Adevěrul, iunie 1900 (Anul 13, nr. 3895-3924)

1900-06-11 / nr. 3905

DIN FUGA CONDEIULUI O soluţiune a crizei Guvernul dă dovadă de multă fantazie în căutarea unei soluţiuni a crizei finan­ciare. Goana începută contra evreilor in­tră in acest program fantazist. In adevăr, după ordinul dat de genera­lul Algid ca să se prindă şi să se ducă la secţie pe toţi acei cu păr şi barba mare, o afluenţă colosală s’a observat pe la toţi bărbierii. Fie­care bucureştean, ro­mân, neamţ, ungur, chinez ori evreu, dar care avea obiceiul să poarte părul ori barba mare, a dat năvală la bărbieri să srapa de acest semnalament periculos. In schimbul acestei procurări de muş­terii, guvernul ia o zeciuială de la băr­bieri cu care să umple găurile budgetului. Soluţiunea crizei e cel puţi­n ingeni­oasă ! Periplizon Anul XIII — No. 3905. FONDATOR ATOFEI V. BEEBIMARU Abonam­ente Un an $»« J«*l 1VI I l««l In țară ..... . 30 iei lei lei 8 tel In străinătate. . 50 n 25 18 IO bani în toată tara străinătate 99 Tin număr vechia 20 bani €>mia pagina IY Lei................ o.BO ban . a HI ...................... 2.— » BIROURILE ai ARULUI U “Sir«4a jrKir^A^v- —trDuminică Ii Itmie 1900 director politic C O W S T. SI I Ii ii E Anunciur! Matul trico-roi­ita.­­ Torturile It la poliţia Csiiln terorizm stupid Aţi auzit, de­sigur, de dan­sul de Saint-Guy ? Era pe vre­mea cind­ nevrozismul religios bîntuea teribil Apusul. Toate nebuniile, toate defectele, toate boaleie nervoase, erau­ straşnic de contagioase. Cum il apuca pe unul choreea,danţul deSaint- Guy, toţi trecătorii, tot cartie­rul, apoi tot satul şi cite odată o provincie întreagă il imitau. S’au văzut ast­fel mii de băr­baţi, de femei şi de copii, strîm­­­bindu-se şi solid­îndu-se ca nişte posedaţi, prin imitaţie, prin contagiune. Se vede că împrejurările ex­cepţional de triste prin cari trece guvernul, organizaţia lui defectuoasă care-l face să nu poată rezista la nimic, îl pre­­dispun la a imita inconştient toate relele şi nebuniile ce i se prezintă ca pildă, întocmai ca nevrozaţii din veacurile tre­cute. Iată o probă. De-abia s’a svonit de exis­tenţa şi actele boxerilor din China, de nebunia străino-fobă care a cuprins pe fanaticii im­periului cerului, că imediat gu­vernul nostru, împreună cu pre­fectura poliţiei Capitalei, au sim­ţit impulsul irezistibil de-a-i imita, de-a tăbărî cu o furie oarbă şi stupidă asupra unora din evrei. Omenie, bun simţ, lege, mă­sură, toate au fost înlăturate, exerizmul nu ştie de toate astea, şi autorităţile noastre su­făr de-un boxerizm acut la culme. Intîî au­ lăsat să se producă, ba chiar au încurajat, propa­ganda antisemitizmului violent. După ce această propagandă a început să dea roade, şi mai ales după ce guvernul a văzut ce râu îşi face în străinătate prin conduita lui zănatică, a schimbat tactica, dar în loc s’o dreagă, mai rău a stricat-o. De unde dorea să-i vadă porniţi pe evrei din ţară, ori cum ar fi, acum îl arestează, le face toate mizeriile ca să nu plece. Boxerii guvernului genţii poliţiei. Pentru unii evrei, mai ales pentru cei cari păs­trează portul vechiu, cartierele evreeşti din capitală au deve­­nit mai nesigure ca stradele Pekingului pentru europeni. Am arătat ori cazul nenoro­citului Moscu Leibu, impămin­­tenit ca unul ce-a participat la războiţi, arestat fără nici un motiv, bătut, jefuit la secţie, lăsat muritor de foame pe dru­muri cu nevasta şi 6 copii. Acum boxerii poliţieneşti, în goana lor nebună in contra a tot ce li se pare evreii habot­nic, au ajuns să aresteze şi pe rominî. Un senator guverna­mental şi un student universi­tar, tinăr literat, au fost vic­tima stupidului terorism al poliţiei. Gardistul care­­ a ares­tat, fiind­că vorbeau pe stradă o limbă străină, le-a spus cate­goric : «avem ordin de la d. prefect să arestăm pe toţi ha­botnicii.» Unde o să ajungem pe calea asta ? Nu există oare în toată ţara nici o putere care să de­ştepte la sentimentul realităţii, la respectul legilor, al persoa­nelor şi al averilor pe aceşti boxeri romiul ? Adică să fim deja ajunşi în halul Chinei ? Speram totuşi că conservatorii n’aveau să ne aducă mai pe jos de unde se află Grecia şi Serbia. Iată că ne-am înşelat. 1. Teodorescu, îi bate, posibile sunt a- O poartă a palatului împăratului, la Peking Guvernul-pacoste Nu este act al guvernu­lui care să nu producă în toate straturile societăţeî adîneî nemulţumiri şi pag-etee, fa­ţţL să nu facă perturbaţiunî din cele mai grave. Dacă am începe pomel­nicul, ar trebui să scriem trei ga­zete într’o zi. Lăsînd dar toate la o parte, în fie­care zi să cităm cîte pacoste nouă ce ne aduc conser­vatorii peste ţară. : -­-E vorba de perturbaţiunea în lu­mea şcolară, perturbaţiune care a dus revolte în cîte­va licee şi ma­­nifestaţiunî pe stradă în contra mi­nistrului de instrucţiune. D. d-l Istrati, pornind poate din­tr’un principiu bun, nu şî-a dat sea­ma că smuţise poate aplica în două­zeci şi patru de ore o întreagă se­rie de reforme cari tind spre în­drumarea educaţiuneî către cultura reală. Cum s'a^aplicat această ideie ! A lăsat pe s afii­uri mii de elevi cari vor deveni nişte simpli declasaţi, cari vor merge să mărească co­harta colosală de oameni cari se îndreaptă spre funcţionarism. S’a lăsat repetenţi jumătate din n­umărul elevilor din şcoli, şi această aşa, de­ odată, într’un singur" an pentru a curăţi şcoala de elemente slabe. Ei bine, aceasta este o simplă nebunie. Guvernul conservator, chiar ideile bune le pune aşa în practică, în­cît provoacă revolte şi pertun­baţiuni în toate straturile sociale. Atîţia părinţi, azi blestemă ceasul cînd a venit la putere acest,gu­­vern, la care demenţa se uneşte­:CU prostia cea mai gogoneaţă. Ediţia de seară Partidul liberal gata să ia puterea D. Anton Carp la Berlin.—Finanţa străină faţă de Rom­liiă.— Inepţia conservatorilor.—Programul liberal.— Parti­­du­l întregit.— Asfixiarea regimului. Am anunţat că d. Anton Carp a ple­cat la Berlin cu două resărcin­ărî. Prima ca­ să pună la cale­ -cele de cuviinţă pentru o eventuală cumpărare a acţiu­nilor. pe calif. le are statui îij. capitalul social al Băiicel Nationale, a doua ca să pipie pu­Șlifoharei finanţe. germane asupra directiunlor sale la o clarificare a situaţi­unei .financiare% ţâ­rei la caz cind ar veni la pu­țe^^ărti­­dul liberal. î. "■é&Sfr D. Gei-venit așa de' bune impresiunî. In Wt. îir primul moment,i a foit vorba ca să plece și d. Sturdza la Berlin, plecare la care insă in urmă s’a renunțat probabil, fiind­că era intț.tiiă^ vizita, d.-lui ttarp fiind în­destulătoarei -• . Cercurile liberale povestesc că marea finanţa berlineză s’a declarat gata să dea tot concursul unui guvern serios. Ea s’a arătat, foarte îngrijată, de starea de lucruri provocată de conservatori. La Berlin nu se mai dă nici un ban ţăreî, pentru ca nu­ are cui să adea. Cele 178 de milioane s’au im­pr&mutat cu condițiunea' expresă, că ele-^ng ca să clarifice situațiuneă. Einanc^ii conser­vatori iusă bi’baf niaveăii .­­Îe ce spu­neau, pentru căiaces­te­­milioane sunt deja mîncate și. ip^ircătură este mai mare tfe cît. prîicrîi^^’inanța străină are totHifteVesii'«axa ne susțină, căci lăsîndu-ne.Aă dăm falimen­t, s’ar peri­clita. .interesele etttoț^^pinătorl de rentă românăfcaTî ar­e vor­bă, insă a­ se­ avea a f3ce~pu^ămenî se­rioși cari o scoatSjTă capăt. Liberalii, profitii^l%Ji|§ielile trecu­tului și de neghițtbiă po^^^tpare, sint hotăriți a rezolva.-. eesUjvSi$£?financiara. In planaIloțJSior stâ-i cantractarea u­­nuî împrumut de 400­%.milioane pen­tru a plătipe acele de, lîS milioane și a se reduce din bugetul țârei cel puțin 24 milioane, la cheltueli, jpențin. .a-1 echi­libra iV mod .efectiv. Cu un .asemenea progS§|nf|i cu oa­meni serioși la departamratu­l lîoaote- Ip.r. străinâtatea lorLcîha Jî®’ va da con­cursul. In asemenea condițiuni libe­ralii se declară ga­ta-- să­­ia puterea și râmi ne n­umai va regele să se ho­­[tir^9e-a'yA"-a0l^part&', de conser­vatori. . âjg& că su­veranul, dacă Hu­gone^rermeâ pe con­servatori de ia putere, e Că voește să-i pedepsească, pentru bele. făptuite, este pentru cățarb plântul sâ-i­­ lase să se epuizeze pT§S ,la tiUimav' picătură, să-i lase sa plece âe. Ta putere in așa hal ca. să' nu mai aibă iCUvajt|i.i­'să se mai îndese la crimă civm’au -^ift-o în A­­pfijic anul trecufir’'^^1 — Voia să-i las afiș* as Sxi­ezo, se­ zice că ar fi spus textual regele, Sturdza.­­ .. Prin urmare, dacă regele încă nu go­nește pe conservatori, este că ei incă mai au de scoborît o treaptă a infami­ei, pentru că el voește să-i lase să vină ei singuri să-i ceară ertare şi să-l roa­ge să le dea drumul de la putere. * De altmintrelea, partidul liberal, gra­ţie imbecilităţei şi aziatismului guver­nului conservator, vine la putere com­plect reabilitat, cu o aureolă de a scăpa ţara de pacostea boerească. Pe lîngă a­­ceasta, prin sferele liberale circulă zgo­motul, că partidul se întoarce la putere întregit şi că dulidenia drapelistă trebue considerată ca şi reîntoarsă la matcă. De altmintrelea, zilele trecute acelaşi lucru l’am auzit din gură unui drapelist de frunte. — Noi, zicea ace faţă de nenorocire,»­re a dat pe ţară sub conservatori, suntem datori a da tot­ concursul ori­cărui guvern liberal ca să ne scape din această situaţiune jalnică şi ridiculă în ace­laşi timp. De mult s’a spus că situaţiunea apar­ţine partidului care va aduce o soluţiune in chestiunea financiară, adică parti­dului care va căpăta bani din străină­tate. Acest lucru se intimplă azi pen­tru partidul liberal, şi cum funia s’a a­­propiat de par pentru bandiţii de la gu­vern, cum­ sunt pe jumătate asfixiaţi, —vorba regelui, — înainte de toamnă, imediat poate după întoarcerea regelui, trebue să ne aşteptăm la o schimbare de Că lucrurile sunt ast­fel este o do­vadă şi nu faptul că guvernul se simte absolut paralizat, că nu îndrăzneşte să facă nimic, că amină de azi i pe miine toate măsurile, tocmai pentru a vedea dacă trebue să se retragă sau să mai încerce o ultimă sforţare de a se men­ţine la putere. . . , Indiscret. d-lui *’ bărbat poliţie, ce a dat peste COTI­D­I­AN Ef fi ■ . O ECONOMIE de realizat Acum cînd toată lumea e îngrijată de starea financiară a statului, pînă și gu­vernul s’a convins că trebue făcute eco­nomii, că chiar risipa celor mai mici su­me a devenit o crimă. Serviciile civile, armata, lucrările publice, etc.,au fost re­duse foarte mult. D. .Take Ionescu a mers pină acolo incit a recomandat co­leg­lor săi să nu mai abuzeze de biletele de liber parcurs pe­­căile ferate. La o singură economie nu s’a gîndit, și care se impune cu atit, mai mult cu cît cheltuiala e extrem dp ■ scandaloasă : suprimarea ajutoarelor ce se dau rep­ tilelor din banii statului. Aceste foi, după ce minîncă banii ţării, apoi sînt şi propagatoare ale minciuneî şi ale imora­­lităţeî. A le suprima este a face şi un act higienic, şi un act de economie Să li se fae hacul din fondurile secrete, şi vor pieri spre binele general. PROTESTĂRILE MAGIUNEI De Romînia Magiună, care deşi se laudă că e lună e intr’o stare de de­crepitudine din cele mai jalnice, nu se poate spune că nu găseşte ecou în pu­blic. Mai ales cînd protestează în con­tra cutărui sau cutărui fapt, şi se ştie cit de des i se întîmplă aceasta, Ma­­g­iuna găseşte un ecou chiar multiplu. — Protestăm ! er­eh mă Magiu­a «h. tort et ă ra'son» — Protestăm! răspunde ecoul din „Buletinul poliţelor protestate“. Ultimul ecou de acest fel il găsim în suplimentul «Curierului judiciar», la pag. 4: Institutul de arte grafice «Minerva», Isvor. Protestaţi: Iei 825. O ENIGMA. Se ştie că comuna cheltueşte o sumă însemnată de bani cu plantaţiile. An cu an se plantează şi replantează străzi şi bulevarde cu pomi cari nici­odată nu prind. Ast­fel, bulevardul Colţei şi mai multe străzi, intre cari şi cea din faţa primă­riei, de 6 ani de arîndul de cînd se plantează cu tei — şi tot neplantate au rămas. O escepţie însă s’a intîmplat cu o singură stradă, unde teii au prins. Aceasta este strada Lipscanii-Noi, între calea Plev­­nei şi Domniţa Nast­asia. Această enigmă un singur om ar pu­tea sâ o deslege: şeful plantaţiunilor co­munale, care... locuește pe această por­țiune de teren. SER CONTRA PELAGREI D. d-l Babeş a făcut in şedinţa de ori a Academiei o comunicare din cele mai interesante, asupra rezultatelor expe­­rimentărei unui ser­in contra pelagrei. Rezultatele obţinute, de­şi nu sunt cu desăvîrşire satisfăcătoare,­ permit totuşi să fundăm pe ele speranţe frumoase. Fie ca aceste speranţe să se realizeze cît mai curînd, să ştim că ţăranul romin a scăpat din ghiarele unuia din cei mai cum­pliţî ai lui duşmani. Snop. A se citi în pag. II l­a tele­gramele corespondenților no­ștri speciali din străinătate. CARNETUL MEU Timpuri triste Zilele de 9 şi 11 Iunie 1848, a căror prăznuire o facem astă­zî, ne sint scumpe, cu atît mai scumpe cu cît prezentul este atît de jalnic faţă de splendoarea trecu­tului. Trăim prin nişte timpuri jalnice în cari entuziasmul nu mai există, in cari ideile generoase sînt luate lu bătae de joc, cînd toată lumea, mic şi mare, tinăr şi băt­rin nu are altă ţintă de­cît aceea de-a cuceri, cu ori şi ce preţ, dreptul de-a trăi fără de muncă, de-a parveni cît mai sus.Unde sînt caracterele şi oamenii cari să se poată asemăna cel puţin cu Kogălni­­ceanu, cu Goleştii, cu C. A. Rosetti, cu fraţii Brătieni şi cu întreaga această ple­iadă de oameni cari au făcut România modernă ? Generaţiunea actuală, alcătuită din e­­pigoni ai marilor bărbaţi, a pierdut pină şi putinţa de-a înţelege idealul şi senti­mentele mari. E o gangrena morală pre­tutindeni, peste întreaga ţară bate un vînt de reacţiune şi de moleşeală intelec­­tuală, că te apucă groaza pe tine rătăci­tul, cu oare­cari urme de entuziasm, în acest mijloc de jale—şi de pustiu­. Amintirea zilelor de 9 şi 11 iunie par­că ne înviorează, mai respirăm aerul tre­cutului şi socotim că odată, în curînd poate, va răsări dir­ nou un soare splen­did şi luminos, care să ne dea curagiu şi speranţă că incă nu este deschis mor­­mîntul ţăreî-C. M. CHESTIA. ZI­LEI Minciuni evreeşti D. Istrati... {timid).—Sunt ministru de instrucţiune... Gardistul (răstit). Las, că vă cunosc eu... nu mă înşelaţi pe frlm­e cu minciuni evreeşti! Ce e barba asta şi pletele astea pe voi?' Eri Un domn senator guver­­n­­amen­tal şi uin tinăr publicist, d. C. Ionescu, au fost du­și /« secție sub cuvînt că slnt evrei. Adeverul* D. Delavrancea '(îtidigucit). — Lasix-wiă, dobitocule, că slut ptem marul Capitalei! REVOLTELE DIN BULGARIA — De la corespondentul nostru special — Cum s’au petrecut lucrurile la Duran-Kulak.­— Numărul morţilor.— Prinţul în mijlocul revoltaţilor.— Si­tuaţia extrem de gravă pe viitor Plecasem la Filippopole, cînd o tele­gramă a Adevărului, adresată la Sofia şi transmisă aci, cerea amănunte asupra revoltei din Duran-Kulak. Alerg să adun ştiri. Trecuseră 36 de ore de la repetarea singeroaselor scene din Trăstenic, iar aci nimeni n’avea cunoştinţă de această intimplare, nici căpeteniile, nici redac­ţiile ziarelor locale. Ultimele jurnale sosite din Capitală nu pomeneau nimic. In cele din urmă am putut afla totul. Chiar dacă o parte din faptele ce vi le transmit vă sint deja cunoscute, mă indoesc insă că toate au fost cunoscute in mod exact in Rominia. Așa cum vi le transmit aci, sint absolut veridice. * Pe coastele mărei negre, la nordul portului Varna, se află orăşelul Balcik, reşedinţa plăşii cu acelaşi nume, 48 km. la nord de diosul, 3 km. departe de ţărmul mărei şi 5 de la graniţa romană dinspre Dobrogea, este un grup de mai multe sate, din care cel mai principal e Duran-Kulak. Şi aci ca în alte locuri ţăranii adunaţi in meeting la 24 Mai protestară in contra dijmei, încurajaţi de opoziţie. In acest timp, sub-prefectul Balcikului, însoţit de un comisar de poliţie şi cinci jandarmi, toţi călări, sosiră într’o dimi­neaţă in sat, înconjurară primăria, a­­r­es­tară pe ajutorul de primar Terzaski şi pe­ notar, de­oare­ce aflaseră că aceştia instigă pe ţărani, o scoaseră din sat sub escortă, fără ca niminea să fi aflat şi porniră spre reşedinţă. Ajutorul de primar şi notarul păşinu pe jos. Ajunşi la Sara Musa fură ob­servaţi, şi imediat se răspindi vestea prin ogoare. Se dădu semnalul de a­­larm­â bătindu-se toba, după cum pro­babil erau înţeleşi dinainte, iar cetele de ţărani ingroşindu-şi necontenit rin­­durile, cari pe jos, cari in căruţe, se puseră in urmărirea poliţiei pină ce o ajunseră in satul Sahia. Sub-prefectul se adăposti cu escorta într’o circiumă, fu insă înconjurat de vre-o 600 de săteni, căci şi cei din­ Şabla se făcură solidari, şi silit să elibereze pe arestaţi. Sub-prefectul se întoarse în Balcik Sofia, 8 Iunie, cerind sprijinul armatei. Un escat­ron de cavalerie din Dob­îcî­­i fu pus la dizpoziție printr’o intervenire a minis­terului, şi ast­fel se întoarce in ziua de 1 Iunie, operînd prin toate comunele diferite arestări. Ţăranii insă, înarmaţi care cum putuse, înconjurară armata, cerind eliberarea consătenilor lor. Co­mandantul escadronuluî, căpitanul Stei­­noff, urmînd cererea sub-prefecţii lui An­­dreeff, dădu ordin ca ţăranii să fie împrăştiaţi cu caii. Stoinoff insuşi scotind sabia urmări mulţimea lovind in ţărani, cînd o detunătură se auzi, după care comandantul căzu de pe cal scăldat în singe, expirind. Sub-locotenentul Taba­­coff, care-i luă locul, avu aceeaşi soartă. Atunci o luptă teribilă se încinse, ca­valeria urmărind pe ţărani ucise, tăia, răni pe care-i ajunse, *dar şi dintre sol­daţi căzură jertfe, căci ţăranii aveau revolvere. Numărul celor ucişi dintre ţărani este de vre-o 8, iar răniţii mai­­ mult sau mai puţin grav de ambele părţi sunt peste 50. O companie de infanterie ce sosi in urmă reuşi a stabili liniştea, şi mulţi­me de ţărani arestaţi fură conduşi di­rect spre Varna. Asupra plăşilor Provadia, Dobrici şi Varna se pronunţă şi sancţionă starea de asediu. * In ziua de 1 Iunie, deci in ziua cind a avut loc singeroasa ciocnire intre ţă­rani şi armată, prinţul însoţit de copiii săi sosi la Varna spre a-şi stabili reşe­dinţa de vară la Euxinovgrad (în apro­pierea Varnei), aşa că el se află încon­jurat de ţărani revoltaţi. Intr’un articol al meu­ precedent am pomenit că s’a acreditat ideia printre ţărani că singurul vinovat că nu se,re­trage legea dijmei e însuşi prinţul. La aceasta se mai adăoga atacurile* ziare­lor opoziţioniste, cari il fac responsabil prin faptul că menţine un guvern atît de impopular, şi nu mai departe, Insuşî ziarul naţional-liberalilor (stambolîîşti) conduşi de dinasticul Grecelf, un «Nov- Vek» acuză azi pe prinţ că se face com­plice semnînd decretele pentru decla­rarea stăreî de asediu. «Vrea oare prinţul ca sătenii din tao Despre pavilionul român notiţă, nu mai ţin minte, asupra pro­ductelor expuse în pavilion, ca să facă un articol. D. Olănescu, cît­­ de comisar, îl trimite la cataloga comisariatului general. Care-i pri­­cina ? Dacă ziaristul ar fi cerut banil, plată, cum s’a făcut cu articolele din presa ehic pariziană, de sigur că d. comisar ar fi fost mai politicos- Ori crede d-sa că noi n’avem neroe de concursul presei din cele-l’alte ţări ? Pe cînd toate comisariatele celor­lalte ţări sunt politicoase, îndatori­toare către membrii presei ţărilor pe cari le reprezintă, al nostru o ia de sus, ca şi cum n’ar avea nevoe de nici un concurs şi nu s’ar teme de nici o critică răutăcioasă. Nu numim­ că la serbările mici, oficiale, ca i­­naugurarea, vizita Preşedintelui Lou­­bet la pavilion şi altele, nu sunt che­maţi ziariştii, dar chiar la serbarea de deschidere d. Olănescu crez­use de cuviinţă să" nu mă poftească in special pe mine sub cuvînt că aşi fi evreu. Ori pe hei să nu primesc in­vitaţia, D-le Ollănescu. Chiar de aş fi evre­, pentru ce deosebirea asta ? Mi se pare că nu era tocul de fă­cut nici politică nici antisemitizm. Nu-s israeli, dar chiar de aşi avea acest dezavantagiu nu miaş fi per­­dut dreptul să protestez. Cauza însă De cîte ori ne-a dat mîna să vor­bim ceva despre pavilionul nostru de la expoziţia din Paris, am vor­­bit. Mai întîi am hiat-o cu domolul, ca să nu descurajăm nici publicul m­el pe cei ce hierart. Pe urmă am mai ridicat tonul, şi acum dăm căr­ţile pe faţă, căci nu e cu putinţă să ţii în tine o idee de adevăr care te chinueşte. Insă, mai înainte de toate, trebue să spunem un lucru. Ne amintim de atitudinea scanda­loasă pe care a avurtc-o comisariatul român, personificat de d. C. Manu, faţă de o parte din presa franceză şi cea streină la inaugurarea pavi­­lionului romin,­—scandal fără de rost despre care a vorbit in mai multe rînduri şi Adevărul. Se vede că co­misariatul romin nu ţine să ştie ce spun gazetele străine şi franceze despre noi, — gazete cari cu drept cuvînt ne iau in răspăr, căci nu știu ce să zic de faptu­l acesta. Un zia­­rist rus, întîlnindu-mă, im! spuse : „Dar grozav sînt de nepoliticoși «ei de la d-voastră*. Generalizarea a pornit deja d. Olănescu, căruia zia­ristul rus­I ceruse un catalog ori pre alta. Eu scriu în ziarul spai­ilă celor cari se văd pe căciulă.­­ "..’"A".. ' cu musca Să vorbim acum , despre pavilion. Pare că arhitectul, pavilionului, d. Formigo,voit să reprezinte esența artei bizantine găsită și desvoltată la noi prin secolele­.l6-lea şi al 17- lea. Idee Iâiîdahii^i^?execuţie nede­­săvîrşităjjdu­pă mine. Lucrarea nu e faptu­l că, pe un loc i­entru, ar \ prin ce s’ar distinge pattfifffihlâde un ma­renșită, prift lung și destul de larg, «făcut o clă­dire monotema,: farj­uki o dispoziție interitfară i^tre . 8S"-caj]Gâapund& cors­­raifiei externe^act^^patru stîlpl ini n­ăuntrcg CTIEiy^^%tupola din „ ippsLgtv gasfâ destul de.i,.vÎ8t;’și­‘rarS caracter d,e un ordin architectural oare-care. Iti afară, e o de armo­nie între ceie iar gin­gășia celor două^î de; jifL tStarl e dis­trusă de cupola din .ra^ce, groasă, turtită, mrirăsărită. Dv^^hige a com­pus lucrarea,­" cri "-SwEL elemente, a combinat stilul a fr^biserici. Ceea ce interesează e feti^ burn a conto­pit aceste­­ elemente, sau mai bine cum Ie-a grupat. Şi tocmai aici nu vedem nici o ingeniozitate. E lucru ştiut de toată lumea că un detaliu de o importanţă­­principală, dacă nu Adevărul, de pus la: locniliTuî^^ieică toată ar­monia. Aşa se explică disproporţia care există între ..cele trei cupole. Apoi lungimea clădire! are un nu ştiu ce disgraţios. Motivele de în­frumuseţare­­ sunt studiate cu amă­nunţime, şi ca ornament e tot ce poate fi mai drăguţ, mai plâcut, dîad pavilionului aerul de bogăţie şi som­ptuozitate, dar atîtammu ajunge pentru a salva valoarea uinei opere archi­­tecturale. : * . In articolul de inaugurare am schiţat în treacăt lucrurile expuse. Azî să revenim cu mai multă insistenţă. Sa zice că o comisia din oameni ca d-nii Eleva, Bengescu, Minen, Filipescu, şi nu mai ştim­ cine am­ examinat productele adunat® prin ţară, alegînd între ele. . Sunt nevoit să spun că nu prea văd urmele pri­cepere­ în această­ cercetare. Am­ fost primite o mulţime de lucruri cari ocupă locul de pomană în pavilion, de­oare­ce sînt niște copilări. Dar nu numai asta, comis«« a permis pre­­sentarea a mii de obiecte în mai multe exemplare. Să dăm­ cîte­va do­vezi. Metalurgia Kate e o pură nai­vitate. Comisia a ' adun» o dihanie de 3 metri înalt», pusă pe stîlpi de farfurii în tinichea. Dihania asta în tinichea zmălţuită arată că ’n bu­cătăria noastră ne servim de oale znvălţuite, de ceşti, ibrice, talere, toate cele­ zmălţuite. Şi pentru asta s’a construit o mătăhală, pe tavanul şi pe din afara căreia sunt fixate mii de obiecte de soiul celui zis mai sus. înţeleg un exemplar, două, dar nu nouă sute nouă zeci şi nouă ! Asta arată şi gustul nostru artistic. Ală­turi de templul ăsta român, modern, e un dulap unde’s grămădite alde ti­nichele : cutii de vax, de sardele, de conserve, cutii pentru dulceaţă, pen­tru untdelemn, pentru benzină, etc., grămădite ca vai de lume, mai răni ca ’n dulapul unei gospodine trau­dabure. De fie­care fel de cutie, 10,—50 exemplare. In stingă mata­halei Kátz e un bufet ,foarte drăguţ, care geme sub greutatea tuturor pa­harelor fabricate In ţară. In fine, ori unde te uiţi, aceeaşi bogăţie de ace­leaşi lucrări. Cînd treci pe dinaintea acestor producte, cari ar fi fost mai interesante la număr măi mic, te în­trebi dacă nu cum­va eşti la Moşi, ori într’un bazar oare­care. Interesul cel mare pentru noi era esenţa pro­ductelor noastre. Comisariatul a ve­nit însă la expoziţie cu căţel la purcel. Dar gustul artistic al organizato­rilor e admirabil. Cafele, putineiele, jugurile, botele, străchinile şi nu ştim­ ce, lucrări caracteristice industriei de ţară, sînt vîrîte în dulapuri, înghe­suite alături ca geamantane, ori alte obiecte de industrie orăşenească. O neregulă, o harababură, un nou senz, că nu ştii cum s’o iei, cum s’o în­torci, ca sâ ’nţelegi rostul acestei expoziţii. Ce să vorbeşti de senzul practic ? Am­ adus 50,000 de tocuri şi 800,000 de plicuri ca să s’arate străinilor că avem şi noi librării şi confecţiuni! Nici un ungher liber. Par’că-l văd pe d-nul Florescu, cu monoclul la ochiri, întrebîndu-se : „da acolo ce mai punem ?“ — Unelte, boeru­s, unelte.—Unelte să fie !“ Şi tot pavilionul geme, să­racul, da unelte, de craniţi, da tini­chele, da tot ce spiritul nostru ofi­cial a ştiut să conceapă. Sînt însă şi părţi bine aşezate. Cînd văd con­trastul ăsta, mă ’ntreb: — Ce mînă a trecut pe acolo ? Iu talmeş-balmeşul ăsta, slot cu toate astea lucruri interesante. Aşa de pildă, Adam-Klisay şi Axiopolis, munca archeologică a d-lui To cite­scu. Apoi piramida de «nie a d-lui Gorreai. Această piramidă e alături de templul Kata. E rări aşezată. Ca să aibă efectul necesar, ar fi trebuit să fie izolată. Să faci o piramidă din cue, să ştii sâ aranjezi ast­fel cu ele în­cît să­­ dea un sens deco­rativ frumos, nu e lucru de nimic. Intr’o aşa lucrare, trebue să ştii să profiţi de dimensiunile cailor, de cu­lorile lor, de formele lor, ca să poţi da un tot armonios. Ceia­ ce a făcut d. Correni corespunde acestei ştiinţe. Ar fi greu­ de descris pirami­da asta, a cărei coloană e în felul celor toscane. Ceea ce e de remar­cat e soliditatea lucrărei, ritmul ar­monic între diferitele părţi ale ei. Din capete de cue e pajura romină şi inscripţiile. Piramida e compusă din 790,000 de cuie şi a fost făcu­tă în timp de trei săptămînî. îmi dau seama de lucru şi de uşurinţa cu care e dotat d. Correni. Mi s’a vorbit de bine de dînsul, mi s’a po­­vestit munca uriaşă pe care a pus-o în lucrările diferitelor secţiuni, şi nu cred că e de prisos să dăm la lu­mină pe adevăraţii creatori. Pavilio­nul de tutun de lîngă restaurantul regal român, a fost decorat tot d© d-nul Correni şi într’un articol vii­tor poate că mă voi ocupa şi d© lucrarea asta. Paris Th. Cerea)

Next