Adevěrul, septembrie 1900 (Anul 13, nr. 3987-4016)

1900-09-15 / nr. 4001

DIN FUGA CONDEIULUI Ziua Crucei Azi fiind Ziua Cruce! ea este sărbătorită de diferite persoane şi instituţii şi pen­tru deosebite motive. Aşa Epoca, ziarul boerilor de sub firma Sarafoff-Filipescu, serbează Ziua Cruce! pentru că în vocabularul boeresc intră multe cruci şi d-zeî. Magiuna d-lu! Aurel Popovicî caro li pe cale a pune cruce şi ediţiei de dimineaţă, serbează această zi odată cu ziua morţilor. Banditul Sachelaride în această zi în­jură de cruci pe acei cari l’au os­îndit, iar Romînia sa aşteaptă să fie întinsă pe cruce de guvernul d-lui Carp, care a în­ceput să’î vînză şi hainele şi puştile vechi.... Singur banditul Sarafoff-Filipescu, stă la rescrucea drumului politic şi se în­treabă pe unde s’o apuce ca să nu se în­­tîlneascâ cu ucigal cruce, a d. Take Io­nescu ? Fiind vorba de cruci, noi i-am putea spime să se ducă la.... dracul! Feriprizon Ediţia de seara — Intră sau nu Chestiunea care se discută în toate cercurile politice, acum în ajunul deschidere! corpurilor legiuitoare, e dacă d. Take Ionescu intră sau nu în minister. Politicianul guvernamental­, între care şi mulţi junimişti sau juni-turci cum i-a botezat d. Costică Rădu­­lescu din Severin, cred că e indis­pensabilă o remaniere a cabinetului cu d. Take Ionescu, alt­fel guvernul va şchiopăta şi va fi prizonierul coaliţiei tak­iştilor, radicalilor şi ca­­targiştilor din parlament. Micul dictator îşi dă perfect seamă de puterea şi popularitatea care o are în partidul conservator d. Take Ionescu. însuşi d. Filipescu lucrează acum să hotărască pe d. Take Io­nescu să renunţe la situaţia pe care o are acum şi să intre în guvern. Calculul d-l­ui Sarafoff Filipescu e cusut cu aţă albă. A lăsa pe d. Take Ionescu la lar­gul lui, adică păstrînd o deplină li­bertate de acţiune faţă de guvern, avînd concursul multor amici din parlament şi a tuturor elementelor nemulţumite de starea actuală de lucruri,­­aceasta înseamnă imposibili­tatea de a guverna şi pe de altă parte mai înseamnă că nu întreg partidul se solidarizează cu actele de guver­­nămînt ale cabinetului Carp. Aceasta nu-i convine d-lui Fili­pescu din multe puncte de vedere. Deci d. Take Ionescu trebue să intre în guvern,—și în sensul acesta a început să lucreze micul dictator. * D. Take Ionescu simte însă că ar putea deveni un... mare dictator dacă n’ar ceda stăruinţilor şi planului mi­cului dictator. Ce urmăreşte în realitate d. Fi­lipescu ? Ca d. Tache Ionescu să lucreze în minister alăturea cu d-sa, să-şi asume răspunderea întregei acţiuni a guvernului, şi cînd vor cădea de la putere, toţi să fie responsabili de prostiile şi greşelile făcute. '* *­D. Tache Ionescu să nu mai aibă nici o pretenţie, nici o preponde­­ranţă, nici o portiţă deschisă. Acesta-i gîndul şi planul d-lui Fi­lipescu. A făcut o remaniare pentru a pune în minoritate, în guvern, pe d. Tache Ionescu şi, dacă n’a reuşit atunci, micul dictator nu e omul care să nu mai încerce realizarea între­gului său plan. Visul d-lui Filipescu e să micşo­reze personalitatea d-luî Tache Io­nescu, lucrînd însă alăturea cu el, într’un minister în care dacă nu va putea dicta Filipescu cu nici preţ, să prepondereze d. Tache Ionescu, să se solidarizeze cu toate actele gu­vernului şi să cadă în opoziţie toţi pe acelaşi plan. Calculul convine minunat politicei pe care o duce de mult actualul mi­nistru de domenii. Persistenţa care a pus-o d. Tache Ionescu în hotărîrea sa de a nu intra în cabinetul pe care l’a făurit d. Filipescu, l’a desasperat pe a­­cesta. ,, La aceasta nu s’a gîndit, se vede, micul dictator. Și cînd a văzut că d. Take Ionescu refuză categoric să intre în minister, i-a perit tot en­­tuziasmul și planul sau a fost gro­zav ciuntit. D. Take Ionescu în afară de gu­vern e un pericol permanent pentru politica filipescilor. D. Take Ionescu în afară de gu­vern, înseamnă ca va fi totul într’un în minister ? — viitor guvern, va fi alăpinul situaţiei. Necontestat că aci vrea să ajungă d. Take Ionescu, şi că va ajunge,­­iarăşi nimeni nu se îndoeşte de a­­ceasta, căci talentul şi capacitatea înving în cele din urmă. Ei bine, d. Nicu Filipescu işi dă acum perfect seama că lovitura lui care tindea la distrugerea suprema­ţiei actuale a d-luî Take Ionescu, a avut un efect tocmai contrari­u: l­ a făcut un mare dictator. Indiscret. COTIDIANE TUAN şi NICU FILIPESCU. Vînzarea excelentelor puşti Henry Mar­tini de către guvernul romîn, a mirat pe toată lumea. Nimeni nu-şi putea închi­pui de ce guvernul a făcut aceasta, mai ales in asemenea momente grele, ce şi cine la împins la aceasta. O întîmplare fericită ne-a pus in mă­sură să dumerim’publicul Iată cum stă chestia. Se ştie că de la izbucnirea răz­boiului Chino-european, toate statele ci­vilizate au­ hotărit sâ nu se mai permită exportul de arme spre China. In urma a­­cestor măsuri boxierii erau disperaţi. Atunci prinţul Tuan, faimeul asasin chinez, a­­flînd că in Romîftia,’ a ajuns ministru Nicu Filipescu, s’ă adresat lui, ca unul ce aparţine confreriei, cu rugămintea să nu­­ lase la aman. In urma inzistefililor d-luî Nicu Fili­pescu, pe lingă guvernul român, prinţul Tuan va fi satisfăcut, boxerii vor fi în­armaţi cu excelentele noastre Henry Martini. Astăzi amicul prinţului Titan so­seşte în Capitală pentru a se ocupa mai de aproape de afacere. România se poate simţi deci fericită de admirabilele relaţiuni streine pe care i le creiază ministrul sau de domenii. IDEIA LUI CONU PETRACHE Premierul nostru a avut iar o ideie genială. Ca să taie pofta multora de 3 mai călători cu bilete de liber parcurs, a pro­pus ca neî cu asemenea bilete să fie puși într’un vagon special, pe care să pună o tabla: Bilete de liber­ parcurs ! Propunem, generalizarea unei asemenea măsuri la teatre, concerte şi alte aseme­nea «traiuri», şi o să vedeţi că onorabilii cari se aruncă la gratis vor bate in re­tragere, fiindcă „omului“ gratis îi place gratisul, dar să se creadă că a plătit! Snop Sistemul Aigm şi str­i­tatea Străinătatea şi poliţia din Bucu­reşti.—Sistemul A­iglu.—Schim­barea guvernelor.—Bătaia Ziarul Wiener Tagblatt revine in nu­mărul sau de azi asupra poliţiei romine. — In primul rind, zice ziarul vienez, —trebuie protestat in potriva «batuiein ce se practică neîncetat de poliţia ro­mînă şi care e ridicată la un­­ adevă­rat sistem. Procesul Sachelaride care se desbate acum înaintea justiţiei, e tipic şi demonstrează pînă unade mergea poliţia cu sistemul adoptat. Dar dacă în acest proces cel bătut e un personagiu mai sus pus, ce să mai spunem de bietul ţăran, care e literal­mente ucis in bătaie.* Ziarul continuă : «Perpetuarea sistemului lui Puiu* A­­lexandrescu, sau dacă vreţi final bine a fostului prefect de poliţie Algin, con­stă în lipsa de cunoştinţă a dreptului omului. Schimbarea apăratului poliţie­nesc lur fie­ce­ schimbare de guvern dovedeşte această. In scurtul timp cît durează o eră, po­liţiştii din oraşe caută să se îmbogă­ţească, exploatind pe ţăran prin vechiul mijloc: bătaia.* Ziarul termină zicînd că e o datorie a corespondenţilor ziarelor străine din Bucureşti de a semnala străinătăței a­­ceastă stare de lucruri. Anul XH1— No. 4001 FONDATOR ALEX. V. N­ELEMAAE Abonamente S»it tiniUm n Trt In țară...............30 lei In străinătate. . 50 „ 15 lei 26 „ 8 ie; 18 „ IO bani în toata țara 15 străinătate 99 99 Un număr vechiu 20 bani Vineri 15 Septembrie lflOO DIRECTOR POLITIC­­ O IX N T. MILL rl Anunciuri Lin.» pagina IV Lei............... . , O­ OCTOan III g _ KIRO^lÂăULtjK 11 — S » r n An S ă rin d ar -t fuujiFoy'./ '-v noua agravare tfotta fază a conflictului D-l Carp a avut dreptate cind a declarat că propriu zis nu există conflict cu Bulgaria și că el va începe cu adevă­rat din ziua cind ordonanța d-lui jude instructo.­ Florescu, trecută şi pe la Camera de pu­nere sub acuzare, va fi expe­diată cu întreg dosarul pro­belor la Sofia. Pînă acum ce s’a făcut nu poate fi pus la socoteală. In a­­devăr, de la Sofia ni s’a cerut aprobe suficientei şi in loc ca să aştepte sosirea acestor probe, Bulgaria s’a apucat să înarmeze, să ne provoace, să fie obraznică faţă de noi, dîndu-şi pe faţă gîndurile sale de expansiune teritorială.—Sub presiunea o­­piniei publice şi mai ales a pre­sei, guvernul nostru a fost si­lit să răspundă la măsuri mili­tare cu alte măsuri militare. Cind a văzut Bulgaria că treaba se îngroaşă, că in loc de o mergere triumfală la Bucureşti este sigură de-o retragere «glo­rioasă» spre Sofia şi poate de acolo spre Filipopoli, atunci a început să modereze tonul. Fără de a compta şi pe sur­prinderi, s’ar putea spune că prima fază a conflictului, acea întemeiată pe zăpăceala bulga­rilor, este aplanată, pentru că zelul războinic a dispărut ime­diat ce s’a văzut la frontieră pana dorobanţului român. Pentru aceasta însă nu se poate spune că s’a aplanat con­flictul. El va începe de fapt numai peste cite-va zile. Ordo­nanţa­­1-luî jude-instructor Flo­rescu, odată trimisă la Sofia, noi înţelegem că justiţia bul­gară, moralmente este ţinută să ia dovezile furnisate de justiţia romînă ca suficiente. Ar fi o insultă adusă ţarei romîneştî ca să i se spună că probele pe cari ea se va baza ca să osîndească pe banditul Sarafoff şi pe toţi acoliţii săi, sînt neîndestulătoare. Ar fi o ciudată privelişte a aceloraşi a­­cuzaţi condamnaţi la Bucureşti, iar la Sofia ori negăsiţi vino­vaţi de parchet, ori achitaţi de instanţele judecătoreşti. O achitare a lui Sarafoff şi a celor­l­alţî bandiţi condamnaţi în Rominia şi achitaţi la Sofia, nu poate fi considerată de noi de­cit ca o supremă insultă, cu atît mai grea cu cît ea se ba­zează şi pe alta, pe faptul că Sarafoff n’a fost arestat şi dat judecăţeî în prima zi şi după simpla cerere, după simpla indicaţiune a guvernului român. Cind guvernul bulgăresc ne va răspunde că el nu socoate a putea începe urmăriri contra bandiţilor de la Sofia, ne­fur­­nizindu-i-se dovezi indestulă­­con­flic­tul va izbucni, de toate, astă dată serios şi fără chip de a se găsi soluţiune. Să nu creadă dar antrepre­norii păceî cu ori şi ce preţ şi chiar şi in schimbul tuturor rusinilor, să nu creadă că dacă .5 / prima şi falsa fază a cofiictului pare a se aplana, conflictul este in sine aplanat. Nu. Rominia este datoare să se facă respec­tată şi purtarea ei nu poate să fie desconsiderată de justiţia bulgărească, tovarăşă cu es­crocii şi cu asasinii, cu toţi cavalerii pumnalului şi al re­volverului. Toate acestea le spunem,­in ipoteza că guvernul nu va crede de cuviinţă că este mai vred­nic pentru ţară să cedeze Bul­gariei, să nu-i mai trimită nici măcar ordonanţa, să ceară scuze lui Sarafoff și să-l primească chiar ca agent al Bulgariei la București în locul d-nului Teo­­doroff. Const. Mine CU D. RE IONESCU? ■ ■I m * n Alegerea din Severin Ultimele evenimente ne-au împiedecat să inzistăm în spe­cial asupra triumfului partidu­lui liberal la alegerile comunale din Severin. Totuşi faptul trebue de re­levat, pentru că e o­indicaţiune, este un simptom. Indicaţiunea constă in aceea că celebra fuziune n’a avut de efect să dea guvernului nou, ceea ce ’î lipsea şi celui vechiu: încrederea corpului electoral. Se ştiu în adevăr succesele grozave ale gu­vernului d-lui Cantacuzino, la toate ale­gerile parţiale, la cari sail­eşea opoziţia, sau cădea cu o zdrobito­re minoritate. Se credea că schimbarea firmei, că pla­carea de la putere a nefastului regim i­­naugurat de Sara­ Ioff-Filir­escu, va da gu­vernului nou­ o nouă spoială şi o nouă Încredere în ţară, în ceea ce priveşte masa electorală. Experienţa de la Turnu-Severin dove­deşte că schimbarea regimului n’a folosit prea mult, că ţara consideră actualul ca­binet al d-luî Carp ca o continuare a a­­celuia a Nababului, şi în logica ei nu vede: de ce ar vota pentru un guvern care nu face de cît să urmeze politica celuî-l’alt ? S’ar putea spune că la Turnu-Severin este un caz special, că acolo d. Ilari­a Izvoreanu este personal puternic din punc­­tul de vedere electoral şi că deci succesul la alegerile comunale, nu-i de­cît un suc­ces al d-sale, nu al partidului liberal, nu al opoziţiunei. Alegeri parţiale se vor mai face în cu­­rînd. Ei bine, se va vedea că „succesele“ de sub guvernul Cantacuzino, se vor re­peta, și aceasta va fi o dovadă mai mult de greşala d-lui Carp de a continua firma compromisă și în faliment a partidului con­servator. Colonel Gherghe Cotfsilior com­unal în Capitală, delegat inspector al accizelor. Reprezintă comuna Bucureşli la con­­gresul’i municipal (lin Pari­ şi telegraful ne-a­nunţ­ xt că e'rb£ fost primit la ho­­tjd de Viile. do cîl.tffî vice preşedintele con­­mi­ului cronicipal lui Paris. 1 Fost comisar pe lingă consiliul de revizie. Hans v. Bu­llow Cancelarul Germaniei, care a redigiat ultima notă în chestiunea Chinei, la care pînă acum Rusia și Japonia par a fi a­­derat. CARNETUL MEU Respectul autorităţilor La noi lumea se plînge că românul nu are respect de autorităţi. Lucrul este perfect adevărat, dar vina primă este tocmai a autoritate­. Ea nu ştie să se respecte şi să se facă respectată. Să luăm un caz de actualitate, cazul banditului inspect­or Sachelaride. Acesta, în loc sa facă poliţie, să apucase de pungăşii şi a bate lumea. E dat în ju­decată pentru faptul de abuz de putere şi nimeni nu s’a gîndit, afară de presă, că este o ruşine şi o sfidare a ţărei, că un funcţionar dat în judecată pentru abuz de putere, să mai funcţioneze. Cît a fost la prefectură banditul Algin, nici vorbă n’a fost de suspendarea ori destituirea lui Sachelaride. Chiar sub actualul prefect, banditul n’a fost suspendat de cît doar în ajunul procesului. Iată dar un inspector de poliţie care era funcţionar încă pe cînd exista o ordo­nanţă de dare în judecată, pe cînd era acuzat că a maltratat lumea în exerciţiul funcţiune!. Ce voiţi să creadă publicul de o autoritate atît de compromisă, ce respect să mua-­i aibă publicul de o poliţie care se respectă aşa de puţin, în­cît pre­­fectu­l îşi face slujba alături de un bandit pe rare judecătorul de instrucţie îl arată ca pe un bătăuş ordinar, ca pe un func­ţionar abuziv? Şi cu atît lucrul este mai trist, cu cît dacă în ajunul procesului Sachelaride a fost suspendat, a fost pentru că presa a protestat cu energie, şi cine ştie dacă fără de intervenţia ei, Sachelaride n’ar fi fost încă și acum inspector de poliție cu toată osînda ce î-a dat cu toată indulgența tri­bunalul de Ilfov ? C. M. CHESTIA ZILEI —­­Dar cine sînt ăștia deși escortează jandarmii cu atîta pompă ? Defilează poliția lui Algiu spre... Văcărești ! RIMAREA VRAJCEI Acapararea celor mai frumoase păduri din ţară. — Cum s'au vindut pădurile. — Jose! vindut de fraţii săi.— Frus­­strarea vămilor romine. Să ne ocupăm­­puţin şi de afacerile noastre, mai ales că întîmplarea ne-a pus pe urmele unui jaf ne mai­pomenit al averii ţării, a uneia din cele mai fru­moase averi, a superbelor păduri din bătrînul şi gloriosul" ţînut al Vrinceî. Pădurile cele mari din judeţul Put­­na, întinse, frumoase, bătrine, poate cele mai frumoase din ţară, căci înde­părtarea lor de ori­ce locuinţă omenească le-a dat timp şi linişte ca să crească în voe, de nimeni supărate, pădurile Vran­­ceî, au avut darul să atragă rivna stre­inilor. «Liftele roşcate şi pistruiate» cum le zicea o dată d. Delavrancea, au hotărit să devie stăpîne pe pădurile seculare de pe cei patru­zeci de munţi mari din Vrancea, pe coastele­­ pe văile cărora se aştern zeci de milioane neatinse de mina omului. Iată cite­va amănunte extrem de inte­resante asupra felului cum s’a pus in aplicare această hotărire, şi asupra că­rora atragem deosebita atenţie a celor mai mari puteri a statului, a justiţiei şi a opiniei publice. Companii ungureşti şi germane, un număr de patru şi de importanţe ine­gale, şi-au­ început operaţiile de cum­părătură acum 3-4 ani. Agenţii lor au cutreerat cele 27 de sate ale Vrancei, oferind locuitorilor să le cumpere pă­durile seculare cari incep de la limita judeţului Buzău­ şi merg pină la limita judeţului Bacău, avînd o lărgime mi­jlocie de 40 de chilom­etri. E acolo o bogăţie colosală. Am avut ocazie să le vizitez, or fi vre­o zece ani, timp de 15 zile în şir. M’am urcat pe „Giurgiul“ şi pe «Pie­trosul», de unde, pe vremuri liniştite, se zăreşte Marea Neagră, am umblat cite 6, 6, 7 şi chiar 10 ceasuri prin păduri in cari soarele nu pătrundea, cu copacii drepţi ca luminarea şi bătrina da sute de ani, prin păduri din cari numai busola sau experienţa locuitori­lor te pot scoate la luminiş. Nici sat, nici picior de om, ci numai păduri şi iar păduri, întretăiate de numeroşii a­­fluenţî ai Putneî. Pe aceste bogăţii şî-afi pus ochii stră­inii, pe această rezervă a avuţiei na­ţionale, din puţinele eite ne-au mai ră­mas, şi le-au cumpărat pe te miei’!«­ce, pe preţuri mai mult de cit ridicule, şi au întrebuinţat toate manoperele po­sibile, toate mijloacele imaginabile, ca să prostească, să orbească, să despoie populaţia Vranceî. Pentru păduri cari valorează cel pu­ţin un milion, s’a plătit 80.000 lei, şi aceia se va vedea cum. * Operaţia primă a fost ca să se ciştige autorităţile sau căpiteniile celor 27 de sate ale Vranceî. Aceştia s’au grăbit, prin tot ce le-a stat prin putinţă, să vindă pe locuitori, întocmai cum a fost vindut Iosef de fraţii lui. Cind vom intra in amănunte se va vedea ce grozăvenii s’au petrecut. E destul să spunem că cutare munte, care valora 3—400.000 de lei, a fost ’cumpărat cu 20—30.000, din care pri­marul sau căpitenia satului a luat trei pătrimi, iar restul de un sfert s’a luat de locuitori, aşa că Ie-a venit unora cita 20 şi 30 de lei ! Aceşti bani s’au­ dus la circiumă sau pe cite­va băniţi d® porumb, căci vremurile au fost grei® pentru bieţii locuitori, aşa că oamenii cu avere de zeci de mii de lei se gâ­­­sesc astă­zî expropriaţi pentru nimica toată, pentru cite­va pahare de rachiu sai­ cite­va îmbucături de mămăligă. Vom reveni asupra vînzărilor. De­o­­cam­dată, pentru azi, ne mărginim a semnala următorul fapt: * Una din campanii, cea ungurească, a şi început exploatarea cu vre-o 2000 de lucrători, aduşi toţi din Ungaria. In cît bieţi vrinceni n’a fi nici măcar mîn­­gierea să’şî pontă agonisi traiul mun­­cind pe proprietăţile lor luate cu japca. Aceşti 2000 de unguri nu-’şi chel­­tuesc salariile in ţară, căci li se a­­duce din Ungaria şi mîncare şi bău­tură şi haine, absolut tot ce le trebue. Un ban nu vor să lase in ţară explo­atatorii pădurilor Vranceî. Mai mult. Suntem informaţi că cele necesare lucrătorilor unguri trec fă­ră a plăti vre­un drept vamal. Nu ştim dacă e fraudă, culpabilă negli­jență a autorităţilor vamale, sau ce e. Dar n’am făcut de cit să semnalăm ce se intîmplă in Vrancea. Din amănun­tele ce vor urma se va vedea ce colo- Un bulgar despre bulgari _ __ Inlăuntrul ţărei, guvernul Gre­­tow-Radoslavoff nu avu un succes ma mare. Trebuia să caute să obţină o ma­joritate guvernamentală la alegeri. Dar Stambuliştii, partizanii lui Grekoiv, erau antipatici poporului, iar Radoslaviştii il douilea sprijin al guvernului — pu­­teau da cel mult 20 pină la 25 de de­putaţi, pe cind ministerului îi trebuiau 30 pină la 90. Un ajutor mare il deteră mijloacele ad­ifieneştî, disolvarea întrunirilor elec­torale opoziţioniste, împiedecarea votă­­reî, fraudele electorale. Şi, văzind că cu toate acestea rezultatul alegerilor era defavorabile guvernului, acesta casă pur şi simplu alegerea a 14 deputaţi ai opo­ziţiei, dintre cari douî socialişti. Iar in privinţa incurcătureî financiare, guver­nul decretă o scădere de 7 la sută din lefurile tuturor funcţionarilor statului, desfiinţa mai multe posturi, mai cu seamă in departamentul sanitar, al in­strucţiune! şi al justiţiei, luă un îm­prumut obligator (cu dobindă) de la funcţionari­ publici, cărora li se mai scădea prin urmare 20—30 procente din teafă ; in sfirşit pentru a stoarce cele 40 milioane dorite, se mai restabili dijma, cu toate că în ţară fermenta din ce în ce mai mult şi ţăranii protestau czi si ele in întruniri Colosale. Acesta e rezultatul cirmnuirei tinerei noastre burghezii sub conducerea Stam­­bulowilor, Stoilowilor şi Radoslawilor. Situaţia actuală nelinişteşte chiar par­tidele burgheze, dar ar fi contra na­turei lor dacă ar deduce din aceste fapte, că e nevoe de serioase reforme radicale. Lucrind la desvoltarea unei mari in­dustrii «naţionale», le este imposibil de a căuta o administraţie in adevăr de­mocratică, de­oare­ ce prin aceasta şi-ar pierde privilegiile. O parte a acestor pături işî întoarce privirile spre exterior unde voesc sa deschidă terenuri noui, izvoarele interioare de ciştig incepînd să sece. Şi acest nou cîmp este pentru ei Macedonia, a cărei populaţie e intr’o luptă sîngeroasă pentru existenţă, cu domnia turcească. Nu li se pare neplă­cută cucerirea şi alăturar­ea acestei provincii. Dar această cale e închisă de aceiaşi adversari, de aceleaşi puteri, cari pînă nu de mult încurajai­ lupta contra domniei ruseşti în peninsula Balcanică. * Cauzele sînt următoarele : Cit timp popoarele balcanice erau supuse Turciei, puterile apusene susţinură integritatea imperiului Osmanilor. Turcia era un te­ren bogat pentru export, o piaţă profi­tabilă pentru mărfurile ori capitalurile engleze şi franceze, iar de pe la anul 1870 era şi pentru Austria. După ce insă micile popoare balcanice se «libe­rară», poziţia puterilor occidentale se schimbă. In genere se poate spune că atunci cind statele mici mergeai­ cu Rusia, Occidentul le era adversar , în­dată ce cautau însă să scuture influ­enta rusească. Atlusul li se arăta prie­ten şi-i ajuta in aspiraţiile lor. Cit pri­veşte Bulgaria, ea căpăta intim simpa­tia puterilor, cind începu să se eman­cipeze de tutela Rusiei. Unirea cu Bul­garia sudică (Rumelia de Est), prin care ne depărtarăm de Rusia, războiul cu Ser­bia, rechemarea lui Battenberg detronat" lupta contra comploturilor ruseşti , toate aceste intin­plări ne dobîndiră prietenia puterilor şi a «opiniei lor publice». Precum se ştie, Austria a fost aceea care recomandă pe actualul prinţ Fer­dinand de Koburg, candidat la tronul Bulgariei. Guvernul tiranic al luî Stam­­bulov, care durase opt ani, găsi apro­barea aproape a întregei Europe. Dar în acelaş timp Bulgaria căzu sub domnia complectă economico-finan­­ciară a acestor protectori. Aproape tot importul mărfurilor in­dustriale ale Bulgariei venea din Aus­tria şi Germania ; tot ast­fel şi capitalul de care avea nevoe spre a face faţă cheltuelilor statului, construcţiunilor de căi ferate, înarmărilor militare. In cup­rind această dependinţă de Austria în­cepu să fie greu simţită de populaţia comercială şi industrială. Se spunea că independenţa politică a Bulgariei fusese cumpărată prin sclăvia economică. Dar aceste împrejurări se schimbară odată cu căderea lui Stambulov. Sim­patiile puterilor dispărură, iar in ţară începu un curent pentru închiderea importului austriac. Cind, la 1896, se pregateau nouile tratate de comerţ cu Austria, acel curent cîştigă din ce in ce mai mult teren, fiind favorizat şi de opunerea Austriei de a se spori vama unora din fa­brii?« te­le sale. Ba mulţi comercianţi‘sLijjdustrinlÎ cerură chiar un război«.vadnal contra Austriei. A~­cestei mişcSri',(îe protecţie vamală i se asocia Sigmare pirte a partidelor gu­vernamentale și­ unii membri ai cabi­­netuluî Stailow. D­e ce in ce mai dese dev­eniră lingușirile către Rusia, din partea burghezilor. Se fondă in Sofia o filială' a' «Bărb­eÎ industriale din Rusia sudică» și­­se puse bazele unui «Muzău comercial iurse­c» care se inaugură cu mare bucurie. (îndată după aceea mu­zeul se­ d­es­fii­n­ța).­­Dar cu cit clasele noastre cirinui­­toare,se îndreptau spre Rusia, cu atît Apusul ne duşmănea mai mult, cu atît mai nemiloși de­veniră bancherii lui, in starea" mizerabilă a statului bulgar. Din ce în ce creditul nostru scăzu. A­­cum e stăpînit de «Oesterreichiche Laen­­derbank» şi de­­«Deutsche Vereinsbank»; tot acestea sint­ stăpinii căilor ferate ale «Co­m­panieî Orientale» şi ai unei părţi din drumurile de fer ale statului. Iar cete-lalte căi ferate ale statului, precum şi lucrările din portu­rile" 'Varna şi Burgas, sunt amanetate tot acelor societăţi germane, şi proba­bil că tot lor li se vor amaneta veni­turile principale ale statului. Ast­fel burghezia noastră, după ce predase statul exploatări bancherilor — acum se întoarse iar spre Rusia. Inundat de mărfurile Austriace şi ger­mane, restrîns la Nord şi Vest de avant-posturile iu­plei-alianțe, adică Ro­minia şi Serbia, împiedicat de a se în­tinde la Sud de către Turcia, ce stă aproape totalminte sub influenţa Ger­mana, statul nostru, condus de o bur­ghezie incapabilă, nu mai are alt mijloc die­cît­ să-şi caute aliaţi printre duş­manii duşmanilor săi, adică în dubla­­alianţă, mai cu seamă în Rusia. Astă­zi burghezia noastră nu se mai îngrijeşte de „independenţa politică“ a ţărei, adică nu mai vede in Rusia un pericol, ci o protecţie. Ceea­ ce Rusia a voit să facă din Bulgaria acum două decenii, o uneltă potrivită planurilor sale, la aceasta poate ajunge acum in orice moment, dacă va şti să împăr­­ţească profitul cu burghezia bulgară. Aceasta din urmă e gata Ir orî­ce ar cere Rusia, acest stat trebuie insă să-i dea ajutor in lupta contra presiune r­e­­economice a puterilor şi pentru întin­derea domniei bulgare asupra unor te­renuri noul de exploatare, in primul rind asupra Macedoniei. Fie­care zi ne dă dovezi despre a­­ceste schimbări. Anul trecut, cind prin­ţul numi cabinetul Grekow-R­adoslavov, toţi miniştrii trebuiră să facă antica­meră la ambasadorul rusesc. Vechiul organ al Stambuliştilor «Swoboda», care înjurase atît de dese ori ţarismul, trebui să dispară, iar noul ziar «Nov­ojek» apărut in locul celui d’întiiu,­e amic pronunţat a Rusiei. Nu este nici un partid burghez, care să nu se închine Rusiei. Alt organ al Stambu­liştilor a găsit chiar câ in Bulgaria n’a existat nici odată o politică antirusească, dar că n’au fost de­cit neînţelegeri. Pentru cazul unui râzboiu, se vor­beşte făţiş in toate părţile de o înţele­gere intre Bulgaria şi Rusia şi nimeni nu protestează. Din contră, burghezia noastră aşteaptă cu nerăbdare avanta­jele cari, după părerea ei, ar rezulta de la această inţelegere. Şi, se pare că noua transformare în­cepe sa dea roade. Nu de mult, a venit la Sofia un inait funcţionar al minis­terului de finanţe rus, pentru a cer­ceta st­area noastră financiară şi isvoa­­rele noastre economice. Prezenţa acestui funcţionar se pune in legătură cu un­­împrumut, pentru care Rusia ar ga­ranta. Controlul financiar, de care se temeai­ dacă venea i­n Apus, va fi dat Rusiei, şi aceasta va fi aproape cu si­guranţă mai mult de­cit un control al finanţelor. Mai intii se va ceda Rusiei inspecţia armatei, apoi cercetarea, intru cît există baza financiară şi economică cerută, intr’un caz de războifi. Ce va mai urma—se aşteaptă de la hotărîrea prinţului Ferdinand, care, contra con­stituţiei, desaprobă oficialmente miş­carea ţăranilor şi numeşte protestările lor «criminale». Guvernul a dat ordin de a urmări pe agitatori şi pe cei în­truniţi, mai multe arestări s’au făcut deja. Iar la o întrunire ţărănească de acum cit­va timp de la Varna, la care au luat parte 1000 de ţărani, lucrurile au ajuns la vărsare de singe. Armata interveni, omorind şase persoane şi ră­nind vre­ o două-zeci. * Aceata este faza cea maî nouă a «dezvoltărei» la care burghezia noastră duce ţara. Cum se vede, noua cale a «progresului» nu­ e mai puţin spinoasă şi primejdioasă ca cea dinainte. Lupta ce se naşte in interior ca şi in exterior, «lupta pentru independenţa economică a Bulgariei», cum o numeşte cu patos burghezia noastră, nu este de­cit re­versul, frumoasa faţă contrarie a „lup­tei pentru independenţa politică.“ De­sigur, frazele frumoase şi expansiunile patriotice zgomotoase nu vor lipsi; noi insă cunoaştem atit textul cit şi pe autori. Lupta pentru neatirnarea poli­tică era numai un mijloc ,­e a proleta­riza straturile inefrioare in folosul cla­sei capitaliste; lupta actuală pentru­ aşa numita neatârnare economică nu este de­cit continuarea acelui proces. Pentru a ajunge la acest scop glo­rios al educaţiei repezi a burgheziei mari, uniii s’a cerut ajutorul puterilor occidentale, acum se caută sprijinul Rusiei împotriva acestor puteri. Poporul are mult de suferit din urm­ările triste ale primei perioade, iar perioada a doua ii va spori sarcina cu care l’au încărcat. Dar, pe cînd la căderea raporturilor feudalo-patriarhale poporul muncitor sta încă singur şi părăsit, astă­zî găseşte in ţară o putere socială gata să-i dea a­­jutor, partidul social-democrat bulgar al lucrătorilor, la care vin mereu masse hotărite la lupta decisivă, energică, îm­potriva ori­cărei exploatări și care, prin aceasta, devine din ce in ce un factor mai însem­nat în evoluția Bulgariei. Ferbcerea actuală printre m­assele po­pulare dă partidului nostru datorii roții, considerind misiunea lui istorică, vin­» să sperăm că acest partid sa va arata demn­i^toriile ce-i incumbă. . Trad. de P. Cram"?!«.

Next