Adevěrul, noiembrie 1899 (Anul 12, nr. 3691-3720)
1899-11-01 / nr. 3691
. — O singură edili© Anul XII —No. 3691. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXI Abon am ente In țpră.............30 lei In străinătate. . 50 „ Un an Șase luni Trei luni le lel 8 lei 25 „ 13 .. fi© flmnî îia toată țara MS 99 99 străinătate Un număr vechiu bani 20 Luni 1 Noembrie 1899 DIRECTOU POLITIC CONST. MILLE A nun cin rl Linia pagina IY Lei......................0.50 bai\ * n DI ii........................ 2,— n BIROURILE ZIARULUI K. — Strad. Sărindar — 11 TELEFON Inconservator despre misiunea a lui Kipruf . Regimul absolutist Se face mare gălăgie în jurul telegramelor primite de d. Sturdza din partea regelui şi a prinţului Ferdinand, cu ocazia zilei sale onomastice. Cred că cu drept cuvînt se face mare gălăgie în jurul acestui fapt, căci, cel puţin în formă, suveranul şi moştenitorii lui s’au arătat foarte bine-voitori faţă de d. D. Sturza, şi în ţara romînească, unde domneşte cel mai absolutist regim politic unde voinţa regelui primează orice lege şi orice articol din constituţie, e foarte natural ca ce zice şi ce face regele să ia imediat o importanţă excesivă. Nu putem compara mai bine regimul politic al Romîniei decît cu bucătăria oricărui particular din regat. Inchipuiţi-vă doi servitori şi un stăpîn, şi veţi avea pe dată imaginea celor două partide de guvernămînt în cap cu un rege absout. La bucătărie nu se discută alta de cît cum s’a sculat stâpînul, dacă era cu toane, dacă era vesel, cu ce haine s’a îmbrăcat. Fiecare fapt e comentat la infinit; din toate, slugile caută să scoată un înţeles, care în cele din urmă se traduce cu teama relativă la leafă, la ocări, la laude, la gratificaţii sau la încărcare de socoteală. Ce voiţi să facă bieţii oameni ? Nu depinde soarta lor de cheful sau de supărarea stăpînului ? Nu există supuneri sociale, mai puţin legiferate şi mai puţin înconjurate de garanţii ca raporturile dintre stăpîni şi slugi. De-o parte bunul plac fără limită, domnia cea mai absolută, arbitrariul cel mai mare, de alta şiretenia, înşelăciunea mică, plecăciunea, umilinţa, minciuna, ca singura armă de luptă şi de apărare. De aceea la bucătărie încruntarea din sprinceană a stăpînului sau seninătatea feţei lui, iau importanţa unei revoluţii sau a unei reforme progresive pentru popoare. In ţările cu regim constituţional şi liberal, guvernele şi partidele sau grupările de guvernămînt, observă necontenit mişcările şi evoluţiile opiniei pubice, se interesează de dorinţele şi de ideile poporului, au în vedere numai ţara şi toată ţara. La Petersburg, la Constantinopole, la Maroc, la Cair, la Peking, toate privirile favoriţilor sali a celor ce doresc să devie, sînt aţintite asupra suveranului. O clipă din ochii acestuia, un gest, un strănutat, un cuvînt cu două înţelesuri, o nouă favoare, sînt evenimentele cele mai mari şi mai discutate. Emirul a surîs lui Mehmet-Pehlivan! Imediat cohorta paraziţilor se agită. Tot restul universului e uitat, şi acest surîs dă unora friguri, zi şi noapte, altora o beatitudine indescriptibilă, după cum Mehmet-Pehlivan e cu ei sau în contra lor. Regele Carol felicitează pe d. Dimitrie Sturdza de onomastica lui! Criză, împrumut, impozite, bonuri de tezaur, toate afacerile publice sunt uitate. O mare agitaţie se observă în bucătărie. Mariţa conservatoarea şi Petrache liberalul, unul după sobă, şi celalalt după uşe, una ploaiă, celăl’alt radios, fac planuri la nesfîrşit. Cinci lei s’au dus. Cinci lei vor veni! Iată ce clocoteşte în capetele lor strimte şi întunecate de pofte meschine. Pot cîinii să-şi bage botul în toate oalele cu mîncare şi pisicile să spargă farfurii de-o sută de franci, poate să se ruineze economia menajului, că nimic nu mai poate scoate din încremenirea durerei şi a deliciului pe aceşti doi demni servitori, iarîtul stăpînului i-a hipnotizat, sau i-a hinoptizat, cum zice un batrîn profesor de filozofie de la una din facultăţile noastre, crezînd că numai el zice bine şi că tot restul lumei greşeşte. Şi ne mai mirăm că un rege bun şi înţelept , din firea lui nu s’a putut păstra om întreg şi cu mintea limpede în Romînia, că ţara merge de-a berbeleacul, că ruina desăvîrşită şi controlul străinătăţei ne aşteaptă! Uitaţi-vă unde a ajuns Turcia cu regimul ei politic, unde stă Marocul, China şi Afganistanul, şi veţi înţelege la ce ne poate conduce domnia absolută a unui rege înconjurat numai de lachei, înaintea cărora fiinţează şi astăzi psihologia favoriţilor din evul mediu şi a paraziţilor din jurul seranulor. I. Teodorescu „Spes aeterim Dea“ Tablou de d. Verona, care figurează la Expoziţia operelor artiştilor în viaţă şi va fi trimis la Expoziţia de la Paris. DIN FUGA CONDEIULUI Duci romîni Noi ştiam că prin Constituţie toate boeriile au fost desfiinţate, dovadă că Însuşi d. Cantacuzino, preşedintele consiliului, deşi scoborîtor din împăraţii Bizanţiului, de-abia dacă se numeşte Nabab. Cu toate acestea, dacă boeriile pămîntene au fost desfiinţate, in schimb s’au introdus titlurile nobiliare străine. In adevăr, cine nu cunoaşte pe baron Surcea, pe kneazul, pe toate marchizele din Capitală, etc., etc., insă pe lingă toţi aceştia mai avem şi cîţîva duci. Iată ce ne spune Epoca : „M. Sa Regina va pleca in cel mult două săptămînî probabil la San Remo. „Suverana va fi însoţită,de dubele Mavrogheni şi Bengescu.“ Vax. COTIDIANE NEBUNII D-nul procuror general Luca Elefterescu inspectind spitalul Mărcuţa a constatat că bolnavii sunt mai rău trataţi decit deţinuţii din Ocne. Faţă cu această constatare întrebăm : Cine sînt mai nebuna internaţii sau administratorii ? Noi de mult am atras atenţiunea celor în drept asupra regimului la care sunt supuşi bolnavii la Mărcuţa, insă nu tot- d’auna ni s'au dat dezminţirile obicinuite cari la noi se dau de către administraţie cu o uşurinţă uimitoare. „Nu ’e adevărat“ este ultima ratio în ţara romînească. SECRETARUL PRIMĂRIEI De mult, încă de acum citeva luni, guvernamentalii puseseră ochii pe postul secretarului de la primăria Capitalei, de cît, titularul, d-nul Crihan, nu voia să se mișce. Acuma s’a găsit mijlocul cu atita ma! mult cu cit doi ziariști guvernamentalii candidează. Dacă d-nul Crihan este vinovat nu avem nimic de spus în potriva anchetei trimise în contră’i, dar dacă este numai o manoperă nereală la mijloc nu avem destule cuvinte spre a protesta. Stop, De înlocuit ? Şi apoi cum se face ca ziarul principal al guvernului să insulte delegaţia unui judeţ cu care primul ministru stă de vorbă şi pe care ministrul domeniilor o aprobă şi o incurajază ? Regim serios e acesta ? .-vgos. BALAMUCUL GUVERNAMENTAL O delegaţiune de cetăţeni tulceni vine în Bucureşti, spre a se plînge în potriva purtăreî administraţii mei. Cu ocazia aceasta sferele conducătoare au dovedit încă o dată în ce hal de zăpăceală se găsesc. Timpul, organ principal al guvernului, influenţat din cercurile simpatice profectuluî de Tulcea, declară că delegaţii sunt toţi nebuni, escroci, pungaşi, etc. etc.; în schimb Dreptatea anunţă cu vorbe simpatice venirea delegaţiunei. Primul ministru primeşte delegaţiunea aşa şi aşa, însă declară că va cerceta, şi va ocupa de afacere şi va face dreptate, însă d-l Fleva primeşte delegaţiunea cu căldură, o încurajază şi declară că este convins cum că delegaţiunea are dreptate şi că, dacă ar fi ministru de interne, ar lua repezi măsuri de îndreptare, întrebăm: ce stare de lucruri este aceasta ? Dacă d-l ministru al domeniilor este convins că delegaţia are dreptate, dacă este încredinţat că prefectul e vinovat, pentru ce nu spune tot adevărul in consiliul de miniştri şi pentru ce nu stărue ca prefectul să Un exemplu de imitat Principele Ferdinand al Bulgariei, ne anunţă corespondentul nostru special din Sofia, a renunţat la jumătate din lista sa civilă, pentru a veni în ajutorul ţărei care se zbate într’o criză economică tot aşa de intensă ca şi acea din Romînia. Exemplul principelui Ferdinand, mai sărac decît regele nostru și in tot cazul mai de curînd pe tron de cit dînsul, ar fi trebuit să fi fost de mult urmat, de către suveranul Romîniei. Nu zicem aceasta, crezînd că o criză așa de teribilă ca acea prin care trecem se poate locui prin lista civilă a regelui. Ar fi insă o gaură mai puţin de astupat cu acest milion trei sute de mii de lei şi, cind tu stat eşti nevoit să amîni plata salariilor funcţionarilor, această sumă ar fi reprezentat ceva. Totuşi nu acesta ar fi fost efectul cel mai principal. Era vorba pur şi simplu, ca la caz de restrişte, ţara să simtă ca se solidarizează coroana cu nevoile eî, că se imitează pildele bătrînilor voevozi cari atunci cind era nevoie, işi dadeau nu numai viaţa, dar şi averile, domniţele îşi ofereau pe altarul patriei juvaeiurile şi odoarele şi in ţaţa primejdiei ţara şi voevodul se simţeau alaturea. Aceasta am fi voit să vedem din partea suveranului care, în paranteză fie zis, este in măsură, după treizeci şi trei de ani de încasare regulată a listei civile, să renunţe pe un an la avantagiile băneşti ale coroanei. Principele Ferdinand al Bulgariei i-a luat înainta şi de sigur că poporul bulgar va şti să aprecieze acest act de înaltă generozitate şi de politică chibzuită — căci, orişice.• s’ar zice, un suveran trebue să apară în ochii supuşilor săi şi milostiv şi mare. Sfinx. BIETUL D. FLEVA Cind d. Fleva a făcut imprudenţa ca să intre in staulul conservator al d-lui Nicu Filipescu, presa guvernamentală ca să daureasca hapul, ne vestea că partidul conservator nu poate vedea cu ochi răi descentralizarea care era crezul politic al d-lui Fleva. Noi fireşte am ris de această farsă ce i se făcea tribunului şi ne-am bătut joc de acest program democratic al d-lui Fleva, pus in aplicare de gruparea cea mai reacţionară din partidul conservator. Acum sila s’a învechit şi conservatorii cari sint obosiţi de prezenţi d-lui Fleva in guvern, cari văd că tribunul le face boroboaţe şi se ţine de comedii, incep să-şi spună adevărata părere ce au despre programul d-lui Fleva. Luaţi de pildă şi citiţi La Roumanie de Vinerea trecută şi veţi vedea, cum descentralizarea d-lui Fleva este forfecată şi ridiculizată şi apoi trimisă spre realizare la calendele franco-greceşti. Descentralizarea pentru organul guvernamental francez este o reformă deşartă de înţeles dacă nu se modifică moravurile noastre politice şi administrative şi pentru a schimba moravurile trebuie muncă colosală şi mai ales... timp. Va să zică descentralizarea d-lui Fleva, trebue să fie aminată pină după schimbarea moravurilor noastre și aceasta de sigur nu se va face cit timp d. Fleva va fi ministru, în cabinetul d-lui Nicu Filipescu. Acum, cum rămine cu naivitatea fostului tribun care işi scuza trecerea sa de partea ucigaşilor de la Slatina, prin faptul că-î promiseseră să-i aducă la îndeplinire citeva puncta esenţiale din programul sau politic? Nerecunoştinţa şi obrăznicia ciocoiască in curînd o să dovedească d-lui Fleva ce greşală a făcut cind a dat cu piciorul la cei 30 de ani de liberalizm democratic ! Ad. CARNETUL MEU Expoziţia de la Ateneu Azi s’a deschis in Palatul Ateneului expoziţia operelor artiştilor in viaţă. Am publicat eri numele tutulor expozanţilor arătind şi lucrările ce au expus. Sint in total peste 270 de lucrări dintre cari peste 30 sculpturi. Expoziţia de anul acesta se prezintă în condiţiuni superioare celorlalte expoziţii oficiale şi aceasta trebue să ne bucure pe toţi. Sunt afară de o mulţime de lucrări de şcoală şi citeva lucrări cari arată personalitatea autorilor lor. In primul loc e un mare tablou «Spes aeterna Cea» şi portretul d-lui Giufini, ambele lucrări ale d-lui Verona. Avem apoi Orientala, Idila romina, Iphigenia in Taurida, «Post mortem laureates», lucrări ale d-lui Kimon Loghi, Don Juan de d. Strîmbulescu. Sint apoi lucrări din ale d-lor Vermont, Grimani, Aricescu, Artachino, Capillan etc. Sculptura, care pină acum era foarte puţin reprezentată, se prezintă azi cu 30 de lucrări, statui şi studii, unele in marmură şi altele în bronz. In sfirşit este o expoziţie care merită să fie vizitată, deoare-ce posedă multe lucrări de o reală valoare artistică. Toţi cunoscătorii recunosc că expoziţia aceasta dovedeşte că am făcut progrese în arte şi putem spera că in curind vom avea încă ciţiva artişti cari să poată sta alături cu marele maestru al picturei noastre, d. C. Grigorescu. Şi trebue să ţinem seamă că artiştii noştri fac enorme sforţări ca să poată lucra. Nu au ateliere, nu sunt ajutaţi in mod serios de nimeni si publicul este încă prea indiferent faţă de arte. Dacă această expoziţie, care din punct de vedere artistic, este un succes, va avea succes şi ca vinzare, va creşte curagiul artiştilor şi se vor îndoi puterile lor la muncă. 1. C. B. SFIRŞITUL EUMEI Iată cestiunea cea mai de actualitate şi mai universal palpitantă! In adevăr, peste citeva ceasuri, în ziua de Noembrie, «globul nostru vagabond» se va intilni cu o formidabilă cometa şi din această ciocnire ne maipomenită va rezulta distrugerea desăvirşită, stingerea universală a existenţei! Acesta e cîntecul. E veşnicul basm al sfirşituluî lumeî, care in decursul vremeî de atitea ori, a terorizat omenirea încetată de viaţă. Un astronom german l’a scornit de data asta, incercind încă din anul trecut să demonstreze fatalitatea cataclizmului de care vorbim. Dat fiind apropierea termenului fatal, cestiunea a revenit din nou in discuţie, pătrunzind şi la noi grafie unor articole de gazetă ori a unor broşuri ca cea de mai dăunăzi, şi producind în mulţimea neştiutoare, lesne impresionabilă, veşnic stăpinită de spaima celor ce i se par supranaturale, acea instinctivă groază a cărei explicaţie psichologică ne vom încerca să o dam mai jos. Dintru’niî însă, deoarece lucrul e discutat pretutindeni, cu explicaţii şi ipoteze a căror absurditate variază după priceperea celor cari discută, credem că este important a arăta ce este şi ce poate fi, din afirmaţiunea ori mai bine zis profeţia macabrului astronom, a cărui anunţată cometă Biela, o telegramă din Brasilia vesteşte ca s’a şi aratat la orizontul oraşului Valparaiso, apropiindu se cu iuţeală de pămint. Ca sunt cometele ? Astrele acestea rătăcitoare de care Kepler a zis că sínt tot atit de multe in spaţiu, citi peşti in oceane, sínt de constituţiune gazoasă. Am putea zice chiar mai puţin de cit atit, de oarece materia în compte este aşa de rareficată,— spune Faye,—nu cit nici o substanţă pămintească nu ne poate da o idee. Cel mai uşor fum, ceaţa aceea foarte fină care pluteşte in aer intr’o frumoasă zi de toamnă, sint incomparabil mai dense, căci pot să micşoreze in parte lumina razelor ce le pătrunde, pe cind cometele lasă să le străbată lumina fără slăbire perceptibilă. Prin desimi cometare de mii de km. se văd licărind ca de ordinar stelele cele mai mici, și nu pot reflecta razele de lumină nici chiar prin partea mai deasă numită simbure. Se pune totuşi întrebarea dacă efectele mecanice ale unei eventuale intilniri a pâmintului cu vreo cometă nu pot fi de temut ? Substanţa aceea vaporoasă, aşa de diafană, ar putea dinsa produce, în atingere cu sfera terestră, teribila catastrofă finală ? O astfel de ipoteză este o absurditate şi o erezie. Efectele unei Intllniri a pămîntului au o cometă Admiţînd chiar ca posibilă o intilnire a pâmîntului cu vre-o cometă,— ceea ce este considerat de ştiinţă ca foarte improbabil, judecind după micşorimea acestor corpuri faţă de nemărginirile interplanetare,— ciocnirea rezultată ar putea produce, poate, oare-care perturbări in starea noastră meteorologică ori atmosferică, ar putea influenta într’un punct pe care nu l’au putut incă determina învăţaţii, asupra mersului natural al lucrurilor, — sub nici un cuvînt însă nu pot fi admise exagerările lui Laplace sau Maupertuis ori ziceau, cel d’initiu, că o ciocnire ar produce un potop, mările revărsindu-se spre un nou ecuator , iar al doilea _că pămîntul ar fi prefăcut în cernise. Ipoteza că Australia, — dat fiind constitutiunea ei geologică, fauna și flora foarte diferite de restul continentelor,— ar fi rezultată din căderea unuî bolid enorm in ocean, — cggq cg eTe aproape admis,—dovedeşte cum s’a putut produce afi ast-fel de fenomen extraordinar fără ca restul globului să se distrugă. Liniştească-se dar cititorii noştri. Cometa Biela, de proporfiunî foarte modeste, poate să vină spre pămint, dacă va veni, cel mult ne va mai înfăţişa spectacolul vreunei ploi de stele ca in 1866, noi credem că nici atit, — si lumea nu se va sfirşi. Spaima de comete Din timpurile cele mai vechi apariţiunea cometelor a fost privită întotdeauna ca prezicind ori anunţînd evenimente însemnate. In cele mai multe cazuri au fost considerate ca aducătoare de calamităţi publice, şi tot felul de superstiţii şi eresuri s’au născut de acilea. Aşa la Roma pe cind se celebralt nişte jocuri in oroarea lui Cesar s’a arâtat o cometă : poporul a zis că este sufletul cesaruluî primit la cer. Aparifiunea unei comete a făcut pe Carol Quintul se abdice. La 1458 cinci turcii înconjurară Belgradul s a aratat iarăşi o cometă, îngrozind ambele armate. Papa Calixt al IlI-lea anatemiză cometa şi prescrise rugăciuni publice. Cometei de la 1811 i s’a atribuit producţia excelentă de vin din anul acela, numit Vin de la comete. Şi întotdeauna groaza, o invincibilă groază a produs asupra lumei apariţiunea cometelor. Marele chirurg Ambroise Paré spune, vorbind despre cometa de la 1572, că «oamenii se bolnăveau şi mureau de spaimă». Teama de sfirşitul lumeî e veche. Ea datează de la anul 1000 d. Chr. Credinţa in sfirşitul lumeî ajunsese pină la’ aşa. grad, incit oamenii aşteptindu-1 se ţineau ^ numai de petreceri. La 1814, coincidind tot cu aparifiunea aceleiaşi comete Biela, s’a format o sectă, aşa numită adventistă, predicind sfirsitul lu-' mei şi care numără şi azi foarte mulți adepţi. La noi, ni se scrie din Brăila, au început să se dea acatiste la biserici de cite-vă zile ca să se mintuie lumea de peire. Cum se explică această spaimă ? «. Ea rezidă in conştiinţa imposibilitate! de a lupta cu forţele eterne ale Firei. Din toate problemele ce au framintat spiritul uman, cele mai transcedentale, au fost cele relative la existenţă. In zbuciumul vieţei omul se luptă cil multe; cind insă vede zguduindu-se şi câtinîndu-se sub pasul său pămîntul pe care calcă, ori printre astrele ce obicînuit le contemplă se arată unul de o natură aşa de rară, de o formă care il uimeşte, de o dimensiune ce-l îngrozeşte, atunci gindul că minunata armonie a naturei terestre şi astrale se va sfărîma, conştiinţa că neînlăturabilă de o forţă umană este această distrugere, il umple de groază. Uriaşul este iarăşi pitic ! Şi de această senzaţie şi azi vedem lumea stâpînită, într’un veac la al cărui sfirşit se pregăteşte cea mai splendidă apoteoză a geniului omenesc. Concluziune Din cele spuse pină aci, pe cît spaţiul ne-a permis, credem că cititorii noştri s’au convins de zădărnicia pericolului profeţit de acum un an... Noi îi asigurăm că vom apare şi la 2 Noembrie... Nu, lumea nu se va sfirşi acum. Poate odată în negura vremilor va suna acea clipă finala, şi cine știe dacă și atunci nu va fi pentru ca oaltă lume să renască, mai bună, mai luminoasă, mai senină!... Graur. DIN STREINAT Clericalii germani şi sufrajul universal. Partidul clerical, care în Belgia este adversar al sufrajului universal pur şi simplu, se declară partizan hotărit al acestei reforme în Germania. Clericalii germani nu numai că denunţă cu indignare veleităţile cari se ivesc din cînd în cind in partidele reacţionare germane, de a se aduce o atingere regimului sufrajuluî universal egal, direct şi secret care există pentru alegerile la Reichstag, — Parlamentul imperiului unificat,— dar ei reclamă adoptarea lui şi pentru alegerile Landtagurilor, adică ale -L Starea Dobrogei Intr’un precedent articol ns’am ocupat de situaţia generală a Dobrogei şi foarte puţin da situaţia speciala a judeţuluî Tulcea; astăzi am înainte’mi plingerea unei delegaţiuni a cetăţenilor tulceni şi dintr’inaa voiu reproduce noui fapte cari vor ilustra inca odată chipul defectuos in care este administrată provincia romînească de peste Dunăre. Memoriul cetăţenilor tulceni înşiră o sumă de fapte, o serie lungă cari toate dovedesc cum că politica noastră peste Dunăre a fost condusă cu o fenomenală lipsă de tact şi a izbutit ca să nemulţumească pe toate neamurile deodată. Iată citeva exemple: „Aflăm, şi cu obida in suflet sîntem datori să supunem respectuos la cunoştinţa excelenţa voastre faptul care ni se afirmă că peste 200 de supuşi romîni, de origină rusă au cerut prin consulatul imperiu de aci pâmîntulî in Basarabia şi autorizaţie de stabilire acolo. Li s’a răspuns că in Basarabia nu sânt pămînturî de ajuns. Şi jalea ne a fost cu atît mai mare cu cît ni se afirmă că chiar romîni de naştere au cerut voia guvernului imperial rusesc să treacă frontiera. Aşadar, putem afirma că în judeţul Tulcea populaţiuinea agricolă este încinsă intr’un curent de emigrare fără deosebire de origină, curent care va produce grele efecte economice. Am zis să nu căutăm pricinele acestui curent nici in defectuozităţile legilor financiare sau silvice, aşa cum organe de partid au tendinţa să se accentuieze nici un ură de rasă sau inârgisirea legilor şi neamului patriei mame “ In adevăr, trebuie să cercetăm cari sunt cauzele cari au produs acest întins curent de emigrare şi cum să explicăm că emigrează deopotrivă şi ruşii, şi lipovenii, şi turcii, şi tătarii, şi nemţii, şi rominii. Singuri bulgarii nu se mişcă şi ţin piept cu îndărătnicie loviturilor administrative. Cauzele sunt aceleaşi pe care le am expus şi în precedentul articol : samavolnicia administrativă şi o lipsă fenomenală de tact politic. Faptele cele mai însemnate, întimplările de toată ziua dovedesc cum că şicanele administrative au exasperat pe bieţii locuitori ; unii din ei au luptat cit au putut cu puterea protectorală, alţii mai timizi ori mai dezgustaţi şi-au luat lumea in cap. Iată citeva fapte pe cari le extragem din memoriul delegaţiunei tulcene : „Peste lege cerutu-s’au locuitorilor stabiliţi, înscrişi în listele electorale, autorizţii de stbilire, autorizaţii pentru continuarea ca meretuluî lor, în afară de legea pliţîeî rurale, căci eî nu aveau de pildă ni cîrciumi, nici nu erau conform legei în comune rurale. „Ce este mai mult, autorizaţiile vechi nu mai valorau, peste lege se cereau autorizaţii în comune urbane celor înscrişi în liste, peste lege se pretindea să se ceară autorizaţiuni şi pentru comerciul de manufactură, de bragagerie, de cafenea şi toate micile industrii. Un fapt: Rommunuî de baştină Ion Manole s’a cerut să’şi facă forme de autorizaţie pentru o cafenea în Babadag, comună urbană , îi s’a sigilat cafeneaua şi nenorocitul a obţinut dreptate numai după ce s’a plîrts excelenţei voastre toţi Ion Manole sunt în judeţ, al căror curaj civic nu este atît de dărt să’şi caute dreptate trecînd peste tot soiul de ameninţări* ca să alerge la izvorul dreptăţei, la excelenţa voastră. Şi ca să iui credeţi, excelenţă, că de prisos acuzăm că în teoria romanizmului s’au turburat apele, ne permitem să supunem dreptăţei excelenţei voastre următorul caz : Locuitorul Zet, comersant de manufactură, impus de administraţie, cere autorizaţie de a continua comerciul său. Consiliul comunal admite cererea considerând că, comisantul Zet exercită acest comerţ în comună de mai mulţi ani. Prefectura de Tulcea la Martie 25/1898 dezaprobă decizia aceasta şi comersantului îi se face cunoscut dezaprobarea la 9 Aprilie. La 11 Aprilie Zet obţine o cartă de vizită de la primarul Tulcei, d. Leonida Sterea, către notarul comunei cu intimarea să facă nouă deciziune şi la Mai, prefectura revine asupra dezaprobare!, aprobînd. Nimic nu ar fi dacă în schimbul aprobare! nu ar exista o poliţă a comers ntuluî Zet pe suma de 120 lei (plus numerariul arvună) către primarul Leonida Sterea, pe versul căreia se citeşte cuvintele: „S’au achitat în total, hotel Moldavia, Galaţi. Redacţia l'strulm Ion Kesvanii“ Şi dacă, excelenţă, s’ar cerceta cu severitate, cîţî Zei, s’ar găsi neaprobaţi azi aprobaţi mîine, cite poliţe * s’.ir găsi achitate către “gazeta hâtrului, cunoscut organ al d-lui Neniţescu? Acest sistem de a se cere autorizaţiuni şi de a le reînoi, a avut de efect ca mulţi negustori şi meseriaşi să’şî părăsească comerţul sau meseria. Ca dovadă să se cerceteze scriptele administrţieî financiare şi se va vedea cite patente şi cîte licenţe s’au suprimat. Aceată faptă a adus pagubă şi statului şi populaţiunei“. Pe lingă aceste persecuţiuni neînţelese vin călcările de lege. Intre altele memoriul tulcenilor arată că : „In dispreţul legilor şi într’un mod voluntar aruncînd nouă mănuşa dispreţului a numit ajutor de primar pe evreul din Zakyntos, botezat greceşte, Iani Resvanis fost dragoman al consulatului grecesc din Tulcea, iulocnit din sujba lui anterioară cu decret regal ca supus străin. Şi dispreţul legilor este cu atît mai învederat cu cît dacă legea organică a Dobrogei permite prefectului să recomande din partea guvernului trei consilieri, ‘ îi încercueşte această putere în dispoziţiile art. 48 din lege în condiţiunea ca aceşti trei să fie dintre notabili. Afirmăm, excelenţă, că Iani Resvanis este evreu botezat, supus elin, şi că este atît de notabil încît Tulcea nu plăteşte nici o dare către stat, nici cel puţin căile de comunicaţie şi nici prestaţia comunală. Şi ne permiteţi, dacă afirmaţiunile noastre sunt adevărate, să ne mirăm întrebindu-ne, care a putut fi motivul care a îndemnat pe d. Neniţescu să creeze din evreul lanCResvanis, care nu plâteşte amen dările de comunicaţie, consilier comunal în oraşul de reşedinţă Tulcea şi să facă din el ajutor de primar?“ Dar vexaţiunile la cari sunt supuşi ţăranii trebue să atragă luarea aminte a guvernului. Am povestit în precedentul meu articol privitor la Dobrogea cum unii slujbaşi râu nărăviţi s’au abatut ca o droaie de lăcuste asupra provinciei de peste Dunăre şi o exploatează fără mic ; am citat şi citeva cazuri pe cari mi le-a comunicat un magistrat din Constanţa, cazuri revoltătoare, cazuri, insă, cari numai pe prefecţii dobrogeni nu au avut darul ca să-i mişte. La Tulcea este, pe semne, tot atît de rau ca la Constanţa, Memoriul spune: „Ca să se creeze comunelor venituri pentru a se acoperi chefueli de prisos prin numirea unor primari din toată lumea cu lefuri grase, unor notari, îndeobşte foşti pensionari ai temniţelor, pentru a asigura leafa acelor comisari comunali rurali, slujbe create peste lege, s’a dispus a se măsura curţile oamenilor proprietăţi absolute, moştenite din moşi strămoşi sau cumpărate cu acte autentice prin tribunal, obligînduse populaţiunea rurală să plătească pentru prisosul chibzuit de autoritatea administrativă atit la metru pătrat. Şi urmaritu-s’au oamenii cu legea de urmărire. Unii au plătit; alţii au contestat; s’au judecat dacă primarul le-a primit contestaţia, şi fireşte au depus banii. Consiliul comunal le-a respins contestaţa. Nevoiţi, nevoiaşii, au alergat în apel la tribunal. Cîtă mizerie, cită cheltuială, cîtă dezordine, d-le ministru, petru a acoperi o ilegală creare de slujbe, pentru a complini lefurile unor primari, veniţi din toată ţara în locul primirilor localnici, harnici, consăteni, neîndeletniciţi în rele, supuşi legilor şi poruncelor legale. S’a sporit la maximum zecimile comunale şi judeţene ca să se facă faţă cheltuelelor zadarnice şi augmentare a funcţiunilor şi salariilor. Mizeria ţăranului este mare, căci unmic nu poate face la ţară, nici actele de stare civilă nu i se face dacă nu dă parale la primărie; şi de se va plînge, este bătut şi l i se înscenează procese şi merit sărmanul este pus pe drumuri, cînd la tribunal, cinci la judecătorii. Căruţa şi caii nu mai sînt ai lui, unde vroeşte primarul, notarul, comisarul sau cocoanele şi copiii ori rudele şi prietenii lor să se pimbe, acolo se duc cu caii şi căruţa lor fără plată fără nimic. Nu mai vorbim de sub-prefecţii, aceştia umblă în aceleaşi condiţiuni dar întotdeauna cu 4 ori înaintaşi. Bieţii săteni nu mai sînt stăpîni pe averea, pe libertatea şi viaţa lor. Chiar unii din noi am fost ameninţaţi de a fi ucişi de ne vom duce pe la proprietăţile noastre şi cu mari precauţiuni ne ducem. Siguranţă cum vedeţi nu mai există. Impuneri de bilete de baluri şi de teatre ţăranilor cu preţul de 2, 3 şi 4 lei sub ameninţare de procese de contravenţii sau de refuz de a li se înscrie în registrele starei civile naşterile, câsitoriile sau decesele, se practică pe o scară întinsă mai în toate comunele ca unii primari ca să satisfacă ordinele superiorilor lor, împart biletele în patru şi le vinde la fie care lo- cuitor.“ Se poate ca să fie şi patimă la mijloc, se poate ca prefectul local să fi nemulţumit pe ciţiva dintre petiţionari şi sa ’i fi împins pe calea plingerilor nedrepte, insă este un fapt care nu poate fi tăgăduit; acela este: emigrările. Nemulţumirile orăşenilor pot fi explicate şi intr’un chip’ şi într’altul, ele pot fi puse şi pe socoteala rivalităţilor politice şi a urilor personale şi a intrigilor şi a tot ce poftiţi; decit, toate aceste mici patimi nu sunt suficiente pentru a explica emigrările in masa ! : Se poate ca şi emigrărilor să li se atribue o cauză străină de politica administraţiei; se poate, spre pildă, ca să ni se vorbească de intrigile bulgăreşti, insă şi această obiecţiune ar fi şubredă: dacă sînt intrigi bulgăreşti, de ce emigrează toată lumea afară de bulgari, de ce emigrează nemţii, de ce emigrea-, ză romîniî ? De geaba, nici o scuză şi nici o ex- plicaţie nu ne pot convinge. Cauzei® autor mizerii sint îndestul de cunoscute, cauzele să le căutăm la baza administraţiunilor noastre precum şi în neprieperea cit şi in seninătatea naivă a guvernelor romineşti. O să ne pomenim cit de curînd fără nici o simpatie în Dobrogea şi—lucru, ne mai pomenit — rominii ce’i d’intîi, exasperaţi şi desperaţi, au să ceară o stăpinire străină. Const. C. Bacalbaşa