Adevěrul, septembrie 1900 (Anul 13, nr. 3987-4016)
1900-09-15 / nr. 4001
DIN FUGA CONDEIULUI Ziua Crucei Azi fiind Ziua Cruce! ea este sărbătorită de diferite persoane şi instituţii şi pentru deosebite motive. Aşa Epoca, ziarul boerilor de sub firma Sarafoff-Filipescu, serbează Ziua Cruce! pentru că în vocabularul boeresc intră multe cruci şi d-zeî. Magiuna d-lu! Aurel Popovicî caro li pe cale a pune cruce şi ediţiei de dimineaţă, serbează această zi odată cu ziua morţilor. Banditul Sachelaride în această zi înjură de cruci pe acei cari l’au osîndit, iar Romînia sa aşteaptă să fie întinsă pe cruce de guvernul d-lui Carp, care a început să’î vînză şi hainele şi puştile vechi.... Singur banditul Sarafoff-Filipescu, stă la rescrucea drumului politic şi se întreabă pe unde s’o apuce ca să nu se întîlneascâ cu ucigal cruce, a d. Take Ionescu ? Fiind vorba de cruci, noi i-am putea spime să se ducă la.... dracul! Feriprizon Ediţia de seara — Intră sau nu Chestiunea care se discută în toate cercurile politice, acum în ajunul deschidere! corpurilor legiuitoare, e dacă d. Take Ionescu intră sau nu în minister. Politicianul guvernamental, între care şi mulţi junimişti sau juni-turci cum i-a botezat d. Costică Rădulescu din Severin, cred că e indispensabilă o remaniere a cabinetului cu d. Take Ionescu, altfel guvernul va şchiopăta şi va fi prizonierul coaliţiei takiştilor, radicalilor şi catargiştilor din parlament. Micul dictator îşi dă perfect seamă de puterea şi popularitatea care o are în partidul conservator d. Take Ionescu. însuşi d. Filipescu lucrează acum să hotărască pe d. Take Ionescu să renunţe la situaţia pe care o are acum şi să intre în guvern. Calculul d-lui Sarafoff Filipescu e cusut cu aţă albă. A lăsa pe d. Take Ionescu la largul lui, adică păstrînd o deplină libertate de acţiune faţă de guvern, avînd concursul multor amici din parlament şi a tuturor elementelor nemulţumite de starea actuală de lucruri,aceasta înseamnă imposibilitatea de a guverna şi pe de altă parte mai înseamnă că nu întreg partidul se solidarizează cu actele de guvernămînt ale cabinetului Carp. Aceasta nu-i convine d-lui Filipescu din multe puncte de vedere. Deci d. Take Ionescu trebue să intre în guvern,—și în sensul acesta a început să lucreze micul dictator. * D. Take Ionescu simte însă că ar putea deveni un... mare dictator dacă n’ar ceda stăruinţilor şi planului micului dictator. Ce urmăreşte în realitate d. Filipescu ? Ca d. Tache Ionescu să lucreze în minister alăturea cu d-sa, să-şi asume răspunderea întregei acţiuni a guvernului, şi cînd vor cădea de la putere, toţi să fie responsabili de prostiile şi greşelile făcute. '* *D. Tache Ionescu să nu mai aibă nici o pretenţie, nici o preponderanţă, nici o portiţă deschisă. Acesta-i gîndul şi planul d-lui Filipescu. A făcut o remaniare pentru a pune în minoritate, în guvern, pe d. Tache Ionescu şi, dacă n’a reuşit atunci, micul dictator nu e omul care să nu mai încerce realizarea întregului său plan. Visul d-lui Filipescu e să micşoreze personalitatea d-luî Tache Ionescu, lucrînd însă alăturea cu el, într’un minister în care dacă nu va putea dicta Filipescu cu nici preţ, să prepondereze d. Tache Ionescu, să se solidarizeze cu toate actele guvernului şi să cadă în opoziţie toţi pe acelaşi plan. Calculul convine minunat politicei pe care o duce de mult actualul ministru de domenii. Persistenţa care a pus-o d. Tache Ionescu în hotărîrea sa de a nu intra în cabinetul pe care l’a făurit d. Filipescu, l’a desasperat pe acesta. ,, La aceasta nu s’a gîndit, se vede, micul dictator. Și cînd a văzut că d. Take Ionescu refuză categoric să intre în minister, i-a perit tot entuziasmul și planul sau a fost grozav ciuntit. D. Take Ionescu în afară de guvern e un pericol permanent pentru politica filipescilor. D. Take Ionescu în afară de guvern, înseamnă ca va fi totul într’un în minister ? — viitor guvern, va fi alăpinul situaţiei. Necontestat că aci vrea să ajungă d. Take Ionescu, şi că va ajunge,iarăşi nimeni nu se îndoeşte de aceasta, căci talentul şi capacitatea înving în cele din urmă. Ei bine, d. Nicu Filipescu işi dă acum perfect seama că lovitura lui care tindea la distrugerea supremaţiei actuale a d-luî Take Ionescu, a avut un efect tocmai contrariu: l a făcut un mare dictator. Indiscret. COTIDIANE TUAN şi NICU FILIPESCU. Vînzarea excelentelor puşti Henry Martini de către guvernul romîn, a mirat pe toată lumea. Nimeni nu-şi putea închipui de ce guvernul a făcut aceasta, mai ales in asemenea momente grele, ce şi cine la împins la aceasta. O întîmplare fericită ne-a pus in măsură să dumerim’publicul Iată cum stă chestia. Se ştie că de la izbucnirea războiului Chino-european, toate statele civilizate au hotărit sâ nu se mai permită exportul de arme spre China. In urma acestor măsuri boxierii erau disperaţi. Atunci prinţul Tuan, faimeul asasin chinez, aflînd că in Romîftia,’ a ajuns ministru Nicu Filipescu, s’ă adresat lui, ca unul ce aparţine confreriei, cu rugămintea să nu lase la aman. In urma inzistefililor d-luî Nicu Filipescu, pe lingă guvernul român, prinţul Tuan va fi satisfăcut, boxerii vor fi înarmaţi cu excelentele noastre Henry Martini. Astăzi amicul prinţului Titan soseşte în Capitală pentru a se ocupa mai de aproape de afacere. România se poate simţi deci fericită de admirabilele relaţiuni streine pe care i le creiază ministrul sau de domenii. IDEIA LUI CONU PETRACHE Premierul nostru a avut iar o ideie genială. Ca să taie pofta multora de 3 mai călători cu bilete de liber parcurs, a propus ca neî cu asemenea bilete să fie puși într’un vagon special, pe care să pună o tabla: Bilete de liber parcurs ! Propunem, generalizarea unei asemenea măsuri la teatre, concerte şi alte asemenea «traiuri», şi o să vedeţi că onorabilii cari se aruncă la gratis vor bate in retragere, fiindcă „omului“ gratis îi place gratisul, dar să se creadă că a plătit! Snop Sistemul Aigm şi stritatea Străinătatea şi poliţia din Bucureşti.—Sistemul Aiglu.—Schimbarea guvernelor.—Bătaia Ziarul Wiener Tagblatt revine in numărul sau de azi asupra poliţiei romine. — In primul rind, zice ziarul vienez, —trebuie protestat in potriva «batuiein ce se practică neîncetat de poliţia romînă şi care e ridicată la un adevărat sistem. Procesul Sachelaride care se desbate acum înaintea justiţiei, e tipic şi demonstrează pînă unade mergea poliţia cu sistemul adoptat. Dar dacă în acest proces cel bătut e un personagiu mai sus pus, ce să mai spunem de bietul ţăran, care e literalmente ucis in bătaie.* Ziarul continuă : «Perpetuarea sistemului lui Puiu* Alexandrescu, sau dacă vreţi final bine a fostului prefect de poliţie Algin, constă în lipsa de cunoştinţă a dreptului omului. Schimbarea apăratului poliţienesc lur fiece schimbare de guvern dovedeşte această. In scurtul timp cît durează o eră, poliţiştii din oraşe caută să se îmbogăţească, exploatind pe ţăran prin vechiul mijloc: bătaia.* Ziarul termină zicînd că e o datorie a corespondenţilor ziarelor străine din Bucureşti de a semnala străinătăței această stare de lucruri. Anul XH1— No. 4001 FONDATOR ALEX. V. NELEMAAE Abonamente S»it tiniUm n Trt In țară...............30 lei In străinătate. . 50 „ 15 lei 26 „ 8 ie; 18 „ IO bani în toata țara 15 străinătate 99 99 Un număr vechiu 20 bani Vineri 15 Septembrie lflOO DIRECTOR POLITIC O IX N T. MILL rl Anunciuri Lin.» pagina IV Lei............... . , O OCTOan III g _ KIRO^lÂăULtjK 11 — S » r n An S ă rin d ar -t fuujiFoy'./ '-v noua agravare tfotta fază a conflictului D-l Carp a avut dreptate cind a declarat că propriu zis nu există conflict cu Bulgaria și că el va începe cu adevărat din ziua cind ordonanța d-lui jude instructo. Florescu, trecută şi pe la Camera de punere sub acuzare, va fi expediată cu întreg dosarul probelor la Sofia. Pînă acum ce s’a făcut nu poate fi pus la socoteală. In adevăr, de la Sofia ni s’a cerut aprobe suficientei şi in loc ca să aştepte sosirea acestor probe, Bulgaria s’a apucat să înarmeze, să ne provoace, să fie obraznică faţă de noi, dîndu-şi pe faţă gîndurile sale de expansiune teritorială.—Sub presiunea opiniei publice şi mai ales a presei, guvernul nostru a fost silit să răspundă la măsuri militare cu alte măsuri militare. Cind a văzut Bulgaria că treaba se îngroaşă, că in loc de o mergere triumfală la Bucureşti este sigură de-o retragere «glorioasă» spre Sofia şi poate de acolo spre Filipopoli, atunci a început să modereze tonul. Fără de a compta şi pe surprinderi, s’ar putea spune că prima fază a conflictului, acea întemeiată pe zăpăceala bulgarilor, este aplanată, pentru că zelul războinic a dispărut imediat ce s’a văzut la frontieră pana dorobanţului român. Pentru aceasta însă nu se poate spune că s’a aplanat conflictul. El va începe de fapt numai peste cite-va zile. Ordonanţa1-luî jude-instructor Florescu, odată trimisă la Sofia, noi înţelegem că justiţia bulgară, moralmente este ţinută să ia dovezile furnisate de justiţia romînă ca suficiente. Ar fi o insultă adusă ţarei romîneştî ca să i se spună că probele pe cari ea se va baza ca să osîndească pe banditul Sarafoff şi pe toţi acoliţii săi, sînt neîndestulătoare. Ar fi o ciudată privelişte a aceloraşi acuzaţi condamnaţi la Bucureşti, iar la Sofia ori negăsiţi vinovaţi de parchet, ori achitaţi de instanţele judecătoreşti. O achitare a lui Sarafoff şi a celorlalţî bandiţi condamnaţi în Rominia şi achitaţi la Sofia, nu poate fi considerată de noi decit ca o supremă insultă, cu atît mai grea cu cît ea se bazează şi pe alta, pe faptul că Sarafoff n’a fost arestat şi dat judecăţeî în prima zi şi după simpla cerere, după simpla indicaţiune a guvernului român. Cind guvernul bulgăresc ne va răspunde că el nu socoate a putea începe urmăriri contra bandiţilor de la Sofia, nefurnizindu-i-se dovezi indestulăconflictul va izbucni, de toate, astă dată serios şi fără chip de a se găsi soluţiune. Să nu creadă dar antreprenorii păceî cu ori şi ce preţ şi chiar şi in schimbul tuturor rusinilor, să nu creadă că dacă .5 / prima şi falsa fază a cofiictului pare a se aplana, conflictul este in sine aplanat. Nu. Rominia este datoare să se facă respectată şi purtarea ei nu poate să fie desconsiderată de justiţia bulgărească, tovarăşă cu escrocii şi cu asasinii, cu toţi cavalerii pumnalului şi al revolverului. Toate acestea le spunem,in ipoteza că guvernul nu va crede de cuviinţă că este mai vrednic pentru ţară să cedeze Bulgariei, să nu-i mai trimită nici măcar ordonanţa, să ceară scuze lui Sarafoff și să-l primească chiar ca agent al Bulgariei la București în locul d-nului Teodoroff. Const. Mine CU D. RE IONESCU? ■ ■I m * n Alegerea din Severin Ultimele evenimente ne-au împiedecat să inzistăm în special asupra triumfului partidului liberal la alegerile comunale din Severin. Totuşi faptul trebue de relevat, pentru că e oindicaţiune, este un simptom. Indicaţiunea constă in aceea că celebra fuziune n’a avut de efect să dea guvernului nou, ceea ce ’î lipsea şi celui vechiu: încrederea corpului electoral. Se ştiu în adevăr succesele grozave ale guvernului d-lui Cantacuzino, la toate alegerile parţiale, la cari saileşea opoziţia, sau cădea cu o zdrobitore minoritate. Se credea că schimbarea firmei, că placarea de la putere a nefastului regim inaugurat de Sara Ioff-Filirescu, va da guvernului nou o nouă spoială şi o nouă Încredere în ţară, în ceea ce priveşte masa electorală. Experienţa de la Turnu-Severin dovedeşte că schimbarea regimului n’a folosit prea mult, că ţara consideră actualul cabinet al d-luî Carp ca o continuare a aceluia a Nababului, şi în logica ei nu vede: de ce ar vota pentru un guvern care nu face de cît să urmeze politica celuî-l’alt ? S’ar putea spune că la Turnu-Severin este un caz special, că acolo d. Ilaria Izvoreanu este personal puternic din punctul de vedere electoral şi că deci succesul la alegerile comunale, nu-i decît un succes al d-sale, nu al partidului liberal, nu al opoziţiunei. Alegeri parţiale se vor mai face în curînd. Ei bine, se va vedea că „succesele“ de sub guvernul Cantacuzino, se vor repeta, și aceasta va fi o dovadă mai mult de greşala d-lui Carp de a continua firma compromisă și în faliment a partidului conservator. Colonel Gherghe Cotfsilior comunal în Capitală, delegat inspector al accizelor. Reprezintă comuna Bucureşli la congresul’i municipal (lin Pari şi telegraful ne-anunţ xt că e'rb£ fost primit la hotjd de Viile. do cîl.tffî vice preşedintele conmiului cronicipal lui Paris. 1 Fost comisar pe lingă consiliul de revizie. Hans v. Bullow Cancelarul Germaniei, care a redigiat ultima notă în chestiunea Chinei, la care pînă acum Rusia și Japonia par a fi aderat. CARNETUL MEU Respectul autorităţilor La noi lumea se plînge că românul nu are respect de autorităţi. Lucrul este perfect adevărat, dar vina primă este tocmai a autoritate. Ea nu ştie să se respecte şi să se facă respectată. Să luăm un caz de actualitate, cazul banditului inspector Sachelaride. Acesta, în loc sa facă poliţie, să apucase de pungăşii şi a bate lumea. E dat în judecată pentru faptul de abuz de putere şi nimeni nu s’a gîndit, afară de presă, că este o ruşine şi o sfidare a ţărei, că un funcţionar dat în judecată pentru abuz de putere, să mai funcţioneze. Cît a fost la prefectură banditul Algin, nici vorbă n’a fost de suspendarea ori destituirea lui Sachelaride. Chiar sub actualul prefect, banditul n’a fost suspendat de cît doar în ajunul procesului. Iată dar un inspector de poliţie care era funcţionar încă pe cînd exista o ordonanţă de dare în judecată, pe cînd era acuzat că a maltratat lumea în exerciţiul funcţiune!. Ce voiţi să creadă publicul de o autoritate atît de compromisă, ce respect să mua-i aibă publicul de o poliţie care se respectă aşa de puţin, încît prefectul îşi face slujba alături de un bandit pe rare judecătorul de instrucţie îl arată ca pe un bătăuş ordinar, ca pe un funcţionar abuziv? Şi cu atît lucrul este mai trist, cu cît dacă în ajunul procesului Sachelaride a fost suspendat, a fost pentru că presa a protestat cu energie, şi cine ştie dacă fără de intervenţia ei, Sachelaride n’ar fi fost încă și acum inspector de poliție cu toată osînda ce î-a dat cu toată indulgența tribunalul de Ilfov ? C. M. CHESTIA ZILEI —Dar cine sînt ăștia deși escortează jandarmii cu atîta pompă ? Defilează poliția lui Algiu spre... Văcărești ! RIMAREA VRAJCEI Acapararea celor mai frumoase păduri din ţară. — Cum s'au vindut pădurile. — Jose! vindut de fraţii săi.— Frusstrarea vămilor romine. Să ne ocupămpuţin şi de afacerile noastre, mai ales că întîmplarea ne-a pus pe urmele unui jaf ne maipomenit al averii ţării, a uneia din cele mai frumoase averi, a superbelor păduri din bătrînul şi gloriosul" ţînut al Vrinceî. Pădurile cele mari din judeţul Putna, întinse, frumoase, bătrine, poate cele mai frumoase din ţară, căci îndepărtarea lor de orice locuinţă omenească le-a dat timp şi linişte ca să crească în voe, de nimeni supărate, pădurile Vranceî, au avut darul să atragă rivna streinilor. «Liftele roşcate şi pistruiate» cum le zicea o dată d. Delavrancea, au hotărit să devie stăpîne pe pădurile seculare de pe cei patruzeci de munţi mari din Vrancea, pe coastele pe văile cărora se aştern zeci de milioane neatinse de mina omului. Iată citeva amănunte extrem de interesante asupra felului cum s’a pus in aplicare această hotărire, şi asupra cărora atragem deosebita atenţie a celor mai mari puteri a statului, a justiţiei şi a opiniei publice. Companii ungureşti şi germane, un număr de patru şi de importanţe inegale, şi-au început operaţiile de cumpărătură acum 3-4 ani. Agenţii lor au cutreerat cele 27 de sate ale Vrancei, oferind locuitorilor să le cumpere pădurile seculare cari incep de la limita judeţului Buzău şi merg pină la limita judeţului Bacău, avînd o lărgime mijlocie de 40 de chilometri. E acolo o bogăţie colosală. Am avut ocazie să le vizitez, or fi vreo zece ani, timp de 15 zile în şir. M’am urcat pe „Giurgiul“ şi pe «Pietrosul», de unde, pe vremuri liniştite, se zăreşte Marea Neagră, am umblat cite 6, 6, 7 şi chiar 10 ceasuri prin păduri in cari soarele nu pătrundea, cu copacii drepţi ca luminarea şi bătrina da sute de ani, prin păduri din cari numai busola sau experienţa locuitorilor te pot scoate la luminiş. Nici sat, nici picior de om, ci numai păduri şi iar păduri, întretăiate de numeroşii afluenţî ai Putneî. Pe aceste bogăţii şî-afi pus ochii străinii, pe această rezervă a avuţiei naţionale, din puţinele eite ne-au mai rămas, şi le-au cumpărat pe te miei’!«ce, pe preţuri mai mult de cit ridicule, şi au întrebuinţat toate manoperele posibile, toate mijloacele imaginabile, ca să prostească, să orbească, să despoie populaţia Vranceî. Pentru păduri cari valorează cel puţin un milion, s’a plătit 80.000 lei, şi aceia se va vedea cum. * Operaţia primă a fost ca să se ciştige autorităţile sau căpiteniile celor 27 de sate ale Vranceî. Aceştia s’au grăbit, prin tot ce le-a stat prin putinţă, să vindă pe locuitori, întocmai cum a fost vindut Iosef de fraţii lui. Cind vom intra in amănunte se va vedea ce grozăvenii s’au petrecut. E destul să spunem că cutare munte, care valora 3—400.000 de lei, a fost ’cumpărat cu 20—30.000, din care primarul sau căpitenia satului a luat trei pătrimi, iar restul de un sfert s’a luat de locuitori, aşa că Ie-a venit unora cita 20 şi 30 de lei ! Aceşti bani s’au dus la circiumă sau pe citeva băniţi d® porumb, căci vremurile au fost grei® pentru bieţii locuitori, aşa că oamenii cu avere de zeci de mii de lei se gâsesc astăzî expropriaţi pentru nimica toată, pentru citeva pahare de rachiu sai citeva îmbucături de mămăligă. Vom reveni asupra vînzărilor. Deocamdată, pentru azi, ne mărginim a semnala următorul fapt: * Una din campanii, cea ungurească, a şi început exploatarea cu vre-o 2000 de lucrători, aduşi toţi din Ungaria. In cît bieţi vrinceni n’a fi nici măcar mîngierea să’şî pontă agonisi traiul muncind pe proprietăţile lor luate cu japca. Aceşti 2000 de unguri nu-’şi cheltuesc salariile in ţară, căci li se aduce din Ungaria şi mîncare şi băutură şi haine, absolut tot ce le trebue. Un ban nu vor să lase in ţară exploatatorii pădurilor Vranceî. Mai mult. Suntem informaţi că cele necesare lucrătorilor unguri trec fără a plăti vreun drept vamal. Nu ştim dacă e fraudă, culpabilă neglijență a autorităţilor vamale, sau ce e. Dar n’am făcut de cit să semnalăm ce se intîmplă in Vrancea. Din amănuntele ce vor urma se va vedea ce colo- Un bulgar despre bulgari _ __ Inlăuntrul ţărei, guvernul Gretow-Radoslavoff nu avu un succes ma mare. Trebuia să caute să obţină o majoritate guvernamentală la alegeri. Dar Stambuliştii, partizanii lui Grekoiv, erau antipatici poporului, iar Radoslaviştii il douilea sprijin al guvernului — puteau da cel mult 20 pină la 25 de deputaţi, pe cind ministerului îi trebuiau 30 pină la 90. Un ajutor mare il deteră mijloacele adifieneştî, disolvarea întrunirilor electorale opoziţioniste, împiedecarea votăreî, fraudele electorale. Şi, văzind că cu toate acestea rezultatul alegerilor era defavorabile guvernului, acesta casă pur şi simplu alegerea a 14 deputaţi ai opoziţiei, dintre cari douî socialişti. Iar in privinţa incurcătureî financiare, guvernul decretă o scădere de 7 la sută din lefurile tuturor funcţionarilor statului, desfiinţa mai multe posturi, mai cu seamă in departamentul sanitar, al instrucţiune! şi al justiţiei, luă un împrumut obligator (cu dobindă) de la funcţionari publici, cărora li se mai scădea prin urmare 20—30 procente din teafă ; in sfirşit pentru a stoarce cele 40 milioane dorite, se mai restabili dijma, cu toate că în ţară fermenta din ce în ce mai mult şi ţăranii protestau czi si ele in întruniri Colosale. Acesta e rezultatul cirmnuirei tinerei noastre burghezii sub conducerea Stambulowilor, Stoilowilor şi Radoslawilor. Situaţia actuală nelinişteşte chiar partidele burgheze, dar ar fi contra naturei lor dacă ar deduce din aceste fapte, că e nevoe de serioase reforme radicale. Lucrind la desvoltarea unei mari industrii «naţionale», le este imposibil de a căuta o administraţie in adevăr democratică, deoare ce prin aceasta şi-ar pierde privilegiile. O parte a acestor pături işî întoarce privirile spre exterior unde voesc sa deschidă terenuri noui, izvoarele interioare de ciştig incepînd să sece. Şi acest nou cîmp este pentru ei Macedonia, a cărei populaţie e intr’o luptă sîngeroasă pentru existenţă, cu domnia turcească. Nu li se pare neplăcută cucerirea şi alăturarea acestei provincii. Dar această cale e închisă de aceiaşi adversari, de aceleaşi puteri, cari pînă nu de mult încurajai lupta contra domniei ruseşti în peninsula Balcanică. * Cauzele sînt următoarele : Cit timp popoarele balcanice erau supuse Turciei, puterile apusene susţinură integritatea imperiului Osmanilor. Turcia era un teren bogat pentru export, o piaţă profitabilă pentru mărfurile ori capitalurile engleze şi franceze, iar de pe la anul 1870 era şi pentru Austria. După ce insă micile popoare balcanice se «liberară», poziţia puterilor occidentale se schimbă. In genere se poate spune că atunci cind statele mici mergeai cu Rusia, Occidentul le era adversar , îndată ce cautau însă să scuture influenta rusească. Atlusul li se arăta prieten şi-i ajuta in aspiraţiile lor. Cit priveşte Bulgaria, ea căpăta intim simpatia puterilor, cind începu să se emancipeze de tutela Rusiei. Unirea cu Bulgaria sudică (Rumelia de Est), prin care ne depărtarăm de Rusia, războiul cu Serbia, rechemarea lui Battenberg detronat" lupta contra comploturilor ruseşti , toate aceste intinplări ne dobîndiră prietenia puterilor şi a «opiniei lor publice». Precum se ştie, Austria a fost aceea care recomandă pe actualul prinţ Ferdinand de Koburg, candidat la tronul Bulgariei. Guvernul tiranic al luî Stambulov, care durase opt ani, găsi aprobarea aproape a întregei Europe. Dar în acelaş timp Bulgaria căzu sub domnia complectă economico-financiară a acestor protectori. Aproape tot importul mărfurilor industriale ale Bulgariei venea din Austria şi Germania ; tot astfel şi capitalul de care avea nevoe spre a face faţă cheltuelilor statului, construcţiunilor de căi ferate, înarmărilor militare. In cuprind această dependinţă de Austria începu să fie greu simţită de populaţia comercială şi industrială. Se spunea că independenţa politică a Bulgariei fusese cumpărată prin sclăvia economică. Dar aceste împrejurări se schimbară odată cu căderea lui Stambulov. Simpatiile puterilor dispărură, iar in ţară începu un curent pentru închiderea importului austriac. Cind, la 1896, se pregateau nouile tratate de comerţ cu Austria, acel curent cîştigă din ce in ce mai mult teren, fiind favorizat şi de opunerea Austriei de a se spori vama unora din fabrii?« tele sale. Ba mulţi comercianţi‘sLijjdustrinlÎ cerură chiar un război«.vadnal contra Austriei. A~cestei mişcSri',(îe protecţie vamală i se asocia Sigmare pirte a partidelor guvernamentale și unii membri ai cabinetuluî Stailow. De ce in ce mai dese deveniră lingușirile către Rusia, din partea burghezilor. Se fondă in Sofia o filială' a' «BărbeÎ industriale din Rusia sudică» șise puse bazele unui «Muzău comercial iursec» care se inaugură cu mare bucurie. (îndată după aceea muzeul se desființa).Dar cu cit clasele noastre cirinuitoare,se îndreptau spre Rusia, cu atît Apusul ne duşmănea mai mult, cu atît mai nemiloși deveniră bancherii lui, in starea" mizerabilă a statului bulgar. Din ce în ce creditul nostru scăzu. Acum e stăpînit de «Oesterreichiche Laenderbank» şi de«Deutsche Vereinsbank»; tot acestea sint stăpinii căilor ferate ale «Companieî Orientale» şi ai unei părţi din drumurile de fer ale statului. Iar cete-lalte căi ferate ale statului, precum şi lucrările din porturile" 'Varna şi Burgas, sunt amanetate tot acelor societăţi germane, şi probabil că tot lor li se vor amaneta veniturile principale ale statului. Astfel burghezia noastră, după ce predase statul exploatări bancherilor — acum se întoarse iar spre Rusia. Inundat de mărfurile Austriace şi germane, restrîns la Nord şi Vest de avant-posturile iuplei-alianțe, adică Rominia şi Serbia, împiedicat de a se întinde la Sud de către Turcia, ce stă aproape totalminte sub influenţa Germana, statul nostru, condus de o burghezie incapabilă, nu mai are alt mijloc diecît să-şi caute aliaţi printre duşmanii duşmanilor săi, adică în dublaalianţă, mai cu seamă în Rusia. Astăzi burghezia noastră nu se mai îngrijeşte de „independenţa politică“ a ţărei, adică nu mai vede in Rusia un pericol, ci o protecţie. Ceea ce Rusia a voit să facă din Bulgaria acum două decenii, o uneltă potrivită planurilor sale, la aceasta poate ajunge acum in orice moment, dacă va şti să împărţească profitul cu burghezia bulgară. Aceasta din urmă e gata Ir orîce ar cere Rusia, acest stat trebuie insă să-i dea ajutor in lupta contra presiune reeconomice a puterilor şi pentru întinderea domniei bulgare asupra unor terenuri noul de exploatare, in primul rind asupra Macedoniei. Fiecare zi ne dă dovezi despre aceste schimbări. Anul trecut, cind prinţul numi cabinetul Grekow-Radoslavov, toţi miniştrii trebuiră să facă anticameră la ambasadorul rusesc. Vechiul organ al Stambuliştilor «Swoboda», care înjurase atît de dese ori ţarismul, trebui să dispară, iar noul ziar «Novojek» apărut in locul celui d’întiiu,e amic pronunţat a Rusiei. Nu este nici un partid burghez, care să nu se închine Rusiei. Alt organ al Stambuliştilor a găsit chiar câ in Bulgaria n’a existat nici odată o politică antirusească, dar că n’au fost decit neînţelegeri. Pentru cazul unui râzboiu, se vorbeşte făţiş in toate părţile de o înţelegere intre Bulgaria şi Rusia şi nimeni nu protestează. Din contră, burghezia noastră aşteaptă cu nerăbdare avantajele cari, după părerea ei, ar rezulta de la această inţelegere. Şi, se pare că noua transformare începe sa dea roade. Nu de mult, a venit la Sofia un inait funcţionar al ministerului de finanţe rus, pentru a cerceta starea noastră financiară şi isvoarele noastre economice. Prezenţa acestui funcţionar se pune in legătură cu unîmprumut, pentru care Rusia ar garanta. Controlul financiar, de care se temeai dacă venea in Apus, va fi dat Rusiei, şi aceasta va fi aproape cu siguranţă mai mult decit un control al finanţelor. Mai intii se va ceda Rusiei inspecţia armatei, apoi cercetarea, intru cît există baza financiară şi economică cerută, intr’un caz de războifi. Ce va mai urma—se aşteaptă de la hotărîrea prinţului Ferdinand, care, contra constituţiei, desaprobă oficialmente mişcarea ţăranilor şi numeşte protestările lor «criminale». Guvernul a dat ordin de a urmări pe agitatori şi pe cei întruniţi, mai multe arestări s’au făcut deja. Iar la o întrunire ţărănească de acum citva timp de la Varna, la care au luat parte 1000 de ţărani, lucrurile au ajuns la vărsare de singe. Armata interveni, omorind şase persoane şi rănind vre o două-zeci. * Aceata este faza cea maî nouă a «dezvoltărei» la care burghezia noastră duce ţara. Cum se vede, noua cale a «progresului» nu e mai puţin spinoasă şi primejdioasă ca cea dinainte. Lupta ce se naşte in interior ca şi in exterior, «lupta pentru independenţa economică a Bulgariei», cum o numeşte cu patos burghezia noastră, nu este decit reversul, frumoasa faţă contrarie a „luptei pentru independenţa politică.“ Desigur, frazele frumoase şi expansiunile patriotice zgomotoase nu vor lipsi; noi insă cunoaştem atit textul cit şi pe autori. Lupta pentru neatirnarea politică era numai un mijloc ,e a proletariza straturile inefrioare in folosul clasei capitaliste; lupta actuală pentru aşa numita neatârnare economică nu este decit continuarea acelui proces. Pentru a ajunge la acest scop glorios al educaţiei repezi a burgheziei mari, uniii s’a cerut ajutorul puterilor occidentale, acum se caută sprijinul Rusiei împotriva acestor puteri. Poporul are mult de suferit din urmările triste ale primei perioade, iar perioada a doua ii va spori sarcina cu care l’au încărcat. Dar, pe cînd la căderea raporturilor feudalo-patriarhale poporul muncitor sta încă singur şi părăsit, astăzî găseşte in ţară o putere socială gata să-i dea ajutor, partidul social-democrat bulgar al lucrătorilor, la care vin mereu masse hotărite la lupta decisivă, energică, împotriva oricărei exploatări și care, prin aceasta, devine din ce in ce un factor mai însemnat în evoluția Bulgariei. Ferbcerea actuală printre massele populare dă partidului nostru datorii roții, considerind misiunea lui istorică, vin» să sperăm că acest partid sa va arata demni^toriile ce-i incumbă. . Trad. de P. Cram"?!«.