Adevěrul, noiembrie 1899 (Anul 12, nr. 3691-3720)

1899-11-01 / nr. 3691

. — O singură edili© Anul XII —No. 3691. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXI Ab­­on am ente In țpră.............30 lei In străinătate. . 50 „ Un an Șase luni Trei luni le lel 8 lei 25 „ 13 .. fi© flmnî îia toată țara MS 99 99 străinătate Un număr vechiu bani 20 Luni 1 Noembrie 1899 DIRECTOU POLITIC CONST. MILLE A nun cin rl Linia pagina IY Lei......................0.50 bai\ * n DI ii........................ 2,— n BIROURILE ZIARULUI K. — Strad.­ Sărindar — 11 TELEFON Inconservator despre misiunea a­ lui Ki­pruf . Regimul absolutist Se face mare gălăgie în jurul telegramelor primite de d. Stur­­dza din partea regelui şi a prin­ţului Ferdinand, cu ocazia zilei sale onomastice. Cred că cu drept cuvînt se face mare gălăgie în jurul aces­tui fapt, căci, cel puţin în formă, suveranul şi moştenitorii lui s’au arătat foarte bine-voitori faţă de d. D. Sturza, şi în ţara romînească, unde domneşte cel mai absolutist regim politic unde v­oinţa regelui primează ori­ce lege şi ori­ce articol din constituţie, e foarte natural ca ce zice şi ce face regele să ia imediat o importanţă excesivă. Nu putem compara mai bine regimul politic al Romîniei de­cît cu bucătăria ori­cărui par­ticular din regat. Inch­ipuiţi-vă doi servitori şi un stăpîn, şi veţi avea pe dată imaginea celor două partide de guvernămînt în cap cu un rege abso­ut. La bucătărie nu se discută alta de cît cum s’a sculat stâ­­pînul, dacă era cu toane, dacă era vesel, cu ce haine s’a îm­brăcat. Fie­care fapt e comen­tat la infinit; din toate, slugile caută să scoată un înţeles, care în cele din urmă se traduce cu t­eam­­a relativă la leafă, la ocări, la laude, la gratificaţii sau la încărcare de socoteală. Ce voiţi să facă bieţii oameni ? Nu depinde soarta lor de cheful sau de supărarea stăpînului ? Nu există supuneri sociale, mai puţin legiferate şi mai puţin înconjurate de garanţii ca ra­porturile dintre stăpîni şi slugi. De-o parte bunul plac fără li­mită, domnia cea mai absolută, arbitrariul cel mai mare, de alta şiretenia, înşelăciunea mică, ple­căciunea, umilinţa, minciuna, ca singura armă de luptă şi de apărare. De­ aceea la bucătărie încrun­tarea din sprinceană a stăpî­­nului sau seninătatea feţei lui, iau importanţa unei revoluţii sau a unei reforme progresive pentru popoare. In ţările cu regim constitu­ţional şi liberal, guvernele şi partidele sau grupările de gu­vernămînt, observă necontenit mişcările şi evoluţiile opiniei pu­­bice, se interesează de dorin­ţele şi de ideile poporului, au în vedere numai ţara şi toată ţara. La Petersburg, la Constan­­tinopole, la Maroc, la Cair­­, la Peking, toate privirile favori­ţilor sali a celor ce doresc să devie, sînt aţintite asupra su­veranului. O clipă din ochii a­­cestuia, un gest, un strănutat, un cuvînt cu două înţelesuri, o nouă favoare, sînt evenimentele cele mai mari şi mai discutate. Emirul a surîs lui Mehmet-Pehlivan! Imediat cohorta pa­raziţilor se agită. Tot restul u­­niversului e uitat, şi acest surîs dă unora friguri, zi şi noapte, altora o beatitudine indescripti­bilă, după cum Mehmet-Pehli­­van e cu ei sau în contra lor. Regele Carol felicitează pe d. Dimitrie Sturdza de onomastica lui! Criză, împrumut, impozite, bonuri de tezaur, toate afacerile publice sunt uitate. O mare agi­taţie se observă în bucătărie. Mariţa conservatoarea şi Petra­­che liberalul, unul după sobă, şi cel­a­l­alt după uşe, una plo­aiă, celă­l’alt radios, fac pla­nuri la nesfîrşit. Cinci lei s’au dus. Cinci lei vor veni! Iată ce clocoteşte în capetele lor strimte şi întune­cate de pofte meschine. Pot cîinii să-şi bage botul în toate oalele cu mîncare şi pi­sicile să spargă farfurii de-o sută de franci, poate să se ru­ineze economia menajului, că nimic nu mai poate scoate din încremenirea durerei şi a deli­ciului pe aceşti doi demni ser­vitori, ia­­rî­tul stăpînului i-a hip­notizat, sau i-a hinoptizat, cum zice un batrîn profesor de filo­zofie de la una din facultăţile noastre, crezînd că numai el zice bine şi că tot restul lumei greşeşte. Şi ne mai mirăm că un rege bun şi înţelept , din firea lui nu s’a putut păstra om întreg şi cu mintea limpede în Romînia, că ţara merge de-a berbeleacul, că ruina desăvîrşită şi contro­lul străinătăţei ne aşteaptă! Uitaţi-vă unde a ajuns Tur­cia cu regimul ei politic, unde stă Marocul, China şi Afgani­stanul, şi veţi înţelege la ce ne poate conduce domnia absolută a unui rege înconjurat numai de lachei, înaintea cărora fiin­ţează şi astăzi psihologia fa­voriţilor din evul mediu şi a paraziţilor din jurul seran­ulor. I. Teodorescu „Spes aeterim Dea“ Tablou de d. Verona, care figurează la Expoziţia operelor artiştilor în viaţă şi va fi trimis la Expoziţia de la Paris. DIN FUGA CONDEIULUI Duci romîni Noi ştiam că prin Constituţie toate boe­­riile au fost desfiinţate, dovadă că Însuşi d. Cantacuzino, preşedintele consiliului, de­şi scoborîtor din împăraţii Bizanţiului, de-abia dacă se numeşte Nabab. Cu toate acestea, dacă boeriile pămîntene au fost desfiinţate, in schimb­ s’au introdus titlurile nobiliare străine. In adevăr, cine nu cunoaşte pe baron Surcea, pe kneazul, pe toate marchizele din Capitală, etc., etc., insă pe lingă toţi a­­ceştia mai avem şi cîţî­va duci. Iată ce ne spune Epoca : „M. Sa Regina va pleca in cel mult două săptămînî probabil la San­ Remo. „Suverana va fi însoţită,­de dubele Mavro­­gh­eni şi Bengescu.“ Vax. COTIDIANE NEBUNII D-nul procuror general Luca Elefte­­rescu inspectind spitalul Mărcuţa a con­statat că bolnavii sunt mai rău­ trataţi de­cit deţinuţii din Ocne. Faţă cu această constatare întrebăm : Cine sînt mai ne­buna internaţii sau administratorii ? Noi de mult am atras atenţiunea celor în drept asupra regimului la care sunt supuşi bolnavii la Mărcuţa, insă nu tot- d’a­una ni s'au­ dat dezminţirile obicinu­ite cari la noi se dau de către admini­straţie cu o uşurinţă uimitoare. „Nu ’e adevărat“ este ultima ratio în ţara romînească. SECRETARUL PRIMĂRIEI De mult, încă de acum cite­va luni, guvernamentalii puseseră ochii pe postul secretarului de la primăria Capitalei, de cît, titularul, d-nul Crihan, nu voia să se mișce. Acuma s’a găsit mijlocul cu atita ma! mult cu cit doi ziariști guvernamen­talii candidează. Dacă d-nul Crihan este vinovat nu a­­vem nimic de spus în potriva anchetei trimise în contră’i, dar dacă este numai o manoperă nereală la mijloc nu avem destule cuvinte spre a protesta. Stop, De înlocuit ? Şi apoi cum se face ca ziarul principal al guvernului să insulte delegaţia unui judeţ cu care primul ministru stă de vorbă şi pe care ministrul domeniilor o aprobă şi o incurajază ? Regim serios e acesta ? .-v­gos. BALAMUCUL GUVERNAMENTAL O delegaţiune de cetăţeni tulceni vine în Bucureşti, spre a se plînge în potriva purtăreî adm­in­istra­ţii mei. Cu ocazia aceasta sferele conducă­toare au dovedit încă o dată în ce hal de zăpăceală se­ găsesc. Timpul, organ principal al guver­nului, influenţat din cercurile sim­patic­e profectuluî de Tulcea, declară că delegaţii sunt toţi nebuni, escroci, pungaşi, etc. etc.; în schimb Drepta­tea anunţă cu vorbe simpatice veni­rea delegaţiunei. Primul ministru primeşte delega­­ţiunea aşa şi aşa, însă declară că va cerceta, şi va ocupa de afacere şi va face dreptate, însă d-l Fleva primeşte delegaţiunea cu căldură, o încurajază şi declară că este con­vins cum că delegaţiunea are drep­tate şi că, dacă ar fi ministru de interne, ar lua repezi măsuri de în­dreptare, întrebăm: ce stare de lucruri este aceasta ? Dacă d-l ministru al domeniilor este convins că delegaţia are drepta­te, dacă este încredinţat că prefectul e vinovat, pentru ce nu spune tot a­­devărul in consiliul de miniştri şi pentru ce nu stărue ca prefectul să Un exemplu de imitat Principele Ferdinand al Bulgariei, ne anunţă corespondentul nostru special din Sofia, a renunţat la jumătate din lista sa civilă, pentru a veni în ajutorul ţărei care se zbate într’o criză economică tot aşa de intensă ca şi acea din Romî­nia. Exemplul principelui Ferdinand, mai sărac de­cît regele nostru și in tot ca­zul mai de curînd pe tron de cit dînsul, ar fi trebuit să fi fost de mult urmat, de către suveranul Romîniei. Nu zicem aceasta, crezînd că o criză așa de teribilă ca acea prin care trecem se poate locui prin lista civilă a regelui. Ar fi insă o gaură mai puţin de astupat cu acest milion trei sute de mii de lei şi, cind tu stat eşti nevoit să amîni plata salariilor funcţionarilor, această sumă ar fi reprezentat ceva. Totuşi nu acesta ar fi fost efectul cel mai principal. Era vorba pur şi simplu, ca la caz de restrişte, ţara să simtă ca se solidarizează coroana cu nevoile eî, că se imitează pildele bătrînilor voevozi cari atunci cind era nevoie, işi dadeau nu numai viaţa, dar şi­ averile, domniţele îşi ofereau pe altarul patriei juvaeiurile şi odoarele şi in ţaţa primejdiei ţara şi voevodul se simţeau alaturea. Aceasta am fi voit să vedem din par­tea suveranului care, în paranteză fie zis, este in măsură, după trei­zeci şi trei de ani de încasare regulată a listei civile, să renunţe pe un an la avantagiile băneşti ale coroanei. Principele Ferdinand al Bulgariei i-a luat înainta şi de sigur că poporul bulgar va şti să aprecieze acest act de înaltă generozitate şi de politică chibzuită — căci, ori­­şi­ce.• s’ar zice, un suveran trebue să apară în ochii su­puşilor săi şi milostiv şi mare. Sfinx. BIETUL D. FLEVA Cind d. Fleva a făcut imprudenţa ca să intre in staulul conservator al d-lui Nicu Filipescu, presa guverna­mentală ca să daureasca hapul, ne vestea că partidul conservator nu poate vedea cu ochi răi descentralizarea care era crezul politic al d-lui Fleva. Noi fireşte am ris de această farsă ce i se făcea tribunului şi ne-am bă­tut joc de acest program democratic al d-lui Fleva, pus in aplicare de gru­parea cea mai reacţionară din partidul conservator. Acum sila s’a învechit şi conserva­torii cari sint obosiţi de prezenţi d-lui Fleva in guvern, cari văd că tribunul le face boroboaţe şi se ţine de comedii, incep să-şi spună adevărata părere ce au despre programul d-lui Fleva. Luaţi de pildă şi citiţi La Roumanie de Vinerea trecută şi veţi vedea, cum descentralizarea d-lui Fleva este for­fecată şi ridiculizată şi apoi trimisă spre realizare la calendele franco-gre­­ceşti. Descentralizarea pentru organul guvernamental francez este o reformă deşartă de înţeles dacă nu se modifică moravurile noastre politice şi admini­strative şi pentru a schimba moravu­rile trebuie muncă colosală şi mai ales... timp. Va să zică descentralizarea d-lui Fleva, trebue să fie aminată pină după schimbarea moravurilor noastre și a­­ceasta de sigur nu se va face cit timp d. Fleva va fi ministru, în cabinetul d-lui Nicu Filipescu. Acum, cum rămine cu naivitatea fo­stului tribun care işi scuza trecerea sa de partea ucigaşilor de la Slatina, prin faptul că-î promiseseră să-i aducă la îndeplinire cite­va puncta esenţiale din programul sau politic? Nerecunoştinţa şi obrăznicia cioco­iască in curînd o să dovedească d-lui Fleva ce greşală a făcut cind a dat cu piciorul la cei 30 de ani de liberalizm democratic ! Ad. CARNETUL MEU Expoziţia de la Ateneu Azi s’a deschis in Palatul Ateneu­­lui expoziţia operelor artiştilor in via­ţă. Am publicat eri numele tutulor expozanţilor arătind şi lucrările ce au expus. Sint in total peste 270 de lucrări dintre cari peste 30 sculpturi. Expoziţia de a­nul acesta se pre­zintă în condiţiuni superioare celor­­l­alte expoziţii oficiale şi aceasta tre­bue să ne bucure pe toţi. Sunt afară de o mulţime de lucrări de şcoală şi cite­va lucrări cari arată personali­tatea autorilor lor. In primul loc e un mare tablou «Spes aeterna Ce­a» şi portretul d-lui Giufini, ambele lucrări ale d-lui Verona. Avem apoi Orientala, Idila romi­na, Iphigenia in Taurida, «­Post mor­tem laureates», lucrări ale d-lui Ki­­mon L­o­gh­i, Don Juan de d. Strîmbulescu. Sint apoi lucrări din ale d-lor Vermont, Grimani, Aricescu, Artachino, Capi­ll­an etc. Sculptura, care pină acum era foarte puţin reprezentată, se prezin­tă azi cu 30 de lucrări, statui şi stu­dii, unele in marmură şi altele în bronz. In sfirşit este o expoziţie care merită să fie vizitată, de­oare-ce po­sedă multe lucrări de o reală valoa­re artistică. Toţi cunoscătorii recunosc că ex­poziţia aceasta dovedeşte că am fă­cut progrese în arte şi putem spera că in curind vom avea încă ciţi­va artişti cari să poată sta alături cu marele maestru al picturei noastre, d. C. Grigorescu. Şi trebue să ţinem seamă că ar­tiştii noştri fac enorme sforţări ca să poată lucra. Nu au ateliere, nu sunt ajutaţi in mod serios de nimeni si publicul este încă prea indiferent faţă de arte. Dacă această expoziţie, care din punct de vedere artistic, este un succes, va avea succes şi ca vinzare, va creşte curagiul arti­ştilor şi se vor îndoi puterile lor la muncă. 1. C. B. SFIRŞITUL EUMEI Iată cestiunea cea mai de actualitate şi mai universal palpitantă! In adevăr, peste cite­va ceasuri, în ziua de­­ Noembrie, «globul nostru va­gabond» se va int­ilni cu o formidabilă cometa şi din această ciocnire ne mai­pomenită va rezulta distrugerea desă­­virşită, stingerea universală a existen­ţei! Acesta e cîntecul. E veşnicul basm al sfirşituluî lumeî, care in decursul vremeî de atitea ori, a terorizat omenirea încetată de viaţă. Un astronom german l’a scornit de data asta, incercind încă din anul tre­cut să demonstreze fatalitatea catacliz­­mului de care vorbim. Dat fiind apro­pierea termenului fatal, cestiunea a revenit din nou­ in discuţie, pătrunzind şi la noi grafie unor articole de gazetă ori a unor broşuri ca cea de mai dău­­năzi, şi producind în mulţimea neştiu­toare, lesne impresionabilă, veşnic stă­­pinită de spaima celor ce i se par su­pra­naturale, acea instinctivă groază a cărei explicaţie psichologică ne vom în­cerca să o dam mai jos. Dintru’ni­î însă, de­oare­ce lucrul e discutat pretutindeni, cu explicaţii şi ipoteze a căror absurditate variază du­pă priceperea celor cari discută, cre­dem că este important a arăta ce este şi ce poate fi, din afirmaţiunea ori mai bine zis profeţia macabrului astronom, a cărui anunţată cometă Biela, o tele­gramă din Brasilia vesteşte ca s’a şi a­­ratat la orizontul oraşului Valparaiso, apropiindu se cu iuţeală de pămint. Ca sunt cometele ? Astrele acestea rătăcitoare de care Kepler a zis că sínt tot atit de multe in spaţiu, citi peşti in oceane, sínt de constituţiune gazoasă. Am putea zice chiar mai puţin de cit atit, de oare­ce materia în compte este aşa de rarefi­­cată,— spune Faye,—nu cit nici o sub­stanţă pămintească nu ne poate da o idee. Cel mai uşor fum, ceaţa aceea foarte fină care pluteşte in aer intr’o frumoasă zi de toamnă, sint incompa­rabil mai dense, căci pot să micşoreze in parte lumina razelor ce le pătrunde, pe cind cometele lasă să le străbată lumina fără slăbire perceptibilă. Prin desimi cometare de mii de km. se văd licărind ca de ordinar stelele cele mai mici, și nu pot reflecta razele de lu­mină nici chiar prin partea mai deasă numită simbure. Se pune totuşi întrebarea dacă efec­tele mecanice ale unei eventuale in­­tilniri a pâmintului cu vre­o cometă nu pot fi de temut ? Substanţa aceea vaporoasă, aşa de diafană, ar putea dinsa produce, în atingere cu sfera te­restră, teribila catastrofă finală ? O ast­fel de ipoteză este o absurditate şi o erezie. Efectele unei Intllniri a pămîntu­­lui au o cometă Admiţînd chiar ca posibilă o intil­nire a pâm­întului cu vre-o cometă,— ceea ce este considerat de ştiinţă ca foarte improbabil, judecind după micşo­­rim­ea acestor corpuri faţă de nemărgi­nirile interplanetare,— ciocnirea rezul­tată ar putea produce, poate, oare-care perturbări in starea noastră meteoro­logică ori atmosferică, ar putea in­fluenta într’un punct pe care nu l’au putut incă determina învăţaţii, asupra mersului natural al lucrurilor, — sub nici un cuvînt însă nu pot fi admise exagerările lui Laplace sau Maupertuis ori ziceau, cel d’initiu,­­ că o ciocnire ar produce un potop, mările revărsin­du-se spre un nou ecuator , iar al doi­lea _că pămîntul ar fi prefăcut în ce­rnise. Ipoteza că Australia, — dat fiind constitutiunea ei geologică, fauna și flora foarte diferite de restul continen­telor,— ar fi rezultată din căderea u­­nuî bolid enorm in ocean, —­ cggq cg eTe aproape admis,—dovedeşte cum s’a putut produce afi ast-fel de fenomen extraordinar fără ca restul globului să se distrugă. Liniştească-se dar cititorii noştri. Co­meta Biela, de proporfiunî foarte mode­ste, poate să vină spre pămint, dacă va veni, cel mult ne va mai înfăţişa spec­tacolul vre­unei ploi de stele ca in 1866, noi credem că nici atit, — si lumea nu se va sfirşi. Spaima de comete Din timpurile cele mai vechi apari­­ţiunea cometelor a fost privită în­tot­­dea­una ca prezicind ori anunţînd eve­nimente însemnate. In cele mai multe cazuri au fost considerate ca aducătoa­re de calamităţi publice, şi tot felul de superstiţii şi eresuri s’au născut de aci­lea. Aşa la Roma pe cind se celebralt nişte jocuri in oroarea lui Cesar s’a a­­r­âtat o cometă : poporul a zis că este sufletul cesaruluî primit la cer. Aparifiunea unei comete a făcut pe Carol Quintul se abdice. La 1458 cinci turcii înconjurară Bel­gradul s a aratat iarăşi o cometă, în­grozind ambele armate. Papa Calixt al IlI-lea anatemiză cometa şi prescrise ru­găciuni publice. Cometei de la 1811 i s’a atribuit pro­ducţia excelentă de vin din anul acela, numit Vin de la comete. Şi în­tot­dea­una groaza, o invincibi­lă groază a produs asupra lumei apari­­ţiunea cometelor. Marele chirurg Am­­broise Paré spune, vorbind despre co­meta de la 1572, că «oamenii se bol­năveau şi mureau de spaimă». Teama de sfirşitul lumeî e veche. Ea datează de la anul 1000 d. Chr. Credinţa in sfirşitul lumeî ajunsese pină la’ aşa. grad, incit oamenii aşteptindu-1 se ţi­neau ^ numai de petreceri. La 1814, co­­incidind tot cu aparifiunea aceleiaşi co­mete Biela, s’a format o sectă, aşa nu­mită adventistă, predicind sfirsitul lu-' mei şi care numără şi azi foarte mulți adepţi. La noi, ni se scrie din Brăila, au în­ceput să se dea acatiste la biserici de cite-vă zile ca să se mintuie lumea de­ peire. Cum se explică această spaimă ? «. Ea rezidă in conştiinţa imposibilitate! de a lupta cu forţele eterne ale Firei. Din toate problemele ce au framintat spiritul uman, cele mai transcedentale, au fost cele relative la existenţă. In zbuciumul vieţei omul se luptă cil multe; cind insă vede zguduindu-se şi c­âtinîndu-se sub pasul său pămîntul pe care calcă, ori printre astrele ce o­­bicînuit le contemplă se arată unul de o natură aşa de rară, de o formă care il uimeşte, de o dimensiune ce-l îngroze­şte, atunci gindul că minunata armo­nie a naturei terestre şi astrale se va sfărîma, conştiinţa că neînlăturabilă de o forţă umană este această distru­gere, il umple de groază. Uriaşul este iarăşi pitic ! Şi de această senzaţie şi azi vedem lumea stâpînită, într’un veac la al că­rui sfirşit se pregăteşte cea mai splen­didă apoteoză a geniului omenesc. Concluziune Din cele spuse pină aci, pe cît spa­ţiul ne-a permis, credem că cititorii no­ştri s’au convins de zădărnicia perico­lului profeţit de acum un an... Noi îi asigurăm că vom apare şi la 2 Noem­brie... Nu, lumea nu se va sfirşi acum. Poate odată în negura vremilor va su­na acea clipă finala, şi cine știe dacă și atunci nu va fi pentru ca o­­altă lume să renască, mai bună, mai luminoasă, mai senină!... Graur. DIN STREINAT Clericalii germani şi sufrajul universal. Partidul clerical, care în Belgia este adversar al sufrajului universal pur şi simplu, se declară partizan hotărit al acestei reforme în Germania. Clericalii germani nu numai că denunţă cu in­dignare veleităţile cari se ivesc din cînd în cind in partidele reacţionare ger­mane, de a se aduce o atingere regimului sufrajuluî universal egal, direct şi se­cret care există pentru alegerile la Reichs­tag, — Parlamentul imperiului uni­ficat,— dar ei reclamă adoptarea lui şi pentru alegerile Land­tagurilor, adică ale ­ -L Starea Dobrogei Intr’un precedent articol ns’am ocu­pat de situaţia generală a Dobrogei şi foarte puţin da situaţia speciala a ju­­­deţuluî Tulcea; astăzi am înainte’mi plingerea unei delegaţiuni a cetăţenilor tulceni şi dintr’inaa voiu reproduce noui fapte cari vor ilustra inca odată chipul defectuos in care este admini­strată provincia romînească de peste Dunăre. Memoriul cetăţenilor tulceni înşiră o sumă de fapte, o serie lungă cari toa­te dovedesc cum că politica noastră peste Dunăre a fost condusă cu o feno­menală lipsă de tact şi a izbutit ca să nemulţumească pe toate neamurile de­odată. Iată cite­va exemple: „Aflăm, şi cu obida in suflet sîntem da­tori să supunem respectuos la cunoştinţa excelenţ­a voastre faptul care ni se afir­mă că peste 2­00 de supuşi romîni, de origină rusă au cerut prin consulatul im­­peri­u de aci pâmîntulî in Basarabia şi au­torizaţie de stabilire acolo. Li s’a răspuns că in Basarabia nu sânt pămînturî de ajuns. Şi jalea ne a fost cu atît mai mare cu cît ni se afirmă că chiar romîni de na­ştere au cerut voia guvernului imperial ru­sesc să treacă frontiera. Aşa­dar, putem afirma că în ju­deţul Tul­cea populaţiuinea agricolă este încinsă intr’un curent de emigrare fără deosebire de origină, curent care va produce grele efecte economice. Am zis să nu căutăm pricinele acestui curent nici in defectuozităţile legilor fi­nanciare sau silvice, aşa cum organe de partid au tendinţa să se accentuieze nici un ură de rasă sau in­ârgisirea legilor şi neamului patriei mame “ In adevăr, trebuie să cercetăm cari sunt cauzele cari au produs acest în­tins curent de­ emigrare şi cum să ex­plicăm că emigrează de­o­potrivă şi ruşii, şi lipovenii, şi turcii, şi tătarii, şi nemţii, şi rominii. Singuri bulgarii nu se mişcă şi ţin piept cu îndărătnicie lo­viturilor administrative. Cauzele sunt aceleaşi pe care le am expus şi în pre­cedentul articol : samavolnicia admi­nistrativă şi o lipsă fenomenală de tact politic. Faptele cele mai însemnate, întim­­plările de toată ziua dovedesc cum că şicanele administrative au exasperat pe bieţii locuitori ; unii din ei au luptat cit au putut cu puterea protectorală, alţii mai timizi ori mai dezgustaţi şi-au­ luat lumea in cap. Iată cite­va fapte pe cari le extragem din memoriul delegaţiunei tulcene : „Peste lege cerutu-s’au locuitorilor sta­biliţi, înscrişi în listele electorale, auto­­riz­ţii de st­bilire, autorizaţii pentru con­tinuarea ca meretuluî lor, în afară de le­gea p­liţîeî rurale, căci eî nu aveau de pildă ni­­ cîrciumi, nici nu erau conform legei în comune rurale. „Ce este mai mult, autorizaţiile vechi nu mai valorau, peste lege se cereau auto­rizaţii în comune urbane celor înscrişi în liste, peste lege se pretindea să se ceară autorizaţiuni şi pentru comerciul de ma­nufactură, de bragagerie, de cafenea şi toate micile industrii. Un fapt: Rommunuî de baştină Ion Manole s’a cerut să’şi facă forme de autorizaţie pen­tru o cafenea în Babadag, comună ur­bană , îi s’a sigilat cafeneaua şi nenoro­citul a obţinut dreptate numai după ce s’a plîrts excelenţei voastre t­oţi Ion Manole sunt în judeţ, al căror curaj civic nu este atît­ de dărt să’şi ca­ute dreptate trecînd peste tot soiul de ame­ninţări* ca să alerge la izvorul dreptăţei, la excelenţa voastră. Şi ca să iui credeţi, excelenţă, că de prisos acuzăm că în teoria romanizmului s’au turburat apele, ne permitem să su­punem dreptăţei excelenţei voastre urmă­torul caz : Locuitorul Zet, comersan­t de manufac­tură, impus de administraţie, cere autori­zaţie de a continua comerciul său. Consiliul comunal admite cererea con­siderând că, com­isantul Zet exercită acest comerţ în comună de mai mulţi ani. Prefectura de Tulcea la Martie 25/1898 dezaprobă decizia aceasta şi comersantului îi se face cunoscut dezaprobarea la 9 Aprilie. La 11 Aprilie Zet obţine o cartă de vi­zită de la primarul Tulcei, d. Leonida Sterea, către notarul comunei cu intimarea să facă nouă deciziune şi la Mai, prefec­tura r­evine asupra dezaprobare!, aprobînd. Nimic nu ar fi dacă în schimbul aproba­re! nu ar exista o poliţă a comers ntu­­luî Zet pe suma de 120 lei (plus nume­­rariul arvună) către primarul Leonida Ste­rea, pe versul căreia se citeşte cuvintele: „S’au achitat în total, hotel Moldavia, Galaţi. Redacţia l'strulm Ion Kesvanii“ Şi dacă, excelenţă, s’ar cerceta cu se­veritate, cîţî Zei, s’ar găsi neaprobaţi azi aprobaţi mîine, cite poliţe * s’.ir gă­si achitate către “gazeta hâtrului, cuno­scut organ al d-lui Neniţescu? Acest sistem de a se cere autoriz­aţiuni şi de a le reînoi, a avut de efect ca mulţi negustori şi meseriaşi să’şî părăsească co­merţul sau meseria. Ca dovadă să se cer­ceteze scriptele administr­ţieî financiare şi se va vedea cite patente şi cîte licenţe s’au suprimat. Acea­tă faptă a adus pa­gubă şi statului şi populaţiunei“. Pe lingă aceste persecuţiuni neînţele­se vin călcările de­ lege. Intre altele memoriul tulcenilor arată că : „In dispreţul legilor şi într’un mod vo­luntar aruncînd nouă mănuşa dispreţului a numit ajutor de primar pe evreul din Za­­kyntos, botezat greceşte, Iani Resvanis fost dragoman al consulatului grecesc din Tulcea, iul­ocnit din s­ujba lui anterioară cu decret regal ca supus străin. Şi dispreţul legilor este cu atît mai în­vederat cu cît dacă legea organică a Do­brogei permite prefectului să­­ recomande din partea guvernului trei consilieri, ‘ îi încercueşte această putere în dispoziţiile art. 48 din lege în condiţiunea ca aceşti trei să fie dintre notabili. Afirmăm, excelenţă, că Iani Resvanis este evreu botezat, supus elin, şi că este atît de notabil în­cît­­ Tulcea nu plă­teşte nici o dare către st­at, nici cel puţin căile de comunicaţie şi nici prestaţia co­munală. Şi ne permiteţi, dacă afirmaţiunile noa­stre sunt adevărate, să ne mirăm întrebin­­du-ne, care a putut fi motivul care a în­demnat pe d. Neniţescu să creeze din e­­vreul lanCResvanis, care nu plâteşte am­en dările de comunicaţie, consilier comunal în oraşul de reşedinţă Tulcea şi să facă din el ajutor de primar?“ Dar vexaţiunile la cari sunt supuşi ţăranii trebue să atragă luarea aminte a guvernului. Am povestit în preceden­tul meu­ articol privitor la Dobrogea cum unii slujbaşi râu nărăviţi s’au a­­batut ca o droaie de lăcuste asupra provinciei de peste Dunăre şi o exploa­tează fără mi­c ; am citat şi cite­va cazuri pe cari mi le-a comunicat un magistrat din Constanţa, cazuri revol­tătoare, cazuri, insă, cari numai pe prefecţii dobrogeni nu au avut darul ca să-i mişte. La Tulcea este, pe sem­ne, tot atît de rau ca la Constanţa, Me­moriul spune: „Ca să se creeze comunelor venituri pentru a se acoperi che­fueli de prisos prin numirea unor primari din toată lumea cu lefuri grase, unor notari, în­deobşte foşti pensionari ai temniţelor, pentru a asigura leafa acelor comisari comunali rurali, sluj­be create peste lege, s’a dispus a se mă­sura curţile oamenilor proprietăţi absolute, moştenite din moşi strămoşi sau cumpărate cu acte autentice prin tribunal, obligîndu­­se populaţiunea rurală să plătească pentru prisosul chibzuit de autoritatea administra­tivă atit la metru pătrat. Şi urmaritu-s’au oamenii cu legea de ur­mărire. Unii au plătit; alţii au contestat; s’au judecat dacă primarul le-a primit conte­staţia, şi fireşte au depus banii. Consiliul comunal le-a respins conte­­staţa. Nevoiţi, nevoiaşii, au alergat în apel la tribunal. Cîtă mizerie, cită cheltuială, cîtă dezor­dine, d-le ministru, p­etru a acoperi o i­­legală creare de slujbe, pentru a complini lefurile unor primari, veniţi din toată ţara în locul primirilor localnici, harnici, con­săteni, neîndeletniciţi în rele, supuşi legi­lor şi poruncelor legale. S’a sporit la maximum zecimile comu­nale şi judeţene ca să se facă faţă cheltu­­elelor zadarnice şi a­­ugmentare a funcţiu­nilor şi salariilor. Mizeria ţăranului este mare, căci un­mic nu poate face la ţară, nici actele de stare civilă nu i se face dacă nu dă parale la primărie; şi de se va plînge, este b­ătut şi l i se înscenează procese şi merit săr­manul este pus pe drumuri, cînd la tri­bunal, cinci la judecătorii. Căruţa şi caii nu mai sînt ai lui, unde vroeşte primarul, notarul, comisarul sau cocoanele şi copiii ori rudele şi prietenii lor să se p­imbe, a­­colo se duc cu caii şi căruţa lor fără pla­tă fără nimic. Nu mai vorbim de sub-pre­­fecţii, aceştia umblă în aceleaşi condiţiuni dar în­tot­dea­una cu 4 ori înaintaşi. Bieţii săteni nu mai sînt stăpîni pe ave­rea, pe libertatea şi viaţa lor. Chiar unii din noi am fost ameninţaţi de a fi ucişi de ne vom duce pe la proprietăţile noa­stre şi cu mari precauţiuni ne ducem. Si­guranţă cum vedeţi nu mai există. Impuneri de bilete de baluri şi de teatre ţăranilor cu preţul de 2, 3 şi 4 lei sub a­­meninţ­are de procese de contravenţii sau de refuz de a li se înscrie în registrele starei civile naşterile, câsitoriile sau de­cesele, se practică pe o scară întinsă mai în toate comunele ca unii primari ca să satisfacă ordinele superiorilor lor, împart biletele în patru şi le vinde la fie­ care lo-­ cui­tor.“ Se poate ca să fie şi patimă la m­ij­­loc, se poate ca prefectul local să fi ne­mulţumit pe ciţi­va dintre petiţionari şi sa ’i fi împins pe calea plingerilor nedrepte, insă este un fapt care nu poate fi tăgăduit; acela este: emigrările. Nemulţumirile orăşenilor pot fi ex­plicate şi intr’un chip’ şi într’altul, ele pot fi puse şi pe socoteala rivalităţilor politice şi a urilor personale şi a intri­gilor şi a tot ce poftiţi; de­cit, toate ace­ste mici patimi nu sunt suficiente pen­tru a explica emigrările in masa ! : Se poate ca şi emigrărilor să li se atribue o cauză străină de politica ad­ministraţiei; se poate, spre pildă, ca să ni se vorbească de intrigile bulgăreşti, insă şi această obiecţiune ar fi şubredă: dacă sînt intrigi bulgăreşti, de ce emi­grează toată lumea afară de bulgari, de ce emigrează nemţii, de ce emigrea-, ză romîniî ? De geaba, nici o scuză şi nici o ex-­ plicaţie nu ne pot convinge. Cauzei® au­tor mizerii sint îndestul de cuno­scute, cauzele să le căutăm la baza admi­­nistraţiunilor noastre precum şi în ne­­pri­eperea cit şi in seninătatea naivă a guvernelor romineşti. O să ne pomenim cit de curînd fără nici o simpatie în Dobrogea şi—lucru, ne mai pomenit — rominii ce’i d’intîi,­­ exasperaţi şi desperaţi, au să ceară o­ stăpinire străină. Const. C. Bacalbaşa

Next