Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)
1899-12-02 / nr. 3722
Anul XII — No. 3722. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAXIJ Abonamente Un an Şase luni Trei Ut*i In tii*ă . ... . . BO lei 15 lei 8 lei Ia fl';cS,inătate. . 50 „ 26 „ 13 „ IO bani fit toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechili bani 20 Ediţia de seară BIUOURILE ZIARULUI. ■ O. — S* rada Sărite d'a r — 1) TELEFON Joi 2 Decembrie 1899 DIRECTOR POLITIC EON ST. MIRILE Anunciuri Linia paginii IV Lei. m 0.50 b&g 2- „ Discuţia mesajului: discursul d-lui Ionescu Din cauza neglijenţei primăriei sintem lipsiţi de apă încă de alaltăieri. Pentru mersul motoarelor noastre ne este insă absolut trebuincioasă apa şi cu toate încercările făcute şi cu toată mijlocirea tuturor rezervoarelor noastre, nu putem apare decit cu cele mai mari dificultăţi. Sintem nevoiţi dar,pentru a nu face două tiragiuri, cari ar necesita timp îndoit şi consumare dubla de apă, să nu aparem şi azi decit în patru pagini. Dacă primăria se va ţine de cuvint şi ne va da apă în decursul zilei, vom apare în şase pagini, la ediţia de seara. Cerem dar scuze cititorilor noștri. finanţele la Cameră In momentele de faţă puţin ne interesează de ce se ceartă junimiştii cu conservatorii, ce visează d. Delavrancea şi de ce motive personale se conduce d. Xenopol ca să dea concursul său guvernului. Astea-s curat ca vorba romnului: Ţara piere de tătari şi baba se plimbă cu lăutari. Ruina economică a ţării şi proasta stare a finanţelor statului, iată ce ne îngrijeşte pe toţi, iată ce nu se poate vindeca chiar dacă d. Take Ionescu s’ar îmbrăţişa cu d. Carp sau dacă d-nii Delavrancea şi Xenopol s’ar reîntoarce sub şeima d-lui Sturdza. Una din învinuirile principale aduse parlamentarilor este că vorbesc mult și de toate fără să lucreze sau să isprăvească ceva. Nici odată o învinuire n’a putut fi mai legitim aplicată unui parlament ca celui actual, transformat într'o arenă de patimi, de pasiuni, de bîrfeli, de certuri meschine, de fraze goale şi nesfirşite. Afară de d. Costinescu care a consacrat aproape tot discursul său chestiunilor economice şi financiare, in colo toţî oratorii au tratat aceste chestiuni peste picior, în treacăt, în paranteză, par’că n’ar fi avut nici o importanţă. Din puţinul ce s’a spus în ceea ce trebuia să facă obiectul aproape exclusiv al discuţiilor, vom releva faptul cel mai important. Voia umplea, de sigur, de cea mai adîncă mirare pe cititori, afîrmînd că am descoperit o calitate la d. general Manu; dar trebue s’o afirm, n’am încotro. Ministrul de finanţe a fost de o mare sinceritate. —Fiindcă e naiv la culme, vor răspunde probabil cei ce-l cunosc de aproape Se poate. Puţin mă importă cauza cînd efectul îmi place şi îmi convine. D. general Manu a afirmat că pieţele străine «sînt sătule de împrumuturile noastre», că mari şi numeroase dificultăţi a întîmpinat pînă ce a reuşit să ne impuie însurşit umilinţa morală şi dezastrul material al celor 175 de milioane cu 7 şi mmn. la sută, plus obligaţia de a se trece într’un simplu prospect public incapacitatea noastră de a administra averea, plus încă condiţiile secrete prin cari ne robim pe vecie unul sindicat german. Iată ce Camera n’a relevat, iată ce-a trecut cu vederea, pe cînd ochii tuturor erau aţintiţi cu voluptate asupra fleacurilor îndrugate de atîţia oratori cari vorbeau frumos, negreşit, dar nu spuneau nimic de seamă, nimic care să se distingă de subiectele conversaţiilor de prin cafenelele mahalalelor. Intr’o frază usturătoare ca o mie de bice cu sfircul de meta’, într’o frază care ne-a adus grija în suflete şi roşeaţa pe obraz, d. general Manu a expus toată grozăvenia situaţiei. «Străinătatea e sătulă de împrumuturile noastre». Asta înseamnă că e în apetit de a ne mînca. Dacă nu vrea să ne mai dea este că crede că i-a sosit vremea să ne ceară. E prologul mezatului. Pînă azi am trăit din credite. Aproape toate budgetele s’au echilibrat cu credite. Toate lucrările s ai făcut cu credite. Ce păcat şi ce ruşine că nu există în toată Camera un singur reprezentant al poporului, care să tragă la răspundere pe autorii semi-seculari ai ruinei ţarei, pe acei ce prin nepriceperea, risipa şi neonestitatea lor ne-au condus pe cele mai josnice căi la cea mai umilitoare dintre perii ! Riscăm să ne sfirşim fără măcar să ne putem striga durerea acolo unde ne-a fost pregătită ea, în faţa băncei ministeriale ! I. Theodorescu. ■—....—-«-»---------DIN FUGA CONDEIULUI Voinicos, dar Iripos D-l Gogu Manu este un om ciudat aşa că niciodată nu este în situaţiune. Aşa cînd are funcţia de general face pe ministrul de finanţe, iar cînd este în funcţie de ministru face pe generalul. Dovadă : Cînd a fost numit comandant al unei diviziuni în timpul războiului pentru independenţă, a făcut pe ministrul de finanţe, adică a făcut socoteală şi a găsit că îl va fi cu mai mult profit dacă o va lua la sănătoasa , iar acuma cînd e ministru de finanţe, în loc să facă socoteală se repede ca un uliu asupra junimiştilor şi a presei. Don general Manu a ajuns un fel de Eremia. Vax. COTIDIAN E GENERALUL Pretinsul general Manu este un „pretins“ in toată puterea cuvîntului şi pe toată linia. In adevăr, d-sa este pretins general, pretins financiar, pretins om politic, pretins, pretins şi iar pretins. In şedinţa de alaltăeri a Camerei d-sa a lansat o vorbă: «Ce, dacă n’am fost bancher nu pot fi ministru de finanţe *?“ D. general se inşală. Cu d-sa nu e vorba că n’a fost bancher, ci e vorba că n’are... aptitudini. Uite, d-sa putea fi o viaţă întreagă bancher şi tot un prost ministru de finanţe ar fi fost! NABABUL Trebuie să recunoaştem că Nababul a fost foarte moderat în discursul rostit in Cameră. Pe cit generalul Manu a fost de agresiv şi de ostil junimiştilor, pe atîta primul-ministru a fost moderat, împăciuitor şi cu duhul blîndeţei. Punem această notă bună la purtarea omului căruia timp de 6 luni i-am pus numai note rele. Numai de nu și-ar mai da în petec ca la Slatina. . .*. - -» . - Stop. Războiul anglo-african Generalul Kur Schalk Burger, care a luat comanda generală a forțelor transvaaliene in locul lui Joubert, a Hat greu bolnav. FortificaţiîIsu şPspa De două zile suferim de sete şi întreaga activitate industriala a Capitalei este oprită pentru că... a căzut prea multă zăpadă in Dîmboviţa, şi pentru că nu s’au luat măsuri să nu îngheţe filtrele. Lăsind la o parte neglijenţa şi neprevederea actualilor edili ai Bucureştilor, trebue să admirăm planul general, concepţia genială a acelora cari ne-au înzestrat cu apă şi ne expun să murim de sete !... Şi să se ia in seamă că suntem un oraş fortificat, că ne numim cetatea Bucureştilor şi,toate aceste fortificaţii nu fac două parale, deoarece înainte de toate strategicii noştri nu s’au gîndit că este nevoe de a prevedea şi alimentarea cu apă a unui oraş asediat. Dacă această eventualitate s’ar întimpla, ce ar fi mai uşor" 'duşmanului ca sa abată din calea’! Dîmboviţa ori să’i pună stăvili, .şi în acest caz capitala ţârei poate fi redusă la capitulare prin sete. Te poţi aproviziona cu hrană cît pofteşti, apa insă nu este in cazul acesta. Intimplarea ingheţărei filtrelor şi a potmolirei Dîmboviţei cu zăpadă, ne dă o ideie despre inteligenţa cu care se fac lucrările mari la noi şi cum se pune carul înaintea boilor. Am făcut fortificaţii cheltuind sute de milioane, dar am neglijat să facem înainte de aceasta ca cetatea fortificată să fie înzestrată cu apă şi pe timpuri critice. La noi însă toate silit astfel, şi bucureştenii cari sufăr acum de sete, pot să se gîndească cu teroare la cazul cînd orașul lor ar fi asediat Sfinx Conservatorii şi presa Timp de o jumătate an conservatorii de la guvern au contrafăcut pe democraţii, pe liberalii, pe oamenii cari respectă toate libertăţile publice ; timp de o jumătate an n’au suflat ,şi au făcut pe morţi. Insă acest sacrificiu impus instinctelor vechilor conservatori nu putea să dureze. In şedinţa de alaltăeri a Camerei de general Manu încălzindu-se şi-a pierdut sărita şi a uitat consemnul, motanulşi-a lepădat rasa, călugărului şi a apărut în toată nuditatea lui reacţionară aşa cum l’am apucat, aşa cum au fost şi sunt toţi conservatorii de la descălicătoare. Generalul Manu, vorbind de presa opoziţionistă care l-a atacat pe chestia împrumutului, a zis : „De o presă oarecare puţin îmi pasă, o las să latre!“ Iată ciocoiul! Acesta este prototipul conservatorului român duşman al tuturor libertăţilor publice, duşman al Constituţiunei, duşman al emancipăreî omeneşti, duşman a toată propăşirea făcută de poporul romînesc în timp de 40 de ani. Cînd conservatorii s'or mai întări puţin, atunci vor vedea generaţiile prezente ce însemnează conservatorii. Bragoş — —-------------------------------------- Ultima sforţare Guvernul, simţindu-şi slăbiciunea, a hotărît ca cu prilejul dezbaterilor asupra Adresei să pună în linie tot ce are ca oameni de tribună; de aceea am văzut perindîndu-se la tribună toţi guvernamentalii capabili de a vorbi, toţi recruţii, toţi veteranii, toţi miniştrii. Este destul să arătăm că au vorbit d-nii Filipescu, Panu, Ionel Grădișteanu, N. Xenopolu, Barbu Delavrancea, Gr. Cantacuzino, general Manu, Ion Lahovary, Take Ionescu, pentru a răspunde d-nilor Ionel Brătianu, Petre Carp, C. Arion și Alex. Marghiloman. Guvernul a voit să biruiască cu numărul, a voit să facă impresie, a voit să dovedească că are cine să-l apere, că are oratori și talente. De cît, cine vrea prea mult vrea prost, căci tocmai acest exces a făcut o dovadă în potriva guvernului: din momentul în care majoritatea a fost nevoită să opue 9 oratori spre a răspunde la 4 opoziţionişti, aceasta dovedeşte că guvernului nu i-a mers aşa neted. Apoi, întrucît numărul poate fi o dovadă? Din momentul în care guvernul a făcut alegerile pe dezbrăcatele şi pe împuşcatele şi din momentul în care în Cameră n’au intrat decît 10 opozanţi faţă de 178 guvernamentali, era natural ca aceştia să poată da 9 oratori contra 4. Acolo, însă, unde slăbiciunea fenomenală a regimului se va dovedi, va fi în Senat. In Senat guvernul are, de asemenea, o formidabilă majoritate, de cît... cine va lua cuvîntul ca să-l apere ? Cu inevitabilul şi eternul domn Tocilescu a ajuns lucrul halima, cu d-l Vâcărescu lucrul devine neserios, cu d-l Mişu Cornea prea ne transportăm la palatul justiţiei. Cine, dar, va apăra guvernul în Senat? Poate că se va milostivi d-l senator Codrescu de la Botoşani! Cerber Războiul anglo-african Colonelul englez N. Stopford, comandantul batalionului al doilea de guarzi, ucis de buri in lupta de Ungă Modderriver. CARNETUL MEU Căsătoriile militarilor Pe biroul Senatului s’a depus de către generalul Lahovary, ministru de razboiu, un nou proect de Lege relativ la căsătoriile militarilor. Nu ne vom ocupa de legea in sine, căci nu este locul aici de a o discuta. E vorba numai de un singur paragraf in care se impune ofiţerilor de la sub-locotenent la general, ca să ceară autorizaţiune de a se căsători şi că pentru aceasta trebue să se inainteze ministerului între alte acte, şi acela al moralitaţei viitoarei soţii. Ministerul de razboiu are dreptul de a refuza autorizaţiunea căsătoriei pe motiv că soţia este imorală. Acum inchipuiţi-vă un ofiţer superior, un general care are de scrutat moralitatea atâtor inferiori ai săi, care este judecător la tribunalele militare, membru in consiliile de reformă, arbitru al onoarei camarazilor săi şi care când este vorba să judece moralitatea nevestei ce voeşte să ia, a unei civile, trebue să se adreseze ministerului de razboiu! Nu ’i de ajuns că disciplina militară se amestecă şi in chestii de familie, că este interzis ofiţerului a se căsătorii înainte de 25 de ani, că ’i se cere o dată cu un venit oarecare, apoiî se impune această autorizafiune, care este o umilire şi pentru el şi pentru viitoarea lui soţie, şi care amestecă viaţa militară cu cea civilă. Şi apoi cine nu ştie, că înainte ca o căsnicie să ajungii înaintea ministrului de razboiu, ea se contractează intre familiile viitorilor soţi, aşa că o lipsă de autorizaţiune pentru imoralitatea soţiei— refuzată cine ştie graţie căror intrigi, de un ministru moş teacă ar arunca ruşine asupra întregi familii. Măsura aceasta noi credem că este odioasă, idioată, ridicolă şi arbitrară şi de aceea săntem siguri... că va rămâne in legea d -lui general Lahovary, C. M. Suprimarea gradaţiilor profesorilor Ştirea dată de unele ziare cum că guvernul ar fi decis să suprime gradaţiile profesorilor a produs o emoţiune colosală in corpul profesoral. Drept să spunem, nouă nu ne vine a crede ca această ştire să fie întemeiată, cu toate că atitudinea presei guvernamentale e din cele mai îngrijitoare. Nici un ziar guvernamental n’a relevat ştirea, nici o dezminţire nu s’a dat. Pentru noi insă, cari cunoaştem moravurile acestei prese, moravuri pe cari le-am denunţat şi mai deunăzi, sprijiniţi pe fapte irecuzabile, această tăcere e semnificativă. Dacă guvernul ar fi avut de gind să comită şi această revoltătoare enormitate, ziarele lui ar fi dezminţit faptul, după cum au dezminţit şi pe acela al creărei de noi impozite tocmai cînd d. general Manu pregătea proiectul de lege al taxei de cinci la sută asupra lefurilor slujbaşilor publici şi particulari. Dacă presa guvernamentală ar dezminţi !... ar fi, în adevăr, foarte probabil că gradaţiile profesorilor sunt în cea mai mare primejdie. Fiindcă nu dezminte, prin urmare afirmă prin tăcere, ziarele oficioase ne dau speranţe. Dar să lăsăm astea şi să venim la chestia insăşî. Să vedem dacă guvernul poate atinge gradaţiile profesorilor. * Ce însemnează gradaţia ? Este ea o favoare, o sporire de leafă ordinară, ca aceea care se face îndeobşte cînd finanţele statului merg bine intr’o ţară bogată *?' Nil Gradaţia este un drept absolut al profesorior, şi ceaa ce este de mirare e că guvernele au intirziat atit ea s’o înfiinţeze. Gradaţia nu e propriu zis un spor de leafă, ci ceva echivalent cu avansările din cele-l’alte categorii de slujbe. Dacă s’ar stabili că un sub-locotenent va muri in gradul lui, fără să mai inainteze vre-o dată, nimeni n’ar mai îmbrăţişa cariera armelor. Dacă s’ar stabili că nici un substitut nu va mai putea înainta, nimeni nu s’ar mai face magistrat. In toate slujbele statului, principiul inaintăreî este constant şi universal. Nici nu se poate altfel. Prin înaintarea in virstă slujbaşul se perfecţionează în ramura lui şi în acelaşi timp îşi îngreuiază traiul. Însurătoarea, copiii, dezvoltarea tuturor necesităţilor, implică de la sine un spor de leafă. Acest spor se dă prin înaintarea după vechime şi merit. Orice întreprinde omul în viaţă, merge in mod normal de la mic la mare. Negoţ, agricultură, industrie, slujbă publică sau privată, totul repauzează pe acest principii, pe această speranţă, că scurgerea vreunei va aduce cu dinsa un spor de beneficii sau de leafă. * Singuri profesorii făceau excepţie de la această regulă pe care am putea-o numi naturală. Era o vreme cînd profesorul n’avea nici o speranţă că leafa ii va spori. Cu ce începea cu aceea treimea să ajungă pînă la moarte. Şi cu toate astea nu există un stat un corp de slujbaşi mai folositori naţiune, un corp de slujbaşi cari să contribuie mai mult, prin munca lor, la prosperitatea materială, morală şi intelectuală a patriei. Felul acestei slujbe făcea imposibilă înaintarea. Avem patru categorii de profesori : primari rurali, primari urbani, secundari şi superiori. Această gradaţie nu făcea posibilă înaintarea, căci pentru fiecare categorie se cereau alte studii şi alte condiţiuni. Nu era posibil ca un profesor primar să avanseze în grad la şcoala primară de oraş, pe urmă la liceu şi apoi la universitate. Aceste categorii, deşi aparţinînd aceleiaşi ramure, erau categorii închise. De la una la alta nu se putea trece cu nici un chip. Ce era de făcut? Profesorii singuri nu puteau fi condamnaţi la această stare pe loc care făcea că bătrinul după treizeci de ani de serviciu era plătit ca şi adolescentul care începea. De aceea s’a admis, formamente, principiul inaintăreî pe loc, adică a sporire! graduate a lefei fără sporirea gradului, a inaintăreî de fapt fără să Se şi in formă. Gradaţia lefurilor corespunde deci cu înaintarea în cele-l’alte ramuri de slujbaşi, cu înaintarea in grad. După cum sub-locotenentul devine locotenent, căpitan, etc., după cum substitutul devine procuror, judecător de instrucţie, etc., profesorul devine vechim de o gradaţie, de două, de trei, de patru, la fiecare categorie de vechime luînd un plus de 15 la sută, cu reţinere de 10 asupra întregei sume. Prin urmare gradaţia find un drept cîştigat prin lege, este intangibilă şi ireductibilă. * Principiul acesta e chiar superior inaintărea in grad, căci el permite slujbaşului o perfecţionare indefinită. In Franţa, dacă nu mă înşel, el fusese propus odată pentru judecătorii de pace, procurorii şi judecătorii de instrucţie. Pentru a forma perfecţi magistraţi in aceste grade atit de grele, era vorba să se imobilizeze in ele aceleaşi persoane, înaintindu-Ie pe loc, adică servindu-le leafa gradelor superioare la cari puteai. înainta, prin mijlocirea unuî spor periodic de atita la sută. A lua profesorului sgradaţia cîştigată, este absolut identic cu a lua colonelului leafa actuală şi a-î servi leafi de căpitan, membrului de la Casaţie a-i servi leafa de membru de tribunal. Şi incă identitatea n’are absolută, căci aceştia din urmă perzind leafa ar răminea cel puţin cu prestigiul gradului, ceea ce nu s’ar întimpla cu profesorii. Dacă guvernul vrea să comită această monstruoasă nedreptate de a lovi în drepturile cîştigate, trebue s’o comită egal pentru toţi. Dacă vrea să retrogadeze pe profesori in lefuri, atunci trebue să retrogradeze, proporţional, pe toţi slujbaşii statului. Altmintrelea va săvirşi un furt şi un brigandagiu ordinar, faţă de care orice rezistenţă din partea profesorilor e nu numai permisă, dar legitimă. Conservatorii ar comite, în cazul acesta, lin atentat la proprietate, căci gradaţia este proprietatea profesorilor, şi ca atare, transformindu-se in simpli anarhişti sau briganzi, ei ar justifica orice fel de rezistenţă din partea legitimilor posesori. Şi nici măcar reducerea gradaţiilor nu se poate face, căci sporul de leafă pe care-l are profesorul după treizeci de ani de slujbă, e foarte inferior sporului obţinut de slujbaşi prin înaintare în alte ramuri, după acelaşi teremen de serviciu. Unde mai punem că a reduce lefurile brusc de la 500 de lei pe lună la 300, ar fi ruina desăvirşită a atîtor familii.* De aceea nu ne vine a crede că guvernul va comite o asemenea enormitate. Nu doar că n’ar fi capabil, dar fiindcă știe că ea ar da naștere la tulburări așa de grave in cit are spulberat de la putere ca un paid. Index. DIN STRĂINĂTATE Sultanul şi Germania Despre acordarea concesiunei liniei ferate Bagdad din partea sultanului către o grupă germană şi încă pe deasupra cu avantajul unei însemnate garanţii pro kilometru, pe cînd erau oferte pentru construirea drumului de fier fără nici un fel de garanţie, se exprimă in «Times» părerea că lucrul principal pentru sultan, care probabil n’a călătorit încă nici odată pe o cale ferată şi n’a văzut încă nici odată un drum de fier în ţara luî, este de sigur acela de a construi linii strategice cari să fie în afară de zona unor fiate duşmane. Că societatea germană, în ciuda garanţiei pro kilometru şi altor dificultăţi, a triumfat, este o dovadă palpabilă despre influenţa politică a Germaniei la Constantinopole. In Englitera se va regreta de sigur că o linie, care de o jumătate de secol a fost suggerată din partea englezilor, a căzut in mina unei alte puteri şi, dacă ar fi să tragem concluziuni după linia anatolică existentă, este indoios dacă Asia mică va cîştiga mult pe urma ei, dar în tot cazul tot e satisfăcător lucru că orice învestire de capital german în această ţară constitue o îngreunare pentru agresiuni viitoare ruseşti. DIotatura In Alsacia-Lorena Socialiştii din Camera bavareză au depus o moţiune prin care se invita guvernul să ridice în Consiliul federal chestiunea dictaturei în Alsacia-Lorena şi să ceară desfiinţarea ei. Preşedintele consiliului de miniştri, d. de Crailsheim, a respins această moțiune, deoarece după dinsul Camera bavareză nu are să se ocupe de oast-