Adevěrul, ianuarie 1900 (Anul 13, nr. 3751-3775)

1900-01-24 / nr. 3768

V Anul Xvn — No 3768. PgLLUSU FONDATOR ALEX. V. HELDIMAX I] Abonamente Un an Şase luni Trei luni In tera ...... 30 leî 15 lei 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1O bani în ton tai țara JS5 „ „ străinătate Un număr vechili ban20 O singură ediţia Luni 24 Ianuarie 1000 DIRECTORFOElTIO COXST, 1UILLE Anunciuri Linia pagina IV Lei............... . . ..cu Dan III 2.- „ BIROURILE ZIARULUI n -Strain Sărindar— 11 TELEFON Foc bengal Guvernul acesta ar dori să scape prin tangenţă de chestia naţională, ceva mai mult, guvernul avînd nevoie de puţină reparaţie morală acuma cînd se află în toiul unui proces de descompunere, se dedă la izbucneli teatrale iluminate cu foc bengal. Chestia rentei şcoalelor din Braşov este o chestie prea serioasă şi prea mult s’a agitat ţara cu dînsa pentru ca să ne mulţumim cu declaraţiunile lirice ale oficioşilor şi cu focul bengal aprins în parlament; noi vrem declaraţiuni lămurite. In aşteptarea acestor lămuriri trebue să facem o mărturisire : dacă chestia a fost rezolvată în interesul şcoalelor apărîndu-se în acelaşi timp şi demnitatea statului romînesc, vom aproba fără rezerve guvernul conservator, deşi îi sîntem, tot fără rezervă, adversari crînceni. Dar dacă a spus adevărul primul ministru Szell în Camera de la Buda-Pesta, dacă prin urmare guvernul romînesc a primit soluţia indicată de către guvernul maghiar, dacă guvernul nostru s’a supus numai unui aranjament impus de către Unguri şi dacă s’a încredinţat renta guvernului pestan pentru ca acesta să o servească şcoalelor după cum va socoti, atunci se schimbă chestia. Ştim că d. Take Ionescu este 3 ........................• — '• măre amator al loviturilor nC efect şi că atît inteligenţa d sale mlădioasă cît şi elocinţa-i ameţitoare se pretează la acest soi de argumentare teatrală, de aceea stăm în rezervă. Dacă primul ministru Szell a spus tot adevărul în Camera maghiară atunci a avut dreptate d. I. I. C. Brătianu cînd a spus în Cameră cum că bazele proectuluî prezintat de către d. Take Ionescu au fost aşezate de către d. Sturdza. Căci d. Sturdza, cel puţin sub guvernul d-luî Sturdza, s’a indicat această soluţie împăciuitoare: „Guvernul romînesc să fixeze odată pentru tot-d’auna o sumă pe care s’o ofere şcoalelor din Braşov; această sumă să fie depusă în mîinile guvernului ungar, iar acest guvern să servească anual dobînda şcoalelor romîneştî cari ar primi fără discuţiune controlul şi supremaţia ministrului de culte de la Pesta“. Şi cu toate acestea opoziţia de acum 10 luni a atacat cu cea mai crîncenă furie soluţia aceasta şi a lipit pe fruntea d-lui Dimitrie Sturdza acuzaţia trădărei. Acuma să ne înţelegem : oricare ar fi soluţia admisă, dacă această soluţie primită de guvernul actual ar fi tot soluţia închipuită de cître d. Sturdza, noi nu vom face un cap de acuzare guvernului şi nici nu vom reîncepe campania pe chestia trădărei, a neţinerei de cuvînt, etc., etc. Ţara este obosită de această chestie naţională care n’a slujit decît să facă treburile politicianilor şi care a ţinut în loc regatul român timp de aproape 8 ani. De acuma ţara vrea mai întîi un guvern serios şi după aceea o perioadă de linişte pentru ca să se poată reculege şi pentru ca să iasă triumfătoare din periculoasa criză pe care o străbate. Vom adăoga atîta: dacă soluţia de ori a d-lui Sturdza a triumfat şi astăzi, actualul guvern conservator nu are cu ce se făli. Aşa că d-nii conservatori s’ar afla încă în căutarea unui atît de dorit succes. Const. C. Bacalbaşa DIN FUGA CONDEIULUI Tăbăceala D-l Barbu Delavrancea, sau Delavramcea — oribil calambur l'Acut de către d l Ionaș Grădișteanu apropos de tramvaiu— a fost pus la trea cumpănă. D-l Grigore Alexandrescu, tabac de profesiune, i-a declarat un râzboiu crmen. De aceea, alaltăeri în Cameră, cînd d-l Alexandrescu ceru cuvîntul pentru ca să’și dezvolte interpelarea, un deputat de alături spuse vecinului siu: — Acum, vai de pielea Iui Delavrancea ! — Cum, întrebă cel l’alt, crezi că Delavrancea are să iasă bătut din discuție ca să zici: „Vai de pielea Iui!“ — De loc, dar nu știi că Grigore Alexandrescu este tabac. Vax. Chestia Ghenadie Se dă ca sigur, că din nou fostul mitropolit Ghenadie va intra în scenă. Pe chestiunea lui conservatorii şi d. Fleva au dus cea mai violentă campanie, şi atunci cînd regele a intervenit pentru tranşarea afacerei, se ştie, că Ghenadie a fost părăsit de toată lumea, făgăduindu-i-se marea cu sarea. De îndată ce liniştea s’a făcut, atît guvernul trecut cit şi acesta actual, au uitat făgăduinţele făcute. Azi Ghenadie, gîndind cu amărăciune cum l« noî din totul şi din toate se face politică, crede că-i momentul să silească pe foştii săi aliaţi să-şi ţină făgăduinţele şi anume să-i voteze pensia şi să-i redea episcopatul. Nu ştim ce va face guvernul faţă de cererea fostului mitropolit, nu ştim ce va face acesta pentru a reîncepe o agitaţiune pe chestiunea lui. Ceea ce însă trebue să constatăm, este faptul că o nouă campanie ghenadistă, dacă ar prinde, ar fi o adevărată nenorocire pentru ţară, în situaţiunea jalnică în care sîntem. Apoi e şi altceva : ar fi o nouă dovadă de imoralitatea noastră politică. Am vedea pe oamenii din actualul guvern cari au susţinut pe Ghenadie, combătîndu-l şi fostul mitropolit detronat de dl Dimitrie Sturdza l’am vedea susţinut de aceiaşi oameni cari l’au caterisit, l’au dat în judecată ca ucigaş, ca hoţ şi ca imoral. Bunul simţ însă al naţiune! române sperăm că se va inpotrivi de astă-data unei asemenea agitaţiuni şi că afacerea Ghenadie, bine sau rău înmormintată odată, nu va mai putea renaşte. Totuşi ar fi nostim de văzut care ar fi atitudinea d-lui Fieva, dacă Ghenadie ar ridica din nou capul! RĂZBOIUL A N GO L O R TJ R Blocarea Ladysmithuîui.— Poziţiunile ocupate de ambii beligeranţi. REFORMELE GUVERNULUI Copleşit de o sumă de acuzări, atacat ca singeros şi incapabil, guvernul actual a crezut că dacă va prezenta un număr mare de legi corpurilor legiuitoare are să astupe gura lumei și nimeni n’o să mai îndrăznească să-i spue că e incapabil. Dar cu cit numărul legilor ce depune se măreşte, cu atît se face mai evidentă incapacitatea guvernului. * Acum se discută la Cameră proectul de lege modificator al legei exproprierilor. Acest proect de lege a ridicat in contra sa nu numai opoziţia, dar şi foarte mulţi guvernamentali. Şi pentru ce s’au ridicat toţi aceştia contra proectului de lege ? Pentru că este făcut in grabă şi in loc să rezolve greaua şi încurcata chestie a exproprierilor o încurcă şi mai mult. Toţi oratorii au fost de părere că legea trebue să se studieze din nou, deoarece principiul pe care se reazăma este inadmisibil. D. I. Lahovary, ministrul de externe, care înlocuia pe d. Dissescu, fiind ocupat acesta la Senat cu alt proect de lege, a trebuit să recunoască justețea observațiunilor adversarilor proectului de lege. *» S’a întors această lege, altele s’au votat pentru că din moment ce guvernul nu este in stare să facă reforme financiare serioase, şi statul are nevoe de noi resurse opoziţia nu putea să-şi ia răspunderea situaţiei ce s’ar fi creat prin respingerea legilor de impozite. Dar toata lumea a constatat incapacitatea ministrului de finanţe. D. general Manu a şi cedat ministerul de finanţe.* Dar cum stăm cu ministerul de domenii, pe aceste vremuri cind ministrul de domenii este chemat să joace un rol atit de important? Nici unul din proectele d-lui Fleva n’a văzut încă lumina zilei şi de cite ori a răspuns d-sa la interpelări cari puneau în discuţie cestiuni din cele mai importante pentru dezvoltarea economică, d-sa a râspuns astfel incit toată lumea a fost mulţumită că cel puţin ministrul de domenii nu-şi transformă in legi părerile pe cari le emite. * Şi sub această impresie majoritatea nu mai are nici o tragere de inima ca să susţie proectele de legi prezentate de guvern, toţi deputaţii sunt bucuroşi cînd se cere o aminare şi o voteaza in grabă pentru ca să scape de răspunderea de a fi votat încă o lege rea. Reformele guvernului fac o impresie atit de tristă membrilor majorităţeî, aceştia sunt aşa de convinşi de incapacitatea celor mai mulţi miniştri, încit, dacă guvernul voeşte să-şi mai păstreze oarecare simpatii in majoritate, apoi trebue să renunţe la toate reformele proectate. ______________ Inf Sepeşile trepteî De la corespondenţii noştri speciali Rusia şi datoriile Muntenegrului Viena, 22 Ianuarie Aflu din izvor autentic că Rusia răscumpără datoriile Muntenegului, acordîndu-î un nou împrumut. Aceasta o face Rusia cu scopul de a scoate mind principat slav de sub influenţa austriacă.— Bran. Ra rA b© i a. Jj Roberts mai cere trupe Londra, 22.ianuarie Generalissimul lord Roberts a cerut a i se trimete in Africa de sud nouă-zeci de mii de oameni. Cabinetul a răspuns că aceste trupe vor fi expediate imediat. La Aldershorst se mobilizează cincisprezece batalioane.—John. Buller se prepară Londra, 22 Ianuarie Se confirmă ştirea că generalul Buller se pregăteşte pentru an nou atac in contra burilor.—John. Armată permanentă în Rug litera Londra, 22 Ianuarie Cercurile politice ereded, în urma relelor experienţe făcute cu actuala organizaţie a armatei engleze, se va introduce în Englitera armata permanentă cu serviciul de un an.— John. COTIDIANE PENTRU CE S’a observat că, la consiliul comunal, de cite ori ia cuvîntul un adversar al d-luî Delavrancea, ia imediat cuvîntul şi d-l Filipescu pentru a’l, apăra. Acelaşi lucru s’a petrecut şi în Cameră, cu ocazia interpelărei d-luî Gr. Alexandrescu ; d-l Filipescu a intervenit şi a luat apărarea primarului. Toată lumea se miră de această persistenţă, mai ales că oamenii bine informaţi pretind că tocmai d-l Filipescu este autorul pe sub mînă al campaniei în chestia tramvaiuluî. Adică pentru ce atita stăruinţă din partea d-lui Filipescu ca să îndepărteze bănuelile de la dînsul ? CE ARE A FACE ? Epoca, pentru a dovedi că guvernul a repurtat un mare succes in chestia şcoalelor din Braşov, arată că d-nii Costinescu, Arion şi Delavrancea s’au declarat foarte mulţumiţi de acest deznodămint. Nu ştim dacă au fost reproduse absolut exact răspunsurile acestor trei bărbaţi — căci de multe ori se fac erori în aceste interviewuri —■ dar cum e cu putinţă ca nişte oameni serioşi să dea răspunsuri atît de categorice atunci cind textul precis al aranjamentului nu este încă cunoscut ? Aveţi puţintică răbdare, domnilor, şi vom vedea ! Step. J1 apurt XIX Regulamentul Facultăţei Cuprinde aşa deciziunî. Că toţi studenţii or să fie Licenţiaţi... din funcţiuni. cts /Tactul mec Jidanomania Sunt unii oameni cari văd jidani in toate şi in tofî. Mania ar fi inofensivă dacă n’ar atinge câte-o dată interese superioare şi oameni de valoare. Iată o pildă de ce poate produce jidanoma,na dusă la exces şi servită de-o ignoranţă din cele mai grosolane. Un ziar antisemit, criticând compoziţia redacţională a Noui Reviste Romine, de sub direcţia d-lui C. Rădulescu-Motru, se miră cum un bun român ca d-sa a putut primi printre colaboratori pe jidanul Weigand din Lipsea. Iţi vine să plîngî când vezi in ce hal de cumplită ignoranţă de cele româneşti şi folositoare patriei şi neamului se află tocmai acei ce fac paradă de sentimente naţionale. Weigand jidan ! Dar chiar de ar fi, un om ca el care şi a consacrat toată munca şi toată inteligenta lui activitate intru studiarea Umbei româneşti, aducând-o la cunoştinţa intregei lumi civilizate prin scrieri ce vor rămânea totdeauna ca monumente de muncă şi de cultură, încă şi-ar fi răscumpărat cu prisos păcatul — dacă păcat este pentru unii — de-a fi jidan. Dar Weigand e german sadea. El e profesor la universitatea din Lipsea, director al semnandui român de acolo, şi una din figurile cele mai strălucite ce va avea să înregistreze vre-o dată istoria Umbei româneşti. Ce ruşine că sa găsesc încă pretinşi români cari să nu-şi cunoască nici măcar pe ilustratorii limbeî neamului lor . Şi ce ruşine şi mai mare ca aceştia să aibă îndrăzneala a tine condeiul in mână si a insulta pe românește pe un Weigand I. X. / CASA DE AJUTOR PENTRU OFIŢERI Ei'î s’a împărţit în Cameră un proect de lege pentru înfiinţarea unei case de economii, credit şi ajutor a ofiţerilor. Crezindu’l interesant şi în deosebi pentru militari, reproducem in extenso acest proect de lege. Scopul şi administraţia case! Art. 1.—Se înfiinţează in Bucureşti o instituţiune, persoană morală şi juridică, sub denumirea de «casa de economii, credit şi ajutor a oficerilor». Ea va putea avea sucursale şi în alte garnizoane. Art. 2. — Scopul acestei case este: a) de a capitaliza şi face productive micele economii ale ofiţerilor, membri ai săi; 6) de a le inlesni creditul, prin avansuri în comptul soldei lor ; e) de a forma un capital din care să li se acorde ajutoare in cazuri fortuite, precum : maladii grave, răniri, moarte, incendiu, inundaţie, perderi de cai, de echipament, de bagaje şi alte asemenea nenorociri independente de voinţa omului; d) de a stringe un capital, care să servească la înfiinţarea şi întreţinerea de stabilimente militare în staţiunile balneare din ţară, sanatoriilor militare şi instituţiunilor de educaţiune şi instrucţiune pentru fii şi mai ales pentru fiicele militarilor, membri ai acestei case; Deosebit, se dă acestei case sarcina de a primi şi administra fondul special de cai şi harnaşament, cuvenit ofiţerilor armatei active după prevederile ultimului aliniat al art. 3 din legea soldelor, precum şi fondul format din reţinerile oficerilor pentru cumpărare de cal. Art. 3.—Administraţia casei de economii, credit şi ajutor a oficerilor va fi încredinţată unui consiliu de administraţie, numit decătre ministrul de războiu şi compus din: Un oficer general preşedinte şi şapte oficeri superiori membri, ’cite" unul din fiecare armă sau serviciu, infanfanterie, cavalerie, artilerie, geniu, marină, intendenţă şi sanitari. Funcţiunile de preşedinte şi de membri în consiliul de administraţie vor fi onorifice. Art. 4.—Ca organ de execuţiune, casa va avea un director, un sub-director şi un casier, precum şi personalul inferior trebuincios. Directorul, sub-directorul şi casierul vor fi numiţi de ministrul de război, dintre ofiţerii activi cari nu fac parte din consiliul de administraţie, sau dintre militarii aflaţi în retragere. Acest personal va fi remunerat. Art. 5.—In faţa instanţelor judecătoreşti şi în toate actele sale civile, casa de economii, credit şi ajutor a oficerilor va fi reprezentată prin directorul său, în baza autorizaţiunei consiliului de administraţie. Depunerea şi restituirea economiilor Art 6.—Depunerile de economii sunt? a) Depuneri permanente; b) depuneri timporale. Şi unele şi altele sunt absolut facultative. Art. 7.—Orice ofiţer în activitate sau pensionar militar care va voi a depune veri o economie la această casă, cu titlul permanent, va declara in scris că voeşte a fi membru al casei cu depuneri permanente. Efectele acestei declaraţii sunt: obligativitatea figurărei ca membru al casei pe tot timpul angajamentului. Angajamentul ofiţerului durează pe tot timpul aflărei sale in activitate, iar angajamentul pensionarului militar nu poate fi contractat pentru o perioadă mai mică de 5 ani, la expirarea căreia termenul poate fi reinoit. In caz de moarte angajamentul se consideră de drept desfăcut. Art. 8.■ Depunerile permanente, pe tot timpul angajamentului, vor fi de 20 la sută din solda bugetară a ofiţerului in activitate şi de 2 la sută din pensia neta a pensionarului militar. Art. 9.— Numai depunerile permanente conferă titlul de membru al casei de economii, credit şi ajutor a ofiţerilor şi dreptul de a beneficia de toate avantajele acordate de această casă. Art. 10. — Depunerile permanente vor produce o dobindă de 3 Ia sută pe an, socotită de la la zi a semestrului ce urmează după data in care s’a făcut depunerea și pina la 1 Ianuarie a anului in care se efectuează restituirea capitalului. Art. 11.—Depunerile permanente nu se vor restitui decît atunci cind ofițerul a părăsit serviciul activ al armatei, sau la expirarea termenului de angajament al pensionarilor militari. Art. 12.—Procentele de 3 la sută, cuvenite depunerilor permanente, se vor plăti celor în drept la fiecare sfirșit de an, sau se pot lăsa spre a fi administrate de casă. In acest din urmă caz, ele se vor vărsa la fondul depunerilor timporale și vor produce atunci o dobindă de 6 la sută pe an, conform art. 14 de mai jos. Art. 13. — Depunerile timporale se vor primi de la oricare obicei, fie sau nu membru al acestei case, precum și de la particulari, atunci cînd casa va avea nevoe de bani, și mimai in limitele trebuințelor ei. Aceste depuneri nu vor putea fi mai mici de 100 lei, vărsați integral. Art. 14.—Depunerile timporale vor da drept la o dobindă pînă la maximum 6 la suta pe an, socotită din ziua depunere» pînă în ziua cerereî de restituire. Consiliul de administrație va hotărî in fiecare trimestru dobinda ce se va plăti in trimestrul următor, procedind conform art. 16 de mai jos. Art. 15. — Casa va putea primi depuneri și de la autoritățile militare, plătindu-li-se o dobindă * de 4 la sută pe an, socotită din ziua depunere! pînă in ziua cerereî de restituire. Aceste depuneri nu se vor putea face decit ca autorizaţia ministrului de războiu. Art. 16.— Dobînda de 6 la sută, prevăzută la art. 14, și cea de 4 la sută, de la art. 15, va putea fi micşorată sau sporită după găsirea cu cale a consiliului de administraţie şi aprobarea ministrului; aceasta se va publica în Monitorul Oficial şi cel al Castei. Art. 17. — Depunerile temporale, precum şi cele prevăzute îa art. 15 de mai sus, se vor restitui la orice epocă şi cel mai tirziu în termen de 3 luni de la data cerereî de restituire. Art. 18.—Procentele cuvenite depunerilor timporale și a celor prevăzute la art. 15 se vor achita celor în drept la fie-care sfirsit de an, sail eventual o dată cu restituirea capitalului. Avansat în comptul soldei Art. 19. — Pentru vădite necesităţi, oficerii membri vor putea cere şi obţine de la «casa de economii, credit şi ajutor a oficerilor» avansuri de bani în comptul soldei lor pînă la maximum valoarea soldei budgetare pe trei luni, iar pensionarii militari pina la maximum valoarea pensiune! neta pe două luni. Consiliul de administrație, care acordă aceste avansuri, are dreptul, cind va găsi cu cale, ssi refuze avansul cerut, fără a fi nevoie sa motiveze refuzul sau. Art. 20. -Pentru sumele avansate la comptul soldei sau pensiunei, casa va percepe o dobindă de 6 la sută pe an, care sa reţine prin anticipare la primirea avansului acordat. Art. 21 Restituirea acestor avansuri se va face prin reţineri lunare, ds® soldă sau pensiune, independent de orice alte reţineri. Cuantumul fiecărei reţineri lunare va fi astfel calcu-. iat încît întreaga sumă avansată să fie achitată cel mai tirziu în termen de un an de la data liberărei ei, de către ofițerii activi, și in terman de 6 luni de către pensionarii militari. Fondurile pentru ajutoare Art. 22.—Fondurile pentru ajutoare se vor alimenta : a) Din beneficiile ce vor rezulta din operațiunile prevăzute sub titlul III din această lege; b) din donatiuni și legate, acceptate confer® regulilor de drept comun ; a) din produsul serbărilor, seratelor și loteriilor. economică Greva minerilor bohomî.—Măsuri ruseşti.—Artolurile lui Iewitzky.— Coloniştii ovrei diin Cherson.— Case de economii şi Munte de pietate.—Situaţia in Serbia.— Statistica producţiei austriace. în ţinuturile carbonifere ale Bohiemiei, şapte-zecî de mii de mineri au proclamat greva. Diferitele societăţi şi personagii cărora aparţin minele, s’aiî unit şi ele între dînsele, spre a rezista în contra cererilor greviştilor. Ast-fel pînă astăzi, cu toată intervenţia guvernului, nici tratative n’afi început încă între părţile interesate. Minerii cer opt ore de muncă inclusiv drumul în şi din mină, pe cînd pînâ acum aveau opt ore de muncă, iar drumul în şi din mină trebuia şi să-i facă în afară de acest timp. Minerii mai cer: salariu minimal pentru lucrătorii în mină şi la suprafaţă de patru lei, şi o sporire a actualelor salarii cu douăzeci la sută. Patronii declară că nu pot acorda nici una din aceste cereri, şi mai ales refuză să înceapă tratativele înainte ca lucrătorii să fi reluat lucrul. Simpatiile în Austria sunt incontestabil de partea minerilor, şi un manifest semnat de cei mai fruntaşi profesori ai universităţei vieneze, în cap cu rectorul magnific, şi de un mare număr de alţi savanţi, artişti, oameni politici, financiari şi comercianţi, declară categoric că muncitorii dacă cer reducerea timpului de muncă în primejdioasa mină, nu pot decît să-şi cîştige aprobarea oamenilor de bine, iar dacă cer sporirea salariilor au şit mai multă dreptate, dat fiind cîştigul mereu crescînd al proprietarilor de mină. Deocamdată ,însă greva ameninţă să devie o adevărată catastrofă. In Bohemia şi Saxonia multe fabrici au trebuit să înceteze lupta din cauza lipsei de cărbuni, iar în Praga, Pilsen şi alte oraşe lipsesc cărbunii necesari pentru foc, şi pentru producţiunea gazului de iluminat. Budapesta este de asemenea ameninţată să rămînă în întuneric şi chiar Viena nu e cu totul asigurată în contra unei asemenea nefericite întîmplări. Poate guvernul, care procedează cu multă energie, va reuşi să provoace o înţelegere. De altminterelea nu e fără interes, şi trebuie relevat ca un semn al vremei, că diferite ziare de diverse nuanţe politice, au cerut sechestrarea minelor de către stat. In marea noastră vecină Rusia, s’au petrecut cîteva fapte în domeniul economic cari nu pot rămînea nerelevate. In Polonia rusească bîntuie o mare lipsă de cărbuni. Pentru a încuraja producţia carboniferă internă, guvernul rusesc a pus taxe vamale asupra cărbunilor ’importaşi. Cărbunii produşi în ţară nu erau suficienţi, şi speculanţi lipsiţi de conştiinţă — tipurile acestea nu lipsesc nicăerî — au urcat preţurile cărbunilor într’un chip neruşinat. Din fericire Rusia e o ţară autocrată. Cu regret trebuie constatat că uneori, dată find societatea de azi, autocraţia trebuie privită ca o fericire. Scurt, guvernatorul Poloniei fixă preţul cărbunilor la o rută şi optzeci copeici suta de kilograme, ameninţînd pe toţi aceia cari ar depăşi acest preţ cu trimiterea pe cale administrativă, adică fară judecată, în ţinutul Uralului. Ordinul îşi făcu efectul. Nu se poate spune ’acelaşi lucru însă şi despre ucazul care ridică taxele vamale de pe cărbunii de provenienţă bohemă. Dată fiind greva minerilor din Bohemia, e puţină speranţă că s’ar rătăci vre-un vagon de cărbuni spre frontiera rusească. Cunoscutul economist Lewitzky lucrează de peste cincî-spre-zece ani la constituirea de artelurî, un fel de cooperative ţărăneşti pentru exploa-tarea agricolă a pămîntuluî. Iată cum organizează Lewitzky artelurile sale : el arendează pămint şi-l dă unor grupuri de ţărani cari îl lucrează de a valma, iar produsul îl împart între dînşii după scăderea cheltuielilor comune. Aceste artele au dat pînă acuta rezultate foarte bune, ceea ce se explică şi prin faptul că, organizaţia în artele şi exploatarea pămîntului în de a valma, este foarte veche în Rusia şi tradiţională la ţărănii ruşi, acum de curînd Lewitzky a constituit douăzeci asemenea artelurî şi din coloniştii evrei din gubernia Chersonuluî. Aceşti colonişti stabiliţi încă de Nicolai I în numita gubernie, începuseră în parte să părăsească agricultura şi să se dedea negoţului, fiindcă sa înmulţiseră în mod considerabil pe cînd la pămîntul ce li se dăduse întîi nu li se mai adăogase nimic, aşa că nu-i mai putea numi îndeajuns. Actualul ţar spori acest pămînt în proporţie cu numărul coloniştilor, şi Lewitzky organiză, după cum am mai spus, ■ pe douăzeci dintre acestea în artele. Am citit deunăzi că a fost cinată şi la noi o persoană cu alcătuirea unui proiect pentru înfiinţarea unui munte de pietate. Asupra necesităţeî acestui institut este de prisos să mai inzist. Actuala criză a dovedit în mod eclatant această necesitate. Ar fi poate nemerit ca mun-' tele de pietate să fie alăturat de casele noastre de economie. Bani!', strînşî de cei cu puţine mijloace, să ajute la caz de nevoie pe cei cu mijloace şi mai puţine. Aşa se petrec lucrurile în multe ţări şi pretutindeni rezultatul e satisfăcător, dat fiind că muntele de pietate împrumută numai pe amaneturi, aşa că risc nu există mai de loc sau chiar de loc. In Ungaria unde casele de economie şi instituţia muntelui de pietate, atît oficiale cît şi particulare, şi acestea însă natural controlate de stat, sunt foarte numeroase şi dezvoltate, ele produs cîte odată chiar cîte un cîştig destul de mare faţă cu cîştigul normal produs de un capital plasat într’o afacere normală. Astfel casa de economie budapestană, şi institutul teritorial pentru împrumuturi pe gajuri, a avut în anul 1899 un reviriment total de 244.315.870 fiorini, producînd un beneficiu net de 419.052, fiorini ceea ce revine la un cîştig de opt şi patru zecimi la suta capitalului angajat în acţiunile societăţeî. Şi trebue notat că în Ungaria mai există un mare munte de pietate al statului, şi o sumedenie de institute similare mai mici. Pentru a ilustra cele spuse la dezvoltarea caselor de economia în Ungaria, voiu mai cita aci cîteva ţifre din bilanţul pe anul 1899 al casei ele economie patriotice din Pesta. La această casă s’au depus economii în sumă de 137 milioane şi jumătate fiorini, iar beneficiul realizat a fost de 2,735 964 fiorini, aşa că s’a putut împărţi o dividendă de 425 fiorini de acţiune în valoare nominală de o mie fiorini. Cu alte cuvinte capitalul angajat în această întreprindere, produce 42 şi jumătate la sută cîştig. Da ce nu s’ar face şi la noi, dacă statul întîrzie sau nu poate acum, din iniţiativă particulară şi cu bani privaţi un munte de pietate ? ❖ Pe cînd la noi bîntuie o mare criză, pe cînd în Bulgaria criza este încă mai acută decît la noi, în Serbia a început, după cît se anunţă, o epocă de prosperitate economică. Din Belgrad se relatează societăţei austro-ungare de export cu privire la situaţia economică, cum că urmările tristelor condiţiuni politice din anul trecut au dispărut, şi că în toate ramurile se manifestează un avînt economic. Pretutindeni se fac stabilimente industriale, în unele oraşe se construiesc tramvayuri electrice, alte oraşe introduc lumina electrică, în toate părţile e activitate şi progres. Raportul încheie spunînd că întreaga situaţie actuală poate să fie caracterizată ca fiind absolut favorabilă. Dacă raportul acesta spune aaeăral, şi dacă ţinem în seamă cuie adresat, putem să ne încredem în veracitatea luî, atunci Serbia ar fi actualmente singura ţară în Haleaţi care nu simte criza, ba care se dezvoltă chiar foarte bine în mijlocul acesteia. * închei revista din această săptămînă cu ştirea că în Austria statistica producţiunei— despre care unii de la noi tot mai cred că e cu neputinţă de făcut — se apropie de sfirşitul ei. Această statistică, cu facerea căreia au fost însărcinate camerele da comerţ, e menită să producă un material preţios pentru tratatele de comerţ a cărora reînoire se apropie. Diferitele camere de comerţ au avut o muncă grea cu facerea acestei statistici, cea din Reichenberg de pildă a avut de cestionat zece mii de întreprinderi; cu toate acestea s’au achitat perfect de sarcina ce li s’a impus, spre folosuî, industriei şi comerţului pe cari le reprezintă. B. SS s’ă si Iște smm.