Adevěrul, decembrie 1899 (Anul 12, nr. 3722-3748)

1899-12-04 / nr. 3724

Simbătă 4 Decembrie 1899 A doua zi, cadavrul lui fu găsist stră­puns de două­zeci şi şase de lovituri de pumnal, lingă un pod, la eşirea unui tunel. Ancheta poliţiei stabili că asasinii — cari trebuiai­ să fie douî—pătrunseseră in cursul drumului în cupeul ocupat de d. Notarbartolo, loviseră victima, al că­rei singe țişnise pe perne, pe scinduri şi pe perdele; odată moartea constatată, ei deschiseră portiera şi aruncaseră cor­pul afară, la ieşirea tunelului, pe cind trenul trecea peste un riu ; dar cada­vrul nu căzu in apă şi fu găsit pe cos­tiş. După ce au făcut aceasta asasinii au­ spălat petele de singe de pe perne cu apă, apoi au eşit din compartiment înainte de oprirea trenului la staţia cea mai apropiată. I se luase d-lui Notarbartolo portofo­liul şi ceasornicul pentru a face să se crează că furtul fusese mobilul crimei. Dar ancheta nu permise a se opri cine­va la această explicaţie, ci din potrivă a­­răta că era vorba de o răzbunare. Dar ce fel de răzbunare putuse oare să-şi atragă d. Notarbartale, mare moşier, om foarte cinstit, respectat de toată lu­mea ? Autorităţile judecătoreşti căpătară in curind convingerea că crima era în le­gătură cu situația victimei la Banca Siciliei. Puseră mai întiiu mina pe un oare­care Fontana, om capabil de orî­ce, unul din cei mai periculoși afiliați ai Mafiei. Un martor declara că il văzuse ureindu-se in drum­ intr’un compartiment ocupat de d. Notarbartolo, dar Fontana izbuti să demonstreze că el era la Tu­nis in ajunul crimei şi că cu două zile după comiterea ei era încă acolo. Ii se dete drumul, cu atit maî mult că cincî-zecî de inşi veniseră, unii după alţii, să mărturească in favoarea lui. Justiţia arestase, pe de altă parte, pe conductorul trenului în care fusese co­misă crima şi pe un frinar, acuzaţi de participare sau cel puţin de complici­tate. Dar nu reuşea să’şi ajungă ţinta. Erau­ în fie­care zi, de şease ani, nuoî piedici, nuoî povestiri contradictorii, nuoî depoziţiunî recunoscute false. Cind credeau că au in sfirşit un indiciu se­rios şi precis, îl vedeau de­odată dis­­părind şi dintr’o mulţime de prezumn­­ţiuni cari păreau evidente nu izbuteau să obţie nici o probă. Toate acestea proveniau de acolo că poliţişti, magistraţi, autorităţi locale, funcţionari, martori ai acuzărei, erau, unii ,după alţii, îngroziţi de ameninţă­rile Mafiei, peste noapte toţi aduceau la instrucţie nişte aserţiuni contrazică­toare, faceau să dispară acte şi fabricau niţele. Un martor se afla în tren în mo­mentul Crimei; văzu un corp căzînd din portiera unui vagon­ de alături, din care puţin după aceea ieşi un amploiat al drumului de fier, cu o şapcă cu cozo­roc în cap. El povesti acest lucru la citî­va prieteni. Un afiliat al Mafiei il abordă puţin timp după aceea într’o stradă din Palermo, şi il sfătui să se arate mai puţin vorbăreţ pe viitor. Cel­­l’alt înţelese "şi nu mai suflă un cu­­vînt. Un alt martor îl văzuse pe Fontana urcindu-se in compartimentul d-lui Notarbartolo: înaintea mai multor per­soane el făcuse în această privinţă o declaraţiune formală. Dar cind trebui să răspunză la judecătorul de instruc­ţie, pretinse că nu mai cunoaşte pe criminal. In intervalul de la prima de­claraţie şi pină la chemarea la judecă­torul de instrucţie un afiliat al Mafiei îi trimisese o înştiinţare utilă. El îşi tăgăduia spusele precedente pentru a nu se expune la răzbunarea teribilei asociaţiuni. Funcţionarii nu-şî înţelegeau nici ei maî bine datoria şi nu aratau mai mult curaj de­cit particularii. Delegaţi ai siguranţei generale falsificară nişte pro­­cese-verbale, introducind, după­ soma­­ţiunile Mafiei, nişte date şi indicaţiuni imaginare. Procurorul general din­ Pa­lermo, care voia să-şi ia in serios ro­lul său de magistrat şi care se arun­case cu bravură pe urma vinovaţilor, fu strămutat fara veste şi fără nici un motiv care să se fi putut mărturisi. Opera justiţiei era ast­fel cu desă­­virşire paralizată. Mafia trebuie să fi avi­t braţul destul de lung pentru a obţine de la ministrul justiţiei nişte strămutări aşa de oportune. Căutindu­­se bine se descoperi in cele din urmă in toate aceste şurupuri mina deputa­tului Palîzzolo, un coleg al d-lui Crispi, reprezentant al poporului, ca şi dinsul pentru Palermo. D. Palîzzolo avusese cu Banca Siciliei nişte relaţiuni nu tocmai regulate, de soiul acelora pe cari d. Crispi le între­ţinea odinioară cu Banca Italiei şi cu Banca Neapolei. Cind cinstitul d. Notar­bartolo îşi vini nasul in afacerile ma­relui stabiliment financiar sicilian, de­scoperi aceste neregularităţî şi dete de ştire d-lui Palazzolo că înţelegea să puie în sarcina fie­căruia responsabilităţile cuvenite. D. Palîzzolo insă e unul din perso­najele importante ale Mafiei, şi dovada despre aceasta este, s’ar putea zice, faptul că este deputat sicilian. Din ziua aceea viaţa inspectorului de Stat fu a­­rmeninţata. Palîzzolo se înţelese cu unul sau douî «oameni de mină» din asociaţie. Fontana fu expediat din Tunis la Pa­lermo—nume de­cit o călătorie de două­zeci şi patru de ore — şi lovitura fu făcută, crima fu săvirşită in condiţiu­­nile pe cari le-am povestit. Palîzzolo se credea, de altminteri, cu atit maî bine acoperit, cu cit el băgase la chestura din Palermo, adică in ca­pul serviciului poliţiei locale un om care ii era cu totul devotat şi care probabil aparţine el însuşi Mafiei. De aceea nu trebue să ne mirăm dacă mandatele justiţiei erau rău­ executate sau’nu erau de loc executate, dacă perchiziţiile nu dedeau nici un rezultat, dacă ancheta chestorului era dirijată asupra unei ur­me false. Totuşi afacerea sfirşise prin a face mai mult sgomot­­în peninsulă de cit ar fi dorit-o d. Pan­zzolo şi complicii săi. Într’o zi guvernul se văzu silit să se ocupe de ea şi să lămurească la lumina zilei această dramă asupra căreia, de şase ani, întunerecul se îngrămădea me­­reu şi devenea din ce în ce mai des. A însărcinat parchetul din Milano, care este in afară de reionul de acţiune al Mafiei, ca să instruiască asupra asa­sinatului d-lui Notarbartolo. Ramifica­ţiile fură repede găsite atunci, asasinii cum şi complicii lor fură descoperiţi. Procesul se judecă acuma înaintea curţei cu juraţi a marelui oraş b­ra­­bardez. Iată care a fost depoziţia fiu­lui victimei chiar, care este oticer de marină: «A doua zi după asasinatul tatălui meu, am început o anchetă personală care mî-a ocupat momentele mele li­bere timp de citî­va ani de zile. Am ajuns la convingerea absolută că tată­­meil a fost asasinat de Fontana din porunca d-lui Palazzolo, membru al par­lamentului. «Fontana a dovedit că era la Tunis in ajunul crimei. rEste adevărat, dar din Tunis se ajunge în Sicilia in două­zeci şi patru de ore. Fontana a făcut această­­călătorie şi s’a reîntors chiar in noaptea crimei. Cit despre deputatul Palazzolo, el ura pe tatăl meu, care de­nunţase speculaţiile lui incorecte cu Banca Siciliei, şi se temea să vază pe tata-meu ajungind în curînd la direcţia acestui institut. Palazzolo şi Fontana,"a­­filiatî ai Mafiei, au fost ajutaţi în exe­cutarea crimei lor de doi amploiaţi ai drumului de fier, membri asemenea ai Mafiei şi cari acuma se află singuri pe banca acuzaţilor. Ceea ce declar aci, toată lumea o ştie în Palermo, dar ni­meni nu îndrăzneşte să vorbească, pen­tru că la toţi le e frică de Mafia», îşi poate închipui ori­cine, ce impre­sie a trebuit să aibă această depoziţie după multe altele, ai căror autori nu se mai simt in siguranţă nici in Milano nici in Palermo contra represa­liilor Mafiei. Din două sute de martori nu sunt două­zeci cari să fie dispuşi să vorbească franc. Unii depun contrar celor ce au zis la instrucţie, cei-l’alţi se prefac a nu ’şi mai aduce aminte că au fost inte­rogaţi de judecătorul de instrucţie. Aşa că lumea se întreabă dacă aşa­ sinii d-lui Notarbartolo n’au să fie a­­chitați din lipsă de probe pe cari cei ce ie posedă refuză să le procure. 2 IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) Mama Sínt doi copilaşi, Chiţibuş dragă, doi îngeraşi.... orfani. Ieri i-am revăzut, dar cit de schimbaţi! Ochii lor albaştri fită dată mereu zîmbitori, acum sínt atit de melancolici ! Ce nepotrivită e melancolia la copii şi cum îţi mai vine a plînge, cind vezi un copil cu faţa palidă şi ochii trişti. Le-am mîngăiat buclele negre, i-am să­rutat şi i-am întrebat de ce sînt mîhniţî şi nu se mai joacă ca altă­ dată... ....—Dacă nu mai vine mămiţa....—Şi la­­crămi calde căzură din ochii lor azurii- Au prins, au plîns şi numai întru tirziu se luară de mînă şi plecară. Se duc, drăguţii, dar acasă nu­­ mai aşteaptă mama lor, să-î ia şi să-î sărute cu drag. Sărmanii micuţi, lipsiţi de mamă, lipsiţi de drago­stea ei, lipsiţi de tot ce-i mai sfînt în lume! Am rămas uîtîndu-mă pe urma lor.. ...Aşa de miei şi ştiu deja ce-i suferinţa! O, eu sint tare fericită şi de ce oare m’oi fi plîngînd că sufăr ? Poate fi sufe­rinţă în inima ta, cind ai o mamă bună şi dragă, pe cită vreme atîţia sint lipsiţi de ea ? O, ci­ o iubesc şi ci­ mă simt de fericită ! Una în faţa altsea citim sau lucrăm şi adesea o surprind cu ochii aţintiţi asupra mea şi un smnis ii flutură pe buze. Mă uit şi eu la ea, la ochii vecinie visători şi cit de dragă-mi e ! Mă scol, o mingii, îi caut firele argintii, te scot la iveală şi... m­fle, dacă ii zic că o să fie maî frumoasă cu părul alb, alb de tot, şi că atunci o s’o iubesc maî mult. O, mamă, mamă, ori cum ai fi, tu tot frumoasă eşti pentru mine..., inima-ţi are toată frumuseţea, pe care o răspîndeşte şi pe chipu-ţi blind. Mă uit după tine, îţi ur­­măresc toate mişcările şi din ce în ce simt că te iubesc maî mult. Ce deosebire între tine şi cele­l’a­te femeî-mame, cari nu vor a şti de copiii lor şi cari bucuros proferă o noapte la masa verde unei seri în mijlocul copilaşilor ; şi la urechile că­rora sună maî plăcut şi mai atrăgător : „Popa, fantele, etc.,“ de cit gingaşul gingă­­vit al micuţilor. Tu n’aî fost aşa ! Pe cind eram mici tu nici­odată nu ne lăsai singuri şi nici pe mîna servitoarelor. Tu, numai tu ne-ai cre­scut şi de aceea zîmbeşti cu mulţumire, cind ne vezi mari cit şi tine. Mamă, iubita mea mamă, mi-aduc aminte cum de zece ori pe noapte veneai la noi, ne priveai, ne ascultai respiraţia şi de cîte ori nu m’am deşteptat sub un sărut de al tău! încetişor deschideam ochii şi te ve­deam pe tine, îţi vedeam dulcea’ţi faţă a­­plecată spre mine. Te luam de gît, te să­rutam şi cu mîna mea într’ale tale ador­meam iar, adormeam fericită ştiindu-te pe tine aproape. Acuma...... cînd sînt mare, tu tot aşa eşti, firea ta blinda a rămas aceeaşi, frtun­­tea ţî-e tot senină, dar privirea ţi-e mai tristă şi adesea surprind o lacrimă tremu­­rlnd pe genele frumoşilor tăi ochi. Tu te îngrijeşti de noi, ţî-e frică de cele ce va întîmpina în haosul zis — lume, —dar n’avea grije, vom şti a lupta. De ce nu pot, mamă, să te văd rîz'nd mereu, mereu, mereu ? ! Mady-Cora, cutate toate cu mult gust artistic. Ne oprim mai cu seamă la unul dintr’însele, care HF8 jur împrejur calendarul în mic pentru tot anul şi care într’o formă plăcută, co­respunde şi unei necesităţi practice. Nu putem recomanda îndestul publicu­lui nostru, Calendarele Soceca, cari se disting intr’un mod atit de favorabil de cele-1’alte calendare din multe puncte de vedere. - »■«■«■BeaBBiBBgo—-— ■ — Teatre şi petreceri —Astă-seară la teatrul Naţional se cîntă Aida de Verdi cu celebrul tenor d. Dumi­­trescu în Radanves. —Astă-seară la teatrul Lyric se dă Car­men de Bizet cu d-na Elena Theodorini, d-ra Aura Theodorini şi cu noul tenor d. Irchierdo. — Simbătă se dă la teatrul Naţional Medea de Legouvé cu d-ra Bărsescu.­­ Duminică 5 Decembrie va avea loc în Sala „Aurora“ o mare serată dansantă, or­ganizată de un grup de lucrători tipografi, m­uzica militară va distra pe onor, vizita­tori cu cele mai nouă arii de dans. Iată și programul: La ora 8 și jum. seara se va deschide serata care va dura pină la ora 5 dimineaţa. Intre pauze vor fi maî multe distracţiuni rezervate oncr. vizitatori. Intrări comice şi parodii, recitări de poezii, mo­­noloage, cîntece, etc. La această serată vor da bine­voitorul lor concurs artiştii Theo Lucheni (Omul cu pelea de fier) și Al. Harisson (clown). Aventurile unui negru, jarodie comică, executată de 2 august­: Toni Barker și Georges Krottipp. Mare cotilion. La ora 12 primele dansatoare vor fi medaliate. —Tot Duminică 5 Decembrie 1899 va avea loc în salonul „Concordia“ o mare distrac­­ie familială, organizata în folosul secţiu­nei zioniste „Rabi A’Kiva“, cu concursul întregei trupe L. Kanner. Se vor reprezenta diferite bucăţi alese cu un program zionist numai pentru familii.­­ Societatea „Resis Duas“ va da în seara de 6 Decembrie în sala Băilor Efo­riei o serată cu concert în profilul şcoalei din Dudeşti. — Marţi 14 Decembrie 1899 va da în palatul Ateneului un concert baritonul N. Corfescu, cu bine-voitorul concurs al d-lor S. Gillardini, primul violonist al Operei române, şi Teodor Fuchs, pianist. — In salonul Liedertafel se va da Marţi 28 Decembrie 1899 un concert organizat de domnul G. Antonescu, violoncelist. —Joi, 16 Decembrie se dă la Ateneu un mare concert de către d. I. V. Tassu vio­lonist, absolvent al Institutului Naţional de tinerii orbi din Paris care a făcut serioase studii cu mai mulţi profesori particulari de l­a conservator.___ CĂRŢI şi RE­VISTE De un şir lung de ani librăria Soceca publică în stabilimentul său de arte gra­fice Calendarul bloc sub titlul Calendar Soceca schimbînd mai pe fie­care an, for­ma şi desemnul cartonului care înconjoară calendarul. Meritul stabilimentului Soceca e cu atit mai mare cu cit toate producţiunile sale grafice sunt lucrări originale executate chiar în atelierele sale şi totuşi mai fru­moase de cit cele importate din străinătate cu cari se fălesc încă mulţi editori la noi în ţară. Nu numai ca executare, dar şi ca conţi­nut Calendarul Soceca are singurul avan­­tagiul de a arăta datele astronomice, ca răsăritul şi apusul soarelui, razele lunei, eclipsele, etc , calculate dinadins pentru tim­pul Bucureştilor, iar nu copiate cu aproxi­maţie după calendare străine. Anul acesta Calendarele Soceci se ofe­ră în 4 forme deosebite, concepute şi exe­ 8SEMENTO — Vineri 3 Decembrie 1899 — — Şedinţă la Cameră şi Senat. — Idem la consiliul­ permanent al ins­trucţiei. Spectacole Teatrul Naţional. — Ai dat cu d. Dimitrescu. Teatrul Lyric. — Carmen, cu d-na şi d-ra Theodorini. Alte spectacole Circul Sidoli. — In fie-care seară re­prezentaţii din cele maî alese. Sala Mitică Georgescu. — In fie­care seară teatru de varietăţi. Sala Bristol. — Concert de orchestră. Marele Cafe. Edison (fostul teatru Hugo).—In fie­care seară mare concert de orchestră sub conducerea d lui Ed. Will. Strauss. Café Boulevard. — In fie­care seară concert de orchestră sub conducerea d-lui D Weinberger. oprită. „Ziarele din Capitală n’au sosit !“ auziat pretutindeni, ceea ce dovedeşte cit de bine a pătruns „a patra putere in stat“ prin mulţime, care era nerăbdătoarea să afle noutăţi de senz­ţie. Trompetele ce rasunau din toate părţile aminteau fie­căruia că e zi de sărbătoare. Companii de soldaţi se ndreptau în­spre catedrala Sf. Niculai, unde în prezenţa au­torităţilor civile şi militare s’a oficiat un Te-deum. La orele 11, parada se sfârşise şi o dată cu publicul, armata se reîntoarse în sunetele muzicei. Mult necaz aveau bieţii soldaţi: să meargă în pas aliniat, pe un teren, unde trebuia să te căzneşti mult ca să Scoţî piciorul de la adîncime. După amează, strada Domnească şi piaţa Regală aveau un aspect cu totul deosebit. Şire de sănii străbăteau­ în sens opus lun­gimea străzeî bombardîndu-se reciproc cu ghiulele de zăpadă — în­ amintirea măreţei lupte de la Plevna. Răsuna strada de ho­hotele mulţime! ce se războia cu bulgări de omăt , cari hohote amestecate cu zîngănitul clopotelor făceau un zgomot asurzitor. Această „bătaie cu zăpadă“ atrase o mulţime de curioşi, cari aclamau pe cel ce nimerea mai bine cu bulgărul în capul ad­versarului. De­sigur că această distracție unică în felul ei, va continua să distreze gratuit pe gălățeni. TEATRALE. — Duminică seara, ansam­blul actorilor vienezi a reprezentat pentru prima oară: Im Pavilion (Le parfum), farsă în 3 acte de Valabregue. De prisos să mai amintesc de talentata Lou Brion şi de talentaţii Rosé, Schnitz Kröning şi Hugo. Piesa a avut un strălu­cit succes, făcînd să ridă mult pe puţicul public din sală.­­ Reprezentaţiile operei italiene vor avea loc în sala teatrului „Alcazar“ şi nu „Papadopol“, cum s-a anunţat la început. UN NOU CLUB.­­ Tinerimea comer­cială din oraşul nostru, urmînd exemplul fondatorilor clubului „Intim“, inaugurat deja de 2 luni, au pus bazele unui club numit „Fidelitas“ instalat deasupra cafe­nelei comerciale din faţa Parcului Munici­pal, în saloanele fostului club conservator. Clubul posedă o bi­biotecă, se citesc reviste, ziare şi alte publicaţiunî în limbile moderne. In cursul ernei clubul va da cite­va serate. Jocul de cărţi în localul clubului e cu desăvîrşire oprit. Pină acuma s'au înscris un număr mare de membri. — Ignis. RIM­OARA — De la coresp. noştri particulari— GALAŢI ZIUA DE DUMINICA. — Viscolul de Simbătă noapte pregătise o mare surprin­dere pentru a doua zi dimineaţa. De mult nu s’a maî pomenit atîta zăpadă — peste 2 mo­ri înălţime in unele locuri—în oraşul no­stru. Casele oamenilor erau complect ba­ricadate, — numerau­ asudînd bieţii oameni pină să-şi facă o ieşire în stradă care era o cîrapie de zăpadă. De cu noapte s’a prevăzut că trenurile nu vor intra în gară, că circulaţia va fi A. deverul tuş, Catrina Lăcătuş şi Cost. Pruteanu, autorii furturilor îndrăzneţe comise în pre­­judiţiu! d-lor Thironovici, D-tru Ghiorghiu, Moise Grünberg Tagon şi al d-nei Manoi­­lescu, directoarea şcoalei de fete din str. Paşcanul. In una din excursiile lor mizerabile pungaşii maltrataseră şi pe gardistul Mică Pintilie, care a scăpat cu viaţă numai mulţumită unei stratageme care i-a reuşit. Lovit grav şi căzînd la pămînt, gardistul s’a prefăcut că î mort, hoţii Tau ascultat şi, crezîr­du-l în adevăr mort, Tau lăsat şi au plecat. Hoţii împreună cu lucrurile cari s’au gă­sit la dînşiî sint închişi la poliţia de si­guranţă care anchetează faptele. — Cloe. IAŞI UNIVERSITARE. — Un scandal din cele mai dezgustătoare s’a întîmplat în­­tr’una din sălile de curs ale uneia din fa­cultăţile noastre. Pentru respectul ce l’am pentru această instituţie n’o să o numesc şi am să relatez faptul aşa cum s’a petre­cut fără a-l maî comenta. Se ştie că, din cauza unui naţionalizat său înţeles, studenţii facultăţilor noastre, între cari a domnit altă dată un atit de mîndru spirit de solidaritate şi colegiali­tate, se află azi împărţiţi în două tabere, naţionaliştii şi jidanii sau jidovişii. Mulţu­mită acestei triste stări de lucruri, colegii se privesc cu ură cînd se întîlnesc, se în­jură la prima ocazie venită, se calomniază prin gazete etc. Pină acum lucrurile rărnîneau­ aci şi n’a­­veam de înregistrat în localurile univerzi­­tăţeî scene de acele cum se petrec în cir­ciuma lui nea Niţă din Tutaraş. Ia sala de curs a uneia din facultăţi s’a trecut în sfirşit şi această barieră, s’a deschis deja era ciomăgelei brutale şi înjositoare. Stu­dentul H. s’a aruncat în mod sălbatic asu­pra studentului G. şi Ta lovit pentru câ acesta şi-a permis să spune servitorului să poftească la curs pe profesorul respectiv, aceasta pentru a evita un scandal, care se năştea de­sigur din cauza unei apos­trofări a unui alt student că la nevoie ei pot da la ceafă şi studentelor“. Nemulţumit cu agresiunea sălbatică din sală, făcută abia după curs, prin urmare după ce a meditat-o cu singe rece o oră întreagă, furia de H. s’a mai aruncat asu­pra studentului U. şi l’a lovit şi în stradă strigîndu-î : „piei dinaintea mea jidane, că fac o moarte de om“. De sigur dar că locul acestei furiî nu poate fi în sălile universităţei. De­o­cam dată decanatul fa­­cultăţei respective anchetează. 28 NOEMBRIE. — Aniversarea luăreî Plevnei s’a serbat cu obicinuita solemni­tate. Un te-deum la mitropolie cu autori­tăţile militare şi civile, consulii, corpul didactic, magistraţii etc. Trupele cari au azistat la paradă au fost coman­ate de d-l general Pascu. HOŢI PRINŞI.­­ Poliţia a reuşit sa prindă o bandă de ţigani: Ion Ursache, D-tru Zaharia, Marghioala Plapaua, Ca­­tinca Plapaua, Gh. Grigoriu, Ion Aluman Luceţ, Zamfira Cost. Lăcătuş, loan V. Ciu­­botariu, Gh. Cost. Luscarache, loan Lăcă­ .­­ ..... De la consiliul comunal — Şedinţa de la 2 Decembrie — Şedinţa se deschide la orele 4 şi 50. Silit prezenţi 16 consilieri. D. primar Delavrancea vorbeşte despre exproprierile necesare pentru pre­lungirea bulevardului Maria. Face is­toricul tratativelor urmate şi in special cu moştenitorii lui Anton Dumitrescu. Spune că evaluările au fost fixate la 155.000 lei. D. Mirea­ Demetrescu obiectează că pe timpul consiliului comunal presidat de d. Filipescu se făcuse evaluarea pentru 103.000 lei. D. primar revine dind din nou­ ex­plicaţii!­ui şi consiliul aprobă concluzi­­unile d-lui primar. Se votează și cele­l­alte exproprieri a­­supra cărora primarul a fost autoriza­­de consiliu să trateze. * D. Delavrancea întreţine consiliul asupra contractului încheiat cu d. Mincu pentru construcţiunea noului palat co­munal. Spune că va trebui să i se dea o sumă de 65000 lei necesară pentru instalarea biroului şi a lucrărilor pre­liminare, fază ce se vor scoate din cei 5 la sută din valoarea planului. D. Podgoreanu întreabă dacă per­soana însărcinată cu executarea planu­lui va construi şi clădirea. D. Delavrancea dă explicaţiuni la această privinţă. D. Pogdoreanu replică cerind ca co­muna să aibă dreptul să angajeze o alta persoană de va crede de cuviinţă, pen­­tai construcţia la clădirei. D. Mire­a spune că executarea pla­nului nu înseamnă executarea construc­ţiei. Şi apoi, cine alt ar putea mai bina executa lucrarea de cit cel care a alcă­tuit planul ? D. Pogdor, revenind, primarul explică din nou­ cum cei 60000 lei se vor scădea din cele 5 la suta din valoarea lucrare­ şi se întreabă cum poate fi încredinţată clădirea altuia de­cit celui care, alcă­tuind planul, vrea să-şi consacre totul pentru realizarea lui. Arată cum acest proect va fi supus unei comisiuni spe­ciale care-şî va da părerea. După oare­cari obiecţii ale d-lui Mar î'inescu, discuţia se închide. * — Se aprobă vînzarea in rate a ui­no­r terenuri precum și stingerea unuii proces contra d-lui C. Lobrozi perdut in apel de primărie. D. primar anunţă că se va cere un nou credit pentru curăţirea zăpezeî, de­oare­ce se vor închiria noi oameni. In chestia apei spune că s’a luat mă­suri ca să fie apă suficientă in Capi­tală. In privinţa cărăturei zăpezeî de către societatea de tramvay se naşte o discu­ţie la care iau parte d-nii Rădoi, Pogd­oreanu, dr. Kiriak şi Marinesc). După explicaţiile d-lui primar, discu­ţia se închide, anunţindu-se şedinţa viitoare pe Simbătă. A apărut Almanach..! A devenit pe 190® Prețul­­ Leui. Camorra şi Maffia Raspuns unui cititor Cu ocazia senzaţionalului proces ce se dezbate la Milano, în care proces e vorba de asasinarea la Pa­lermo, acum cinci ani, a unui oare­care Notarbartolo, presa a început iar să vorbească de Camorra şi de Maffia, de­oare­ce se dovedeşte pe zi ce merge că acel Notarbartolo a fost asasinat din instigaţiunile unui deputat italian ales în Sicilia, numit Palazzolo, membru al Maffiei. Un cititor care nu vrea sâ înghită cuvintele exotice fără să ştie ce în­seamnă şi la ce se rapoartă — şi foarte bine face — ne-a scris ru­­gîndu-ne să explicăm înţelesul cu­vintelor Camorra şi Maffia, să spu­nem ce reprezintă ele. D. C. Miile, directorul Adevéndul, avînd obiceiul­­ de care nu ştiu cum să-l dezbăr­­de a-mi trimite toate chestiunile mai speciale ce se pun de împrejurări sau de cititori, notate cu creion ro­­şu, adică ca obligaţia să le fac faţă, cum oi putea, m’am văzut silit să răspund acelui cititor curios şi dori­tor de a fi exact informat. Am luat deci condeiul pentru a redacta o „Poştă a redacţiei*, în cî­­te­va cuvinte. Dar m’am izbit de o dificultate şi de un scrupul. Dificul­tatea era de a explica în puţine cu­vinte un subiect aşa de vast şi de interesant; scrupulul era că chiar de aş­ fi reuşit să mă explic pe scurt şi inteligibil într'o chestie compli­cată, făceam o nedreptate italienilor, de­oare­ce Camorra şi Maffia nu sunt aşa de speciale, cum se crede, acestei frumoase şi nenorocite ţări. De aceea m’am hotărît să trans­form „Poşta redacţiei“ într’o „forţă". * Iubite domnule cititor X—iartă-ma că ţi-am uitat numele şi localitatea în care domiciliez! — Camorra şi Maffia sînt în fond acelaşi lucru. Vorba literatului francez Alphonse Karr: „Plus cela change, plus c’est la mem­e chose“. Singura deosebire dintre ele e că cea d’întîi bîntue glezna, călcîiul şi botul cizme! ita­liane, adică de la Neapole în jos, pe cînd cea de a doua bîntue Si­cilia. Sau şi maî bine: aceluiaşi lu­cru neapolitanii i-au dat numele de Camorra, sicilienii de Maffia. Aş­ putea, iubite cititor curios, să te epatez cu o serie de explicaţii e­­timologic şi istoricee asupra­ acestor două cuvinte provinciale italiene, dar din nenorocire, fiind cam obosit, mi-i lene să pun mîna pe marele dicţio­nar enciclopedic ce-mi ocupă un colţ din birou, ca să caut la cuvin­tele astea. E ocazia să-ţî aduc la cunoştinţă că în zilele noastre e cel mai uşor lucru să te arăţi savant şi cel mai greu să pari ignorant. Gra­ţie marei enciclopedii în 40 de vo­­lume colosale, condusă de marele învăţat Berthelot, care m’a costat modica sumă de 600 de lei, aşi pu­tea să te plictisesc trei săptămîni în şir numai cu Camorra şi cu Maffia. Cred însă mai nimerit să-ţi vor­besc mai pe scurt, din propriile mele cunoştinţi înmagazinate la întîm­­plare de pe ici şi de pe colo, mai ales că ceea ce doresc să-ţi spun mă tem că nu stă cuprins în marea enciclopedie,— şi tocmai asta e mai interesant. In puţine cuvinte Camorra, ca şi „Maffia“, înseamnă o asociaţie de fă­cători de rele. Dar atit nu e de a­­juns şi în acelaşi timp e prea mult. De pildă banda Zdrelea, Mă­­ranţelu et comp. nu e Camorra. Pentru a fi Camorra sau Maffia se cere ca banda să opereze cu alte mijloace şi să cuprindă membrii cei mai diverşi ca poziţie socială. Să presupunem că un bogătaş pune la mijloc banii, un om isteţ mintea, un om energic energia, un deputat influenţa politică, *un magi­strat puterea judiciară, un comisar de poliţie şi un prefect puterea ad­ministrativă, un brigand îndrăzneala şi cruzimea, şi împreună hotărăsc să lucreze pentru binele şi folosul lor în contra legilor şi a moralei. Iată Camorra, iată Maffia constituită. Licitaţii, întreprinderi de tot soiul, punerea sub stăpînire a consiliilor comunale şi judeţene, confiscarea lo­curilor de deputaţi, furtul budgetelor locale, jaful în averea privată a lo­cuitorilor regiunei, iată ce urmăreşte Maffia siciliana. Poliţia şi admini­straţia ajută, căci sunt din complot, justiţia nu condamnă pe nici un membru al asociaţiei, ori ce faptă ar comite. N’ai cui te plînge, căci con­siliul comunal, cel judeţean, corpul deputaţilor, poliţia, administraţia, ju­stiţia, toate sînt la ordinele Maffiei, de­oare­ce toate participă la foloa­sele, la dividendele date de ea, sau se tem de răzbunarea ei. In districtul în care Maffia fiin­ţează, nu numai banul public e pra­da ei. Toţi locuitorii bogaţi sunt tre­cuţi pe lista contribuabililor forţaţi. Proprietarii rurali şi urbani, negu­storii, fabricanţii, etc., trebue să plă­tească tribut sindicatului de bandiţi. Cine se împotriveşte e persecutat pînă în pînzele albe, i se dă foc, ba chiar e asasinat. Cui să te plîngi cînd po­liţistul plătit să te apere, deputatul, magistratul, fac parte din Maffia ! însuşi guvernul e neputincios, căci adese­ori el uzează de influenţa Maf­fiei pentru a-şi alege partizanii. * Negreşit că o asemenea stare de lucruri revoltă, fiind­că e prea vio­lentă şi prea scandaloasă. Dar re­voltă pe nedrept, căci Maffia şi Ca­morra au meritul francheţei şi al re­ducerea exploatărei lumei la cea mai simplă expresie. Dacă neapolitanii şi sicilienii ar fi de un alt caracter, ei ar proceda mai iscusit. In loc de Maffia ar face Panamale ca fran­cezii, sau asociaţii politice făţişe ca Tamang-hall din New-York. Camara şi Maffia există pretutin­deni, în toate ţările pretinse civili­zate, de­cît numai că operează final delicat, de­şi în fond cele din Fran­ţa, Anglia, Statele­ Unite, etc., sunt şi mai neomenoase, şi mai exploata­toare ca asociaţiile corespunzătoare în fond din Italia sudică. Tamang­­hall întrece cu mult, dar cu foarte mult Maffia siciliană. Cel mai mare oraş al Americei e la discreţia unei bande de făcători de rele care lu­crează la lumina zilei, are o orga­nizaţie publică, luptă în alegeri. Tamany­hall, sindicatul de exploa­tare al finanţelor comunei New-York şi a tuturor operaţiilor necinstite ce se pot săvîrşi în acest mare oraş, are o putere nespusă, dispune de viaţa, de onoarea şi de averea ori­cui, e stăpîn pe consiliul comunal, e un stat în stat mai puternic de­cît statul. Maffia e cel puţin secretă, are sentimentul propriei ei mişelii şi al necinstei ei. Şi totuşi americanii se indignează, de­sigur, de barbaria i­­talienilor şi-şi admiră civilizaţia lor. Dar Maffia englezească ? Aceea e teribilă. Cea italiană dispune cel mult de cîţi­va comisari, de un pre­fect, de un deputat, de un magistrat, pentru a teroriza şi a exploata un district. Ce să zicem de Maffia en­gleză care, după ce a încercat să pue mişeleşte mîna pe Transvaal şi a văzut că nu poate, a obţinut complicitatea unui guvern ce se pre­tinde cel mai civilizat din lume, ca­re i-a pus la dispoziţie viaţa a o sută de mii de soldaţi ca să poată reuşi în mizerabilele ei planuri ? Sin­dicatul posesorilor acţiunilor mine­lor de aur din Transvaal e şi mai ne­ruşinat, şi mai feroce, şi m­ai neo­nest, şi mai primejdios ca sindica­tul care a asasinat pe bietul Notar­bartolo din Palermo. * Dar la noi ? Ce să mai zicem de Camorra politicianilor în genere şi în special de Maffia conservatoare ? Iată două asociaţii de teribili făcă­tori de rele ! N’au avut şi ele la dis­poziţie poliţie ca să znopească în a­­legeri, administraţie ca să împileze lame şi să aleagă deputaţi, armată ca să impaşce ţăranii, finanţe ca să le prade, justiţie ca să condamne ca escroci pe cei ce propovaduiau în contra fără­de­legile lor? Se poate închipui o Camorra mai îngrozitoa­re şi o Maffia mai primejdioasă ? De aceea, iubite cititor, să nu te prea indignezi de cele ce auzi că se petrec în Italia, şi înainte de aride de alţii, bate-te peste gură gîndin­­du-te la păcatele noastre. I. Teodoreion. nw*S

Next