Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)
1899-12-04 / nr. 3724
Simbătă 4 Decembrie 1899 A doua zi, cadavrul lui fu găsist străpuns de douăzeci şi şase de lovituri de pumnal, lingă un pod, la eşirea unui tunel. Ancheta poliţiei stabili că asasinii — cari trebuiai să fie douî—pătrunseseră in cursul drumului în cupeul ocupat de d. Notarbartolo, loviseră victima, al cărei singe țişnise pe perne, pe scinduri şi pe perdele; odată moartea constatată, ei deschiseră portiera şi aruncaseră corpul afară, la ieşirea tunelului, pe cind trenul trecea peste un riu ; dar cadavrul nu căzu in apă şi fu găsit pe costiş. După ce au făcut aceasta asasinii au spălat petele de singe de pe perne cu apă, apoi au eşit din compartiment înainte de oprirea trenului la staţia cea mai apropiată. I se luase d-lui Notarbartolo portofoliul şi ceasornicul pentru a face să se crează că furtul fusese mobilul crimei. Dar ancheta nu permise a se opri cineva la această explicaţie, ci din potrivă arăta că era vorba de o răzbunare. Dar ce fel de răzbunare putuse oare să-şi atragă d. Notarbartale, mare moşier, om foarte cinstit, respectat de toată lumea ? Autorităţile judecătoreşti căpătară in curind convingerea că crima era în legătură cu situația victimei la Banca Siciliei. Puseră mai întiiu mina pe un oarecare Fontana, om capabil de orîce, unul din cei mai periculoși afiliați ai Mafiei. Un martor declara că il văzuse ureindu-se in drum intr’un compartiment ocupat de d. Notarbartolo, dar Fontana izbuti să demonstreze că el era la Tunis in ajunul crimei şi că cu două zile după comiterea ei era încă acolo. Ii se dete drumul, cu atit maî mult că cincî-zecî de inşi veniseră, unii după alţii, să mărturească in favoarea lui. Justiţia arestase, pe de altă parte, pe conductorul trenului în care fusese comisă crima şi pe un frinar, acuzaţi de participare sau cel puţin de complicitate. Dar nu reuşea să’şi ajungă ţinta. Erau în fiecare zi, de şease ani, nuoî piedici, nuoî povestiri contradictorii, nuoî depoziţiunî recunoscute false. Cind credeau că au in sfirşit un indiciu serios şi precis, îl vedeau deodată dispărind şi dintr’o mulţime de prezumnţiuni cari păreau evidente nu izbuteau să obţie nici o probă. Toate acestea proveniau de acolo că poliţişti, magistraţi, autorităţi locale, funcţionari, martori ai acuzărei, erau, unii ,după alţii, îngroziţi de ameninţările Mafiei, peste noapte toţi aduceau la instrucţie nişte aserţiuni contrazicătoare, faceau să dispară acte şi fabricau niţele. Un martor se afla în tren în momentul Crimei; văzu un corp căzînd din portiera unui vagon de alături, din care puţin după aceea ieşi un amploiat al drumului de fier, cu o şapcă cu cozoroc în cap. El povesti acest lucru la citîva prieteni. Un afiliat al Mafiei il abordă puţin timp după aceea într’o stradă din Palermo, şi il sfătui să se arate mai puţin vorbăreţ pe viitor. Cell’alt înţelese "şi nu mai suflă un cuvînt. Un alt martor îl văzuse pe Fontana urcindu-se in compartimentul d-lui Notarbartolo: înaintea mai multor persoane el făcuse în această privinţă o declaraţiune formală. Dar cind trebui să răspunză la judecătorul de instrucţie, pretinse că nu mai cunoaşte pe criminal. In intervalul de la prima declaraţie şi pină la chemarea la judecătorul de instrucţie un afiliat al Mafiei îi trimisese o înştiinţare utilă. El îşi tăgăduia spusele precedente pentru a nu se expune la răzbunarea teribilei asociaţiuni. Funcţionarii nu-şî înţelegeau nici ei maî bine datoria şi nu aratau mai mult curaj decit particularii. Delegaţi ai siguranţei generale falsificară nişte procese-verbale, introducind, după somaţiunile Mafiei, nişte date şi indicaţiuni imaginare. Procurorul general din Palermo, care voia să-şi ia in serios rolul său de magistrat şi care se aruncase cu bravură pe urma vinovaţilor, fu strămutat fara veste şi fără nici un motiv care să se fi putut mărturisi. Opera justiţiei era astfel cu desăvirşire paralizată. Mafia trebuie să fi avit braţul destul de lung pentru a obţine de la ministrul justiţiei nişte strămutări aşa de oportune. Căutinduse bine se descoperi in cele din urmă in toate aceste şurupuri mina deputatului Palîzzolo, un coleg al d-lui Crispi, reprezentant al poporului, ca şi dinsul pentru Palermo. D. Palîzzolo avusese cu Banca Siciliei nişte relaţiuni nu tocmai regulate, de soiul acelora pe cari d. Crispi le întreţinea odinioară cu Banca Italiei şi cu Banca Neapolei. Cind cinstitul d. Notarbartolo îşi vini nasul in afacerile marelui stabiliment financiar sicilian, descoperi aceste neregularităţî şi dete de ştire d-lui Palazzolo că înţelegea să puie în sarcina fiecăruia responsabilităţile cuvenite. D. Palîzzolo insă e unul din personajele importante ale Mafiei, şi dovada despre aceasta este, s’ar putea zice, faptul că este deputat sicilian. Din ziua aceea viaţa inspectorului de Stat fu armeninţata. Palîzzolo se înţelese cu unul sau douî «oameni de mină» din asociaţie. Fontana fu expediat din Tunis la Palermo—nume decit o călătorie de douăzeci şi patru de ore — şi lovitura fu făcută, crima fu săvirşită in condiţiunile pe cari le-am povestit. Palîzzolo se credea, de altminteri, cu atit maî bine acoperit, cu cit el băgase la chestura din Palermo, adică in capul serviciului poliţiei locale un om care ii era cu totul devotat şi care probabil aparţine el însuşi Mafiei. De aceea nu trebue să ne mirăm dacă mandatele justiţiei erau rău executate sau’nu erau de loc executate, dacă perchiziţiile nu dedeau nici un rezultat, dacă ancheta chestorului era dirijată asupra unei urme false. Totuşi afacerea sfirşise prin a face mai mult sgomotîn peninsulă de cit ar fi dorit-o d. Panzzolo şi complicii săi. Într’o zi guvernul se văzu silit să se ocupe de ea şi să lămurească la lumina zilei această dramă asupra căreia, de şase ani, întunerecul se îngrămădea mereu şi devenea din ce în ce mai des. A însărcinat parchetul din Milano, care este in afară de reionul de acţiune al Mafiei, ca să instruiască asupra asasinatului d-lui Notarbartolo. Ramificaţiile fură repede găsite atunci, asasinii cum şi complicii lor fură descoperiţi. Procesul se judecă acuma înaintea curţei cu juraţi a marelui oraş brabardez. Iată care a fost depoziţia fiului victimei chiar, care este oticer de marină: «A doua zi după asasinatul tatălui meu, am început o anchetă personală care mî-a ocupat momentele mele libere timp de citîva ani de zile. Am ajuns la convingerea absolută că tatămeil a fost asasinat de Fontana din porunca d-lui Palazzolo, membru al parlamentului. «Fontana a dovedit că era la Tunis in ajunul crimei. rEste adevărat, dar din Tunis se ajunge în Sicilia in douăzeci şi patru de ore. Fontana a făcut aceastăcălătorie şi s’a reîntors chiar in noaptea crimei. Cit despre deputatul Palazzolo, el ura pe tatăl meu, care denunţase speculaţiile lui incorecte cu Banca Siciliei, şi se temea să vază pe tata-meu ajungind în curînd la direcţia acestui institut. Palazzolo şi Fontana,"afiliatî ai Mafiei, au fost ajutaţi în executarea crimei lor de doi amploiaţi ai drumului de fier, membri asemenea ai Mafiei şi cari acuma se află singuri pe banca acuzaţilor. Ceea ce declar aci, toată lumea o ştie în Palermo, dar nimeni nu îndrăzneşte să vorbească, pentru că la toţi le e frică de Mafia», îşi poate închipui oricine, ce impresie a trebuit să aibă această depoziţie după multe altele, ai căror autori nu se mai simt in siguranţă nici in Milano nici in Palermo contra represaliilor Mafiei. Din două sute de martori nu sunt douăzeci cari să fie dispuşi să vorbească franc. Unii depun contrar celor ce au zis la instrucţie, cei-l’alţi se prefac a nu ’şi mai aduce aminte că au fost interogaţi de judecătorul de instrucţie. Aşa că lumea se întreabă dacă aşa sinii d-lui Notarbartolo n’au să fie achitați din lipsă de probe pe cari cei ce ie posedă refuză să le procure. 2 IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Mama Sínt doi copilaşi, Chiţibuş dragă, doi îngeraşi.... orfani. Ieri i-am revăzut, dar cit de schimbaţi! Ochii lor albaştri fită dată mereu zîmbitori, acum sínt atit de melancolici ! Ce nepotrivită e melancolia la copii şi cum îţi mai vine a plînge, cind vezi un copil cu faţa palidă şi ochii trişti. Le-am mîngăiat buclele negre, i-am sărutat şi i-am întrebat de ce sînt mîhniţî şi nu se mai joacă ca altă dată... ....—Dacă nu mai vine mămiţa....—Şi lacrămi calde căzură din ochii lor azurii- Au prins, au plîns şi numai întru tirziu se luară de mînă şi plecară. Se duc, drăguţii, dar acasă nu mai aşteaptă mama lor, să-î ia şi să-î sărute cu drag. Sărmanii micuţi, lipsiţi de mamă, lipsiţi de dragostea ei, lipsiţi de tot ce-i mai sfînt în lume! Am rămas uîtîndu-mă pe urma lor.. ...Aşa de miei şi ştiu deja ce-i suferinţa! O, eu sint tare fericită şi de ce oare m’oi fi plîngînd că sufăr ? Poate fi suferinţă în inima ta, cind ai o mamă bună şi dragă, pe cită vreme atîţia sint lipsiţi de ea ? O, ci o iubesc şi ci mă simt de fericită ! Una în faţa altsea citim sau lucrăm şi adesea o surprind cu ochii aţintiţi asupra mea şi un smnis ii flutură pe buze. Mă uit şi eu la ea, la ochii vecinie visători şi cit de dragă-mi e ! Mă scol, o mingii, îi caut firele argintii, te scot la iveală şi... mfle, dacă ii zic că o să fie maî frumoasă cu părul alb, alb de tot, şi că atunci o s’o iubesc maî mult. O, mamă, mamă, ori cum ai fi, tu tot frumoasă eşti pentru mine..., inima-ţi are toată frumuseţea, pe care o răspîndeşte şi pe chipu-ţi blind. Mă uit după tine, îţi urmăresc toate mişcările şi din ce în ce simt că te iubesc maî mult. Ce deosebire între tine şi celel’ate femeî-mame, cari nu vor a şti de copiii lor şi cari bucuros proferă o noapte la masa verde unei seri în mijlocul copilaşilor ; şi la urechile cărora sună maî plăcut şi mai atrăgător : „Popa, fantele, etc.,“ de cit gingaşul gingăvit al micuţilor. Tu n’aî fost aşa ! Pe cind eram mici tu niciodată nu ne lăsai singuri şi nici pe mîna servitoarelor. Tu, numai tu ne-ai crescut şi de aceea zîmbeşti cu mulţumire, cind ne vezi mari cit şi tine. Mamă, iubita mea mamă, mi-aduc aminte cum de zece ori pe noapte veneai la noi, ne priveai, ne ascultai respiraţia şi de cîte ori nu m’am deşteptat sub un sărut de al tău! încetişor deschideam ochii şi te vedeam pe tine, îţi vedeam dulcea’ţi faţă aplecată spre mine. Te luam de gît, te sărutam şi cu mîna mea într’ale tale adormeam iar, adormeam fericită ştiindu-te pe tine aproape. Acuma...... cînd sînt mare, tu tot aşa eşti, firea ta blinda a rămas aceeaşi, frtuntea ţî-e tot senină, dar privirea ţi-e mai tristă şi adesea surprind o lacrimă tremurlnd pe genele frumoşilor tăi ochi. Tu te îngrijeşti de noi, ţî-e frică de cele ce va întîmpina în haosul zis — lume, —dar n’avea grije, vom şti a lupta. De ce nu pot, mamă, să te văd rîz'nd mereu, mereu, mereu ? ! Mady-Cora, cutate toate cu mult gust artistic. Ne oprim mai cu seamă la unul dintr’însele, care HF8 jur împrejur calendarul în mic pentru tot anul şi care într’o formă plăcută, corespunde şi unei necesităţi practice. Nu putem recomanda îndestul publicului nostru, Calendarele Soceca, cari se disting intr’un mod atit de favorabil de cele-1’alte calendare din multe puncte de vedere. - »■«■«■BeaBBiBBgo—-— ■ — Teatre şi petreceri —Astă-seară la teatrul Naţional se cîntă Aida de Verdi cu celebrul tenor d. Dumitrescu în Radanves. —Astă-seară la teatrul Lyric se dă Carmen de Bizet cu d-na Elena Theodorini, d-ra Aura Theodorini şi cu noul tenor d. Irchierdo. — Simbătă se dă la teatrul Naţional Medea de Legouvé cu d-ra Bărsescu. Duminică 5 Decembrie va avea loc în Sala „Aurora“ o mare serată dansantă, organizată de un grup de lucrători tipografi, muzica militară va distra pe onor, vizitatori cu cele mai nouă arii de dans. Iată și programul: La ora 8 și jum. seara se va deschide serata care va dura pină la ora 5 dimineaţa. Intre pauze vor fi maî multe distracţiuni rezervate oncr. vizitatori. Intrări comice şi parodii, recitări de poezii, monoloage, cîntece, etc. La această serată vor da binevoitorul lor concurs artiştii Theo Lucheni (Omul cu pelea de fier) și Al. Harisson (clown). Aventurile unui negru, jarodie comică, executată de 2 august: Toni Barker și Georges Krottipp. Mare cotilion. La ora 12 primele dansatoare vor fi medaliate. —Tot Duminică 5 Decembrie 1899 va avea loc în salonul „Concordia“ o mare distracie familială, organizata în folosul secţiunei zioniste „Rabi A’Kiva“, cu concursul întregei trupe L. Kanner. Se vor reprezenta diferite bucăţi alese cu un program zionist numai pentru familii. Societatea „Resis Duas“ va da în seara de 6 Decembrie în sala Băilor Eforiei o serată cu concert în profilul şcoalei din Dudeşti. — Marţi 14 Decembrie 1899 va da în palatul Ateneului un concert baritonul N. Corfescu, cu bine-voitorul concurs al d-lor S. Gillardini, primul violonist al Operei române, şi Teodor Fuchs, pianist. — In salonul Liedertafel se va da Marţi 28 Decembrie 1899 un concert organizat de domnul G. Antonescu, violoncelist. —Joi, 16 Decembrie se dă la Ateneu un mare concert de către d. I. V. Tassu violonist, absolvent al Institutului Naţional de tinerii orbi din Paris care a făcut serioase studii cu mai mulţi profesori particulari de la conservator.___ CĂRŢI şi REVISTE De un şir lung de ani librăria Soceca publică în stabilimentul său de arte grafice Calendarul bloc sub titlul Calendar Soceca schimbînd mai pe fiecare an, forma şi desemnul cartonului care înconjoară calendarul. Meritul stabilimentului Soceca e cu atit mai mare cu cit toate producţiunile sale grafice sunt lucrări originale executate chiar în atelierele sale şi totuşi mai frumoase de cit cele importate din străinătate cu cari se fălesc încă mulţi editori la noi în ţară. Nu numai ca executare, dar şi ca conţinut Calendarul Soceca are singurul avantagiul de a arăta datele astronomice, ca răsăritul şi apusul soarelui, razele lunei, eclipsele, etc , calculate dinadins pentru timpul Bucureştilor, iar nu copiate cu aproximaţie după calendare străine. Anul acesta Calendarele Soceci se oferă în 4 forme deosebite, concepute şi exe 8SEMENTO — Vineri 3 Decembrie 1899 — — Şedinţă la Cameră şi Senat. — Idem la consiliul permanent al instrucţiei. Spectacole Teatrul Naţional. — Ai dat cu d. Dimitrescu. Teatrul Lyric. — Carmen, cu d-na şi d-ra Theodorini. Alte spectacole Circul Sidoli. — In fie-care seară reprezentaţii din cele maî alese. Sala Mitică Georgescu. — In fiecare seară teatru de varietăţi. Sala Bristol. — Concert de orchestră. Marele Cafe. Edison (fostul teatru Hugo).—In fiecare seară mare concert de orchestră sub conducerea d lui Ed. Will. Strauss. Café Boulevard. — In fiecare seară concert de orchestră sub conducerea d-lui D Weinberger. oprită. „Ziarele din Capitală n’au sosit !“ auziat pretutindeni, ceea ce dovedeşte cit de bine a pătruns „a patra putere in stat“ prin mulţime, care era nerăbdătoarea să afle noutăţi de senzţie. Trompetele ce rasunau din toate părţile aminteau fiecăruia că e zi de sărbătoare. Companii de soldaţi se ndreptau înspre catedrala Sf. Niculai, unde în prezenţa autorităţilor civile şi militare s’a oficiat un Te-deum. La orele 11, parada se sfârşise şi o dată cu publicul, armata se reîntoarse în sunetele muzicei. Mult necaz aveau bieţii soldaţi: să meargă în pas aliniat, pe un teren, unde trebuia să te căzneşti mult ca să Scoţî piciorul de la adîncime. După amează, strada Domnească şi piaţa Regală aveau un aspect cu totul deosebit. Şire de sănii străbăteau în sens opus lungimea străzeî bombardîndu-se reciproc cu ghiulele de zăpadă — în amintirea măreţei lupte de la Plevna. Răsuna strada de hohotele mulţime! ce se războia cu bulgări de omăt , cari hohote amestecate cu zîngănitul clopotelor făceau un zgomot asurzitor. Această „bătaie cu zăpadă“ atrase o mulţime de curioşi, cari aclamau pe cel ce nimerea mai bine cu bulgărul în capul adversarului. Desigur că această distracție unică în felul ei, va continua să distreze gratuit pe gălățeni. TEATRALE. — Duminică seara, ansamblul actorilor vienezi a reprezentat pentru prima oară: Im Pavilion (Le parfum), farsă în 3 acte de Valabregue. De prisos să mai amintesc de talentata Lou Brion şi de talentaţii Rosé, Schnitz Kröning şi Hugo. Piesa a avut un strălucit succes, făcînd să ridă mult pe puţicul public din sală. Reprezentaţiile operei italiene vor avea loc în sala teatrului „Alcazar“ şi nu „Papadopol“, cum s-a anunţat la început. UN NOU CLUB. Tinerimea comercială din oraşul nostru, urmînd exemplul fondatorilor clubului „Intim“, inaugurat deja de 2 luni, au pus bazele unui club numit „Fidelitas“ instalat deasupra cafenelei comerciale din faţa Parcului Municipal, în saloanele fostului club conservator. Clubul posedă o bibiotecă, se citesc reviste, ziare şi alte publicaţiunî în limbile moderne. In cursul ernei clubul va da citeva serate. Jocul de cărţi în localul clubului e cu desăvîrşire oprit. Pină acuma s'au înscris un număr mare de membri. — Ignis. RIMOARA — De la coresp. noştri particulari— GALAŢI ZIUA DE DUMINICA. — Viscolul de Simbătă noapte pregătise o mare surprindere pentru a doua zi dimineaţa. De mult nu s’a maî pomenit atîta zăpadă — peste 2 mori înălţime in unele locuri—în oraşul nostru. Casele oamenilor erau complect baricadate, — numerau asudînd bieţii oameni pină să-şi facă o ieşire în stradă care era o cîrapie de zăpadă. De cu noapte s’a prevăzut că trenurile nu vor intra în gară, că circulaţia va fi A. deverul tuş, Catrina Lăcătuş şi Cost. Pruteanu, autorii furturilor îndrăzneţe comise în prejudiţiu! d-lor Thironovici, D-tru Ghiorghiu, Moise Grünberg Tagon şi al d-nei Manoilescu, directoarea şcoalei de fete din str. Paşcanul. In una din excursiile lor mizerabile pungaşii maltrataseră şi pe gardistul Mică Pintilie, care a scăpat cu viaţă numai mulţumită unei stratageme care i-a reuşit. Lovit grav şi căzînd la pămînt, gardistul s’a prefăcut că î mort, hoţii Tau ascultat şi, crezîrdu-l în adevăr mort, Tau lăsat şi au plecat. Hoţii împreună cu lucrurile cari s’au găsit la dînşiî sint închişi la poliţia de siguranţă care anchetează faptele. — Cloe. IAŞI UNIVERSITARE. — Un scandal din cele mai dezgustătoare s’a întîmplat într’una din sălile de curs ale uneia din facultăţile noastre. Pentru respectul ce l’am pentru această instituţie n’o să o numesc şi am să relatez faptul aşa cum s’a petrecut fără a-l maî comenta. Se ştie că, din cauza unui naţionalizat său înţeles, studenţii facultăţilor noastre, între cari a domnit altă dată un atit de mîndru spirit de solidaritate şi colegialitate, se află azi împărţiţi în două tabere, naţionaliştii şi jidanii sau jidovişii. Mulţumită acestei triste stări de lucruri, colegii se privesc cu ură cînd se întîlnesc, se înjură la prima ocazie venită, se calomniază prin gazete etc. Pină acum lucrurile rărnîneau aci şi n’aveam de înregistrat în localurile univerzităţeî scene de acele cum se petrec în circiuma lui nea Niţă din Tutaraş. Ia sala de curs a uneia din facultăţi s’a trecut în sfirşit şi această barieră, s’a deschis deja era ciomăgelei brutale şi înjositoare. Studentul H. s’a aruncat în mod sălbatic asupra studentului G. şi Ta lovit pentru câ acesta şi-a permis să spune servitorului să poftească la curs pe profesorul respectiv, aceasta pentru a evita un scandal, care se năştea desigur din cauza unei apostrofări a unui alt student că la nevoie ei pot da la ceafă şi studentelor“. Nemulţumit cu agresiunea sălbatică din sală, făcută abia după curs, prin urmare după ce a meditat-o cu singe rece o oră întreagă, furia de H. s’a mai aruncat asupra studentului U. şi l’a lovit şi în stradă strigîndu-î : „piei dinaintea mea jidane, că fac o moarte de om“. De sigur dar că locul acestei furiî nu poate fi în sălile universităţei. Deocam dată decanatul facultăţei respective anchetează. 28 NOEMBRIE. — Aniversarea luăreî Plevnei s’a serbat cu obicinuita solemnitate. Un te-deum la mitropolie cu autorităţile militare şi civile, consulii, corpul didactic, magistraţii etc. Trupele cari au azistat la paradă au fost comanate de d-l general Pascu. HOŢI PRINŞI. Poliţia a reuşit sa prindă o bandă de ţigani: Ion Ursache, D-tru Zaharia, Marghioala Plapaua, Catinca Plapaua, Gh. Grigoriu, Ion Aluman Luceţ, Zamfira Cost. Lăcătuş, loan V. Ciubotariu, Gh. Cost. Luscarache, loan Lăcă . ..... De la consiliul comunal — Şedinţa de la 2 Decembrie — Şedinţa se deschide la orele 4 şi 50. Silit prezenţi 16 consilieri. D. primar Delavrancea vorbeşte despre exproprierile necesare pentru prelungirea bulevardului Maria. Face istoricul tratativelor urmate şi in special cu moştenitorii lui Anton Dumitrescu. Spune că evaluările au fost fixate la 155.000 lei. D. Mirea Demetrescu obiectează că pe timpul consiliului comunal presidat de d. Filipescu se făcuse evaluarea pentru 103.000 lei. D. primar revine dind din nou explicaţii!ui şi consiliul aprobă concluziunile d-lui primar. Se votează și celelalte exproprieri asupra cărora primarul a fost autorizade consiliu să trateze. * D. Delavrancea întreţine consiliul asupra contractului încheiat cu d. Mincu pentru construcţiunea noului palat comunal. Spune că va trebui să i se dea o sumă de 65000 lei necesară pentru instalarea biroului şi a lucrărilor preliminare, fază ce se vor scoate din cei 5 la sută din valoarea planului. D. Podgoreanu întreabă dacă persoana însărcinată cu executarea planului va construi şi clădirea. D. Delavrancea dă explicaţiuni la această privinţă. D. Pogdoreanu replică cerind ca comuna să aibă dreptul să angajeze o alta persoană de va crede de cuviinţă, pentai construcţia la clădirei. D. Mirea spune că executarea planului nu înseamnă executarea construcţiei. Şi apoi, cine alt ar putea mai bina executa lucrarea de cit cel care a alcătuit planul ? D. Pogdor, revenind, primarul explică din nou cum cei 60000 lei se vor scădea din cele 5 la suta din valoarea lucrare şi se întreabă cum poate fi încredinţată clădirea altuia decit celui care, alcătuind planul, vrea să-şi consacre totul pentru realizarea lui. Arată cum acest proect va fi supus unei comisiuni speciale care-şî va da părerea. După oarecari obiecţii ale d-lui Mar î'inescu, discuţia se închide. * — Se aprobă vînzarea in rate a uinor terenuri precum și stingerea unuii proces contra d-lui C. Lobrozi perdut in apel de primărie. D. primar anunţă că se va cere un nou credit pentru curăţirea zăpezeî, deoarece se vor închiria noi oameni. In chestia apei spune că s’a luat măsuri ca să fie apă suficientă in Capitală. In privinţa cărăturei zăpezeî de către societatea de tramvay se naşte o discuţie la care iau parte d-nii Rădoi, Pogdoreanu, dr. Kiriak şi Marinesc). După explicaţiile d-lui primar, discuţia se închide, anunţindu-se şedinţa viitoare pe Simbătă. A apărut Almanach..! A devenit pe 190® Prețul Leui. Camorra şi Maffia Raspuns unui cititor Cu ocazia senzaţionalului proces ce se dezbate la Milano, în care proces e vorba de asasinarea la Palermo, acum cinci ani, a unui oarecare Notarbartolo, presa a început iar să vorbească de Camorra şi de Maffia, deoarece se dovedeşte pe zi ce merge că acel Notarbartolo a fost asasinat din instigaţiunile unui deputat italian ales în Sicilia, numit Palazzolo, membru al Maffiei. Un cititor care nu vrea sâ înghită cuvintele exotice fără să ştie ce înseamnă şi la ce se rapoartă — şi foarte bine face — ne-a scris rugîndu-ne să explicăm înţelesul cuvintelor Camorra şi Maffia, să spunem ce reprezintă ele. D. C. Miile, directorul Adevéndul, avînd obiceiul de care nu ştiu cum să-l dezbărde a-mi trimite toate chestiunile mai speciale ce se pun de împrejurări sau de cititori, notate cu creion roşu, adică ca obligaţia să le fac faţă, cum oi putea, m’am văzut silit să răspund acelui cititor curios şi doritor de a fi exact informat. Am luat deci condeiul pentru a redacta o „Poştă a redacţiei*, în cîteva cuvinte. Dar m’am izbit de o dificultate şi de un scrupul. Dificultatea era de a explica în puţine cuvinte un subiect aşa de vast şi de interesant; scrupulul era că chiar de aş fi reuşit să mă explic pe scurt şi inteligibil într'o chestie complicată, făceam o nedreptate italienilor, deoarece Camorra şi Maffia nu sunt aşa de speciale, cum se crede, acestei frumoase şi nenorocite ţări. De aceea m’am hotărît să transform „Poşta redacţiei“ într’o „forţă". * Iubite domnule cititor X—iartă-ma că ţi-am uitat numele şi localitatea în care domiciliez! — Camorra şi Maffia sînt în fond acelaşi lucru. Vorba literatului francez Alphonse Karr: „Plus cela change, plus c’est la meme chose“. Singura deosebire dintre ele e că cea d’întîi bîntue glezna, călcîiul şi botul cizme! italiane, adică de la Neapole în jos, pe cînd cea de a doua bîntue Sicilia. Sau şi maî bine: aceluiaşi lucru neapolitanii i-au dat numele de Camorra, sicilienii de Maffia. Aş putea, iubite cititor curios, să te epatez cu o serie de explicaţii etimologic şi istoricee asupra acestor două cuvinte provinciale italiene, dar din nenorocire, fiind cam obosit, mi-i lene să pun mîna pe marele dicţionar enciclopedic ce-mi ocupă un colţ din birou, ca să caut la cuvintele astea. E ocazia să-ţî aduc la cunoştinţă că în zilele noastre e cel mai uşor lucru să te arăţi savant şi cel mai greu să pari ignorant. Graţie marei enciclopedii în 40 de volume colosale, condusă de marele învăţat Berthelot, care m’a costat modica sumă de 600 de lei, aşi putea să te plictisesc trei săptămîni în şir numai cu Camorra şi cu Maffia. Cred însă mai nimerit să-ţi vorbesc mai pe scurt, din propriile mele cunoştinţi înmagazinate la întîmplare de pe ici şi de pe colo, mai ales că ceea ce doresc să-ţi spun mă tem că nu stă cuprins în marea enciclopedie,— şi tocmai asta e mai interesant. In puţine cuvinte Camorra, ca şi „Maffia“, înseamnă o asociaţie de făcători de rele. Dar atit nu e de ajuns şi în acelaşi timp e prea mult. De pildă banda Zdrelea, Măranţelu et comp. nu e Camorra. Pentru a fi Camorra sau Maffia se cere ca banda să opereze cu alte mijloace şi să cuprindă membrii cei mai diverşi ca poziţie socială. Să presupunem că un bogătaş pune la mijloc banii, un om isteţ mintea, un om energic energia, un deputat influenţa politică, *un magistrat puterea judiciară, un comisar de poliţie şi un prefect puterea administrativă, un brigand îndrăzneala şi cruzimea, şi împreună hotărăsc să lucreze pentru binele şi folosul lor în contra legilor şi a moralei. Iată Camorra, iată Maffia constituită. Licitaţii, întreprinderi de tot soiul, punerea sub stăpînire a consiliilor comunale şi judeţene, confiscarea locurilor de deputaţi, furtul budgetelor locale, jaful în averea privată a locuitorilor regiunei, iată ce urmăreşte Maffia siciliana. Poliţia şi administraţia ajută, căci sunt din complot, justiţia nu condamnă pe nici un membru al asociaţiei, ori ce faptă ar comite. N’ai cui te plînge, căci consiliul comunal, cel judeţean, corpul deputaţilor, poliţia, administraţia, justiţia, toate sînt la ordinele Maffiei, deoarece toate participă la foloasele, la dividendele date de ea, sau se tem de răzbunarea ei. In districtul în care Maffia fiinţează, nu numai banul public e prada ei. Toţi locuitorii bogaţi sunt trecuţi pe lista contribuabililor forţaţi. Proprietarii rurali şi urbani, negustorii, fabricanţii, etc., trebue să plătească tribut sindicatului de bandiţi. Cine se împotriveşte e persecutat pînă în pînzele albe, i se dă foc, ba chiar e asasinat. Cui să te plîngi cînd poliţistul plătit să te apere, deputatul, magistratul, fac parte din Maffia ! însuşi guvernul e neputincios, căci adeseori el uzează de influenţa Maffiei pentru a-şi alege partizanii. * Negreşit că o asemenea stare de lucruri revoltă, fiindcă e prea violentă şi prea scandaloasă. Dar revoltă pe nedrept, căci Maffia şi Camorra au meritul francheţei şi al reducerea exploatărei lumei la cea mai simplă expresie. Dacă neapolitanii şi sicilienii ar fi de un alt caracter, ei ar proceda mai iscusit. In loc de Maffia ar face Panamale ca francezii, sau asociaţii politice făţişe ca Tamang-hall din New-York. Camara şi Maffia există pretutindeni, în toate ţările pretinse civilizate, decît numai că operează final delicat, deşi în fond cele din Franţa, Anglia, Statele Unite, etc., sunt şi mai neomenoase, şi mai exploatatoare ca asociaţiile corespunzătoare în fond din Italia sudică. Tamanghall întrece cu mult, dar cu foarte mult Maffia siciliană. Cel mai mare oraş al Americei e la discreţia unei bande de făcători de rele care lucrează la lumina zilei, are o organizaţie publică, luptă în alegeri. Tamanyhall, sindicatul de exploatare al finanţelor comunei New-York şi a tuturor operaţiilor necinstite ce se pot săvîrşi în acest mare oraş, are o putere nespusă, dispune de viaţa, de onoarea şi de averea oricui, e stăpîn pe consiliul comunal, e un stat în stat mai puternic decît statul. Maffia e cel puţin secretă, are sentimentul propriei ei mişelii şi al necinstei ei. Şi totuşi americanii se indignează, desigur, de barbaria italienilor şi-şi admiră civilizaţia lor. Dar Maffia englezească ? Aceea e teribilă. Cea italiană dispune cel mult de cîţiva comisari, de un prefect, de un deputat, de un magistrat, pentru a teroriza şi a exploata un district. Ce să zicem de Maffia engleză care, după ce a încercat să pue mişeleşte mîna pe Transvaal şi a văzut că nu poate, a obţinut complicitatea unui guvern ce se pretinde cel mai civilizat din lume, care i-a pus la dispoziţie viaţa a o sută de mii de soldaţi ca să poată reuşi în mizerabilele ei planuri ? Sindicatul posesorilor acţiunilor minelor de aur din Transvaal e şi mai neruşinat, şi mai feroce, şi mai neonest, şi mai primejdios ca sindicatul care a asasinat pe bietul Notarbartolo din Palermo. * Dar la noi ? Ce să mai zicem de Camorra politicianilor în genere şi în special de Maffia conservatoare ? Iată două asociaţii de teribili făcători de rele ! N’au avut şi ele la dispoziţie poliţie ca să znopească în alegeri, administraţie ca să împileze lame şi să aleagă deputaţi, armată ca să impaşce ţăranii, finanţe ca să le prade, justiţie ca să condamne ca escroci pe cei ce propovaduiau în contra fărădelegile lor? Se poate închipui o Camorra mai îngrozitoare şi o Maffia mai primejdioasă ? De aceea, iubite cititor, să nu te prea indignezi de cele ce auzi că se petrec în Italia, şi înainte de aride de alţii, bate-te peste gură gîndindu-te la păcatele noastre. I. Teodoreion. nw*S