Adevěrul, iunie 1900 (Anul 13, nr. 3895-3924)
1900-06-10 / nr. 3904
Risipitor! criminal! po-Ce aţi zice dacă vi s’ar vesti lucrurile următoare : — Iată un tînăr care a moştenit de la părinţii săi patru milioane de lei, în acţiuni, cari azi valorează şaisprezece milioane şi cari ii produc anual aproximativ 1 milion, adică 25 la sută ca dobindă. Acest tînăr, avînd nevoe de bani, îşi vinde acţiunile şi îşi înstrăinează deci şi fondul şi frumosul venit de 1 mailioar de Iei !Ce sun. Ce aţi zice de acest tînăr ? Că este un risipitor, şi primul tribunal venit ar găsi că este caz de a-1 pune sub consiliul judiciar. In Ioc de tinărul particular să luam guvernul actual şi să-l judecăm după aceeaşi normă. El este administratorul averea statului. Acesta, ca avere a lui, ca fond, posedă în capitalul social al Băncei Naţionale o treime, adică patru milioane nominal, cam azî reprezintă cel puţin 16 milioane, şi care anul trecut i-a dat ca dividend suma exactă, neglijind zecimile, de lei. Ei bine, oamenii aceştia azi vor să lipsească statul de un fond real, de o avere de şaisprezece milioane şi să micşoreze anual budgetul încasărilor cu Emailipsa de Ies. Pentru a şi prelungi agonia, pentru a mai trăi încă o lună, în incapacitatea lor de a putea găsi vre-o soluţiune crizei care bintue ţara şi, în special, stâlpi, nenorociţii aceştia s’au apucat să facă întocmai ca familiie sărace cari, pentru a trăi de azi pe mine, încep să-şi vindă bijuteriile, mobilele pînă cînd ajung de-şi amanetează şi verigheta de cununie! Pe lingă aceasta, guvernanţii noştri sunt gata să vinză salinele statului, terenurile petrolifere, pădurile, serviciul maritim, tot ce le cade sub mină şi singurul nostru noroc e că acum deocamdată, nu se găsesc cumpărători... Ei ne dau un spectacol Europei şi marei finanţe apusene care văzîndu-ne că am ajuns să ne vindem pînă şi lucrurile din casă, desigur că ne-au tăiat creditul. Şi toate, toate acestea, întreg acest jaf, întreagă această risipă criminală, această «desfacere totală» cu toba, nu au altă pricină decit că oamenii aceştia nu se îndură să părăsească puterea ca s’o ia alţii mai destoinici. Văd că sint imposibili, văd că streinătatea nu vrea să stea la vorbă cu dînşii, văd că ruinează ţara, o discreditează şi o duc la ripă; toate le văd, dar setea de putere le este aşa de mare, că preferă totul, durerea de a lăsa puterea din miinite lor slabe dar criminale. Şi pe cinci pentru particulari, cari, în definitiv, îşi risipesc averea lor, sunt tribunale cari să o pună sub consilii judiciar, pe risipitorii criminali cari ne prăpădesc ţara, ne risipesc avutul public, nimeni nu-î pune la rezon, nimeni nu ne scapă de ei — ci toată lumea îi lasă să opereze in linişte şi să ne ducă la falimentul cel mai ruşinos ! Const. Mills — ----------- DIN FUGA CONDEIULUI Un monstru „Epoca“ vesteşte pe onor. p. t. public ca ceva grozav că într’o comună din jiul. Bacău s’a născut un monstru, fără de gît, avînd capul unit direct cu pieptul, şi căruia pe spate îi atîrnă două bucăţi de piele în formă de cozi; mîinile îi sînt normale, picioarele încovoiate. Noi vestim pe „Epoca“ că, pentru a vedea un monstru şi mai grozav, nu are de ce să alerge aşa de iute. N’are de cît să stea în Bucureşti şi să privească monstrul guvernamental, fără de cap, cu stomacul cu zece, cu picioarele strîmbe, cu o mină care’î l'leva şi alta care’i Tache Ionescu, cu o coacă care se numeşte Filipescu şi alte pici cari îi atîrnă, cum este Istrati antisemitul şi cu prisosinţă deşteptul Ioan Lahovary... D. Cantacuzino era să fie cap, dar cum ii lipseşte capul... monstrul nu are aşa ceva decît ca o simplă urmă atrofiată.... Monstrul guvernamental, cum se vede, dă zece înainte monstrului din judeţul Bacău. Feripiizon AmilKill - No- 3001 FONDATOR AIIJSX. V. ISEEBIMARU Abonamente Un an Şase luni Trei luni 8 lei In ţară . . . . a . 80 lei 15 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 IO bani în toata ţara 15 „ ,, străinătate Un număr vechi, 20 bani COT_D_ ANE DESORGANIZAREA ARMATEI Am relevat eri faptul că atunci cînd se simte nevoe de economii, se reduce termenul de serviciu al soldaţilor fără de nici o teamă, că armata va suferi ceva în gradul ei de instrucţie. Cînd s’a propus însă măsura aceasta, în mod înţelept, studiat, sistematic, guvernanţi şi militari au strigat că nu ştim ca spunem, că voim desorganizarea armatei. Cine o desorganizează insă sunt aceia VEDERI DIN CHINA Una din porţile oraşului Peking BRAVA SITUAŢIE FINANCIARA Dezorientarea guvernului — Lefurile funcţionarilor.— Ce zice regele.— Reducerea armatei şi a jefurilor.— Consiliile de miniştri. Este de necrezut în ce hal se află finanţele Statului. Tezaurul public nu poate face faţă nici celor mai mici plăţi. Situaţia este foarte gravă, aşa încît credem că nu e inutil să revenim şi să insistăm asupra acestei chestiuni. Guvernul se află într’o aşa încurcătură, cum nu se poate închipui. Incapacitatea lui a agravat mult situaţia, şi azî guvernul, a cărui busolă a fost întotd’auna zăpăcită, se găseşte cu desăvîrşire dezorientat. Pentru a scăpa din această extrem de grea situaţie, miniştrii fac fel de fel de proiecte, fără însă a îndrăzni să ia vre-o hotărîre. In consiliile de miniştri, fiecare vine cu cîte una sau mai multe soluţii, care de care mai iluzorie sau mai extravagantă. Fiecare vede defectele soluţiilor celorlalţi şi miniştrii nu cad de acord asupra nici unei chestiuni ce se discută în desele consilii ce se ţin de la un cîrd de vreme. Starea financiară se poate rezuma astfel : In casa statului nici un ban, iar in străinătate peste 13.000.000 lei rentă neplasată. E mare teamă că lefurile funcţionarilor nu vor putea fi plătite pe luna aceasta, afară dacă ministerul de finanţe nu va găsi să se împrumute de la samsari pe amanet. Regele îşi dă bine seamă de grava situaţie în care au adus ţara guvernanţii noştri. Se zice chiar că ar fi spus unui bărbat politic următoarele cuvinte, pe cari le dăm textual: „Prefer să închid ochii decît să văd ţara ajunsă în halul Greciei“ Din nenorocire, nu suntem atît de departe de halul Greciei. Serbia şi Grecia nu mai pot împrumuta un han fără a amaneta vreunul din veniturile sigure ale statului. Guvernul nostru însă este şi el nevoit să amaneteze cînd recolta rapiţei, cînd restul recoltei de pe Domenii, ca să poată obţine un mic împrumut. Şi să se noteze că statul nostru e nevoit să dea gaj chiar pentru împrumuturile făcute pe piaţa internă. a-Regele este foarte abătut de ceasta stare de lucruri. Nu ştim pe cine aruncă răspunderea acestei situaţii, dar ceea ce putem spune este că se arată foarte supărat pe sfetnicii săi. Aceasta s’a constatat şi cu ocazia plecărei sale la Sigmaringen, cînd n’a dat mina cunici un ministru în gara de Nord. * După cum se ştie, eri s’a ţinut un consiliu de miniştri. Şi în acest consiliu, ca la toate cele l’arte, au fost chestiuni foarte importante la ordinea zilei. Dăm aci numai trei din aceste chestiuni: Crearea de noui biruri, reducerea la jumătate a lefurilor funcţionarilor, şi reducerea însemnată a armatei. Pentru toate acestea vor trebui convocate în sesiune trtra-ordinară corpurile legiuitoare. Convocarea s’a hotărî!.. în principiu, după cum am anunat deja şi se aşteaptă întoarcerea r3geluî de la Sigmaringen spre a se fixa ziua, dacă miniştrii se vor pune de acord asupra tuturor cestiunilor şi dacă nu se vor hotărî să plece. Acum, dacă miniştrii vor cădea de acord, aceasta nu o putem şti, căci,— după cum am spus-o—chestiunile au fost discutate în mai multe consilii, fără ca să se fi ajuns la vre-o înţelegere. Aceasta este în rezumat situaţia disperată în care se află finanţele publice sub conservatori. Ce va urma din această stare de lucruri se va vedea cît de curînd. Politic caii aplică pa un sistem dat altul nou, aceia cari pastrind organizaţia prusiana îi dau efectivele sistemului elveţian. Această absurditate, care va aduce ca efect sigur anihilarea forţelor militare ale ţării, trebue să înceteze, cei ce-i practică sunt cu adevărat criminali, şi deoarece criza o să dureze, se impune să ne organizăm armata pe o nouă bază, care nu poate fi decit sistemul elveţian, ce dă în Elveţia o armată admirabilă de 350.000 de oameni în timp de război şi cu o populaţie pe jumătate cît a noastră, şi cu cheltuelî tot pe jumătate ca ale noastre. Ediţia de seara, Simbătă 10 Iunie 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Anunciuri Linia pagina IV Lei............... INI BIROURILE ZIARULUI II. —Strada Sărindar — II Retragerea guvernatul iminenti-moartea , 0.50 ban 2.- „ TEKEFOX lui JV Murawuff FORJELE MILITARE " Actualmente.— înainte de războiul cu China.—După războită Forţele maritime. Desfăşurarea evenimentelor din extremul orient par a duce inevitabil la o ciocnire între Rusia şi Japonia. Un război dintre aceste două mari puteri a devenit fatal din ziua cind Japonia a simţit necesitatea unei expanziunî care nu se putea face de cit in dauna Chinei, şi de cînd Paisia s’a pus hotărît in calea ei ocupind Manciuria, ridicind pretenţii asupra Coreei şi ochind cu lăcomie tot nordul imperiului chinez, pină spre sud de Peking. A lăsa Rusiei mina liberă în aceste părţi, este pentru Japonia a-şî nimici viitorul. A abandona Japoniei nordul Chinei, este pentru Rusia a-şi face inutile imensele posesiuni siberiane și toate sacrificiile materiale cu căile ferate de acolo. Prin urmare conflictul de interese fiind neinlăturabil, un razboiu era fatal intre cele două puteri concurente. Dar un razboiu imediat nu era de temut, fiindcă Paisia trebuia mai intim să-şi isprăvească liniile ferate cari o pun in legătură cu extremul orient şi să se întărească suficient in golful Pecili, şi fiind-că Japonia nu-şî isprăvise reorganizarea armatei pe uscat şi sporirea flotei. Dar evenimente neprevăzute sunt pe cale să precipite lucrurile. Tulburările din China necesitând o intervenţne străină, vor pune faţă in faţă pe Japonia şi pe Paisia, tocmai in acele provincii pe cari le vizează de o potrivă şi una şi cealaltă. Faptul că Japonia a hotărit să trimeată in China tot atitea trupe de uscat şi de apă cite va trimite şi Rusia, probează nu atît gravitatea situaţiei creată de revolta boxerilor, ci gravitatea situaţiei din punct de vedere al intereselor contrare ale celor două ţări rivale. Un război ruso-japonez fiind foarte probabil, credem interesant a arăta aci cam sunt forţele militare ale Japoniei. * înainte de 1894, adică înainte de războiul intre China şi Japonia, această din urmă ţară nu era socotită ca un important factor militar. Se ştia că Japonia făcuse progrese mari pe toate terenurile, că ea nu se poate compara cu China înapoiată, dar cind se vesti in Europa că imperiul micadului declară rǎzboiu imperiului Fiului Cerului, toată lumea a fost foarte sceptică asupra rezultatelor lui. China, prin mărimea populaţiei eî şi prin misterul care o învăluie, inspira oarecare respect. Dar mare fu stupefacţia Europei cînd se văzu cu ce repeziciune Japonia bătu pe chinezi, şi pe apă, şi pe uscat. Puterea militară a Japoniei se revelă în mod neaşteptat. Trupele ei erau perfect înarmate, perfect echipate, perfect disciplinate. Flota ei se putea compara cu flota orî-cărei puteri mari din Europa. Armata japoneză nu era inferioară, din nici un punct de vedere, armatei germane, franceze, engleze. De atunci Japonia s’a prenumerat printre marile puteri militare ale lamei. In timpul războiului cu China s-a văzut că Japonia putea dispune de cel puţin 400.000 de soldaţi de uscat de prima calitate, şi de o flotă de război, compusă din 60 de vase moderne, înarmate după ultimele date, cu mateloţi şi ofiţeri perfect instruiţi. După războiul cu China, fiindcă slăbiciunea acum vădită a acestei ţări aavea să atragă fatalmente privirile lacome ale statelor Europei. Japonia, care ţintea la cucerirea unei părţi a acestui imperiu, a împins şi mai departe înarmările sale. Iată exacta compunere a armatei japoneze un an după războiul cu China. Armata de uscat: 6 divizii de linie, una de gardă imperială şi una de miliţii. Cavaleria e compusă din 8 regimente, artileria din 8 regimente de cîmp, plus artileria specială. Diviziile mai au cite un batalion de geniu și unul de tren. Regimentele de cavalerie sunt compuse din trei escadroane, iar diviziile de infanterie din cite 4 regimente, a trei batalioane fiecare. Armamentul e puşca cu repetiţie «Murata» de 8 mm. de invenţie japoneză. Totalul trupelor de uscat pe timp de pace a de 284.741 de oameni şi peste 6000 de ofiţeri. Flota de războia : In 1897 era compusă din 46 de vase modemne cu 451 de tunuri şi 9000 de oameni, plus 16 vase mai vechi, 27 de torpiloare, 15 remorchiere şi 107 vase diverse cu aburî. De atunci încoace flota s’a mai sporit cu 4 vase mari de escadră, 10 păzitori de coaste, 30 de incrucişătorî torpiloare şi 50 torpilioare. Personalul s-a urcat la 14000 de oameni. Actualmente Japonia poate lua ofensiva cu minimum 540.000 de oameni pe uscat, armată de primul ordin, şi cu 90 de case de războiţi, cele mai perfecte şi mai bine conduse. Pentru apărarea ţârii dispune de forţe şi mai mari rocă. Toată lumea e de acord că la ea acasă Japonia este inexpugnabilă chiar de ar tăbărî asupră-i toate puterile mari. Rusia are deci cu cine lupta. Un război ruso-japonez va fi dar singeros la culme, groaznic, şi va avea consecinţe incalculabile. Extern Să poftească! 40 Conservatorii văd că trebue SBiL_ sâTş! facă geamantanul şi îşi - şi pregătesc platforma de luptă pentru opoziţiune. Aceasta va fi chestiunea evreiască. Faptul ca d. Sturdza este bine văzut în cercurile financiare berlineze şi faptul că marea finanţa străină refuză azi să stea la vorbă cu aventurierii de la putere, presa conservatoare le pune în legătură cu apelul făcut de, comitetul Alanţei Israelite din Viena care sfătueşte pe marii capitalişti evrei a nu mai da bani Rominiei. D. Sturza s’a unit cu evreii ca să răstoarne partidul conservator, d. Sturdza vinde ţara evreilor, iată platforma de luptă a conservatorilor cînd vor cădea în opoziţiune. Ei vor încerca să facă întruniri antisemite, să agite ţara contra guvernului pe această chestiune. Nu ştim ce va face partidul liberal. Ceea ce ştim însă e că nu-i vom lăsa să întreprindă această agitaţiune criminală contra linişteî ţărei şi’ a bunului sau renume în străinătate. S’au folosit de chestia naţională ca să vină la putere, azi vor să se folosească de cestiunea evreească ca să se întoarcă iarăşi la crima statului de unde au fost goniţi ca incapabili şi ca nişte criminali ordinari. Le vom sta în cale acestor mizerabili şi vom vedea dacă vor mai putea face ca altădată curente, cînd aveau cu ei toată presa şi cînd voind să protestăm contra unui fapt pe care l-am crezut anti-patriotic, am făcut greşeala de am cocoţat la putere un guvern de asasini, de trădători de neam şi de incapabili patenţi. Să poftească acum şi vor vedea. MONEDELE GĂURITE Timpul anunţă că guvernul a retras din curs monede găurite in valoare de două milioane şi jumătate de lei, cari vor fi rebătute la monetărie. De cîtva timp încoace monedele găurite şi şterse au devenit o raritate. Ei bine, acum e momentul ca să se afişeze pretutindeni, şi, de se va putea, în permanenţă, că monedele şterse şi găurite nu au valoare, că nu trebuesc primite de nimeni. Măsura ar fi in adevăr utilă, căci n’ar mai păgubi lumea. Dar guvernul nu vrea să-şi piardă renumele de imbecilitate pe care şi ’l-a ciştigat. Cînd nu trebuia sa alarmeze lumea şi să nu dea naştere la scandaluri şi pagube, a făcut-o ; azi cind nimeni nu poate păgubi şi cînd opinia publică adormită încetul cu încetul poate redeveni iarăşi victima celor ce fură din monede găurindu-le, guvernul nu face nimic pentru a o întreţine deşteaptă. Dacă ar face altfel, n’ar fi imbecil. O GLUMA O glumă nostimă, auzită ori la Capşa. Doi bărbaţi politici discutau asupra situaţiunei critice in care se găseşte guvernul,şi în special asupra lipsei de acord între miniştri ce sa constată în toate consiliile, cu privire la gravele chestiuni la ordinea zilei. — Vor cădea ori nu de acord miniștrii, aci stă toata chestiunea, zise unul. — Pardon, obiectă celălalt, chestiunea e rău pusă . Vor cădea de acord miniștrii, ori... vor cădea. — iată cum se rezumă în realitate situațiunea. Snop. CARNETUL MEU Clinii din Capitală Cred că renumele Constantinopoluluî de a avea cei mai mulţi cîinî e uzurpat. Dacă judec după strada în care stau—80 de case, în mijlociu cu trei câini de fiecare —Bucureştii e mai presus, căci numărul cîinilor trebue să întreacă numărul locuitorilor. Aceste animale, nobile şi utile acolo unde au de păzit vitele, casele, oamenii, coteţele, adună pe la sate, devin nişte parazite în toată puterea cuvînturii prin oraş, mai ales într’un oraş mare cum e capitala ţării. Nu mai vorbesc de boalele pe cari le transmit oamenilor, de turbare, de haine sfâşiate, de pulpe muşcate, de lătrături şi urlete infernale cari împiedică somnul bolnavilor şi al copiilor, ci mă voi opri la un singur fapt care cred că merită atenţia tuturor şi poate îndreptăţi pe primărie să ia riguroase măsuri de stîrpire. Socotind numai trei sute de mii de cîini în capitală, şi socotind că hrana pe care o înghit cinci cîini, absolut de pomană, ar ajunge unul nenorocit, rezultă că zilnic se ia din gura a 60.000 de persoane pîinea de toate zilele şi se asvîrle în gura cîinilor, fapt riguros condamnat la Evanghelie, — cea mai dulce şi blinda dintre cărţile de morală. Ne plîngem că criza a produs o groaznică mizerie în clasa orăşănească de jos. Stîrpiţî jumătate din cîini, şi veţi avea de două ori atîta pîine cită trebue pentru îndestularea, tuturor locuitorilor capitalei loviţi de soartă, şi veţi face în acelaşi timp o serioasă operă higienică, estetică, şi un bine nespus tuturor copiilor, bolnavilor şi persoanelor nervoase. I. T. POLITICA IN STREINATATE Guvernul belgian Oricît ar preocupa pe cititori gravele evenimente din China, ei vor sa cunoască și principalele evenimente din lumea politică europeană. Astăzi avem rezultatul definitiv al alegerilor senatoriale belgiene. Se știe că o parte din senatorii belgieni sunt aleşi direct de popor, iar o altă parte slnt trimişi de consiliile provinciale. Rezultatul definitiv al alegerilor de senat e tot atît de zdrobitor pentru guvernul belgian ca și acel al alegerilor de cameră. In adevăr, dacă majoritatea guvernamentală a camerei e de 10, cea a senatului nu-î mai mare de 14. Pe cind numărul senatorilor clericali era in trecuta legislatură da 70, azî e redus la 58. In schimb, numărul senatorilor liberali se ridică de la 31 la 37, iar cel al socialiştilor de la 1 la 7. E de notat că Belgia e pînă acum singura ţară care a înregistrat fenomenul acesta: senatori socialişti. Triumful opoziţiei liberalo-socialiste nu înseamnă insă numai infrîngerea unui guvern, a unor oameni; el are o semnificare mai inaltă : e înfrîngerea unui partid, a unei întregi şi puternice pături sociale. Clericalimnul, a căpătat una din acele lovituri cari de au aduc imediat moartea, o grăbesc insă grozav. Moartea politică a clericalizmuluî belgian e cu atît mai sigură, cu cit în Belgia n’au nici un val accidentele şi incidentele neaşteptate, faptele intimplătoare, cari în Franţa de pildă aduc puternice revirimente in opinia publică. Pe cind in Franţa se face politică de sentiment, iar in Anglia şi Germania politică de interes, Belgia nu cunoaşte de cit politica de doctrină. De atita vreme de cind partidul clerical e la putere, el n’a făcut de cit să lucreze pentru toate clasele sociale, el a dat un model de guvern. Pe măsură ce socialiştii îşi lărgeau cercul revendicărilor de clasă, partidul de la Ocuparea şi evacuarea graniţei dobrogene — Din Memoriile Regelui — Puterile şi chestia evreiască.— Reclamaţiile Rominiei in chestia Dobrogei.— Ocuparea Arab- Tabiei.— Părăsirea ei. 21 Decembrie 1878. — Generalul prinţ Ghica relatează din Petersburg că ministrul de Giers ’i-a spus, întrebat fiind, că guvernul rus aprobă in totul atitudinea comisarului săfi în comisiunea graniţei, şi nu va admite nici o concesie. — Ghica crede că Rusia vine mai cu seamă din motive strategice ca mahalaua Silistrei să se lase întreagă, neimpărţită. 22 Decembrie. — Prinţul scrie tatălui său: «Camerele s’au amînat, ceea ce era şi de dorit, căci nu mai pareau capabile de o lucrare serioasă in faţa apropiatelor alegeri pentru Constituantă, cari absorb in acest moment cu desăvîrşire partidele şi grupările. Chestia evreească irită toată Promînia, şi fiecare e in căutarea soluţiei celei mai favorabile pentru ţară. Am vorbit deunăzi cu Strat, care în chestia asta n’are părere preconcepută, mi-a părut foarte ingrijat, şi a opinat că in Moldova domneşte o iritaţiune straşnică şi că acolo va fi o luptă energică inpotriva emancipărei izraeliţilor. Un punct e totuşi ciştigat : e ştergerea din Constituţie a articolului care interzice naturalizarea necreştinilor. Şi cei mai radicali recunosc această necesitate; de asemenea adresele ambelor camere se pronunţă în acest sens. «Piosetti şi D. Brătianu, care vrea să meargă la finele lunei la Sigmaringen, s’au adresat la Roma, Paris şi Londra, ca să stăruie pentru instituirea cit mai curînd a reprezentarii lor oficiale. Acţiunea la Berlin am părăsit-o deocamdată, in aşteptarea unor vremuri mai bune, cari vor sosi poate in curînd.» 24 Decembrie. — Prinţul primeşte seara pe Musurus-Paşa, trimisul turcesc la Londra, care se află aci în trecere spre Londra. El socoate situaţia Turciei ca foarte grea, deşi Anglia’ ii arată ca şi înainte puternica ei simpatie; vaza şi înmurirea imperiului osmanic s’ar fi micşorat in Europa, de la părăsirea Bulgariei şi a Rumeliei de est, şi înainte de toate finanţele turceşti ar fi foarte încurcate. Prinţul Carol intră in discuţii asupra războiului, asupra nouei situaţii a Rominieî la Poartă şi asupra bunelor relaţii restabilite azi, intre Constantinopol şi Bucureşti. Musurus-Paşa se interesează foarte mult de Romînia, din cauză că fiică-sa, o muziciană foarte talentată, e logodită cu prinţul Brincoveanu, fiul cel mai mare al fostului hospodar al Munteniei. Prinţul Carol proiectează să întrebuinţeze în curînd pe acest bărbat însemnat în misiuni diplomatice. Oamerile au luat vacanţă încă de la 20; în politică e deci linişte. 30 Decembrie. — G. A. Rosetti, care a făcut o călătorie la Paris şi la Roma, a fost primit la Paris de Waddington şi de lordul Lyons, şi a căutat să le arate că şovăirea puterilor occidentale de a recunoaşte independenţa Rominiei, mai curînd intîrzie de cit grăbeşte asimilarea ei politică. I-a vorbit lordului Lyons, căruia i-a fost recomandat de Mr. White, intre altele şi de influenţa pe care Romînia o va exercita asupra Bulgariei nou creiate, accentuind asupra importanţei sprijinului moral şi material al Angliei în acest sens; reprezentantul englez îlasă l-a asigurat că Romînia trebuie să stabilească libertatea religioasă înainte de a fi recunoscută ca stat independent. Vărnav Liteanu raportează din Berlin că Germania nu se îndoieşte de bună-voinţa României cu privire la îndeplinirea condiţiilor tratatului din Berlin, mai cu seamă după mesagiul princiar şi adresele ambelor camere; ea se teme insă ca această îndeplinire să nu intimpine tărăgănirî. Depinde deci de camerele romice epoca în care trimisul desemnat, de Jasmund, va presinta prinţului scrisorile sale de acreditare. Din întreţinerile sale cu de Billow, Vărnav Liteanu a dedus că simpatiile Occidentului sunt cu totul de partea guvernului român şi că Bülow speră insuccesul constituţional al Panniniei, în sforţările ce face pentru îndeplinirea tratatului din Berlin. 3 ianuarie 1879. — Trimisul Angliei la Viena, Sir H. Elliot, cu care D. Brătianu a vorbit acolo, i-a dat se înţeleagă că pentru ca Anglia să recunoască independenţa României aceasta trebuie să facă paşi reali spre îndeplinirea condiţiilor tratatului din Berlin. 6 Ianuarie. — Guvernul român nu se poate hotărî la o atitudine precisă in chestia evreiască, pentru care prinţul stăruie mereu. Prinţul e încredinţat că printr’o soluţie deschisă şi bărbătească guvernul ar uşura decizia ţarei. Continua şovăială a guvernului ii dă o atitudine care ar putea să aibă urmări grave. Din cind in cind are teama ca Brătianu sa nu prefere să se retragă decit să lupte cu atitea greutăţi incontestabile. Colonelul Rabija a luat ministerul războiului ţinut prin interimat de la retragerea lui Cernat. 10 Ianuarie. — Anglia, pe a cărei simpatie Romînia a contat In tot d’auna, deși n’a , primit de la ea nici un' serviciu practic, a declarat prin reprezentantul eî că nu va socoti ca îndeplinit tratatul din Berlin dacă Romînia își va schimba pactul fiindamental numai în sensul posibilităţii pentru evrei de a se naturaliza individual. Ministrul de externe al României adresează o notă puterilor, plingindu-se de încetineala cu care Ruşii predau autorităţilor romine administraţia Dobrogei; aşa biroul telegrafic din Salina abia de cite-va zile a intrat sub stăpinirea funcţionarilor rominî. Cele mai multe brigade ale diviziei de ocupaţiune sint fără adăpost, de oare-ce armata rusă se află încă in cazărmi. La Constanţa justiţia nu funcţionează încă, de oare-ce nu s’a găsit local. In cîte-va zile s’ar putea face din Silistra graţie poziţiei favorabile una din cele maî puternice fortificaţii. Faţă cu situaţia precară a României pe noul său teritoriu, ar fi pentru dinsa de cea mai mare importanţă ca să se rezolve o dată cel puţin chestia graniţei şi guvernul romin să se poată baza pe linia de frontieră fixată de comisiunea specială cu atâta muncă minuţioasă. In împrejurările ■ de faţă Romînia nu se poate găndi la organizarea reală a Dobrogei (administraţie, biruri, etc). 11 Ianuarie. — In consiliul de miniştri ţinut sub preşedinţia prinţului s’a decis ca să se ceară camerelor, printr’un mesagiu special, să ia cit mai curînd o hotârîre cu privire la modificarea art. 7 al constituţiei. 12 Ianuarie. — Azi camerele îşi reiau şedinţele. 14 Ianuarie. — In consiliul de miniştri s’a decis ca trupele romine să ocupe linia de hotar trasă de comisiunea internaţională şi care a dat Dobrogei Arab-Tabia. Ministerul e maî cu seamă de părere că cel mai bun lucru ar fi un fait accompli, pentru ca Arab. Tabia să devie rominească. Imediat s’au dat ordinele necesare pentru aceasta. 17 Ianuarie: — Azî se citeşte in camere mesagiul prin care ele sunt solicitate să recunoască necesară revizuirea articolului 7 din constituţie. Prefectul R. Opran telegrafiază că după ce Rominii au ocupat graniţa, căpitanul rus Stanaţchi, şeful districtului Bazargic, i-a somat să se retragă. 18 Ianuarie. — G. Ghica, unul din noii prefecţi ai Dobrogei, telegrafiază din Tulcea că ruşii se plicig de faptul că s’a ocupat Arab-Tabia fără ca eî să fi fost înştiinţaţi de această măsură. Generalul rus Feldmann aşteaptă instrucţiuni dacă la părăsirea Dobrogei trebuie să ia cu sine ori să lase materialul de răsboiu turcesc aflător acolo. Se raportează din Roma că locol-colonelul Orero a declarat că comisiunea de delimitare n’a părtinit Romidia, ci a îndeplinit cu o stricteţă matematică dispoziţiile tratatului din Berlin. Şi Moltke a fost de părere că Silistra e singurul punct pentru construirea podului. Arab- Tabia devenind rominească, nici una din ambele naţiuni nu poate face din Silistra o fortificaţie ameninţătoare. 19 Ianuary— Gimpineaua trimite reprezentanţilor rominî o circulară telegrafică prin care spune că Romînia a ocupat graniţa fixată de Europa. Paisia pretinde însă ca s’o părăsească, mai cu seamă la punctul de plecare, Arab-Tabia, lingă Silistra, pentru că Arab-Tabia ar face parte din cetatea Silistrei. In contra acestei teorii, guvernul romin spune că, după tratatul din Berlin, nu mai există cetăţi pe malurile Dunărei. In aceeaşi zi Rominia e din nou somată să părăsească punctele de graniţă ocupate. 20 Ianuar.— Din Viena, Bălăceanu trimete două telegrame. In prima raportează declaraţia ce i-a făcut Andrassy : «Bine aţi făcut că aţi ocupat linia». In a doua zice că Andrassy a spus representantului rusesc că purtarea Rusiei faţă de România e foarte nedelicată. Ambasadorul german a propus ca lucrul să fie din nou examinat, dar Andrassy n’a primit. Liceanu telegrafiază din Berlin că Bilow i-a dat puţine speranţe în privinţa graniţei române; chestia se va rezolva printr’un compromis. Generalul prinţ Ghica relatează din Petersburg ca Rusia e foarte revoltată de cele intimplate. Ea e hotărită să nu cedeze cu nici un preţ. Ministrul romin la Roma zice că Italia găseşte greşită procedarea Rominiei, şi ţara nu se poate aştepta la sprijinul ei. 22 Ianuar.—•Cimpineanu adresează o nouă circulară trimişilor rominî, explicind că ocuparea graniţei nu e un act agresiv ; trupele romineştî sint acolo ca in toată Dobrogea, amestecate cu cele ruseşti. 23 Ianuar.— Generalul prinţ Ghica relatează din Petersburg că nota prinţului Gorceacov, al cărui cuprins i s’a notificat, e intr’un ton foarte sec şi supărat, guvernul român şi-a permis să decidă cu forţa intr’o chestie de razboiu, in suspensie, care nu intra în competenţa lui. Prin aceasta cabinetul rus şî-a ciştigat dreptul să păşească la o execuţie sumară, care să readucă lucrurile in starea in care au fost, dar n’o face, in dorinţa unei dezlegări pacinice a chestiune!. Bălăceanu comunică că Lordul Salisbury a telegrafiat la Viena că Anglia aprobă atitudinea Rominiei. Tornielli a declarat eri la Roma că Europa n’a autorizat Prominia să ocupe granița. . 24 Ianuar.— Bălăceanu comunică din Viena că Rusia face mari presiuni pentru a zmulge Rominiei Arab-Tabia. Liteanu comunică din Viena că s’a decis ca hotărîrile comisiuneî să nu fie valabile prin majoritatea ci prin unanimitatea voturilor ! Primul-ministru Depretis a declarat in camera italiană că in chestia romina nu s’a putut separa de Franţa, Germania şi Anglia,dar speră că in curind Italia va putea recunoaşte independenţa Rominiei. 27 Ianuar.—Ruşii protestează energic in contra ocupărei fortului de la Arab- Tabia, care aparţine Bulgariei. S-a alcătuit primul buget al Dobrogei: proectul prevede 3.250.000 la venituri şi 3.115.000 la cheltuelî. 31 Ianuar.— Baronul Stuart a fost rechemat şi va fi înlocuit cu un simplu gerant. Bălăceanu înştiinţează că Germania, Italia şi Turcia, au admis punctul de vedere al Rusiei, şi cer ca Rominia să se retragă pină la 20 de kilometri la estul Silistrei. Germania maî relevează, afară de asta, că Romînia nu s’a supus, incă condiţiilor tratatului din Berlin. 1 Februarie.—Italia i-a promis lui CA. Rosetti să acrediteze un plenipotenţiar la Bucureşti, de îndată ce camerele se vor fi pronunţat, după a treia citire,, pentru revizuirea articolului 7, 5 Februarie.—Marile puteri sfătuescpe Romisia să-şi retragă trupele de la Arab-Tabia, pentru a evita un conflict cu Rusia, 8 Februarie.—Guvernul a dat ori lui Anghelescu ordinul telegrafic de a eva- cua Arab-Tabia. Ministerul de externe al Rominiei anunţă printr’o circulară telegrafică trimişilor rominî că Arab-Tabia a fost evacuată, dar că nu trebue să se prejudece asupra soluției finale a problemei,. —" ■ ■■■ ".