Adevěrul, noiembrie 1899 (Anul 12, nr. 3691-3720)

1899-11-25 / nr. 3715

Ana XII — No. 3715. FONDATOR ALEX. V. BEIIMMAJHU Abonamente Un an Şase luni Trei lu*% In ţară.................30 lei 15 lei 8 lei” In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1O bani în toată țara 1Î5 „ „ străinătate Cu număr vechili bani 20 Joi 25 Noembrie Î8Î)ÎN DIRECTOR POLITIC (CONST. MIILE Aminciuri Cífcúi pagina IV Lei. 0.50 ban III 2.­ BIIrOURILE ZIARULUI ' 11.­­ Siraitt Ssi â*• Ind t»Iri*-' U TELEFON pariați XIn accident întâmplat la mașina noastră rotativă, ne silește să aparent în vechiul format cu 6 pagini. După asi­­g­urarea oamenilor technici, reparaţiunea nu va dura de­cit cîte­va zile. De altmintre­lea, cititorii nu au nimic de pierdut, de­oare­ce cantitatea materiei este aceeaşi şi nici una din­ rubricile noastre nu a fost sacrificată. contrariul: acel conservator este d. Filipescu». In adevăr, d. Filipescu va fi cel din urmă care să cr­eadă în «curtea» mea. D. Filipescu, care mă cunoaşte de mulţi ani şi care astă primăvară, nu mai departe, mi-a spus în ziua de 10 Marti şi în cabinetul d-sa­le de lucru: «D-ta o să le alegi greu­ fiind ca prea eşti independent», e convins, cred— ori cit­mî-ar fi de ostil — că pentru meseria de curtezan eu sínt cu desăvîrşire nepre­gătit. Socotesc că mai multe lămu­riri sínt de prisos. Const. C. Bacalbaşa, din alte judeţe, este că pregăteşte noi măceluri. Dar să bage bine de seamă d­in asasini: dacă o dată li s’a putia trece, nu'î un cuvânt să li se treacă și a doua oară. Războiul anglo-african Maiorul conte Gleichen, vărul reginei Angliei, grav rănit in Africa. Contele Gleichen este și sculptor di­stins. Ira & trece sub at&plnirea acelui sindicat. Chestia capitalurilor străine la România e desigur complicată. Pen­tru a progresa ne trebue ca banii străini să faca să fructifica solul nostru, sub­solul ţi să alimenteze industria. Trebue fireşte că să dăm garanţii marilor capitalişti cari ar consimţi să-şi plaseze capitalurile la noi. De aici Insă plnă a ne Înstrăina independenţa noastră economică şi politică, e o mare distanţă şi ce trebue să ne aşteptăm de la guver­nul actual cind acesta cum ii pen­tru a contracta Împrumutul a pro­mis finanţei străine o nouă trădare naţională ? Iată tutela străinătăţei gata. Dar pe cind Polonia e sub jugul a trei puteri mari, pe cînd Egiptul e su­pus Angliei, nouă numai ni se re­zervă ruşinea unică de a fi puşi sub domnia unui sindicat de bancheri. Mă Întreb: ce-ar fi de noi dacă nu ne ar guverna nişte oameni cuno­scuţi prin patriotizmul lor exal­tat ? Vom reveni. I. T. Dragoş Scrisoarea lui Breyfus.­filodific. legei pens. nA —— — 11 —i» n ii UN ARTICOL Am scris zilele trecute un articol privitor la d-l Nicu Fi­­lipescu, un articol in care am spus tot ceea ce cred asupra șefului real al partidului con­servator de la putere. Atila a fost de ajuns sa fac pentru ca în diferitele cercuri politice aici articolul meu cit și mo­desta mea persoană să fie dis­cutate cu aprindere. In cercurile guvernamentale, in cercurile liberale, chiar în cercurile junimiste (vai !) am fost bănuit. Am fost bănuit că am „învîrtit-o“, că m’am dat bine cu d. Filipescu că mă si­lesc, cel puţin, ca să intru în bu­­­nele graţii ale aceluia care este alfa şi omega al actua­lului regim. Să fie cu putinţă aceasta ? Dar, mai inu­im, pentru ca să iau această atitudine, ar tre­bui să am speranţa măcar că voiţi putea izbuti. Dar de ce aşi mai încerca marea cu de­getul, eu, un pigmen­, atunci cînd „marele om“ al conser­vatorilor este înconjurat de o majoritate parlamentară docilă compusă din oameni tot „unu şi unu“ ? Eu, pe lingă atitea cusururi, am o calitate: nu sunt prezum­ţios, adică, cum zice românul, „nu mă cred“ mai mult de­cit valorez; de aceea mi-am­ zis încă de astă vară. Un om care poate guverna ţara di­spreţuim­ valori reale precum Carp, Maiorescu, Ghermani, Roselli, Marghiloman, Vîrnav, Arion, Laurian, etc., etc., ca ce s’ar uita la mine? Am pus chestia în mod aşa precum să o poată pricepe toată lumea din toate partide­le, am pus chestia la nivelul psi­hologiei tuturor politicianilor şi a tuturor oamenilor practici cari în fie­care expresie a ade­vărului şi în fie­care strigăt al inimei văd un mobil me­schin şi interesat. Eu să fac curte d-lui Fili­pescu ? Dar eu nu i-am făcut curte d-lui Filipescu nici cînd eram în cei mai buni termeni cu d-sa, atunci cînd curtea mi ar fi fost cu folos, ca ce i-aşi face curte acuma cînd mă aflu cu d-sa în cel mai răi, ter­meni ? Un amic a venit şi mi-a spus alaltăevî: «Printre con­servatori articolul tau a pro­vocat o mare nedumerire şi cei mai mulţi cred că ai un mo­tiv ca să lauzi pe Filipescu». Şi am răspuns acelui amic: «Toţi conservatorii pot crede aceasta, dar este un conserva­tor care va crede, de­sigur. DIN FUGA CONDEIULUI Şi roata caruluî Din județul Vlaşca a venit o plingere cum că agenţii fiscului au secvestrat pînă şi roata de la carul unui sătean pentru plata birului. Pină acuma, în materie de silnicie bir­­nică cunoşteam vînzarea cenuşeî din vatră, a strachineî cu mămăligă a căldărei, a pa­­elor din pat, etc., etc­, dar despre roata carului nu pomenisem. A trebuit să vie la putere partidul bo­­erilor şi al oamenilor populari pentru ca s’o vedem şi p’asta. Adică, dacă e vorba, ce şi-o fi zis ge­neralul Manu: dacă carul statului, care e un cocicogiamite car, merge în 3 roa­te, de ce un simplu car ţărănesc să aibă mai multe pretenţii? WWW— Vax. COTIDIANE UN OM CU NOROC Fostul nostru confrate d-1 Eduard Dio­­ghenide a primit de la guvernul liberal o bursă pentru ca să studieze dreptul la Bruxelles. Venind acuma conservatorii, d-1 Dioghenide s’a văzut lipsit de această bursă pe care i-o servea ministerul de interne, sub motiv că bursa era... poli­tică. De cît, cine are noroc nu piere. D-l Dioghenide, care a ştiut interesa pe liberali pentru cauza sa cea dreaptă, a găsit mijlocul ca să intereseze şi pe conservatori; dovadă : consiliul judeţian de Dolj i-a votat 1000 de lei anual. Suma e cam mică; de cît, tot e ceva. UN CAZ EXTRAORDINAR In societatea noastră atît de lesne er­­tătoare sînt foarte rare exemplele de re­probare a faptelor rele; de aceea simţi o adevărată satisfacţie, o adevărată înăl­ţare morală cînd te afli în faţa unei pilde bine­făcătoare. Iată un caz. Deputatul colegiului al III-lea de Olt, d-1 Radu Rădulescu, din cauza alegerei căruia s’aiî făcut omorurile de la Slatina, s’a propus la Clubul Tinerimei, dar a fost respins cu o foarte mare majoritate, pe motivul că este autorul moral al acelor omoruri. D-1 Rădulescu, care a primit să repre­zinte un colegiu care, de drept, are un alt reprezentant, va avea de cugetat a­­supra împrejurăreî. Stop. Se pregătesc din nou Din judeţul Fâria vin ştiri cum că ţăranii, exasperaţi de samavolni­ciile administraţiunei, sînt în mare fierbere; locuitorii dintr'o comună s'ar fi răsculat deja. Guvernul este obligat să creadă cum că ţăranii s'au răsculat din cauza persecuţiunilor stăpînirei, fi­­ind­că vestea a comunicat-o de la tribuna Adunărei un onorabil repre­zentant al judeţului. Şi aci nu e vorba de un deputat ales în opoziţi­une, ci de d-l Nicu Sărăţeanu ales pe lista guvernamentală. Rezultă, prin urmare, că guver­­nul conservator, nesăturat în de­a­­juns cu sîngele vărsat la Slatina, pregăteşte un nou­ măcel şi în jude­ţul Farna. Acest guvern ştie bine că asasina­tul din gara Slatina este opera sa exchisivă; acest guvern ştie bine că, d­acă alegerile ar fi fost libere, ţâra­nii din Olt nu s’ar fi exasperat şi sîngele n’ar fi curs ; prin urmare cînd acest guvern provoacă, prin a­­genţii săi administrativi, pe ţăranii Ediţia de seară Onoarea pierdută este titlul forţei pe care începem să o publicăm odată cu Secretul milionarei al căruia interes palpitant nu s’a sfirşit încă, de­şi romanul merge spre finit. In noul nostru roman, O­noarea pierduta plin de peripeţii şi de drame sân­geroase, se va citi istoria tragică a unei femei şi consecinţele pe care le aduce fapta unui mizerabil hră­­pitor de onoare. Vom incepe publicarea noului no­stru roman Ossoarea pierdută in ziua de Sâmbătă 28 Noembrie curent. D-l Lahovary... Ion «Suntem­ în cele mai amicale relaţiuni cu puterile străine», ne spune me­sajul fără să pomenească de chestia Porţilor-de-Fier. Aceste relaţiuni de­sigur vor fi excelente, dacă noi vom urma înainte să permitem ca ungurii să-şi bată joc de noi şi să tăcem ca peştii. E în adevăr a tăcea cînd te mulţumeşti să protestezi platonic, iar ungurii prin ministrul lor Hegedüs, iţi declară că chestia Porţilor-de-Fier este politică şi d-1 Goluchowschi confirmă lucrul în plin parlament austriac. Ziarele cu foi de viţă ale guvernului, ne promiteau că d-1 Lahovary... Ion va repurta victorii glorioase, nn această nenorocită chestiune. Ei bine, de ce mi­nistrul nostru de externe, nu se gră­beşte să dezmintă un parlament pe cei doi miniştri austro-ungari, de ce nu are cel puţin curajul să declare că chestiunea este primejduită şi că trebue să ne luăm speranţa de la comerciul liber pe Dunăre ? In o asemenea afacere un guvern patriotic şi cu inimă ar răspunde celor de la Pesta şi de la Viena imediat şi pe acelaşi ton. Noi insă, după cum recunoaşte Le Temps din Paris, sintem­ absolut intendaţi politicei austro-ungare, sîntem la discreţia ei şi e natural lu­cru ca să nu zicem nici pis, chiar a­­tuncî cînd ni se răpesc drepturile noastre. Şi apoi pe lingă toate cele­l­alte îm­prejurări, în multe chestiuni şi omul însemnează ceva. Avem la ministerul de afaceri străine pe d-l Lahovary... Ion şi de­ e greu să te aştepți mult de la un bărbat aşa de superior ca d-sa, Ad. SUPRIMAREA INDEPENDENŢEI După o scurtă şi mizerabilă du­rată de 22 de ani, independenţa României va lua sflrştt. Cioclii sunt pe de-o parte guvernul d-lui Can­tacuzino, pe de alta un sind­icat de bancheri Din ordinul acestui sindicat, ne spune «Helle Preia Presse», căile ferate, Industria minieră, banca na­ţională şi serviciul maritim vor înceta de-a mai fi al® noastre pen Cine a minţit? Eri s-a depus pe birourile Camerei proiectul de lege pentru înfiinţarea im­pozitului de 5 la sută pe lefurile func­ţionarilor statului şi ai instituţiilor pu­blice. Noi am anunţat acest lucru ,de acum trei luni de zile şi această informaţiune a noastră a fost dezminţită de ziarele gu­vernului şi în chipul cum boerii ştiu să vorbească : «Adevărul minte, Adevărul inventează minciuni, Adevărul specu­lează gologanul public, născocind cele mai nesăbuite înveniiunî». Eu, am afirmat încă odată , infor­­maţiunea noastră este exactă, am vestit pe contribuabili să-şi gătească pungile şi am­ aşteptat, ca timpul să ne dea drep­tate, de­oare­ce cu boerii, în chipul cum discută ei, numai ţiganii pot sta la vorbă. Astăzi suntem­ răzbunaţi. Pe birourile Camerei proectul de lege anunţat de noi acum trei luni de zile, s-a depus şi pu­blicul poate să aprecieze cît de bine am fost informaţi de planurile guvernului. Şi fiind­că in fie­care zi informaţiunile noastre sigure şi categorice sînt dezmin­ţite de ziarele guvernului, profităm de ocaziune ca să­­arătăm publicului cine minte, noi, ori aceia cari pretind că păcălim lumea cu minciuni ! De altmintrelea tot noi am fost cei d’ intiiu cari am vestit ţărei punerea de noui impozite şi tot noi am fost dezmin­ţiţi şi înjuraţi, iar acum guvernul însuşi el se însărcinează, propunînd noui im­pozite, să ne dea deplină dreptate. încă o dată, dacă sînt mincinoşi ei trebue de căutat în tabăra asasinilor de la putere. Sfinx A se ceti în pagina S­a Un proces curios de 1. Teodorescu Sa CARNETUL MEU Popularizarea artei Pentru omul cu gust artistic este o ade­vărată durere când observă cât de puţin este răspândită arta in ţara românească. Nu vorbim fireşte nici de poporul de la ţară, nu vorbim nici de partea lucrătoare a o­­raşelor. E vorba de pătura zisă cultă, de acei oameni din cari se recrutează profesiu­nile liberale, lumea politică şi întreaga clasă conducătoare a României. Ei bine, dacă veţi intra in case cari au­ costat sute de mii de lei, vă va fi greu­ să găsiţi vre-o operă de artă. Sunt bogătaşi şi oameni pretinşi luminaţi cari in casele lor nu au pe pereţi de­cât oribile cromolitografii ori ilustraţii luate de pe ziare ori date ca pre­mii la unele reviste străine. De almintrelea întrebaţi pe artiştii români şi veţi vedea ce vînd şi cui vînd. La noi nu este o necesi­tate de a-ţi împodobi interiorul cu lucruri frumoase cari să te reţină in el, să-ţi dea continuu senzaţii plăcute. Nu avem gi artistic, dar nu avem nici educaţiune arti­stică. Nu avem muzee,, nu avem mijloace de a ne cultiva şi in această privinţă nu se face nimic, aproape , nimic. E o operă mare de făcut, aceea de a populariza arta, de a răspândi gustul pentru frumos, de a crea noui plăceri intelectuale şi ast­fel a face ca profesiunea de artist să fie cu adevărat o profesiune, cum este a­­ceea de medic, de advocat, de inginer. ...Şi in această privinţă primul imbold trebue să-l dea statul, singurul in măsură să pocnească iniţiativa particulară, atât de puţin vie la noi. O. M. împrumutul, impozitele şi opoziţia O declaraţie.—Partidele şi regele.—Impozitele.— Cheltuelile.—Risipa Chestiunea cea mai grea de care are să se iubească guvernul în faţa parlamentului este aceea a situaţiei financiare. împrumutul făcut în condiţiuni de­zastruoase are să dea naştere la cea mai violentă critică. După cît se pare, opoziţia de toate nuanţele a căzut de acord asupra condiţiuniior luptei şi la Cameră cel d’întîia care are să ia cuvîntul va fi d. Ioan I. C. Bră­­tianu. Vor mai vorbi din partea opozi­­ţiuneî d-nii P. P. Carp, Emil Costi­­nescu şi Al. Marghiloman. Toţi aceşti oratori au să insiste asupra împrumutului şi a noilor im­pozite pe care voeşte guvernul să le pue. O declaraţie Un membru al opoziţiunei parla­mentare spunea el­: — Am citit de mai multe ori con­­diţiunile împrumutului, am luat infor­maţii din cercuri competente, am ci­tit gazetele streine şi totuşi nu-mi vine să cred că am ajuns în starea aceasta de decădere în cit sâ primim tutela unui consorţiu de bancheri. Opoziţiunea are o mare datorie de îndeplinit ; ea trebue să protesteze din toate puterile în contra guver­nului care a contractat împrumutul în asemenea condiţiuni. Mă tem însă că opoziţia nu va face prea mare caz pe această chestie. Motivul V­il înţelege ori­cine. împrumutul a fost contractat, prin directa intervenţie a regelui, putem spune chiar că regele sa făcut. Şi ştim cu toţii câ am devenit un stat cu desăvîrşire dinastic. Azi nici un partid politic nu se mai angajează într’o campanie fără ca să se în­trebe mai întîi, dacă lucrul convine sau nu regelui. Da aceea am spus că mă tem cum că nimeni n’are să facă caz prea mare din chestia împrumutului, ci toţi au sâ se mărginească să spue că era fatal să nu se poată contracta împrumutul în condiţii mai bune la momentul cînd s’a contrac­tat, dar că vina e a guvernului că nu l’a încheiat cu trei luni mai înainte. Or, aceasta este o atenuare şi cam­panii cu atenuări nu se pot duce. Se pare că bărbatul politic a că­ruia declaraţie am înregistrat-o aci ara perfectă dreptate. Să ştie că la Cameră d. Al. Mar­ghiloman a cerut actele relative la împrumut şi d-sa e cunoscut ca un orator foarte cumpătat şi foarte di­nastic. Impozitele Se schimbă insă chestia cînd este vorba de impozite. Asupra acestei chestiuni opoziţia va fi foarte ener­gică. Şi de astă dată junimiştii o vor lua înainte cu d. P. P. Carp în frunte. Nu va fi o campanie pe te­ma că nu trebue să se pue noul im­pozite, ci se vor combate impozitele pe care le propune guvernul ca fiind vexatorii, nedrepte şi neproductive. Opoziţia va susţine că în situaţia actuală se impune o remaniare, o reformă a întreg sistemului nostru de impozite. Ţara nu poate să stea mult sub apăsarea dezastroaselor condiţii în cari s’a făcut ultimul îm­prumut. Se impune ca să se creeze ast­fel de venituri în­cit creditul ţă­rei să fie imediat reabilitat și să se găsească cît mai grabnic sumele ne­cesare ca să se plătească noul îm­prumut. Și aci va­­interveni atacul direct la adresa d-lui general Manu, care este absolut incompetent să stea în fruntea departamentului finan­țelor. Cheltuelile O altă parte asupra căreia va in­sista mult opoziţia va fi aceea a cheltuelilor la cari se renunţă şi a cheltuelitor ce se fac. Intr’adevăr, mai ales asupra aces­tui din urmă punct sunt foarte multe de zis. Este imposibil să se suspende de odată toate lucrările proectate, intre cari unele sunt ne­cesare fără ca de aci să rezulte multe inconveniente şi mari pagube pentru stat. E o greşală mare să se suspende întreaga activitate din care rezultă progresul acestei ţări. Şi sunt, slavă Domnului, destule alte paragrafe din cari s’ar putea face serioase economii. Acesta este punctul pe care s’au pus să-l studieze serios doi din mem­brii opoziţiunei şi vor veni înaintea Camerei cu cifre ca să-şi susţie pă­rerea şi să demonstreze că se men­ţin în buget o mulţime de suma pentru sinecure şi tot soiul de lu­cruri nefolositoare. Disipa Se vorbeşte că s’ar fi descoperit pe la unele ministere un adevărat jaf ce se făcea cu averea publică. Se citează mai ales de la ministe­rul domeniilor lucruri ingrozitoare. Terenuri întregi de zeci de hec­tare, păduri şi bălţi sa Închiriau şi se exploatau fără ca să se ştie ceva de către minister. Toate şi acestea se făceau de anumiţi funcţionari. Se spune că s’a descoperit chiar un sat la gurile Dunărei­­ de care nici nu ştia administraţia şi locuitorii a­­cestuî sat făceau comerţ de peşte fără ca să plătească vre-o taxă, etc., etc. In sfirşit sint atitea lucruri, la mi­nisterul de domenii şi se practicau de ani de zile, în cît, dacă s’ar pu­tea face azi socoteala sumelor jefuite in ultimii ani, s’ar vedea că statul a fost păgubit de mai multe milioane. Cînd citim hoţiile descoperite în vasta şi nesftrşita Rusie ne minu­năm şi ne întrebăm: cum s’a putut să se petreacă asemenea lucruri într’un stat organizat? Ce să zicem cînd se descoperă ast­fel de hoţii în Romînia, care e numai o limbă de pămînt ? Avem să auzim lucruri nostima de tot la discuţia răspunsului la Mesaj. Vom vedea ce fel s’a admini­strat averea statului şi cît de rău a făcut ţărei politica urmată în cursul atîtor ani. Culeg. ■raNSS&gas. DIN STRÂMTATE Spania: autonomia economică şi fi­nanciară a Cataloniei Vineri, la Cameră, ministrul de fi­nanţe s’a declarat cu hotărire protivnic autonomiei economice şi financiare în Catalonia, căci statul nu poate să re­nunţe la drepturile sale asupra mate­riei impozabile. D-nul Silvela pare mai împăciuitor şi dispus a căuta o formulă de transacţie, fără a merge totuşi aşa de departe ca bazele unanim adoptate Vineri la Barcelona intr’o întrunire ge­nerală a corporaţiunilor, la care au a­­sistat episcopul, senatorii şi deputaţii regiunea. Italia, iarăşi Maffia Camera italiană, pe lingă chestiunea budgetului, se ocupă de cite­va zile şi de grava şi arzătoarea­ chestiune a Maf­­fiei. Şi se ocupă mult de această che­stiune, care e de o mare însemnătate pentru Sicilia, în urma gravităţei depo­­ziţiunilor martorilor în procesul Notar­­bartolo înaintea Gurţei cu juraţi din Milano. Deputatul socialist sicilian De Felice a pronunţat un discurs plin­ de amă­nunte senzaţionale asupra organizărei şi pu­terei Maffiei. Oficioşii afirmă că guvernul vede cu mulţumire această deşteptare a con­ştiinţei publice, comptind astfel a avea mai multă forţă pentru a stirpi din insulă această societate care apasă populaţiunea. El a supr­imat deja brigan­dajul in Sardinia, şi speră că va reuşi să se debaraseze de Maffia în Sicilia.

Next