Adevěrul, iunie 1901 (Anul 14, nr. 4252-4281)

1901-06-10 / nr. 4261

V . Demonstraţii ruseşti ) ) O puternică escadră rusească, sau mai bine zis mai multe escadre reunite, aproape toată liota de răsboiă din Marea Neagră, va vizita în curind Constanţa, Varna şi urgaşul, şi probabil şi porturile turceşti de pe coasta Asiei Mici. Ce deosebire de la 1854 şi piuă azi! In anul teribil fiola rusească întreagă a fost scufundată de aliaţi la faţa Sevastopoluluî, şi pînă la 1877 Rusia a suferit condiţia umilitoare de a nu putea avea vase de răsboiă pe Marea Neagră. Azi această mare a devenit un lac al eî, astăzi Rusia dispune de forturi maritime colosale şi de o fiolă de peste 80 de vase, dintre cari unele moderne de tot şi foarte mari. Ea e stăpînă absolută pe Marea Neagră. Ar putea s’o socotească drept teritoriul al ei, s’o prenumere la nenumăratele cliilometre pătrate de foc pe care le posedă. Nimeni nu-i poate disputa un petec din această apă. Şi desigur ca să ne arate şi nouă în mod vizibil şi pipăibil, nouă, bulgarilor şi turcilor, flota ei colosală pe mare, porneşte această formidabilă flotă în călătorie. Gigantul vrea să ne arate muşchii, colţii şi pumnii lui, să ne frapeze imaginaţia, să ne terorizeze, pe toţi de o potrivă cîţi avem un erimpeiu de mal pe Marea Neagră. Eu unul cred că Rusia nu vizează mai mult, deocamdată, plimbindu-şi cuirasatele, crucişătoarele şi torpiloarele prin porturile celor mici, decît să ne facă să vedem cît o ea de tare şi cit suntem noi de slabi pe apă. E un fel de orgoliu, asemănător cu al bogatului care porneşte prin mahalalele sărace încărcat cu inele scumpe, cu pietre preţioase, cu ceas de aur, cu haine alese. Dacă această manifestaţie va avea şi un alt caracter, acela de prietenie deosebită cu Bulgaria, rămîne s’o vedem cînd se va pune in mișcare formidabila armada rusească. Din numărul vaselor ce ne vor vizita și-l vor vizita, din toasturi, din alte semne, se va lămuri lucrul. Fină atunci să sperăm că nu e decît ce-am bănuit mai sus. Index. Sin fuga condulm S,a 14 Iunie ! Erî s'a întîmplat ce nu s’a întîmplat de mult pe mapamond S’a citit Monitorul Oficial, căci conţinea convocarea parlamentului pentru ziua de 14 Iunie. Aşa dar, cu toate căldurile, atmosfera politică se va încărca şi mai mult, dat fiind călduroasele discursuri ce se vor rosti în această seziune de vară Numai de n’ar fi o seziune de... pierde-vară ! In vederea vremei şi a discuţiunilor aprinse ce vor avea loc, aflăm că guvernul a luat cîte va măsuri preventive foarte lăudabile : Se va instala vagonul duş si d-lui Ionel Brătianu; se va instala cîte o recitoare de fiecare pupitru de deputat și cite mai multe „baterii“ de fiecare loc din tribuna presei. Cu aceste măsurî sa speră să se ajungă la niște dezbateri cu singe rece. Bum. practic, cred că nu trebue să te mărgineşti la scrisoarea la care ţî-am răspuns aci—ci să faci ca un mai mare număr de vizitatori, cari sunt pentru linişte şi petreceri sănătoase in staţiune, să apeleze la intervenţia d-lui ministru respectiv. E. D. F. POŞTA MICA Peleş, Sinaia. Mulţumim, dar n’am putut’o publica, deoarece am avut’o telegrafic. Rugam scrieţi-ne adresa dv. ca sa vă dăm o serie de ^instrucţiuni. Un abonat al ziarului «Adev'druh- Loco.—Am repetat de renumărate ori că nu putem pune temeiu pe denunţuri anonime. Zed, Bacdi.—In Septembie se vor ţine examene particulare dar numai pentru aceia cari vor putea dovedi că din cauză de forţă majoră nu s’au pututi prezenta în Iunie. J D-lui G. M. B. Loco. — Apocriful armenesc de care a vorbit radactorul nostru B. Br. în foile-4 nul. ..De ale Bibliei“ il puteţî comanda din mănăstirea* de pe insula San Lazzaro (Veneția/ Apocriful a a- 1 părut intr’un volum intitulat: „The un canonical Writings of the old Testament" deci în traducțiuneaengeză. D-lui Pascal Ziff- Galati. — Răspunsul il veți găsi intr’un viitor foileton. Dan, Iasi.— Opera a fost data in antrepriză pe trei ani unuî e vpressano italian şi s’a impus numai angajarea a trei cântăreţi, cari de mai mulţi anî în şir—doi din ei de 35 16 anî —au aparţinut instituţiei. In tot cazul trebuia făcută din timp cererea la direcţia generală, care poate ar fi impus şi angajamentul de care îmi vorbeşti. /. Tomescu, Focşani. Operile lui Radu D. Rosetti se găsesc la editorii Steinberg şi Alcalay. Primele Poesii şi Foile de toamnă s’au epuizat. Veneţia o veţi găsi în volumul Proză şi Epigrame din «Biblioteca pentru toţi». Anul XIV. No. 4261. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In ţară...........30 lei 15 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 10 bani in toată ţara 15 străinătate Un număr vechi, 20 bani. Ediţia de seara mAra 8 lei 13 . Duminică 10 Iunie 1901 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURI iiinia pagina IV Lei. .... . 0*50‘"bani' y it • • • • • f-~* • 2.— jj BIROURILE ZIARULUI ii — Strada Sărinda j, . -asăfi A f. • CUi S’AU ORGANIZAT CONSERVATORI! —In țară.— In Capitală.— La monumentul lui Al. Lahovary împrumut comunal de 4 milioane, prestări In Turcia Peste zece zile toate cluburile conservatoare d.fi provincie vor fi organizate aşa precum si indicat de d. Cantacuzino fruntaşilor săi partizani din ţară. Oriunde se arată vreun conservator nemulţumit de starea de lucruri de pe continentul Cantacuzino el este lăsat afară din organizaţia partidului conservator şi considerat ca dizident sau transfug. Pretutindeni conservatorii sînt hotărîţî să nu-şî mai piardă vremea în frămîntări şi certuri interne, ci să se pună pe lucru, să-şi adune cadrele şi să înceapă a face opoziţie sub şefia d-lu Cantacuzino şi sub conducerea acelor conservatori cari au figurat în ultimul comitet executiv prezidat de Lascar Catargiu, adică generalul Manu, fraţii Lahovary, Take Ionescu, etc. Fără de aceştia conservatorii nu recunosc nici o altă organizaţie conservatoare şi nici guvern conservator. Aceasta o spun făţiş toţi conservatorii. Deci peninsula Carp nu poate conta de loc pe o organizare oarecare de partid. In contra organizărei conservatorilor ei nu vor putea opune în ţară decit cel mult, pe ici-colea, cite o individualitate politică mai mult sau mai puţin marcantă, dar care fără armată nu semnifică mai nimic. Tăria continentului Cantacuzino este însă în organizarea ce o are în Capitală. Se crease legenda în partidul conservator că d. Nicu Filipescu este singurul conservator care stăpînește Capitala. Această legendă însă î-a fost acum cu desăvîrşire distrusă şi cu toate sforţările ce le-a făcut ex-micul dictator de a-şi concentra cadrele şi de a organiza culorile Capitalei în contra continentului Cantacuzino, n’a reuşit de loc, ci din contra toate încercările au rămas infructuoase. Partizanii d-lui Cantacuzino au făcut ca toate culorile o organizare militărească. Şefii acestor culori, d-nii Orbescu, fostul primar, P. Sfetescu, Barbu Păltineanu, Iancu Brătescu şi colonelul Ghica se ocupă zilnic cu lărgirea acestor comitete şi ţin mereu consfătuiri. Mai toţi aceştia au fost odinioară partizani ai d-lui Filipescu, afară de d. Orbescu care din cauză că d. Filipescu l’a înjurat odată în consiliul comunal se retrăsese din acţiunea partidului şi n’a reintrat decit atunci cind d. Filipescu a trecut în dizidenţă. Organizaţia din culorile Capitalei a continentului Cantacuzino e astfel înjghebată , cit poate mobiliza m 24 de ore toate cadrele conservatoare. Toţi şefii de culori sunt zilnic în contact cu d. general Lahovary, care a fost proclamat preşedinte al comitetului pe culori, şi astfel se întreţine o în continuă acţiune în cadrele conservatoare La această organizaţiune d. Nicu Filipescu s’a încercat să răspundă cu o contra organizaţiune şi a încredinţat acţiunea cîtorva partizani aî săi. Aşa de pildă în culoarea de Verde unde din partea continentului Cantacuzino lucrează d. Iancu Brătescu s’a opus de către d. Filipescu pe d. Bărbătescu, fost ajutor de primar. La Albastru cantacuziniştii au pe d. Barbu Păltineanu, iar d. Filipescu a încredinţat acţiunea în această culoare unui bătrîn pensionar, de 80 ani, d-lui Niţă Şoimescu, iar în culoarea de Negru lucrează contra d-lor Orbescu şi P. Sfetescu, d-niî Marinescu Sacagiul şi Al. Barbu. La Galben cantacuziniştii au pe d. colonel Ghica, fostul director general al poştelor, căruia s’a opus pe d. Niţă Şoimescu, iar în culoarea de Roşu vechiul continent are pe d-niî Barbu Păltineanu şi general Algiu. Partizanii cantacuziniştilor fac o vie propagandă, ca conservatori, iar ceil’alţi nu ştiu cum să se prezinte, ca junimişti, ca filipeştiştî, ca conservatori dizidenţi, încît în mahala n’au nici o trecere. Acei oameni din popor, cari sînt politiceşte înregimentaţi, vor să aibă o situaţie clară: ori sínt conservatori, ori liberali. Şi pe d. Filipescu l’au văzut cum s’a purtat cu ei cind era la putere. Precum se vede dlar organizaţia culorilor din Capitală, în ce priveşte pe acei cari sínt conservatori, e în mina partizanilor d-lui Cantacuzino. D. Filipescu nu mai are nici o trecere în cadrele conservatoare din Capitală. * Se zice că d. Nicu Filipescu va lua cuvîntul la inaugurarea monumentului lui Al. Lahovary și nu se va sfii să lovească, chiar cu această ocaziune, în d. Take Ionescu. Exmicul dictator va strecura printre elogiile ce Ie va face lui Al. Lahovary cîteva săgeţi direct la adresa d-lui Take Ionescu şi va pune, în special, în relief marea autoritate de care se bucura Lahovary în partid din cauză că a început să facă politică în partidul conservator, s’a jertfit pentru el şi a murit în acest partid, pe cînd alţii au venit din alte partide, cu pretenţii mai mari decît jertfele cari le fac şi la cea d’Intrio ocazie sînt gata să-l părăsească, etc. Aşa spuneau ciţiva muritori de pe peninsula Carp că va vorbi d. Nicu Filipescu. Discursul său circulă de vreo două zile prin diferite cluburi şi se socoteşte astfel inaugurarea monumentului Lahovary ca o nouă ocazie pentru d. Filipescu de a-şi vărsa focul. ■TR. P. TELEFON Continent şi peninsulă Cele două fracţii ale partidului conservator, astâzî în razboiu crîncen, ţin să aclimatizeze în limba noastră politică termenii geografici de mai sus. „Continentul Cantacuzino“ şi „peninsula Carp“ tind să înlocuiască cu succes termenii de „conservatori“ şi „junimişti“. Intre aceste două expresii geografice lupta continuă înverşunată. D. Panu—într’un articol anonim din Cronica, dar care se cunoaşte că e al d-sale—taxează pe luptătorii de pe continent de „barbari“ şi „canibali“ ! Epoca n’o mai slăbeşte ca „takizmuL termen ce pare a fi sinonim pentru dînsa cu cinizm, neruşinare, favoritism şi altele de soiul acesta. De dincolo, de pe continent, se ripostează la fel, d-nii Carp, Filipescu şi partizanii lor, sunt taxaţi cum e mai rău. Ca să nu eşim din terminologia geografică aplicată la politică, vom spune că noi, de pe înălţimea muntelui pe care stăm, deasupra şi în afara partidelor zise de guvernămînt, lipsiţi de orice interes personal în afacere, putem vedea mai clar şi mai just lucrurile. De aceea ni se pare că epitetele de „canibalizm“ aruncate de d. Panu conducătorilor armatei continentului, s’ar aplica mai curind celor de pe peninsulă. In adevăr, de bine, de răul, pe continent stă şeful, bătrîni autohtoni, vechii luptători; de partea armatei continentale e steagul, tradiţia, spiritul de corp, şi de-asupra ei pluteşte spiritul lui Lascar Catargiu, cel ce a scos din întunerecul istoriei partidul conservator şi l-a condus în Canaanul budgetar. Negreşit, nu sîntem partizanii supunerii oarbe. Pentru noi caracterul distinctiv al omului modern e independenţa de judecată, spiritul critic, tendinţa spre perpetuă revoltă, din care nu mai iese progresul. Dar conservatorii nu primesc de bine toate aceste orori democratice, ei nu admit decît turma cu un păstor, cea d’intăi etern supusă celui de al doilea. De aceea ridiculizarea d-lui Cantacuzino, despreţuirea d-lui Manu şi sfăşierea d-lui Take Ionescu, săvîrşite de nişte oameni ce se pretind conservatori, dizidenţă aceasta într’un partid care nu admite liberul examen şi iniţiativa individuală, insurecţia în contra şefului, a steagului, a tradiţiei, ne apar ca un adevărat canibalism. Iar dacă voiţi să păstrăm cît mai mult culoarea locală şi să ne servim de pilde indigene, ni se pare că unii conservatori repetă actul ţiganului care şi-a mîncat biserica. In fond lucrul ne este indiferent, căci nici biserica de caş nu e biserica noastră, nici credinţa ţiganului credinţa noastră. Dacă continent şi peninsulă vor parveni să se spargă reciproc ciocnindu-se, cu atît mai bine, existenţa lor în ţară nefiind de nici un folos cuiva, afară de celor ce le locuesc. Dar voim să fim oameni drepţi, şi cînd un fenomen oarecare ni se prezintă, îl judecăm rece şi imparţial. Lupta aceasta disperată a „peninsulei“ în contra „continentului“ mai dovedeşte ceva: că la fiecare pas se arată cît sînt de nenaturale cele două partide de guvernămînt compacte şi bine delimitate, cuprinzînd inele toate energiile naţionale, toate talentele, toate opiniile. Aproape toţi cei ce vor să facă politică fiind nevoiţi să se înscrie în unul din cele două „mari partide“, nefiind posibile grupările intermediare şi cele mai înaintate,conservatori şi liberali acopăr cu numele lor conglomerate în contra naturii, mozaicuri extraordinare de idei, de oameni şi de tendinţe, elementele cele mai disparate şi mai contrarii. Intr’o ţară bine organizată politiceşte, într’o ţară cu atîtea partide cîte idei şi temperamente deosebite, nu se văd ca la noi liberali devenind conservatori, conservatori devenind liberali, socialişti trecînd la burghezi, anarhişti numiţi conservatori, şi fiindcă in Romînia organizaţia politică e extrem de defectuoasă, asistăm mereu la diverginţe şi vedem anarhişti patentaţi ca d. Filipescu luptînd în contra d-lor Cantacuzino şi Manu în numele ideilor conservatoare ! Zi-i politică rominoastră, și pace. I Teodorescu. Cura şi Ruleta D-lui An. Chr. Lacul Sărat Ai perfectă dreptate : Cura şi ruleta nu merg împreună. Aî venit să-ţi cauţi de sănătate, te-aî antrenat—fiindcă nu e joc mai ademenitor ca ruleta —şi iată că in loc să te faci mai bine, te faci mult mai rău. Curios şi caracteristic mi se pare cu deosebire cazul ce-mi citezi ca întîmplat anul trecut. El arată însă mai bine ca orice cit de vătămător moravurilor e un asemenea joc. Pentru ca o preoteasă Venită cu 400 de lei să-şi caute de reumatismele ei, să fie atrasă la ruletă şi în cîteva zile să ajungă fără un franc, aşa ca să fie nevoe a i se face o colectă ca să se înapoieze acasă — pentru ca să se întîmple un caz aşa de rar, lesne de înţeles că măsuri se impun pentru stirpirea unui asemenea joc. In Germania ar fi culmea absurdităţeî să se propună măcar la o staţiune pur balneară introducerea unui joc de hazard aşa de enervant ca ruleta. Intr’o asemenea staţiune programul zilei e fixat în mod strict de medici şi după ora 10 seara nu încape reuniune de vizitatori. La noi, unde ministerul domeniilor are tot interesul de a ridica importanţa şi reputaţia staţiilor balneare ale Statului, ne mirăm foarte mult că se tolerează funcţionarea unei rulete. Dacă voeşti să obţii însă un rezultat A se vedea in corpul ziarului : Sediot de erî a cons, comunal Situația critică dala primărie IntruEiirea industriașilor de petrol precum și ultimele telegrame particulare ale aAdevĕruluil). CARNETUL MEU Chestiunea apei De cîte ori vino vara, incep la apî şi plîngerile privitoare la apă. Azi apa e murdară, mîine lipseşte şi întotdeauna e plină de microbi. Chestiunea apei este într'adevăr de o deosebită importanţă. Un obiect de primănecesitate şi de care nimeni nu se poate lipsi, e uşor de închipuit cît de dezastruoasă prin efoatele ei poate fi ea atunci cînd e plină de microbi cari pot provoca cele mai primejdioase boale. Avem legi cari interzic în modul cel mai straşnic ca să se vinză otrăvuri fără prescripţii de la medic, şi zilnic primăriile furnizează populaţnei—uneori chiar in schimbul unei plăţi—cantităţi enorme de apă otrăvită. Se poate tolera oare a noasta? De ani de zile se lucrează în diferite oraşe şi ia Bucureşti chiar la aducerea linei ape potabile. Din lună în luni, din an în an se amină mereu marele eveniment al aprovizionărei Capitalei ca apă sănătoasă. Nu vrei să aduc nimănui vre-o învinuire. De sigur că nu persoanele sînt de vină dacă lucrările înaintează atît de încet. Dar iată ce m'a făcut să scriu cele de mai sus. La Viena se ține acum un congres al inginerilor—para să io zic — „de apă și gaz“. Sint reprezentaţi celebrităţi în acesti domenii ale tecniceî din Germania şi Austro-Ungaria. Eî bine, din discuţiunile ce s'au urmat la congres şi pe cari le-am urmărit, am putut constata că în toate oraşele, unele chiar mult mai mici de cît Bucureştiul, s'a făcut tot posibilul pentru aprovizionarea lor cu o bună apă. Pretutindeni s’a constatat după efectuarea acestor lucrări o îndreptare a stărei sanitare a populaţiuneî şi s’a constat deci cît de bine făcătoare au fost aceste lucrări.. Şi noi, noi pierdem timpul cu discuţiile şi ne facem singe rău din cauza diferitelor critici, cari apar cu atît mai îndreptăţite cu cît cei criticaţi nu pot opune cel mai doveditor argument: vre-un fapt îndeplinit. Lucrările pentru aducerea unor ape la Bucureşti trebuesc din cale,afară grăbite. Orice întîrziere este o mare pagubă pentru locuitori, pentru comună. E timp ca să dispară dreptele plîngeri.. Pînă atunci un sfat acelora cari n’au nici bani pentru băuturi alcoolice şi minerale, nici bani pentru filtre. Să uzeze de strămoşeasca piatră acră pentru a bate apa şi nu vor regreta... însuşi d-l profesor d-l Babeş a declarat odată subsemnatului că acesta-i procedeul cel mai eficace pentru a curați apa de microbi. B. Br. CHESTIA ZILEI D. dr. Petrui Galaţi, directorul serviciului sanitar, a constatat că de 15 anî nu s’au curăţit colectoarele de apă. (Ziarele1 — Mă, te scalzi In Dîmboviţa ? Nu vezi ce murdară e ? — Așa e natureiul eî ! Dar ce vrei : să mă murdăresc cu apa de la bac,, în care se scaldă de 15 anî pisicile moarte şi tot soiul de şoşonîgaloşî ? POLITICA EXTERNA Amnestierea studenţilor ruşi In ultimul timp am auzit multe lucruri uimitoare din Rusia. Imperiul ţarului e bintuit de o răscoală generală, care a început printr’o mişcare generală a studenţilor universitari şi continuă pnntr’una mult mai neaşteptată şi mai primejdioasă, a muncitorilor. Guvernul rus pentru a impiedica această mişcare, care ameninţă să răstoarne ţarismul cu tot ce depinde de el, a uzat de cele mai revoltătoare brutalităţi, a bătut şi schingiuit pe cei arestaţi—da erau sau nu dovediţi vinovaţi, a trimes in exil, a înrolat ca pedeapsă in armată, a trimis in Siberia, a îndrăznit chiar să lovească Intr’un Tolstoi și intr’un Gorky... Proteste s’au ridicat nu numai de către cei din Rusia cari sint in stare de a judeca, ci Europa întreagă, indignată de barbariile ruseşti, nedemne de veacul in care trăim, a protestat şi a dat tot sprijinul ei moral acelora cari cu sacrificiul persoanei lor, al averea lor, al viitorului lor, al soţiilor şi al copiilor lor, au dat şi daţi lovituri de moarte ţarismului, pentru a inaugura in Rusia o epocă de liberalism, pentru Europa întreagă un splendid viitor. Dar nici ţarismul n’a putut rezista mişcăreî revoluţionare. Toate brutalităţile de cari a uzat s’au arătat a fi ineficace. Ele nu numai că n’au putut infrina mişcarea, ci au indirjit mai mult pe răsculaţi,—aşa că şi guvernanţii ruşi s’au hotărît s’o lase mai domol. Ţarul Nicolae II, ţarul ideal şi liberal," a intrat din nou în acţiune, şi a publicat un ucaz datat 5 iunie, pe care sîntem dispuşi a-l considera mai mult ca un triumf al răzvrătiţilor, decit ca urmare a unui acces de generozitate ce l’ar fi apucat deodată pe acelaş ţar, care a tolerat ca studenţii să fie bătuţi cu cnutul pe bulevardele Petersburgului. Iată şi textul ucazului care însemnează un moment important in istoria actualei mişcări revoluţionare din Rusia : 1) Studenţii universitari, cari au fost excluşi din cauză ca au participat la tulburări, cari fac actualmente ca pedeapsă serviciul militar şi cari prin familia lor se bucură de privilegiile clasei inuia sau cari suferă de vreun neajuns trupesc,sunt scutiţi imediat de serviciul militar. 2) Toţi ceilalţi studenţi, cari fac actualmente ca pedeapsă serviciul militar, sunt reintegraţi in drepturile lor privitoare la serviciul militar, fără deosebire de termenul fixat pentru serviciu. 3) Schimbindu-se legea actualmente în vigoare, timpul servit, începind cu luna ce urmează inrolărea lor, se va socoti studenţilor cari servesc acum ca pedeapsă». Aceasta e prima concesiune făcută răsculaţilor. Desigur că nu va fi ultima. Poarta şi chestia macedoneană Din Petersburg se scrie: «Contrar ştirilor din Constantinopole după cum ambasadorul rus Sinowieff ar fi recomandat cu inzistenţă sultanului din ordinul ţarului introducerea de reforme cari să satisfacă populaţiunea macedoneană, se afirmă aci in cercurile competente, următoarele : ca şi guvernele puterilor contractante din Berlin a ajuns şi guvernul rus la convingerea că nu se poate ca Poarta să ia iniţiativa pentru a acorda revendicările Comitetului de acţiune macedonean sau ca să se depărteze de la politica ei de menţinere a statului quo în Macedonia. Ministerul de externe Tevvfik Paşa a declarat de repetite ori că o asemenea politică ar fi primul pas spre dizolvarea imperiului, făcînd abstracţie de faptul că prin asemenea măsuri se zdruncină liniştea în Balcani. Adevărul este că ambasadorul Sinowielf in discuţiunile sale cu marele vizir şi cu Tewfik* Pasa a atins chestiunea macedoneană, dar "aceasta nu schimbă intru nimic faptul că nici ambasadorul Rusiei, nici colegii săi diplomatici, n'ar face un demers pe lingă Poartă in chestiunea macedoneană, într'o formă care ar putea deveni causa unei ameninţătoare schimbări a statului quo în Balcani sau încurajarea unor cunoscute aspiraţiunî. Ioachim 111 Din Constantinopole ni se scrie cu data de 6 Iunie: Eminenţa sa Ioachim III, patriarchal ecumenic nou ales, a sosit era aci. In Fanar se adunaseră mii Cărţile revoluţionare Toate încercările făcute pînă astăzi de-a deştepta din amorţeală poporul romînesc, au rămas zadarnice. Ca o piatră grea, el stă la fundul vremurilor, dacă pot să mă exprim astfel, în mintea lui s’au închegat cîteva idei contimporane cu primele începuturi de gindire aduse de invazia barbarilor, şi atîta tot. S’ar putea zice că poporul romînesc, poporul din sate, e o adevărată stafie în mijlocul nostru, o rămăşiţă a unor timpuri ce de mult au pierit. Astăzî o prăpastie s’a săpat între oraşe şi sate, o prăpastie teribil de adincă. Ce ne interesează, ce ne preocupă pe noi orăşenii, ce voim, ce dorim, ce sperăm noi, idealurile noastre, sunt cu desăvîrşire străine satelor, încetul cu încetul se diferenţiază şi limba. Nu va trece mult, mai ales dacă continuă nerăspindirea învăţăturei de carte printre ţărani, şi orăşenii cu greu se vor putea înţelege cu ei. Diferenţiarea se face şi din alt punct de vedere. Drepturi cetăţeneşti, administraţie, libertăţi, sunt cu totul altele la oraşe decit la sate, deşi constituţia spune că toţi romînii sunt "egali in faţa legilor. Dincolo de barierele oraşelor Constituţia e considerată ca subversivă, legile ca neexistente, orice ipistat, notar, jandarm, ia ace de autocrat, guvernind după bunul lui plac. Şi continuind astfel se va ajunge la creearea a două popoare cu totul deosebite, suprapuse numai, duşmane intre ele, cu alta idei şi interese, cu alte idealuri fiecare, unul poporul romînesc aşa cum se va înţelege politiceşte, şi altul poporul ruminesc, aşa cum se va înţelege intelectualiceşte, economiceşte şi naţionaliceşte. Gel d’intii va crede că are o mare misiune de îndeplinit în lume, că se trage din romani deşi in majoritate se trage din greci, bulgari, arnăuţî, sirbi, şi D-zeu mai ştie ce, se va bucura de protecţia legilor, de libertăţi, de toate cuceririle progresului intelectual şi material, va avea o limbă bogată, rafinată, şi aşa mai departe. Cel din urmă va continua să confunde noţiunea de creştin cu aceea de lumin, nu va şti care-i sunt originile şi menirea, va crede că ţarul e mai mare peste noi şi peste dinsul, iar în momentele de grea cumpănă pentru ţară, dacă primejdia va veni din partea vreunui popor necreştin, catolic sau protestant, va merge alături cu noi din fanatism, din superstiţie, iar dacă primejdia va veni din partea vreunui popor ortodox va merge de frică sau nu va voi să meargă alături cu noi, poporul celalt. Pentru ca Romînia să devie o ţară omogenă naţionaliceşte, pentru ca aşezarea ei ca stat şi naţiune să fie solidă şi durabilă, se impune ca masele să capete întii egalitatea drepturilor cetăţeneşti, al doilea ca legile să se aplice deopotrivă tuturor locuitorilor ţării, al treilea ca să se trezească sentimentul demnităţei de om în masă şi ideea că nu sunt pe lume ţărani, negustori, aristocraţi, ci oameni ,şi oameni. In scurt ţăranul nostru care merge pe două picioare, trebue învăţat să facă ceea ce fac fiinţele cu două picioare,adică să privească in sus, să se înalţe moralmente şi intelectualiceşte, să creadă şi să spere intr’un ideal de atins pe pănpînt.* Cine să facă acestea ? Clasele de sus, guvernele, şcoala actuală, preoţii? Aşa ar trebui, aşa s’a crezut că va fi, pe la 1848, cînd interesele nu uciseseră incă ideile şi aspiraţiile înalte, cind cuvîntul «popor» se aplica, în intenţie cel puţin, întregei mase de locuitori "din România. Dar astăzi s-a văzut că deşteptarea poporului la viaţa cetăţenească, intelectuală şi naţională nu poate porni de la factorii mai sus arătaţi, că intemeiarea unei Romînii moderne, care e departe de a se fi întemeiat, nu va fi opera celor de sus, nici a intelectualilor. De cei de sus şi de toţi cei ce au interese potrivnice poporului, nu mai vorbim. Rămîne de ştiut pentru ce încercarea citorva intelectuali de-a deştepta poporul rominesc la o viaţă nouă n’a isbutit. Cauzele, după mine, sint de două feluri. Mai întii sint cauzele care provin din marea nepotrivire de cultură dintre apostoli şi popor. Cum se puteau scoborî pînă la nivelul poporului, cum puteau vorbi o limbă Înţeleasă lui, cum puteau găsi pîrghia care să mişce sufletele DODulare nişte oameni cari prin cultura lor rafinată erau cel puţin la o depărtare de zece secole de popor ? Adevărurile cari ni se par nouă simple şi elementare, sunt pentru popor ca o enigmă, ceva cu totul neînţeles. Putem noi oare fi, ori cit talent de popularizare am avea, intermediarii naturali dintre Darwin, Spencer şi Marx, pentru a nu cita de cit geniile esenţiale in chestie, şi un popor ca cel rominesc, rămas la primele veacuri ale creştiniznmluî, ba chiar la epoca păgînizmului fetişist ? Broşurile şi ziarele aşa zise revoluţionare erau şi sint literă moartă pentru ţăranul român, chiar dacă le poate citi, şi dacă înţelege eite un rînd din ele trebue să î se pară nelegiuite, drăceşti, blestemate. Cauzele de ordinul al doilea rezidă in firea propagandiştilor pentru dreptate şi adevăr de pină astăzi. Deşi pe căi întortochiate, nenaturale, grele, eî ajunseseră totuşi să pătrundă un popor şi să-l mişce. Dar cind clasele de sus şi-au arătat colţii, nouii profeţi, nouii apostoli s’au înfricoşat, au dat înapoi, şi unii au făcut ca Petru cind Hristos a fost arestat, s’au lepădat de ideile lor, proclamîndu-le greşite şi primejdioase. Calea intelectuală a fost deci rau aleasă, şi apostolii n’au avut stofă într’inşii, iată de ce mişcarea de deşteptare a poporului romînesc n’a izbutit. Negreşit că a face pe ţăran să înţeleagă că are unele drepturi, că sint legi favorabile pentru el, că trebue să facă uz de ele, nu e chiar aşa de greu. Persistind pe această cale s’ar putea reuşi ca zece, două-zecî, o sută de sate, să-şi aleagă consiliile lor comunalele, un judeţ, două, să-şi aleagă deputaţii lor, ca pe ici pe colo unele legi se fie momentan aplicate, ca administraţia să-şi mai lase din sălbătăcie. Dar nu acesta e scopul cel mare la care trebue să tindă orice român conştient. Scopul cel mare e ca să se sgudue sufletul ţăranului, ca să se modifice psihicul lui contimporan cu epocile primitive, să fie făcut să-şi făurească şi el un ideal, să se simtă om, să ştie ce-i demnitatea personală, să renască în fine la viaţa modernă. E indiferent dacă politiceşte ar sta mai bine, e indiferent dacă legile statului ar fi bune şi sincer aplicate, căci odată om, românul ar şti sâ-şî croiască soarta ce î-ar trebui. E de preferat de pildă starea poporului francez dinainte de marea Revoluţie, apăsat, oropsit, gol, nemîncat, batjocorit, dar frămintat de-un ideal, de ci starea poporului din Paraguay, bine administrat, bine hrănit, dar abrutizat de întunerecul cu care-l apasă domnia iezuită. Pentru desrobirea morală și intelectuală a poporului romio, prima de realizat şi cea mai importantă, carese poate face şi într’o stare politică şi economică mai înapoiată, broşurile şli ziarele revoluţionare in stilul modern, şi propaganda legalistă a socializmului, nu au fost de nici un folos. Ii trebue poporului român un alt soiu de ferment revoluţionar, o altfel de cultură, trebue atinsă în el altă coardă. Şi aceasta nu poate fi, după mine, decit răspindirea, cu profuziune şi necontenit, a învăţăturilor Bibliei şi a Evangheliilor.* Să nu ne ascundem adevărul: poporul român nu e creştin, şi nici măcar la stadiul psihologic al primilor creştini nu a ajuns. El nu poate sări această treaptă din evoluţie, nu poate să se priveze de această primă şi profundă revoluţie pe care a săvirşit-o creştinizmul pur, scoboritor direct din profeţii lui Israel, cei mai mari revoluţionari ai umei. Vedeţi că poporului românesc şi astăzi îi plac poveştile, cintecile, istoriile miraculoase, etc. Pe acestea le citeşte sau le ascultă cu mare drag şi le bagă in cap. Ei bine, trebue găsit in domeniul sociologic şi politic ceva analog cu poveştile şi cintecile populare în domeniul artei, ceva simplu, naiv, dar profund in acelaşi timp, care să mişte sufletul poporului. Şi lucrul e găsit, succesul lui e sigur, irezistibil; pîrghia revoluţionară a Bibliei şi a Evangheliilor, pe care ţăranul român o ignorează cu desăvîrşire, orice s’ar zice. Tot ce ţine de tradiţia orală îi place, il incintă, învaţă, iubeşte. Evangheliile sunt tocmai pe gustul "lui, la nivelul lui, căci sunt de domeniul tradiţiei orale, adică făcute pentru sufletele primitive. Ar fi cea mai frumoasă şi cea mai eficace operă revoluţionară răspindirea în poporul romînesc", intr’o limbă perfect înţeleasă de el, a tuturor pasagiilor esenţiale din profeţi şi din Evanghelii. Iată broşurile revoluţionare care-i trebuesc ţăranului nostru. O duzină de cărţulii, trase în nenumărate exemplare, cu extrase din Isaiia şi Ieremia, din Evanghelia lui Mateiu —’ celel’alte Evanghelii pot fi neglijate, a lui loan cu totul exclusă, — din scrierile sfinţilor, cu citeva comentarii bine făcute, şi răspindite în popor, ar introduce in ţărănimea noastră un salutar ferment revoluţionar. Cine nu ştie ce efecte colosale, incalculabile, a avut in secolul al XVI-lea răspindirea gustului de a se citi Biblia? Eu unul nu cunosc scrieri revoluţionare mai minunate pentru masele populare ca cărţile aşa zise sfinte. Cine ar întreprinde opera aceasta la Rominia, cu siguranţă că ar fi cel mai inteligent şi serios revoluţionar şi cel mai bun patriot din cîţî a*a fost. * Negreşit că o asemenea operă nu împiedică pe celelalte, pe cele revoluţionare moderne. Dar unde se va fi sermănat Profeţii, Evanghelia şi vieţele sfinţilor, recolta revoluţionară va fi straşnic de abundentă. Profeţii şi Evanghelia sunt ca îngrăşămintele ce "îngraşă pămintul şi dau puter’e germenilor fecundației. ’ | am-*.- „xjjirojui. x. T. .