi împrumutul. Autorul circulărei, primul ministru Can­tacuzino, a asigurat delegaţia că n’a a­­vut nici un moment intenţia să calom­nieze pe negustori, şi că la nevoe va face o altă circulară care să împră­ştie echivocul ! Ce calomnie ! Ce echivoc ! Nu e vor­ba de asta. Numai străinătatea a putut lua circulara in chestie ca cuvint de e­­vanghelie sau ca o calomnie, căci străi­nătatea n’are de unde să cunoască pe primul nostru ministru. In cît o nouă circulară nu poate fi folositoare de cit faţă de străinătate. In ţară nimeni n’a crezut aşa cev­a. Toată lumea a avut convingerea nestră­mutată și la fel că e chestie de imbeci­litate, nu de calomnie. Dacă am fi cre­zut alt­fel, dacă am fi fost convinși că e o calomnie la mijloc, n’am mai fi stat de vorbă. Pietrele ar fi curs droae pe capul calomniatorului, drept ori­ce ră­spuns. De imbecilitate te-am acuzat d-le prim­­ministru, de imbecilitate. Nu eşti de vină de asta, dar nici noi. Şi nu vedem cum vei repara această lipsă sufletească cu o nouă circulară, mai ales dacă tot d-ta vei scrie-o. Aşa că primul ministru n’a răspuns în fond nimic delegaţiei, căci a fost alături cu chestia. In’ ce priveşte răspunsul d-luî mini­stru de finanţe relativ la împrumut, şi a­­nume câ-l va face negreşit, vai de noi şi de comerţ! De cînd maî zice că-l fa­ce, şi nu-l maî face! CARNETUL MEU „ Expoziţia operelor artiştilor în viaţă “ D. Take Ionescu a înfiinţat la 1893 Ex­poziţia oficială a operelor artiştilor în viaţă. De mult nu se mai făcuse expoziţii serioase in Bucureşti, expoziţii cari să poa­tă da o ideie de mişcarea artistică de la noi. Măsura d-luî Take Ionescu a fost pri­mită cu entuziasm in cercurile artiştilor şi ca a dat o serie de ani rezultate foarte bune. A provocat o puternică mişcare în­­tre artişti şi chiar cei care de mult nu mai lucrase nimic s’au pus din nou pe lucru.­­ Din Expoziţia oficială a eşit apoi Expo­ziţia societăţei Ileana care a contribuit să se accentuieze şi mai mult m­şcarea arti­stică din ţară. Din nenorocire d. Take Ionescu micşo­rează acum, la a doua venire in capul mi­nisterului instrucţiei, opera sa, tăind pentru motive■ de economie şi criză financiară, subvenţia pe care o da Expoziţiei. Subven­ţia reprezintă o sumă ridiculă pentru bud­getul statului—vre­o patru mii de lei—dar e foarte însemnată pentru Expoziţie. Din această sumă se dau premii artişti­lor expozanţi şi înţelege oricine ce mult e pentru, un om sărac — cum sunt mai toţi artiştii—300 500 de lei. Artiştii cheltuesc mult cu operele lor, cheltuesc mai mult de­cît au , se împrumută pentru rame, vop­sele şi pânză. Toată speranţa lor e ca să vândă ceva la Expoziţie şi să o­fie un premiu de câte­va sute de lei. Ei nu vor să se îmbogăţească, dar cel puţin să aibă mijloace ca să poată lucra. Anul acesta apar o mulţimi de tineri, toţi cu talent. In pictură d-niî Kimon Lo­­ghi, Strambulescu, Capidan­ in sculptură d-niî Storcu­, Mirea, Spete, etc. Au lucrări importante dintre cei cunoscuţi d-niî Ve­rona, Vermont, Artachino, Lukian, Ari­­cescu, etc. Cum vedeţi, o întreagă mişcare, un cu­rent îmbucurător. Nu e bine ca să se di­strugă entuziazmu­l acestor artişti şi toc­mai acuma e un moment hotărâtor pen­tru ei. Cel puţin publicul că 83 intereseze de Expoziţie, s-o viziteze un număr cât maî mare şi să cumpere din lucrările expuse. 1. C. B. In momentele de faţă e foarte inte­resant de ştiut la cit se urcă forţele militare ale Angliei, una din cele mai mari puteri din lume. Complicaţiile ul­terioare pe cari poate să le aducă răz­boiul din sudul Africei, fac chiar nece­sară cunoaşterea acestui punct. Din cite imperii au existat pe lume, din cea mai veche antichitate şi pină în zilele noastre, nici unul n’a fost şi nu este mai întins şi mai populat ca imperiul englez. El se intinde pe toată suprafaţa globului, nefiind parte de pă­­mint locuită unde să nu’şî aibă o pose­siune. întinderea imperiului englezeşte de 27.130.000 de chilometri pătraţi, a­­dică aproape de trei ori cu­ Europa. Populaţia stă să atingă 400.000.000 de locuitori. Ei bine, acest imperiu atit de vast şi de dispersat, pe întinderea căruia in adevăr soarele nu apune nici o dată, e păzit şi susţinut cu o forţă militară de uscat foarte mică. Lăsind de-o parte puterea armată colonială, metropola, Anglia, nu între­ţine de­cit 229.432 oameni şi ofiţeri, cu 26.896 de cai şi 720 de tunuri,­­fără marină, bine înţeles. Aceste trupe se împart ast­fel : ofi­ţeri de toate armele, 10.143; trupe de infanterie, 143.250; trupe de cavalerie, 18.322; de artilerie de campanie, 18.334; de artilerie de jos, 17.973; de geniu, 7.083 ; da tren, 3.610; de corpuri colo­niale, 5.277; de stat major și altele, 5.350. * Cu aceste trupe metropola crede că’și poate apăra imensele colonii, și pe sine. Pină astăzi lucrul s’a dovedit cu pu­tinţă. De la 1800 şi pină in zilele noa­stre, Anglia a dus războiul cu Franţa, cu Rusia, a cucerit un teritoriu de do­uă ori cu­ Europa, fără să întrebuinţeze o forţă de uscat maî mare. Putea-va şi de aci înainte Anglia să se mărginească la o armată aşa de pu­ţin numeroasă ? In urma dezastrului de la Ladysmith, ziarele irlandeze În­treabă cu ironie ce-ar face Anglia in­­tr’un războită cu o ţară cit de mică, ea care se lăuda că cu forţele actuale ar putea ţine în respect de-odată şi pe Rusia, şi pe Franţa, şi pe China?* Foarte mulţi englezi, intre cari şi ge­neralisimul Wolseley, sunt de părere că se impune şi in Anglia serviciul mili­tar pentru toată­­lumea, in locul siste­mului voluntariatului care domneşte acum. * Astăzi armata engleză se recrutează prin angajarea de voluntari, plătiţi de­stul de scump. Contingentul anual e de 36.000 de voluntari. Serviciul e de 12 ani, in genere cinci in activitate şi şapte în rezervă. Angajamentele se fac la 21 de ani. Voluntarii au drept la pensie. Dar in afară de voluntari, englezii au şi miliţii, acestea mai ales pentru apă­rarea metropolei. Cadrele miliţiei fac parte din armata permanentă. Angajamentele se fac, pen­tru soldaţi, tot din voluntari, insă gu­vernul poate, la nevoie, să recruteze pentru miliţii pe toţi englezii de la 18 la 50 de ani cari nu fac sau n’au fă­cut parte din armata activă. Serviciul in miliţii e de 6 ani, dar poate să meargă şi pină la 12. In pri­mul an miliţienii fac 6 luni de serviciu, pe urmă cite 28 de zile pe an. Iată acum la cit se urcă forţele en­gleze de uscat cu rezerve şi cu miliţii. Rezervele pot da 1100 de ofiţeri şi 80.100 de oameni; miliţiile 3692 *de o­­fiţeri şi 130.589 de oameni. Aşa­dar întreaga armata engleză de uscat, care la nevoe poate fi întrebuinţată şi in afară de ţară, se urcă la 444.313 oa­meni şi ofiţeri. Armatele coloniale de uscat se urcă şi ele, cu poliţie cu tot, la vre-o 500 mii de oameni, bine înţeles pe picior­­de războiţi. Astea sunt toate forţele militare ale Angliei, in afară de marină. * Pentru apărarea metropolei insă An­glia mai poate dispune şi de alte forţe, acestea exclusiv destinate apărăreî te­ritoriului patriei. Armata numită a yeomenilor şi a voluntarilor destinaţi apărăreî numai in caz de invazie a ţăreî, în caz de de­barcare a unei forţe străine, unită cu armata regulată, dau împreună 25.045 de ofiţeri, 692.914 oameni, cu 263,96 de cai şi 1116 tunuri. Adică întreaga armată engleză de uscat de abia trece de 700.000 de oameni. * Puterea Angliei stă însă în flota de războiţi. Principiul adoptat de Anglia e ca flota ei să fie in­tot­ d’a­una cel puţin egală cu flotele reunite ale ce­lor mai mari două puteri navale. A spune la cit se urcă exact in pre­zent flota engleză, nu e posibil, căci pe fie-care an noui vase se construesc şi altele sint scoase din serviciu. Să dăm insă tabloul forţelor navale pe anul 1897, cele actuale nediferind prea mult de acestea Vasele de construcţie nouă, de la 1886, încoace, sunt un­ număr de 254, cu 876 565 de tone, 1, 817, 500 cai pute­re, cu 1570 de tunuri şi 928 tuburi lans-torpile, şi cu un echipagiu de 03146 de oameni. Vasele de construcţie mai veche erau in 1897 in număr de 213, cu un to­­nagiu­ de 473,754 cu 331,800 cai pu­tere, cu 994 de tunuri, 160 tuburi lans-torpile, şi cu 33912 oameni de echipagiu. Mai erau încă o mulţime de vase mai mici: staţionare, vase cu piiză, vase de servicii­, etc., avînd pe bord 6.700 de oameni. Vasele puse in construcţie in 1897 se repartizai­ ast­fel­: 5 cuirasate de escadră, 8 incrucişătoare protejate de I- a clasă, 2 incrucişătoare idem de a II- a clasă, 7 incrucişătoare de a IlI-a clasă şi 36 contra-torpitoare, destinate să aibă în total 189,195 tone, 475,500 de cai putere, 284 de tunuri, 139 tu­,­buri lans-torpile şi 13350 oameni de e­­chipagiu­. In total flota engleză poate pune deci in linie peste 300 de vase bune, cu peste 2000 de tunuri şi 100.000 de oameni. Acestea sunt puterile reale ale ei, cu cari ţine lumea in respect. Trebue să mai adăogăm că atit ca­litatea vaselor cit şi a echipagiilor sint incomparabile, unice in lume. * Pentru a ne da seama bine de pu­terile Angliei, trebue să adăogăm că blocarea unui duşman al ei, Franţa sub Rusia de pildă, ar fi mai eficace de­cit zece mari victorii pe uscat. Şi Anglia poate să blocheze perfect şi er­metic pe una din ele. Marte. Forţele militare engleze Armata activă.— Rezervele.— Miliţia.—Marina de război şi DIN STREINA­TA­TE Proiectele guvernului francez îndată după deschiderea nou­ei se­siuni a parlamentului francez, pină la care nu mai sint de­cît cite­va zile, guvernul va prezenta camerelor mai multe proiecte de legi de o foarte mare importanță, pe cari le-a prepa­ Un sociolog român In convorbirile pe cari d. Teodo­­rescu Ie-a avut cu compatriotul no­stru d. Racoviţă, şi pe cari le-a pu­blicat în acest loc, s’a pomenit şi despre un inginer romîn anume Po­­per, care a jucat în Argentinia un rol important, şi care în exploraţiile sale a botezat o mulţime de locali­tăţi din extremul sudic al Americei meridionale, cu nume romîneştî, îmi amintesc că de mult am citit despre acest inginer cîte o notiţă în ziarele romîneştî. Să fie de atunci vre­o zece ani, poate şi mai bine. Atîta tot. Pentru imensa majoritate a romînilor, Poper, care a făcut cu­noscut numele de romîn în cel­ l’alt colţ al In­dei, este nu un uitat, ci un necunoscut. Dar cum să ne mire aceasta, cînd vedem că romîni cari se disting în Europa, ca artişti sau oameni de ştiinţă, abea încep a fi cunoscuţi de către cîteva persoane din ţară pe cînd în străinătate s’au impus de mult în domeniul ocupaţiunilor lor, iar numele lor este în genere citat. Cîţi erau de pildă aceia cari pînă mai acum un an ştiau­ ceva despre Pal ? Cîţi ştiu astăzi ceva despre un Max, care se distinge în arta dra­matică. Un Segal-Socoliu, care se distinge atîta în domeniul filozofiei ? Dară mai ales, cît e de mare nu­mărul acelora cari ştiu că în tînăra şi atit de importanta ştiinţă a socio­logiei, un romîn a reuşit nu numai să ocupe un loc printre cei mai de seamă şi reputaţi cercetători, ci este pe cale să clădească şi să genera­lizeze o nouă teorie? * Acest sociolog este doctorul Paul Weisengruen, al căruia nume este prea cunoscut acelora cari se ocupă de știința sociologică în Germania, încă prin 1888 doctorul Weisengruen a publicat prima sa lucrare întitu­lată Legile evolutive ale omenireî,1) lucrare care a avut un însemnat ră­sunet în întreaga presă germană, şi care a fost onorată între altele şi printr’o recensiune elogioasă a renu­mitului profesor de economie politică Schmoller din Berlin publicată în ale sale Jahrbücher für Volkswirt­schaft etc. De atunci şi pînă astăzi compa­triotul nostru a mai publicat o serie întreagă de lucrări ca Diferite con­cepţii istorice apărută prin 1890 la Lipsea, Problemul, trăsături funda­mentale pentru o analiză a realului2) publicată la 1892 Ideile sociologice ale lui Saint-Simon publicată în 1895 la Basel, şi un mare număr de ar­ticole publicate prin diferite reviste. Ultima lucrare a domnului doctor Weisengruen, întitulată Sfîrşitul mar­xismului a format obiectul de preo­­cupaţiune al întregei prese politice şi ştiinţifice germane. Ar fi suficient !) Profesorul B­enheim din Greifswald în cunoscutul sau tratat Lehrbuch der his­torischen Metode. Leipzig 1894 ediţia II citează şi se referă de mai multe ori la această scriere. 2) Intre alte reviste, menţionez şi recen­­siunea asupra acestei cărţi publicată în Revue metaphysique din Paris, să menţionăm că un ziar ca „Frem­denblatt“ din Viena, s’a ocupat în primele sale articole de această lu­crare, iar revistele de sociologie şi economie politică, fie amice fie ad­versare ale părerilor compatriotului nostru, i-au adus cele mai mari e­­logii, pentru ca cititorii romîni să înţeleagă cît de mare trebue să fie importanţa eî. In această carte însă, precum şi într’un articol apărut în renumita re­vistă Zukunft din Berlin, la care co­laborează cei maî însemnaţi oameni de ştiinţă nu numai din Germania, doctorul Weisengruen schiţează în trăsături mari, noua teorie pe care o emite asupra concepţiei societăţeî, teoria Complicaţunilor sociale, cum o numeşte ei. 1) întreaga clădire ştiinţifică pe care această teorie o încoronează, va a­­pare probabil prin luna Februarie 1900 — aşa anunţă autorul — în­tr’o carte care va purta titlul Der Marxismus und das Wesen der so­cialen Frage (Marxismul și firea che­stiune! sociale.) Consider ca o datorie de ziarist ca să fac cunoscute publicului ro­mân cel puțin ultimele lucrări ale tî­­nărului nostru compatriot?, și în spe­cial noua teorie socială, întru cît pla­nul eî este pînă acum publicat:; ' - r * - * : v I;,';-: T In primul rînd mă voi ocupa de scrierea Sfîrşitul marxismului,­ care după cum am mai spus a făcut ma­re senzaţie în presa germană, şi ca­ii Zukunft­, director Maximilian Harden. Numărul de la 9 .Sept.­ 1899. re a apărut deja într’o a doua edi­ţie, lucru pe cît de rar pe atit de semnificativ la o lucrare ştiinţifică. Impresia ce o lasă citirea acestei scrieri ori­ cărei persoane care s’a o­­cupat cîtuşî de puţin de sociologia modernă este că doctorul Weisen­gruen este înarmat cu tot ce se cere unui critic sociolog modern : a citit enorm de mult, şi-a însuşit perfect, este deplin stăpîn pe teoriile pe cari voieşte să le critice, şi în sfîrşit — lucrul cel mai necesar —■ este cu totul obiectiv, neangajat în nici o direcţie, vroind să găsească şi să recunoască numai adevărul şi nimic alta-Capitolul prim în care doctorul Weisengruen apreciază mişcarea mun­citoare modernă, ar fi putut să fie scris de cel mai incarnat marxist. Este omul de ştiinţă care constată realitatea indiscutabilă, după cum naturalistul constată­­existenţa unei specii sau­ a unui­­ gen animal, astronomul existenţa stelelor nevă­zute etc. De asemenea puţini marxişti sînt cari ar putea expune cu atîta claritate teoria pe care o profesează, cum face aceasta doctorul Weisen­gruen în mai multe capitole ale scrierei sale. Dar doctorul Weisengruen nu­ este marxist, căci — zice el şi arată în scrierea de care ne ocupăm —mar­xismul nu rezistă nici criticei ştiin­ţifice, nici afirmaţiunile lui nu core­spund realităţei. Şi este cu atît mai interesant de urmărit cum compatri­otul nostru îşi urmează demonstra­­ţiunile, cu cît el însuşi a fost într’o vreme un fel de marxist. In prima sa scriere a acceptat o bună parte a concepţiei materialiste a istoriei, inzi­­stînd numai asupra faptului de altmin­trelea necontestat de nici un marxist, că mediul cosmic şi ideal sunt de asemenea factori foarte însemnaţi în dezvoltarea istoriei. Materialistul în concepţia istorică de altă dată, s’a dezvoltat însă mereut, şi concluziu­­nile la cari a ajuns, convingerile ce şi le-a format, sînt tocmai contrare acelora de la cari a pornit. Con­cepţia sa istorică actuală este psi­­chologică, cu totul idealistă şi gîn­­dindu-ne la această schimbare înţe­legem cu desăvîrşire cuvintele ur­mătoare cu cari doctorul Weisen­gruen îşi sfirşeşte ultima sa carte : „N’am jurat nici odată pe litera doctrinei marxiste, dară recunosc francamente, că ’mi-a fost din cale a­­fară de greu, să mă zmulg din far­mecul spiritual, pe care ea l’a exer­citat cu ani în urmă asupra mea. Acum chiar, cînd aceste lupte sufle­teşti sînt de mult trecute, mă doare că trebuie să aplic sonda critică ră­nilor,adinei produse de socializmul mecanic şi metafizic gîndireî sociale. Dară ştiinţa severă îşi bate joc de aşa apucături sentimentale. Ea cere de la ori­ce om­­care gîndeşte se­rios, ca să biruiască ceea ce trebue biruit. In acest senz­ aş dori să ex­clam, — şi sper că în astă privinţă nu voi fi rau înţeles: „Karl Marx, cel maî mare gînditor social al vea­cului, a devenit acum cea maî mare piedecă pentru rezolvirea cestiunei sociale !“❖ Domnul doctor Weisengruen arată foarte bine că complexul de teorii ştiinţifice care alcătueşte ceea ce nu­mim în genere marxismul, are la baza sa trei teorii mai mari şi anu­me : materializmul istoric, teoria va­loare­, şi legile evolutive imanente societăţei capitaliste. De­oare­ce autorul nu vroieşte să facă de­cît critica acelei părţi a marxismului care este h­otărîtoa­­re în mişcarea socialistă, critica întregului marxism necesitînd o lu­crare uriaşă, — eliminează cerceta­rea concepţiei materialiste precum şi a teoriei valoareî, şi dedică cea mai mare parte a scrierei sale criticei „legilor evolutive imanente societăţei capitaliste“. Înainte de a trece la analiza şi critica lucrărei doctorului Weisen­gruen, a căreia valoare ştiinţifică este prea importantă fiind­că ea pre­pară trecerea nu numai la o nouă concepţie istorică şi socială, ci şi la o nouă politică proletară, să spun în cîte­va vorbe ce înţeleg marxiştii prin „legile evolutive imanente so­­cietăţei capitaliste“. După concepţia materialistă a i­­storiei, organizaţia economică este a­­ceea care determină totul în istorie: organizaţia socială şi politică, filozo­fia, arta, etc. Cu un cuvînt după a­­ceastă concepţie, cum foarte concis s’a exprimat Engels, istoria unei e­­poce nu depinde — cum se credea pînă acum , cinci-zeci de ani — de filozofia, ci de economia ei. Societa­tea de astăzi cu organizaţiunea ei, cu filozofia eî, într’un cuvînt cu toată viaţa ei materială şi morală, nu este de cît produsul actualei organizaţii .......................... ' f ' economice. Dar după cum aceasta din urmă, organizaţia capitalistă, a urmat fatal, a trebuit să urmeze or­ganizaţiei economice care a prece­­dat-o, tot aşa şi într’însa lucrează factori proprii ei, cari o dezvoltă în aşa sens, în­cît ea fatal trebue să atingă la un moment dat un punct, unde se operează cu necesitate ab­solută şi în mod inevitabil trecerea la socializm. Legile evolutive ima­nente societăţeî capitaliste ne spun deci că curentul economic care în istorie — după marxişti bine­înţeles, — determină în primul rînd totul — ne mînă spre socializm. Aceste legi evolutive sînt speciale şi caracteri­stice societăţeî capitaliste, actualei e­­­­poce istorice. Alte epoci natural că­ au avut şi ele legile lor evolutive caracteristice, şi speciale. Pe baza­ faptului însă că societatea merge fa­tal spre socializm, este organizată muncitorimea modernă. Dacă legile evolutive imanente societăţei capi-­­taliste sunt false, atunci principiul­ care dă sprijin organizaţiilor social­­democratice, care călăuzeşte politica proletariatului modern este fals, — şi acesta trebuie să ’şi caute o altă­ cale pentru acţiuni a sa, dacă nu vroieşte ca ea să rămînă zadar­nică. 1. într’un număr viitor voiu arăta cânt doctorul Weisengruen refutează te-­­oria legilor evolutive imanente şi ce consecinţe trage din răsturnarea a­­cestei teorii. B. Brănişteanu J-LAJLO»

Next