Adevěrul, iunie 1900 (Anul 13, nr. 3895-3924)

1900-06-10 / nr. 3904

Risipitor! criminal! po-Ce aţi zice dacă vi s’ar vesti lucrurile următoare : — Iată un tînăr care a moşte­nit de la părinţii săi patru mi­lioane de lei, în acţiuni, cari azi valorează şai­spre­zece mi­lioane şi cari ii produc anual aproximativ 1 milion, adică 25 la sută ca dobindă. Acest tînăr, avînd nevoe de bani, îşi vinde ac­ţiunile şi îşi înstrăinează deci şi fondul şi frumosul venit de 1 mailioar de Iei !Ce sun. Ce aţi zice de acest tînăr ? Că este un risipitor, şi primul tribunal venit ar găsi că este caz de a-1 pune sub consiliul judiciar. In Ioc de tinărul particular să luam guvernul actual şi să-l judecăm după aceeaşi normă. El este administratorul averea statului. Acesta, ca avere a lui, ca fond, posedă în capitalul social al Băncei Naţionale o treime, adică patru milioane no­minal, cam­ azî reprezintă cel puţin 16 milioane, şi care anul trecut i-a dat ca dividend su­­­­ma exactă, neglijind zecimile, de­ lei. Ei bine, oamenii aceştia azi vor să lipsească statul de un fond real, de o avere de şai­­spre­zece milioane şi să micşo­reze anual budgetul încasări­lor cu­­ Emailipsa de Ies. Pentru­ a şi prelungi agonia, pentru a mai trăi încă o lună, în incapacitatea lor de a putea găsi vre-o soluţiune crizei care bintue ţara şi, în special, stâ­lpi, nenorociţii aceştia s’au a­­pucat să facă întocmai ca fa­­miliie sărace cari, pentru a trăi de azi pe m­ine, încep să-şi vindă bijuteriile, mobilele pînă cînd ajung de-şi amane­tează şi verigheta de cununie! Pe lingă aceasta, guvernan­ţii noştri sunt gata să vinză salinele statului, terenurile pe­trolifere, pădurile, serviciul ma­ritim, tot ce le cade sub mină şi singurul nostru noroc e că acum de­o­cam­dată, nu se gă­sesc cumpărători... Ei ne dau un spectacol Eu­ropei şi marei finanţe apusene care văzîndu-ne că am ajuns să ne vindem pînă şi lucrurile din casă, de­sigur că ne-au tă­­iat creditul. Şi toate, toate acestea, întreg acest jaf, întreagă această ri­sipă criminală, această «desfa­cere totală» cu toba, nu au altă pricină de­cit că oamenii aceştia nu se îndură să pără­sească puterea ca s’o ia alţii mai destoinici. Văd că sint im­posibili, văd că streină­ta­tea nu vrea să stea la vorbă cu dînşii, văd că ruinează ţara, o discre­ditează şi o duc la ripă; toate le văd, dar setea de putere le este aşa de mare, că preferă totul, durerea de a lăsa pute­rea din miinite lor slabe dar criminale. Şi pe cinci pentru particulari, cari, în definitiv, îşi risipesc a­­verea lor, sunt tribunale cari să o pună sub consilii­ judiciar, pe risipitorii criminali cari ne prăpădesc ţara, ne risipesc a­­vutul public, nimeni nu-î pune la rezon, nimeni nu ne scapă de ei — ci toată lumea îi lasă să opereze in linişte şi să ne ducă la falimentul cel mai ru­şinos ! Const. Mills — -----------­ DIN FUGA CONDEIULUI Un monstru „Epoca“ vesteşte pe onor. p. t. public ca ceva grozav că într’o comună din jiul. Bacău s’a născut un monstru, fără de gît, avînd capul unit direct cu pieptul, şi căruia pe spate îi atîrnă două bucăţi de piele în formă de cozi; mîinile îi sînt normale, picioarele încovoiate. Noi vestim pe „Epoca“ că, pentru a ve­dea un monstru şi mai grozav, nu are de ce să alerge aşa de i­ute. N’are de cît să stea în Bucureşti şi să privească monstrul guvernamental, fără de cap, cu stomacul cu­ zece, cu picioarele strîmbe, cu o mină care’î l'leva şi alta care’i Tache Ionescu, cu o coacă care se numeşte Filipescu şi alte pici cari îi atîrnă, cum este Istrati antisemitul şi cu prisosinţă deşteptul Ioan Lahovary... D. Cantacuzino era să fie cap, dar cum ii lipseşte capul... monstrul nu are aşa ceva de­cît ca­ o simplă urmă atrofiată.... Monstrul guvernamental, cum se vede, dă zece înainte monstrului din judeţul Bacău. Feripiizon AmilKill - No- 3001 FONDATOR AIIJSX. V. ISEEBIMARU Abonamente Un an Şase luni Trei luni 8 lei In ţară . . . . a . 80 lei 15 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 IO bani în toata ţara 15 „ ,, străinătate Un număr vechi, 20 bani COT­­_D_­ ANE DESORGANIZAREA ARMATEI Am relevat eri faptul că atunci cînd se simte nevoe de economii, se reduce termenul de serviciu al soldaţilor fără de nici o teamă, că armata va suferi ceva în gradul ei de instrucţie. Cînd s’a pro­pus însă măsura aceasta, în mod înţelept, studiat, sistematic, guvernanţi şi militari au strigat că nu ştim ca spunem, că voim desorganizarea armatei. Cine o des­organizează insă sunt aceia VEDERI DIN CHINA Una din porţile oraşului Peking BRAVA SITUAŢIE FINANCIARA Dezorientarea guvernului — Lefurile funcţionarilor.— Ce zice regele.— Reducerea armatei şi a jefurilor.— Consiliile de miniştri. Este de necrezut în ce hal se află finanţele Statului. Tezaurul public nu poate face faţă nici celor mai mici plăţi. Situaţia este foarte gravă, aşa în­cît credem că nu e inutil să revenim şi să insistăm asupra acestei chestiuni. Guvernul se află într’o aşa în­curcătură, cum nu se poate închipui. Incapacitatea lui a agravat mult situaţia, şi azî guvernul, a cărui bu­solă a fost în­tot­d’auna zăpăcită, se găseşte cu desăvîrşire dezorientat. Pentru a scăpa din această extrem de grea situaţie, miniştrii fac fel de fel de proiecte, fără însă a îndrăzni să ia vre-o hotărîre. In consiliile de miniştri, fie­care vine cu cîte una sau mai multe so­luţii, care de care mai iluzorie sau mai extravagantă. Fie­care vede de­fectele soluţiilor celor­lalţi şi miniş­trii nu cad de acord asupra nici unei chestiuni ce se discută în desele consilii ce se ţin de la un cîrd de vreme. Starea financiară se poate rezu­ma ast­fel : In casa statului nici un ban, iar in străinătate peste 13.000.000 lei rentă neplasată. E mare teamă că lefurile func­ţionarilor nu vor putea fi plătite pe luna aceasta, afară dacă ministerul de finanţe nu va găsi să se împru­mute de la samsari pe amanet. Regele îşi dă bine seamă de gra­va situaţie în care au­ adus ţara gu­vernanţii noştri. Se zice chiar că ar fi spus unui bărbat politic următoa­rele cuvinte, pe cari le dăm textual: „Prefer să închid ochii de­cît să văd ţara ajunsă în halul Greciei­“ Din nenorocire, nu suntem atît de departe de halul Greciei. Serbia şi Grecia nu mai pot îm­prumuta un han fără a amaneta vre­unul din veniturile sigure ale statu­lui. Guvernul nostru însă este şi el nevoit să amaneteze cînd recolta ra­­piţei, cînd restul recoltei de pe Domenii, ca să poată obţine un mic împrumut. Şi să se noteze că statul nostru e nevoit să dea gaj chiar pentru împrumuturile făcute pe piaţa internă. a-Regele este foarte abătut de ceasta stare de lucruri. Nu ştim pe cine aruncă răspunderea acestei si­tuaţii, dar ceea ce putem spune este că se arată foarte supărat pe sfetni­cii săi. Aceasta s’a constatat şi cu ocazia plecărei sale la Sigmaringen, cînd n’a dat mina cu­­nici un mini­­­stru în gara de Nord. * După cum se ştie, eri s’a ţinut un consiliu de miniştri. Şi în acest consiliu, ca la toate cele­ l’arte, au fost chestiuni foarte importante la ordinea zilei. Dăm aci numai trei din aceste chestiuni: Crearea de noui biruri, reduce­rea la jumătate a lefuri­lor funcţi­onarilor, şi reducerea î­nsemnată a armatei. Pentru toate acestea vor trebui convocate în sesiune trtra-ordinară corpurile legiuitoare. Convocarea s’a hotărî!.. în princi­piu, după cum am anun­at deja şi se aşteaptă întoarcerea r­3geluî de la Sigmaringen spre a se fixa ziua, dacă miniştrii se vor pune de acord asupra tuturor cestiunilor şi dacă nu se vor hotărî să plece. Acum, dacă miniştrii vor cădea de acord, aceasta nu o putem şti, căci,— după cum am spus-o—chestiunile au­ fost discutate în mai multe consilii, fără ca să se fi ajuns la vre-o înţe­legere. Aceasta este în rezumat situaţia disperată în care se află finanţele publice sub conservatori. Ce va urma din această stare de lucruri se va vedea cît de curînd. Politic caii aplică pa un sistem dat altul nou­, aceia cari pastrind organizaţia prusiana îi dau efectivele sistemului elveţian. Această absurditate, care va aduce ca efect sigur anihilarea forţelor militare ale ţării, trebue să înceteze, cei ce-i prac­tică sunt cu adevărat criminali, şi de­oare­ce criza o să dureze, se impune să ne organizăm armata pe o nouă bază, care nu poate fi de­cit sistemul elveţian, ce dă în Elveţia o armată admirabilă de 350.000 de oameni în timp de răz­boi şi cu o populaţie pe jumătate cît a noastră, şi cu cheltuelî tot pe jumătate ca ale noastre. Ediţia de seara,­­ Simbătă 10 Iunie 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Anunciuri Linia pagina IV Lei............... INI BIROURILE ZIARULUI II. —Strada Sărindar — II Retragerea guvernatul iminenti-m­oartea , 0.50 ban 2.- „ TEKEFOX lui JV Murawu­ff FORJELE MILITARE " Actualmente.— înainte de războiul cu China.—După războită Forţele maritime. Desfăşurarea evenimentelor din ex­tremul orient par a duce inevitabil la o ciocnire între Rusia şi Japonia. Un război d­­intre aceste două mari puteri a devenit fatal din ziua cind Ja­ponia a simţit necesitatea unei expan­­ziunî care nu se putea face de cit in dauna Chinei, şi de cînd Paisia s’a pus hotărît in calea ei ocupind Manciuria, ridicind pretenţii asupra Coreei şi o­­chind cu lăcomie tot nordul imperiului chinez, pină spre sud de Peking. A­ lăsa Rusiei mina liberă în aceste părţi, este pentru Japonia a-şî nimici viitorul. A abandona Japoniei nordul Chinei, este pentru Rusia a-şi face in­utile imensele posesiuni siberiane și toate sacrificiile materiale cu căile fe­rate de acolo. Prin urmare conflictul de interese fiind neinlăturabil, un razboiu era fatal intre cele două puteri concu­rente. Dar un razboiu imediat nu era de temut, fiind­că Paisia trebuia mai intim să-şi isprăvească liniile ferate cari o pun in legătură cu extremul orient şi să se întărească suficient in golful Pe­­cili, şi fiind-că Japonia nu-şî isprăvise reorganizarea armatei pe uscat şi spo­rirea flotei. Dar evenimente neprevăzute sunt pe cale să precipite lucrurile. Tulburările din China necesitând o intervenţ­ne străină, vor pune faţă in faţă pe Japo­nia şi pe Paisia, tocmai in acele provin­cii pe cari le vizează de o potrivă şi una şi cea­l­altă. Faptul că Japonia a hotărit să tri­­meată in China tot atitea trupe de u­­scat şi de apă cite va trimite şi R­usia, probează nu atît gravitatea situaţiei creată de revolta boxerilor, ci­ gravita­tea situaţiei din punct de vedere al in­tereselor contrare ale celor două ţări rivale. Un război­ ruso-japonez fiind foarte probabil, credem interesant a arăta aci cam­ sunt forţele militare ale Japoniei. * înainte de 1894, adică înainte de răz­boiul intre China şi Japonia, această din urmă ţară nu era socotită ca un important factor militar. Se ştia că Ja­ponia făcuse progrese mari pe toate te­renurile, că ea nu se poate compara cu China înapoiată, dar cind se vesti in Europa că imperiul micadului declară rǎzboiu imperiului Fiului Cerului, toa­tă lumea a fost foarte sceptică asupra rezultatelor lui. China, prin mărimea populaţiei eî şi prin misterul care o învăluie, inspira oare­care respect. Dar mare fu stupefacţia Europei cînd se văzu cu ce repeziciune Japonia bă­tu pe chinezi, şi pe apă, şi pe uscat. Puterea militară a Japoniei se revelă în mod neaşteptat. Trupele ei erau perfect înarmate, perfect echipate, per­fect disciplinate. Flota ei se putea com­para cu flota orî-cărei puteri mari din Europa. Armata japoneză nu era inferioară, din nici un punct de vedere, armatei germane, franceze, engleze. De atunci Japonia s’a prenumerat printre marile puteri militare ale lamei. In timpul războiului cu China s-a vă­zut că Japonia putea dispune de cel puţin 400.000 de soldaţi de uscat de prima calitate, şi de­ o flotă de război, compusă din 60 de vase moderne, înar­mate după ultimele date, cu mateloţi şi ofiţeri perfect instruiţi. După războiul cu China, fiind­că slă­biciunea acum vădită a acestei ţări a­­avea să atragă fatalmente privirile lacome ale statelor Europei. Japonia, care ţintea la cucerirea unei părţi a acestui imperiu, a împins şi mai dep­arte înarmările sale. Iată exacta compunere a armatei ja­poneze un an după războiul cu China. Armata de uscat: 6 divizii de linie, una de gardă imperială şi una de mi­liţii. Cavaleria e compusă din 8 regi­mente, artileria din 8 regimente de cîmp, plus artileria specială. Diviziile mai au cite un batalion de geniu și unul de tren. Regimentele de cavalerie sunt compuse din trei escadroane, iar diviziile de infanterie din cite 4 regi­mente, a trei batalioane fie­care. Arma­mentul e puşca cu repetiţie «Murata» de 8 mm. de invenţie japoneză. Totalul trupelor de uscat pe timp de pace a de 284.741 de oameni şi peste 6000 de ofiţeri. Flota de războia : In 1897 era com­pusă din 46 de vase modemne cu 451 de tunuri şi 9000 de oameni, plus 16 vase mai vechi, 27 de torpiloare, 15 remorchiere şi 107 vase diverse cu a­­burî. De atunci încoace flota s’a mai spo­rit cu 4 vase mari de escadră, 10 păzi­tori de coaste, 30 de incrucişătorî tor­piloare şi 50 torpilioare. Personalul s-a urcat la 14000 de oameni. Actualmente Japonia poate lua ofen­siva cu minimum 540.000 de oameni pe uscat, armată de primul ordin, şi cu 90 de case de războiţi, cele mai per­­­fecte şi mai bine conduse. Pentru apărarea ţârii dispune de forţe şi mai mari rocă. Toată lumea e de acord că la ea acasă Japonia este inexpugnabilă chiar de ar tăbărî asupră-i toate pu­terile mari. Rusia are deci cu cine lupta. Un răz­boi­ ruso-japonez va fi dar singeros la culme, groaznic, şi va avea consecinţe incalculabile. Extern Să poftească!­ ­40 Conservatorii văd că trebue SBiL_ sâTş! facă geamantanul­ şi­ îşi - şi pregătesc platforma de luptă pentru opoziţiune. Aceasta va fi ches­tiunea evreiască. Faptul ca d. Sturdza este bine văzut în cercurile financiare berlineze şi faptul că marea finanţa străină refuză azi să stea la vorbă cu aventurierii de la pu­tere, presa conservatoare le pune în le­gătură cu apelul făcut de, comitetul A­­lanţei Israelite din Viena care sfătu­­eşte pe marii capitalişti evrei a nu mai da bani Rominiei. D. Stur­za s’a unit cu evreii ca să ră­stoarne partidul conservator, d. Sturdza vinde ţara evreilor, iată platforma de luptă a conservatorilor cînd vor cădea în opoziţiune. Ei vor încerca să facă în­truniri antisemite, să agite ţara contra guvernului pe această chestiune. Nu ştim ce va face partidul libe­ral. Ceea ce ştim însă e că nu-i vom lăsa să întreprindă această agitaţiune crimi­nală contra linişteî ţărei şi’ a bunului sau renume în străinătate. S’au folosit de chestia naţională ca să vină la pu­tere, azi vor să se folosească de ce­­stiunea evreească ca să se întoarcă iarăşi la crima statului de unde au­ fost goniţi ca incapabili şi ca nişte criminali ordinari. Le vom sta în cale acestor mizerabili şi vom vedea dacă vor mai putea face ca altă­dată curente, cînd aveau cu ei toată presa şi cînd voind să protestăm contra unui fapt pe care l-am crezut anti-patrio­tic, am făcut greşeala de am coco­ţat la putere un guvern de asasini, de trădători de neam şi de incapabili pa­tenţi. Să poftească acum şi vor vedea. MONEDELE GĂURITE Timpul anunţă că guvernul a retras din curs monede găurite in valoare de două milioane şi jumătate de lei, cari vor fi rebătute la monetărie. De cît­va timp încoace monedele găurite şi şterse au devenit o raritate. Ei bine, acum e momentul ca să se afişeze pretutindeni, şi, de se va putea, în permanenţă, că monedele şterse şi găurite nu au valoare, că nu trebuesc primite de nimeni. Măsura ar fi in ade­văr utilă, căci n’ar mai păgubi lumea. Dar guvernul nu vrea să-şi piardă re­­numele de imbecilitate pe care şi ’l-a ciştigat. Cînd nu trebuia sa alarmeze lu­mea şi să nu dea naştere la scandaluri şi pagube, a făcut-o ; azi cind nimeni nu poate păgubi şi cînd opinia publică adormită încetul cu încetul poate rede­veni iarăşi victima celor ce fură din mo­nede găurindu-le, guvernul nu face ni­mic pentru a o întreţine deşteaptă. Dacă ar face alt­fel, n’ar fi imbecil. O GLUMA O glumă nostimă, auzită ori la Capşa. Doi bărbaţi politici discutau asupra situa­­ţiunei critice in care se găseşte guvernul,şi în special asupra lipsei de acord între miniştri ce sa constată în toate consi­liile,­ cu privire la gravele chestiuni la ordinea zilei. — Vor cădea ori nu de acord mini­ștrii, aci stă toata chestiunea, zise unul. — Pardon, obiectă celălalt, chestiunea e rău­ pusă . Vor cădea de acord miniștrii, ori... vor cădea. — iată cum se rezumă în realitate situațiunea. Snop. CARNETUL MEU Clinii din Capitală Cred că renumele Constantinopoluluî de a avea cei mai mulţi cîinî e uzurpat. Dacă judec după strada în care stau—80 de case, în mijlociu cu trei câini de fie­care —Bucureştii e mai presus, căci numărul cîinilor trebue să întreacă numărul locui­torilor. Aceste animale, nobile şi utile acolo unde au de păzit vitele, casele, oamenii, coteţele, adună pe la sate, devin nişte pa­razite în toată puterea cuvînturii prin oraş­, mai ales într’un oraş mare cum e capitala ţării. Nu mai vorbesc de boalele pe­ cari le transmit oamenilor, de turbare, de haine sfâşiate, de pulpe muşcate, de lătrături şi urlete infernale cari împiedică somnul bolnavilor şi al copiilor, ci mă voi opri la un singur fapt care cred că merită atenţia tuturor şi poate îndreptăţi pe pri­mărie să ia rig­uroase măsuri de stîrpire. Socotind numai trei sute de mii de cîini în capitală, şi socotind că hrana pe care o înghit cinci cîini, absolut de pomană, ar ajunge unul nenorocit, rezultă că zilnic se ia din gura a 60.000 de persoane pîinea de toate zilele şi se asvîrle în gura cîinilor, fapt riguros condamnat la Evanghelie, — cea mai dulce şi blinda dintre cărţile de morală. Ne plîngem că criza a produs o groaz­nică mizerie în clasa orăşănească de jos. Stîrpiţî jumătate din cîini, şi veţi avea de două ori atîta pîine cită trebue pentru în­destularea, tuturor locuitorilor capitalei lo­viţi de soartă, şi veţi face în acelaşi timp o serioasă operă higienică, estetică, şi un bine nespus tuturor copiilor, bolnavilor şi persoanelor nervoase. I. T. POLITICA IN STREINATATE Guvernul belgian Ori­cît ar preocupa pe cititori gra­vele evenimente din China, ei vor sa cunoască și principalele evenimente din lumea politică europeană. Astăzi avem rezultatul definitiv al alegerilor senatoriale belgiene. Se știe că o parte din senatorii belgieni sunt aleşi direct de popor, iar o altă parte slnt trimişi de consiliile provinciale. Rezultatul definitiv al alegerilor de se­nat e tot atît de zdrobitor pentru gu­vernul belgian ca și acel al alegerilor de cameră. In adevăr, dacă majoritatea guvernamentală a camerei e de 10, cea a senatului nu-î mai mare de 14. Pe cind numărul senatorilor clericali era in trecuta legislatură da 70, azî e redus la 58. In schimb, numărul sena­torilor liberali se ridică de la 31 la 37, iar cel al socialiştilor de la 1 la 7. E de notat că Belgia e pînă acum sin­gura ţară care a înregistrat fenomenul acesta: senatori socialişti. Triumful opoziţiei liberalo-socialiste nu înseamnă insă numai infrîngerea unui guvern, a unor oameni; el are o semnificare mai inaltă : e înfrîngerea unui partid, a unei întregi şi puter­nice pături sociale. Clericalimnul, a că­pătat una din acele lovituri cari de au aduc imediat moartea, o grăbesc insă grozav. Moartea politică a clericalizmuluî bel­gian e cu atît mai sigură, cu cit în Belgia n’au nici un val accidentele şi incidentele neaşteptate, faptele intim­­plătoare, cari în Franţa de pildă aduc puternice revirimente in opinia publică. Pe cind in Franţa se face politică de sentiment, iar in Anglia şi Germania politică de interes, Belgia nu cunoaşte de cit politica de doctrină. De atita vreme de cind partidul cle­rical e la putere, el n’a făcut de cit să lucreze pentru toate clasele sociale, el a dat un model de guvern. Pe mă­sură ce socialiştii îşi lărgeau­ cercul re­vendicărilor de clasă, partidul de la Ocuparea şi evacuarea graniţei dobrogene — Din Memoriile Regelui — Puterile şi chestia evreiască.— Re­clamaţiile Rominiei in chestia Dobrogei.— Ocuparea Arab- Tabiei.— Părăsirea ei. 21 Decembrie 1878. — Generalul prinţ Ghica relatează din Petersburg că ministrul de Giers ’i-a spus, întrebat fiind, că guvernul rus aprobă in totul atitudinea comisarului săfi în comisiu­­nea graniţei, şi nu va admite nici o concesie. — Ghica crede că Rusia vine mai cu seamă din motive strategice ca mahalaua Silistrei să se lase întreagă, neimpărţită. 22 Decembrie. — Prinţul scrie tată­lui său: «Camerele s’au­ amînat, ceea ce era şi de dorit, căci nu mai pareau capabile de o lucrare serioasă in faţa apropiate­lor alegeri pentru Constituantă, cari ab­sorb in acest moment cu desăvîrşire partidele şi grupările. Chestia evreească irită toată Promînia, şi fie­care e in cău­tarea soluţiei celei mai favorabile pen­tru ţară. Am vorbit de­ună­zi cu Strat, care în chestia asta n’are părere pre­concepută, mi-a părut foarte ingrijat, şi a opinat că in Moldova domneşte o iri­­taţiune straşnică şi că acolo va fi o luptă energică in­potriva emancipărei izraeliţi­lor. Un punct e totuşi ciştigat : e şter­gerea din Constituţie a articolului care interzice naturalizarea necreştinilor. Şi cei mai radicali recunosc această nece­sitate; de asemenea adresele ambelor camere se pronunţă în acest sens. «Piosetti şi D. Brătianu, care vrea să meargă la finele lunei la Sigmaringen, s’au adresat la Roma, Paris şi Londra, ca să stăruie pentru instituirea cit mai curînd a reprezentarii lor oficiale. Ac­ţiunea la Berlin am părăsit-o de­o­cam­dată, in aşteptarea unor vremuri mai bune, cari vor sosi poate in curînd.» 24 Decembrie. — Prinţul primeşte seara pe Musurus-Paşa, trimisul turcesc la Londra, care se află aci în trecere spre Londra. El socoate situaţia Tur­ciei ca foarte grea, deşi Anglia’ ii arată ca şi înainte puternica ei simpatie; vaza şi înm­urirea imperiului osmanic s’ar fi micşorat in Europa, de la părăsirea Bul­gariei şi a Rumeliei de est, şi înainte de toate finanţele turceşti ar fi foarte încurcate. Prinţul Carol intră in discu­ţii asupra războiului, asupra nouei si­tuaţii a Rom­inieî la Poartă şi asupra bunelor relaţii restabilite azi, intre Con­­stantinopol şi Bucureşti. Musurus-Paşa se interesează foarte mult de Romînia, din cauză că fiică-sa, o muziciană foar­te talentată, e logodită cu prinţul Brin­­coveanu, fiul cel mai mare al fostului hospodar al Munteniei. Prinţul Carol proiectează să întrebuinţeze în curînd pe acest bărbat însemnat în misiuni diplomatice. Oamerile au luat vacanţă încă de la 20; în politică e deci linişte. 30 Decembrie. — G. A. Rosetti, ca­re a făcut o călătorie la Paris şi la Roma, a fost primit la Paris de Waddington şi de lordul Lyons, şi a căutat să le arate că şovăirea puterilor occidentale de a recunoaşte indepen­denţa Rominiei, mai curînd intîrzie de cit grăbeşte asimilarea ei politică. I-a vorbit lordului Lyons, căruia i-a fost recomandat de Mr. White, intre altele şi de influenţa pe care Romînia o va exercita asupra Bulgariei nou cre­­iate, accentuind asupra importanţei spri­jinului moral şi material al Angliei în acest sens; reprezentantul englez îlasă l-a asigurat că Romînia trebuie să sta­bilească libertatea religioasă înainte de a fi recunoscută ca stat independent. Vărnav Liteanu raportează din Ber­lin că Germania nu se îndoieşte de bu­nă-voinţa României cu privire la înde­plinirea condiţiilor tratatului din Berlin, mai cu seamă după mesagiul princiar şi adresele ambelor camer­e; ea se te­me insă ca această îndeplinire să nu intimpine tărăgănirî. Depinde deci de camerele romice epoca în care trimisul desemnat, de Jasmund, va presinta prin­ţului scrisorile sale de acreditare. Din întreţinerile sale cu de Billow, Vărnav Liteanu a dedus că simpatiile Occidentului sunt cu totul de partea guvernului român şi că Bülow speră in­succesul constituţional al Panniniei, în sforţările ce face pentru îndeplini­rea tratatului din Berlin. 3 ianuarie 1879. — Trimisul Angli­ei la Viena, Sir H. Elliot, cu care D. Brătianu a vorbit acolo, i-a dat se în­ţeleagă că pentru ca Anglia să recu­noască independenţa României aceasta trebuie să facă paşi reali spre îndepli­nirea condiţiilor tratatului din Berlin. 6 Ianuarie. — Guvernul român nu se poate hotărî la o atitudine precisă in chestia evreiască, pentru care prin­ţul stăruie mereu. Prinţul e încredin­ţat că printr’o soluţie deschisă şi băr­bătească guvernul ar uşura decizia ţa­rei. Continua şovăială a guvernului ii dă o atitudine care ar putea să aibă urmări grave. Din cind in cind are teama ca Brătianu sa nu prefere să se retragă de­cit să lupte cu atitea greu­tăţi incontestabile. Colonelul Rabija a luat ministerul războiului ţinut prin interimat de la retragerea lui Cernat. 10 Ianuarie. — Anglia, pe a cărei simpatie Romînia a contat In tot d’a­­una, deși n’a , primit de la ea nici un' serviciu practic, a declarat prin r­epre­zentantul eî că nu va socoti ca înde­plinit tratatul din Berlin dacă Romînia își va schimba pactul fiindamental nu­mai în sensul posibilităţii pentru e­­vrei de a se naturaliza individual. Ministrul de externe al României a­­dresează o notă puterilor, plingin­­du-se de încetineala cu care Ruşii pre­dau autorităţilor romine administraţia Dobrogei; aşa biroul telegrafic din Sa­lina abia de cite-va zile a intrat sub stă­­pinirea funcţionarilor rominî. Cele mai multe brigade ale diviziei de ocupaţiu­­ne sint fără adăpost, de oare-ce arma­ta rusă se află încă in cazărmi. La Constanţa justiţia nu funcţionează încă, de oare-ce nu s’a găsit local. In cîte-va zile s’ar putea face din Silistra graţie poziţiei favorabile una din cele maî puternice fortificaţii. Faţă cu situaţia precară a României pe noul său teritoriu, ar fi pentru din­­sa de cea mai mare importanţă ca să se rezolve o dată cel puţin ches­tia grani­ţei şi guvernul romin să se poată baza pe linia de frontieră fixată de comisiu­­nea specială cu atâta muncă minuţioa­să. In împrejurările ■ de faţă Romînia nu se poate găndi la organizarea reală a Dobrogei (administraţie, biruri, etc). 11 Ianuarie. — In consiliul de mi­niştri ţinut sub preşedinţia prinţului s’a decis ca să se ceară camerelor, prin­­tr’un mesagiu special, să ia cit mai curînd o hotârîre cu privire la modifi­carea art. 7 al constituţiei. 12 Ianuarie. — Azi camerele îşi re­­iau şedinţele. 14 Ianuarie. — In consiliul de mi­niştri s’a decis ca trupele romine să­ o­­cupe linia de hotar trasă de comisiu­­nea internaţională şi care a dat Dobro­­gei Ar­ab-Tabia. Ministerul e maî cu sea­mă de părere că cel mai bun lucru ar fi un fait accompli, pentru­ ca Arab. Tabia să devie rominească. Imediat s’au dat ordinele necesare pentru aceasta. 17 Ianuarie: — Azî se citeşte in camere mesagiul prin care ele sunt so­licitate să recunoască necesară revizui­rea articolului 7 din constituţie. Prefectul R. Opran telegrafiază că după ce Rominii au ocupat graniţa, că­pitanul rus Stanaţchi, şeful districtului Bazargic, i-a somat să se retragă. 18 Ianuarie. — G. Ghica, unul din noii prefecţi ai Dobrogei, telegrafiază din Tulcea că ruşii se plicig de faptul că s’a ocupat Arab-Tabia fără ca eî să fi fost înştiinţaţi de această măsură. Generalul rus Feldmann aşteaptă in­strucţiuni dacă la părăsirea Dobrogei trebuie să ia cu sine ori să lase mate­rialul de răsboiu turcesc aflător acolo. Se raportează din Roma că locol­-co­lonelul Orero a declarat că comisiunea de delimitare n’a părtinit Romidia, ci a îndeplinit cu o stricteţă matematică dis­poziţiile tratatului din Berlin. Şi Moltke a fost de părere că Silistra e singurul punct pentru construirea podului. Arab- Tabia devenind rominească, nici una din ambele naţiuni nu poate face din Silistra o fortificaţie ameninţătoare. 19 Ianuary— Gimpineaua trimite re­prezentanţilor rominî o circulară tele­grafică prin care spune că Romînia a ocupat graniţa fixată de Europa. Paisia pretinde însă ca s’o părăsească, mai cu seamă la punctul de plecare, Arab-Tabia, lingă Silistra, pentru că Arab-Tabia ar face parte din cetatea Silistrei. In con­tra acestei teorii, guvernul romin spune că, după tratatul din Berlin, nu mai există cetăţi pe malurile Dunărei. In aceeaşi zi Rominia e din nou so­mată să părăsească punctele de graniţă ocupate. 20 Ianuar.— Din Viena, Bălăceanu trimete două telegrame. In prima ra­portează declaraţia ce i-a făcut Andrassy : «Bine aţi făcut că aţi ocupat linia». In a doua zice că Andrassy a spus repre­­sentantului rusesc că purtarea Rusiei faţă de România e foarte nedelicată. Ambasadorul german a propus ca lucrul să fie din nou­ examinat, dar Andrassy n’a primit. Liceanu telegrafiază din Berlin că Bil­ow i-a dat puţine speranţe în pri­vinţa graniţei române; chestia se va re­zolva printr’un compromis. Generalul prinţ Ghica relatează din Petersburg ca Rusia e foarte revoltată de cele intimplate. Ea e hotărită să nu cedeze cu nici un preţ. Ministrul romin la Roma zice că I­­talia găseşte greşită procedarea Rominiei, şi ţara nu se poate aştepta la sprijinul ei. 22 Ianuar.—•Cimpineanu adresează o nouă circulară trimişilor rominî, expli­­cind că ocuparea graniţei nu e un act agresiv ; trupele romineştî sint acolo ca in toată Dobrogea, amestecate cu cele ruseşti. 23 Ianuar.— Generalul prinţ Ghica relatează din Petersburg că nota prin­ţului Gorceacov, al cărui cuprins i s’a notificat, e intr’un ton foarte sec şi supărat, guvernul român şi-a permis să decidă cu forţa intr’o chestie de raz­boiu, in suspensie, care nu intra în competenţa lui. Prin aceasta cabinetul rus şî-a ciştigat dreptul să păşească la o execuţie sumară, care să readucă lu­crurile in starea in care au fost, dar n’o face, in dorinţa unei dezlegări pa­­cinice a chestiune!. Bălăceanu comunică că Lordul Salis­bury a telegrafiat la Viena că Anglia aprobă atitudinea Rominiei. Tornielli a declarat eri la Roma că Europa n’a autorizat Prominia să ocupe granița. . 24 Ianuar.— Bălăceanu comunică din Viena că Rusia face mari presiuni pen­tru a zmulge Rominiei Arab-Tabia. Liteanu comunică din Viena că s’a­ decis ca hotărîrile comisiuneî să nu fie­ valabile prin majoritatea ci prin unani­mitatea voturilor ! Primul-ministru Depretis a declarat in camera italiană că in chestia romina nu s’a putut separa de Franţa, Ger­mania şi Anglia,­­dar speră că in curind Italia va putea recunoaşte independenţa Rominiei. 27 Ianuar.—Ruşii protestează energic in contra ocupărei fortului de la Arab- Tabia, care aparţine Bulgariei. S-a alcătuit primul buget al Dobro­­gei: proectul prevede 3.250.000 la ve­nituri şi 3.115.000 la cheltuelî. 31 Ianuar.— Baronul Stuart a fost rechemat şi va fi înlocuit cu un simplu gerant. Bălăceanu înştiinţează că Germania, Italia şi Turcia, au admis punctul de vedere al Rusiei, şi cer ca Rominia să se retragă pină la 20 de kilometri la estul Silistrei. Germania maî relevează, afară de asta, că Romînia nu s’a supus, incă condiţiilor tratatului din Berlin. 1 Februarie.—Italia i-a promis lui C­­A. Rosetti să acrediteze un plenipoten­ţiar la Bucureşti, de îndată ce camerele se vor fi pronunţat, după a treia citire,, pentru revizuirea articolului 7, 5 Februarie.—Marile puteri sfătuesc­­pe Romisia să-şi retragă trupele de la Arab-Tabia, pentru a evita un conflict cu Rusia, 8 Februarie.—Guvernul a dat ori lui Anghelescu ordinul telegrafic de a eva-­­ cua Arab-Tabia. Ministerul de externe al Rominiei a­­nunţă printr’o circulară telegrafică tri­mişilor rominî că Arab-Tabia a fost evacuată, dar că nu trebue să se pre­­judece asupra soluției finale a problemei,. —" ■ ■■■ ".

Next