Adevěrul, august 1901 (Anul 14, nr. 4313-4343)

1901-08-05 / nr. 4317

Duminicii 5 August 1961 zilnice și ași trebui mai în fie­care zi să dau cite „un pap de titiun". Dar o jumă­tate cca de rachiu tot mi-am dăruit lui Toa­der, căci îl preferise pe acesta. Tvonne Drăgușenî-Suceava. Iulie 1901. fara ca ele să ajungă la cunoştinţa pu-i de tu­tun (tutun) fiind­că ’ţî a scapat viaţa“, laia ca eie sa aj 0 * * r eî e şî, pe aci păţaniile de acest fel sunt Micului. Mari şi numeroase sunt crimele ce se petrec în Yldiz Kiosk. Cind cu incen­diul din camera haremului de alături de dormitorul Sultanului, zeci dintre sclave­­si-au găsit moartea in fundul Bos­forului. O telegramă sosită erî ne anunţă că tot din cauza aceasta a plecat din Con­­stantinopol un vapor cu şeapte sute de exilaţi şi în vederea serbărilor date cu ocazia aniversărei a 25-a a urcărei pe tron a Sultanului, se operează nume­roase arestări de armeni. Caracteristică pentru tirania şi des­­potismul ce domneşte în Turcia este şi următoarea circulară adresată de Poartă tuturor miniştrilor şi şefilor de departa­mente: «Anume oameni rău-voitori faţă de guvern şi de ţară, îşi zic «tineri turci», pentru a semăna discordie şi dezunire, şi susţin că formează o fracţiune sau un partid’. Prin tradaa imperială se inter­zice tuturor funcţionarilor şi supuşilor imperiului, ca să pronunţe şi să răspîn­­dească cuvintul tînăr turc. O ordonanţă a marelui vizitat de la 17 iulie, adre­­sată miniştrilor de justiţie şi de externe, ordonă ca­ contravenienţii să fie pedep­siţi în modul cel mai aspru». Asta este culmea nebuniei! Cine pro­nunţă cuvintul «tînăr turc» este supus celei mai aspre pedepse ! Ce însemnează aceasta in Turcia se ştie : moartea. Şti­rea aceasta va bucura mai ales pe spioni, căci cit de uşor este să facă pe cine­va să pronunţe vorba «tînăr turc» cind Sultanul este un nenun iresponsabil... ECONOMICE Conflict sîrbo-ungar Cuvernul sirbesc, de cind s’a pus bine cu Rusia, a început să se simtă bine şi să’şi ţie demnitatea cu multă ener­gie. Un "caz care ilustrează aceasta este următorul : Se ştie că dintre ţările ve­cine singură Serbia exporteaza vite in Ungaria,­­cura de curînd s’a intimplat că un transport de şase sute de vite a fost supus tăierei forţate, fiind­că una singură din aceste vite s’a arătat a fi tuberculoasă. Guvernul sirbesc supă­rat de paguba făcută cu acest chip su­puşilor săi, a inchis imediat frontiera sa pentru exportul vitelor sîrbeşti in Un­garia. Piaţa ungară are însă neapărată nevoe de aceste vite. Acum guvernul unguresc se scuză aproape spunind că a trebuit să se conformeze lege! dar că chiar în executarea prescripţiilor aces­teia a menajat interesele supuşilor sirbî. Iată cum se întîmplă dacă guvernul unui stat procedează cu demnitate. Dacă Serbia nu proceda ast­fel, avea să mai sufere de multe ori efectele samavol­niciei ungureşti. Porumbul In America Asupra recoltei porumbului in A­­meric­a, mai putem da următoarele informaţiuni interesante: Recolta porumbului in America se evaluează pentru anul acesta la 443,5 milioane hectolitri. Faţă cu speran­ţele de acum o lună recolta apare cu trei­zeci la sută mai mică. Mai mult, recolta de porumb in America va fi in anul acesta cu mult mai mică de­cit a fost in anul tre­cut, cind după ultimele date s’au produs 749 milioane hectolitri. Militare Cinci-zeci de ani militar.— Minis­trul de război șt al Ungariei, ministrul honvezilor cum i se zice, baronul de Fejervary, a serbat joi a cinci-zecea a­­niversare a intrărei sale în armată. Născut ca fiu­ al unui locotenent la 15 Martie 1833 in Josefstadt, el a vi­zitat academia militară din Neustadt, pe care a părăsit-o la 15 August 1851 ca locotenent. Cu opt ani mai tirziu, por­tretul lui figura deja în galeria de o­­noare a Academiei, galerie care conţine portretele tuturor absolvenţilor cari fac onoare şcoalei. Distingîndu-se în lupta de la Solfe­­rino, Fejerary a fost numit cavaler al ordinului Maria Teresia. Recomandat de toţi superiorii săi, de către generalul Benedek cu următoa­rele cuvinte: «Are după părerea mea toate calităţile pentru a fi general-co­­mandant de trupe, să se treacă deci i­­mediat la statul major şi să fie avansat afară de rînd la"­ gradul de colonel, pentru ca o forţă atît de rară să capete un cerc corespunzător de acţiune»— recomandat, zic, ast­fel de toţi supe­riorii săi, Fejewary a trecut repede prin toata gradele, cind la 1868 după do­rinţa Împăratului trecu în trupa honve­zilor. In 1872 fu numit secretar de stat în ministerul honvezilor iar in 1883, după moartea contelui Radany, fu nu­mit ministru al acestui departament. Caracteristică este exclamaţia lui Fejervary in parlament : «Aş dori mai bine să vă pot recomanda cumpărarea a trei sute de mii de pluguri de­cît a trei sute de mii de puştî»­(Primim cu plăcere spre publicare de la d­ niî ofiţeri ştiri privitoare la această rubrică. De asemenea şi informaţiuni asupra evenimentelor din garnizoane, marşuri, inspec­­ţiuni, conferinţe, etc). IMPRESIUNI şi PALAVRE Pe prundul «moldovei» II ...Caii se odihniseră o lea­că bună şi por­nirăm în undele tulbure. Mă miram cit de uşor înaintai­ caii pe prundul apei şi apa nu ajungea mai sus de­cît pînă la căăpăţînile roţilor. Se auzea distinct scrîşnitul şinei de la roată, pe pietriş, acompaniat de foşnetul apei bătute de picioarele c­ailor Eram a­­cuma peste jumătatea Moldovei şi trecu­sem deja vre-o cinci braţe şi ţărmuri de nisip şi prund. Voind a trece tot aşa de uşor şi braţul ce-l aveam în faţă, de­o­­dată ne pomenirăm la cîţî­va stînjenî de­­păr­are de mal, că harabuşca se moaie cu cai cu tot în jos; aveam un sentiment par’că scoboram într’un scrînciob. Hara­buşca se umplu cu apă, aşa că numai dricul de sus se mai vedea de­asupra şi spinările cailor; dar totuşi înaintam, cu hamurile plutind pe apă. Caii simţeau pe­ricolul şi cu puterea ce le da instinctul conservărea, cabrau şi svicneau în şleauri, spre a ne scoate la mal. Insă în zadar­ Roţile se măriseră de nisip şi pietriş, şi nu mai era chip să fie urnite din loc. Smu­­citurile Unichii, o iapă sperioasă, rupseră hamurile ei, şi din această causă ea se prăvăli în apă, unde se zbătea cu furie. Timp nu mai era de loc de pierdut, căci dacă apa intra în urechile cailor, aceştia buimăciţi s’ar fi înecat. Toader văzînd pericolul lepădă în grabă ciob­răţele şi pantalonii, îşi suflecă isme­­nele pînă la briu — fără a face multe ce­remonii — şi sări în apă. Iar eu, nu ştiu­ de ce, stăm cu cumpă­tare şi fără cea mai mică teamă în mij­locul acestei privelişti, care poate altora le-ar fi virat spaima în sin. Pe cînd Toa­der ajuta vinjos Ilinchii, ca să se scoale, şi apoi cîrpea hamurile cu un briu lung al său, eu încercam în mijlocul apei ruin­­de, în acest întuneric şi această pără­sire, ciudate senzaţii de mulţumire şi plă­cere. Apa, care mă udase de tot, par’că îmi răcorise şi sufletul, cu ochii aţintiţi asupra apei, mie mi se părea că ea stă şi că harabuşca urca cu vizitiu­ şi cu tot, a­­luneca din ce în ce mai iute în sus. Era întîiu, ca o alunecare lină, ademenitoare, apoi mai iute, mai brutal, mai ameninţă­tor, care în fine se transformase într’o urcare fără preget şi o ameţeală cres­­cîndă. Şi valurile năbădăioase, înspumate dă­­deau buzna spre cai şi harabuşca şi din ce în ce veneau mai numeroase şi mai înfuriat­e. Arţăgoase şi nesăţioase se as­muţeau­ una pe alta, şi par’că înfrăţite se vorbiseră a ne roade, a dărîma în rosto­gol piedica, care le sta în calea lor. Ce simfonie frumoasă pregăteia victimelor lor. Un susur înfundat, apoi plescăială peste plescăială, apoi gîlgîitul sinistru pe gama cea mai joasă şi şipoteala vîrte­­jului epei ce se forma împrejurul nostru şi ne încolăcea ca un şearpe imens, ce-şî mlădia trupul în depărtare — de sigur un cor funebru prea plăcut. Un răcnet puternic şi îndemnător, o smucială, şi încă alta şi alta şi harabuşca se urni din loc, petecuţ cu petecuţ­, apoi mai cu putere şi în chiotele şi zbieretele lui Toader, caii încovoiaţi de atîta tras ne scoaseră pe prundişul malului. Toader îşi storcea rufele de apă şi rînjea de bucurie că scăpase pe eltin încă; îşi îmbrăcă hai­nele peste trupul său musculos şi după un mic repaos pornirăm şi prin apele cele l’alte, cari nu erau adinei şi erau prun­­dite bine, ast­fel că nu mai furăm de loc împiedicaţi. Ajunsă acasă ,mi-am schimbat hainele ude, şi la ospăţul întîrziat fui luat de toţi la rîs. „Amu să-î da! ” Toader un pac comuna Bolint­inu din Vale, Fabrica de spirt din comuna Bolintinu din Vale și via din comuna Gorgan jud. Muscel.^ 5487—Dimitrie C. Petrescu declară că datorează d-luî Em. C. Petrescu lei 17000 ipotecînd partea sa din moşia Petreşti 40 Cruci jud. Vlaşca. Vînzări.—5462—Cristea Bolintineanu și alții vînd d-lui Ion A. Persu un loc în str. Sevastopol No. 15 cu lei 3540. 5463—Ilia Tache vinde d-nel Teodora C. Petrescu un loc în str. Maltopol No. 15 cu lei 2­500. 5467— Stoean și Marina N. Ştefan vînd d-lui Haralambie S. Basarabeanu un loc în str. Livedea cu Duzi No. 2 cu lei 1500. 5468— Tudor Necula vinde d-lui Neagu Ion Calciu un loc în comuna Gostinari jud. Ilfov cu lei 600. 5480—Iosef Schein vinde d-nei Gabriela Maior imob. din șoseaua Bonaparte No. 11 Alea Blanc No. 44 cu lei 14000. 5451—Iosef Schein vinde d-nei Gabriela Maior imob. din șoseaua Bonaparte No. 11 Alea Blanc No. 52 cu lei 10.000. Cesiuni. - 5469— Carlo Pediariole ce­dează d-luî Cesar Fiome suma de lei 2000 ce are a primi de la societatea funcţionarilor publici rezultînd din între­prinderea construcţiunei palatului socie­­tăţeî f­uncţionarilor publici.’ Diverse.—5476—H. Lobel Schaffer con­­stitue dată fiicei sale Maria la căsătoria cu d-l Alter Strul lei 12500. 5478— Ion P. Christu face tovărăşie cu d-l Mihail Dumitrescu pentru a exploata moşia Neşti-Goleasca şi Neşti-Moşteni jud. Vlaşca, depunînd d. Christu proprieta­tea­ moşiei, iar d-l Dumitrescu, muncă, în­grijirea administrației și un capital de 12000. 5488—Wolf Zipper constitue dotă fiicei sale Hannie la căsătoria cu d-l Isidor Rottenberg iei 6000. CURŢI SI TRIBUNALE Agent fiscal condamnat In comuna Păltiniş din judeţul Doro­­hoi funcţiona ca agent fiscal un anume Ion Andreescu. Se vede insă că salariul său nu-î era suficient căci in decurs de doi ani cit a funcţionat ca agent s’a apucat şi a falsificat 34 de chitanţe de contribuţii fiscale în sumă de 182 lei şi 6 bani. Ce este curios însă că el a început cu sume minime de 5 şi 10 bani cari insă in curînd s’at­ urcat la sume destul de mari. El a procedat, in chipul următor : con­tribuabilului ii libera chitanţă pentru toată suma încasată iar in cotor trecea o sumă mai mică. Adus înaintea tribunalului din Doro­­hoi a fost condamnat pentru faptul de fals în acte publice şi abuz de încredere la un an închisoare. Contra acestei sen­tinţe a făcut apel la Curtea de apel din Iaşi, care s-a respins apelul confirmînd in totul sentinţa tribunalului. Andreescu nemulțumit face recurs in casație care i-a fost era de­ asemenea respins. Crima din comuna măgurele O veche ură era intre locuitorii Radu I. Uţou­­ zis şi Ionescu şi Niţă Stan Boţea, ambii din comuna Măgurele, jud. Prahova, şi această ură provenea dintr’un proces pe care il duceau de mult timp pentru un petec de pămint. Procesul fiind ciştigat de Niţă Stan Boţea, acesta trebuia să ia în posesiune acel loc. Radu I. Uţoi insă, care nu vroia să recunoască drepturile lui Boţea, urmează a face arături şi semănături pe acel loc ca şi cum ar fi al lui. Niţă Stan Boţea reclamă la primărie ca sâ’l pue în posesiunea locului ce-î aparţine şi in ziua de 1 Martie 1901 însoţit de către ajutorul de primar din acea comună şi mai mulţi oameni se duce la acel loc cu plugul ca să are. Uţoi auzind despre aceasta se ia după dînşii, şi în curînd ii ajunge. Cum il vede pe Boţea îl ia la înju­rături, acesta ii răspunde şi din ceartă ajung la bătae. La un moment dat Uţoi scoate un revolver de la briu şi trage asupra lui Boţea mai multe focuri şi’l răneşte grav la cap, la piept şi la picior. Acesta de­şi rănit pune mina pe un ciomag şi lo­veşte pe Uţoi, care intărîtat scoate un cuţit şi mai dă cite­va lovituri de Cuţit in urma cărora Boţea cade jos. Acestea toate s’at­ petrecut mai repede de cit le-am povestit şi cind au­ intervenit oa­menii să’i despartă Boţea era intr’o stare gravă. Oamenii l’au transportat la spital unde a zăcut mai mult timp, a scăpat insă cu viaţă. Uţou­l fiind dat în judecata curţei cu juraţi din judeţul Prahova pentru omor cu voinţă, crimă săvirşită dar neisbutită, juraţii aduc un verdict afirmativ însă cu circumstanţe atenuante în urmă că­rui verdict, Radu I. Uloiu zis şi Io­nescu a fost condamnat la 5 ani reclu­­siune. In contra acestei sentinţe el a făcut recurs în casaţie, care Insă i-a fost erî respins. Notariat Ipoteci.—5459—Grigore I. Lahovari pen­tru garantarea sumei de Ieî 59500 con­­stitue ipoteca d-nei Smaranda Şuţu imob. str. Fîntunei No. 16. 5477— Al. P. Dumitrescu împr. de la Banca Agricolă Iei 30 000 amanetînd re­colta de­ pe moşia Hagieştî-Mariuţa jud. Ilfov. 5482—Elena Bolintineanu împr. de la d. C. Ialomiţeanu lei 9000 ipot. partea sa indiviză din imobilele Moşea Carpe­­nescu jud. Dîmboviţa, moşiile Mirsa şi Dăreştî-Pes­arî jud. Vlaşca, moşia Bolin­­tinu din Vale jud. Ilfov, imob. din str. Bradului No. 3 şi 5, toate case'o din Feluri și Jubileul gazului aerian. — La 29 Iulie ar fi trebuit să se serbeze cente­narul iluminatului cu gaz. La 29 Iulie 1801 Parisul a fost uimit de un spec­tacol minunat. Scara, saloanele și par­curile hotelului Seignelay d­in rue Saint Dominique au fost de o dată iluminate cu lumini cari întunecau tot ce se vă­zuse pînă atunci. Aceasta a fost prima experienţă de iluminare cu gaz aerian, iluminare al căreia inventator anume Philippe Lebon, anunţase intr’un mani­fest toate avantajele nouii sale lumini, scriind textual: Therm­olampe sau sobe cari încălzesc şi iluminează cu economie şi oferă, afară de mai multe produse pre­ţioase, o forţă motrice aplicabilă la tot felul de maşini. Dar Parisul l-a uitat repede pe Lebon şi abia un englez prac­ticant a lansat cu mare succes la Lon­dra lumina in 1804, pe cind Lebon rui­nat de experienţele sale, mare a ui­tat şi perdut la Paris. La Londra s’a iluminat pentru prima oară oraşul cu gaz şi de aci a trecut ideea la Paris unde s’a aplicat abia in 1818. Ir.tr’un foburg al Parisului, o stradă se numeşte Philippe Lebon, dar dintre locuitorii a­­cestei străzi de sigur că nici unul nu ştie de ce ea se numeşte ast­fel. Asta e soartă de inventator! Justiţie de război engleză.—Asu­pra execuţiunei unui băiat bur un mar­tor ocular relatează următoarele: 1. P. Coetzee în virstă de 18 ani, a fost acuzat câ a împuşcat pe soldatul englez Gibson şi consiliul de război îl condamnă la moarte prin spinzurătoare. Pină în ultimul moment tînărul a sus­ţinut nevinovăţia sa şi cînd a auzit sentinţa a exclamat : „Spînzuraţi-mă ! Eu sunt gata!» Spînzurătoarea fusese aşezată în curtea spitalului. Două regi­mente înconjurase spînzurătoarea lungă care luaseră loc trei­zeci de fruntași buni, în parte rude de ale condamna­tului cari trebuiau să asiste În execu­ție din ordinul autorităților militare.— Călăul coloniei Blake stătea cu funia în mină pe schelă. La ora 9 apărură jude­cătorii cari ordonară călăului să aducă pe prizonier. Coetzee care petrecuse o oră cu preotul, ’i-a jurat acestuia în faţa morţeî, că e nevinovat de moartea soldatului, apoi urmă liniştit pe călău. Tinărul nu purta nici surtuc nici vestă. Cind a ajuns lingă spinzurătoare, aju­toarele călăului ’i-au­ aruncat la pămint şi i-au legat picioarele. Apoi ’l-au­ ridi­cat iară în picioare, călăul ’î-a aruncat lațul de git, a strîns și băiatul atita a mai putut spune: «Aci stati lingă Isus». In toată Colonia Capului se crede că băiatul este nevinovat. Abonamente de vilegiatură Pe timpul ver­il, «Ade­vărul» face abonamente atît în ţară cit şi la străinătate cu următoarele preţuri: o lună in ţară lei 3 2 luni » » » 5 o lună In străinătate 3 MEMENTO Grădina Mitică Georg­escu.— In fia-care seară trupa de comedii Niculescu- Buzău­. Grădina Edison.—In fie-care seară reprezentaţiile trupei germane de comedii şi operete. Varietăţi. Terasa Frascati.—Concerte serale. Grădina Triumf.— Orchestra Ru­binstein. Grădina Oppler. — Orchestra mi­litară. Bufetul de la Şosea. — Muzica mi­litară. Hugo de la Şosea.—Orhestră. CEREALE Bucureşti, 3 August. Pe ziua de astă­zî scădere pe toate liniile străinătăţei, americanii motivează scăderea griului de astă­zî cu 16/s cents, sub influenţa ştirilor din continent iar scăderea porumbului de 1 cents sub in­fluenţa ofertelor numeroase şi a cum­părărilor neînsemnate. Paris, Budapesta fără de­coraţiuni din cauza sărbătoarei. Berlinul cotează o scădere 1 marcă şi 50 pfenigi pentru griu. In pieţele noastre tendinţa este ne­­pronunţată pentru grift, fermă pentru porumb şi susţinută pentru orz şi ovăz. In interior grinele sunt mai bine plă­tite de­cît în Brăila; ast­fel pe linia Ia­lomiţa grinele bune sint plătite cu lei 63[66 chila predat la gări, pe cînd in Brăila, rar că se intilneşte preţul de peste lei 1410[1420|vagonul.—Totuşi in general pentru grini nu se observă nici o animaţie în pieţele noastre, toate tran­­sacţiunile încheiate se fac în mod me­canic, in special se remarcă o lipsă de întreprindere din partea speculaţiunei. Pe cind cumpărătorii se aşteaptă la scă­deri vânzatorii se aşteaptă la urcări, şi ast­fel se menţine stagnaţia in actuala campanie deja înaintată. Pr. Ediţia de dimineata DTFOEMATITJ1: In ziua de 10 August fiind jubi­leul de 25 de ani de domnie a Sultanului Abdul Hamid 11 se vor da la Constantinopol mari serbări. Regele Carol va trimite cu această ocaziune la Constantinopole o comi­siune care să felicite pe Sultan. Este vorba ca toate barourile din ţară să se întrunească spre a pro­testa în contra calomniilor debitate de Monitorul imperiului german, tin­­zind să discrediteze pe avocaţii romini in streinătate. Se va face apoi un protest general al tuturor avocaţilor romini. D. general Manu, fost ministru de fi­nanţe, a plecat la Kissingen, de unde nu se va întoarce de­cit in Septembrie. Ministerul de interne a acordat un congediut de 30 de zile d-lui Al. Ionescu, prefectul judeţului Prahova. Mîine 5 August se va oficia la ca­tedrala catolică S-tul Iosef un Te- Deum pentru aniversarea împăratu­lui Franz Iosef. Direcţiunea căilor ferate face cunos­cut că, cu începere de la 15 August curent, cursul mărcilor va fi de 1 left şi 25 bani. Corespondentul nostru din Bitolia ne scrie: Acum două zile s’a săvîrşit o crimă in oraşul Perlope. Un profesor bulgar a fost omorit ziua ’namiaza mare în mijlocul oraşului. Pină acuma crimina­lii n’att fost descoperiţi. Se bănueşte, însă, că unii din parti­dul sirbesc,d cari prin crima comisă ar fi urmărit o răsbunare, sint autorii. Po­liţia e pe urmele lor şi se speră că vor fi prinşi in curînd. Profesorii sirbî din Perlepe au­ fost arestaţi precum şi prea puţinii partizani ai sîrbizmului. Sultanul nebun, Ră­zboiul turco­­muntenegrean precum şi alte subiecte interesante sunt tratate la rubrica «Po­litica externă» din pagina întiia a nu­mărului de faţă. Se ştie că există un comitet de peste 200 de funcţionari ai diferitelor auto­rităţi şi instituţiunî publice cari s’au­ organizat ast-fel"că să ajute pe foştii lor colegi suprimaţi din diferite slujbe publice, fie prin cotizaţii fie prin serbări Acest comitet s’a întrunit erî seară in localul din strada Briscoveanu No. 2 sub preşedinţia d-lui C. V. Coreni, ofi­ţer al Academiei franceze şi fost şef al depozitului central al obiectelor Rom­î­­niei reîntoarse de la Expoziţia din 1990 de la Paris. La ordinea zilei ati fost: Redactarea unei adrese către toate autorităţile publice din ţară in care se cere sprijinul şi ajutorul prin vînzare de bilete pentru serbări în folosul co­legilor licenţiaţi din slujbe. Redactarea unei adrese către toate persoanele marcante din ţară prin care li se cere obolul, împărţirea de liste de subscriere pen­tru tombolă şi carnete de bilete de in­trare, membrilor acestui comitet. Organizarea unei serbări populare in ziua de 2 Septembrie a. c. în grădina Şiştat (Darea la semn), serbarea la care va da concursul şi mai multe societăţi şi sub patronagiul a 100 domnişoare din societatea bucureşteană. Apoi s’a încheiat procesul verbal o­­bicinuit al şedinţei, anunţindu-se în a­­celaşi timp şedinţa viitoare pentru Mer­curi 8. c. cind va fi invitată şi presa Divizia de mare a marinei noastre de război şt, compusă din crucişătorul Eli­sabeta, bricul Mircea, canoniera Gri­viţa şi trei torpiloare va începe exerci­ţiile pe Marea Neagră la 1 Octombrie şi vor dura pină la 15 Octombrie. In acest timp divizia fluvială a flo­tilei militare, compusă din canoniera Oltul, torpilorul Alexandru cel Bun a­vizorul Rominia, canoniera Fulgerul şi alte două torpiloare vor executa tir de artilerie i­ Mare cu tunuri mari, şi pe canalul Macin, cu ghiulele de cali­bru mic. La 15 Octombrie cele două divizii se vor întruni pe Mare şi vor face mane­vre împreună, exerciţii de recunoaşteri pe diferite teme de tactică. La 30 Octombrie toate vasele flotilei militare vor intra in portul Ţiglina pen­tru ornare. Regele va fi acompaniat în călătoria sa la Ragaz de d. general Wartiade, şeful casei militare, şi de d. colonel Georgescu. Azi se înfăţişează înaintea Curţei de Casaţie recursul lui Al. Candiano şi Şt. Vlădoianu. Se prevede o afluenţă enormă la pro­ces. D. Procopie Demetrescu, primarul Ca­pitalei, a pus în disponibilitate pe aju­torul comandantului guarzilor comunali, numind in locul lui pe d. Nicolae Bă­­nescu. O depeşă din Cîmpu-Lung, ne anunţă încetarea­ din viaţă a bătrînului Nicolae Gussi, la moşia sa Leurdeni, unde s’a stins în mijlocul familiei sale. Nicolae Gussi, mare proprietar, fost senator, ofiţer al mai multor ordine, s’a nă­scut în Cruşova (Macedonia) la 1831, din­­tr’o veche familia romînească. In oraşul sătt natal numele­­î-a fost în tot-deauna şi-i este şi astăzi pomenit pentru nenu­măratele sale bine­faceri. Este unul din fundatorii societăţei de cultură Macedo- Romina şi romînii macedoneni ’i-au­ ară­tat în nenumărate rînduri recunoştinţa lor pentru ajutorul şi binele, pe care l-a făcut şcoalei şi bisericei. Condoleanţele noastre înstristatei familii. p. sa, după ce maî înţiiit i-a încurcat cu o afacere care pentru dînsul putea avea cele maî neplăcute conseeinţî. Ca dovadă că cte«­ce spunem corespunde adevă­rului, poate servi şi următoarea scri­soare adr­esată directorului nostru d-l Tacid: Mult stimate d-le director, îmi împlinesc o datorie grăbindu-mă să vă mulţumesc pentru sprijinul şi apărarea ca cu atîta bună-voinţă nu daţi. In acelaşi timp, personal profit de oca­zie a vă cere ertare, dacă cînd­va, cu voe satt fără voe, v’am fost adus vre-o supă­rare, rezervîndu-mi prilejul de a vă ma­nifesta sentimentul de recunoştinţă la care m’aţi obligat. Bine voiţi vă rog, a primi asigurarea deosebitei mele consideraţii. Tacid. Scandalul de la „Epoca“ Atît puternicia d-lui Nicu Filipescu.— Mulţumirea d-lui Tacid.—Greva con­tra „Adevărului". — Amestecul mi­cului dictator.—Insultele „Epocei“.— Răspunsul d-lui Tacid.—Poliţele pro­testate ale „Epocei“. TM«Epoca» este focă şi pară pe noi, fiind­că ne-am făcut datoria de cronicari se­rioşi, rezumind un memoriat pe care ni l-a trimes proprietarul tipografiei «He­­liade» şi prin care se dezvăluiau oare­cari operaţiuni ale d-lui Nicu Filipescu, despre cari de mult circula un vag zgo­mot In piaţa Bucureştilor. * In cazul special ne-am făcut şi o da­torie de oameni. Am luat apărarea unor oameni slabi, contra cărora d-l Fili­pescu abuzează azi de atot-puternicia 3 August 1901.* Cit privește «supărarea» cauzată di­rectorului nostru și la care d-l Tacid face aluzie, ea privește greva organizată de d-l Nicu Filipescu contra Adevăru­lui, grevă în care d-l Tacid a jucat un rol oare­care, dat fiind că pe atunci era administratorul aceluiași ziar Epoca, in care astăzi d. Tacid este numit falsificator și tratat în termenii cei mai ofensătorî. Cu privire la această notiță infamantă a Epocei, tipărită cu litera din tipografia d-luî Tacid, tipografie căreia d-l Nicu Filipescu,Tproprietarul­­ Epocei, refuză să-î plătească ce-î datorează, d-l Tacic ne-a adresat următoarea scrisoare: D-lui director al ziarului «Adeverii!» Domnule director, Ca întîmpinare a celor ce înserează „Epoca“ la adresa mea, mă grăbesc a vă înmîna copia după scrisoarea ce astăzi la orele trei am depus la poștă pentru d-l Pizani, redactor al numitului ziar. înţelegeţi bine, d-le director, că nici nu am îndemînarea condeiului şi nici caut să fac relevări asupra celor zise de d-l T. Pizani, fostul meu­ asociat şi fost ad­ministrator al tipografiei pînă la 26 Mar­tie 1901, c­ar de una este vorba şi de alta stai la vorbă. D-l Pizani poate fi încredinţat că nu va avea puterea să scape de ceea­ ce îl aş­teaptă pa d-sa şi nici va putea să scoată pe d-l N. Filipescu, patronul­­d-sale, din făgaşul în care singur a intrat. Bine voiţi vă rog, d-le director, a primi asigurarea prea deosebitei mele consideraţii. * Tadid. Iată şi copia după scrisoarea adresată d-lui Pizani: Domnului T. Pizani, Redactor al ziarului «Epoca» Strada Clemenţei No. 3. LOCO Astă­zi la orele 12 dim. şeful echipei ziarului „Epoca“ ,mi-a prezintat manus­crisul informaţiei ce aţi redactat şi în­serat în numărul de astă­zi al numitului ziar, ca întîmpinare la articolul de repor­taj cu ziarul „Adevărul* a bine­voit să însereze, relativ la acţiunea ce am im­­entat d-lui N. Filipescu, patronul dv. In calitate de patron al tipografiei, cred că aşi fi putut foarte uşor să vă refuz culegerea amărîteî dv. întîmpinărî, nu am făcut-o tocmai pentru că este redactată de dv. şi fiind­că tocmai răutatea ce ma­nifestaţi îmi dă via dovadă că am îne­­merit drept la ţintă, pricinuind o mare rană, o mare durere. In cît priveşte asupra insultelor ce îhî-aţi adus negreşit că mă voiţi grăbi a depune plîngere înaintea instanţei jude­cătoreşti, unde aveţi să vă daţi seamă de ele. Primiţi etc. G. A. Tacid In sfirşit pentru a-şi răzbuna pe Ade­vărul că ’s’a făcut ecoul certurilor din­tre cei de la Epoca şi a manoperilor cinstite ale d-luî Filipescu ca să scape de faliment, graţie cîtor­va naivi. E­poc­a reeditează o infamie: publică o no­tiţă că imobilul Adevărului a fost scos in vînzare de către Creditul funciar Urban. Faptul stă ast­fel: Se ştie că Creditul Urban este foarte sever—şi cu drept cuvînt— faţă de cei împrumutaţi şi pentru două rate în­tirziate scoate în vînzare imobilele ipo­tecate. Imobilul d-lui Miile fiind și el in categoria aceasta, cu alte cite­va mii de imobile din Capitală, Creditul a cerut punerea în vînzare. D. Miile imediat a achitat o mare parte a ratelor rămase neplătite și Creditul a dispus scoaterea din vînzare, fapt care s’a şi intimplat. Aşa stau lucrurile, ceea ce dovedeşte că Adevărul îşi plăteşte datoriile—căci a avea datorii nu e ruşine, ci a nu le plăti e ruşine—lucru care se întîmplă cu Epoca ale căreia poliţe se protestează în fie­care săptămină şi totuşi nu se achită — ba nu’şi plăteşte nici măcar chiria. După o jumătate de ora Judacătorul de instrucţiune puse ^păr ,acestei emo. renan e intreved- ord*on,nd trans tarea lui Goj.3ţ­earul CO rulă. Asupra interogatoriilor luate acuzaţi­lor de d. jude-instructor Hamangu­t şi a confrintărei lui Zâne cu Bozianca alaltăeri, aflăm următoarele : Bozianca neagă că în noaptea sinistrei petreceri la hotel Londra ea ar fi avut relaţiuni sexuale cu Zâne. Ea s’a jurat pe cruce şi pe viitorul ei şi al copiilor ei că nu este exact că în acea noapte Zâne s’a bucurat de grafiile ei, in timp ce Gorăneanu atenta la pudoarea nefe­ricitei Lili Popazu. Zâne afirmă insă contrariul şi la con­fruntarea cu Bozianca şi-a menţinut a­­firmaţiunile cu toate protestările aces­teia Erî Gorăneanu a confirmat spusele lui Zâne. Nelly Bozianu a jurat deci fals, căci nu se poate admite o înţele­gere intre Zâne şi Gorăneanu pentru ca ambii să afirme acest fapt, care nu u­­şurează situaţia lor, fie că ar fi satt­u’ar fi exact. • In urma memoriului pe care­­ Emil Popazu l’a înaintat regelui, Zâne şi Go­răneanu at­ făcut si ei cite un memoriu pe care voesc sa-1 inmineze reginei prin intermediul familiilor lor. D-na Gorăneanu cu care am vorbit era, ne-a declarat că soţul ei a scris memoriul după ce fusese pus în liber­tate şi l-a terminat în închisoare. Este inexactă afirmaţiunea unui ziar din Capitală că soţia lui Gorăneanu ar fi cerut reginei audienţă şi că regina a refuzat să o primească. D-na Goră­neanu are în adevăr intenţiunea de a cere audienţă reginei şi a-i inmina me­moriul scris de Gorăneanu, care zilele acestea va fi transcris caligrafic. * După cît am putut afla, d. judecător de instrucţie Hamangu­t va continua in­strucţiunea cu asiduitate. D-sa va mai asculta pe d. Emil Popazu şi pe d-na Popazu, şi îşi­ va da ordonanţa defini­tivă cel mai tîrziu, pină la 15 August. Pină la această dată familiile acuza­ţilor nu vor face nici un demers. Avo­caţii lui Gorăneanu, d-nai Iancu Bră­­tescu şi Butoianu — cari vor apăra şi pe câne- aţ­ sfătuit familiile să aştepte ordonanţa definitivă şî numai după ce ea va fi dată şi se va cunoaşte lămurit pentru ce fapte anume sunt înaintaţi judecăţeî acuzaţii, numai atunci se vor face demersurile la cari dau dreptul legile. _____ _. « Instruirea dramei din strada Uranos Interogatoriul lui Gorăneanu.— în­trevederea lui Gorăneanu cu soţia şi copilul sau.— O scenă înduioşa­toare.— Bozianca jură fals.— Memo­riile lui Gorăneanu şi Zâne pentru regină.—Ordonanţa definitivă.—Con­tinuarea instrucţiune!.— Avocaţii lui Zâne şi Gorăneanu. Erî d. judecător de instrucţie Ha­­mangu­t a continuat instrucţiunea afa­cere! dramei din str. Uranus. D-sa a luat pe ziua de erî numai interogatoriul lui Gorăneanu, care a durat mai bine de o oră. Zâne şi Nelly Bozianu nu au­ fost aduşi erî la parchet. De­oare­ce se credea că Zâne va fi pus in libertate, multă lume venise la parchet, curioasă să afle cu o oră mai înainte dacă ştirea se adevereşte. Cum am spus însă nici Zâne nici Nelly Bozianu nu att fost aduşi erî la judele instructor. Nenorocita soţie a lui Gorăneanu ve­nise erî la parchet ca să vadă pe Go­răneanu în trecerea lui prin coridoare, cu jandarmul la spate. D-na Gorăneanu a adus cu dinsa şi pe copilaşul ei, de vre-o 3—4 ani, cu care traversa cori­doarele, cînd sus, cînd jos unde se află arestul, in speranţă de a’şi vedea soţul şi tatăl copilului ei. De­oare­ce cu toate sforţările nu iz­butise să vadă pe Gorăneanu, d-na Go­răneanu intră cu copilaşul ei la d. ju­­de-instructor Hamangitt şi-l imploră să-i acorde voia de a comunica jos in celulă cu bărbatul ei. Înduioşat de prinsul nefericitei mame şi soţii, d. Hamangitt ordonă ca Goră­neanu să fie adus in cabinetul d-sale, unde avu loc o întrevedere foarte miş­cătoare între tată, mamă şi copilaş, de faţă fiind numai judele-instructor şi grefierul cabinetului. Cind îşi văzu copilul Gorăneanu îl luă in braţe şi il sărută cu pasiune, izbucnind în hohote de prins; apoi îşi îmbrăţişă cu căldură soţia şi prinse în­continuu, în timp ce nevinovatul copi­laş striga vesel şi neştiutor : «Tăticule! tăticule». Vizitarea lucrărilor de la Bragadiru Plecarea din Capitali D, inginer inspector general Elie Radu a avut era buna voinţa de a invita pe reprezentanţii presei bucureştene, ca să viziteze lucrările de la Bragadiru pen­tru alimentarea Capitalei cu apă. Ast­fel la orele 3 d. a. opt trăsuri aţi pornit din str. Mihai-Vodă de la serviciul lucrărilor noi, în spre Braga­diru. După mai bine de o oră jumătate, am ajuns la sediul principal al lucrări­lor, la colectorul n­rul 2, de unde apa adunată în 10 puțuri sistematice e tri­misă printr’un conduct uriaş pe sub pămint, in Capitală. In această vizită am fost însoţiţi de d. inspector general Elie Radu, autorul acestor lucrări, de d. inginer Drugeanu, un distins tînăr care a avut sub a sa conducere executarea lucrărilor, de d. inginer Paianu, autorul proectului pen­tru alimentarea cu apă a oraşului Iaşi, etc. Aspectul puţurilor îndată ce ne apropiarăm de sediul principal al lucrărilor, vedem defilînd pe tot drumul nostru, din distanţă in distanţă, pe o întindere de 7 chilometri, cele 10 puţuri din cari izvorăşte apa cristalină, şi cari sunt sorbite în două mari colectoare prin nişte sifoane sis­tematice. Aceste puţuri admirabile ca aspect, sint ca nişte cutii de beton ridicate în mijlocul cimpului. La colectorul al ll-lea Ajungem in sfîrşit la colectorul no. 2, care a putut fi vizibil pentru ultima oară era, de­oare­ce azi va fi inchis complect, şi va fi pus în poziţiune de funcţionare generală. Apele captate în cele dinţii 10 pu­ţuri se colectează în colectorul numărul 1 care este situat la incinta fortificaţi­­unilor, iar cele­l­alte 10 puţuri în co­lectorul numărul 2, situat la apropiere de 2 kilometri de linia forturilor din­spre Argeş. Colectorul numărul 1 e servit de 2 sifoane, iar colectorul numărul 2 de 3 sifoane, dintre cari unul vine pe sub apa Ciorogirlei. Oprindu-ne la colectorul numărul 2, se dă drumul apei pe canalul dinspre Ciorogirla, şi vedem apa curgînd bogată ca un torent, cu o fenomenală iuţeală, în cantitate foarte mare. După ce ad­mirăm mult timp acest isvor abundent ni se serveşte la o masă apă din fin­­tina care curgea spre Ciorogirla, şi di­ferite delicatesuri. Apa era rece ca şi cind ar fi fost ţinută la gheaţă şi clară. Apoi pentru a ne convinge dacă apa nu e calcaroasă, facem o experienţă care de alt­fel a fost foarte bine venită: ne spălăm toţi cu apă şi cu săpun, de praful care se adunase în chip conside­rabil pe noi. Vizitarea colectorului Vizităm colectorul numărul 2, com­plect terminat. Acest colector pe de­asupra nu e de­cît o turlă ridicată numai cu cite­va palme de la pămint. înăuntru, e o adincime de 10—12 me­tri, și aci vedem mai intîitt cele 2 si­foane cari aspiră apa prin aer compri­mat în colector, apoi jos de tot, două mari motoare electrice cari primesc apa din sifoane, și o ridică pe două tuburi inalte de peste 10 metri, împingindu-o in canalul conductor care apoi fiind ast­fel situat face ca apa să meargă în Bucureşti fără nici o presiune. Acest colector fiind la o atit de mare adincime şi apoi aflindu-se permanent in funcţionare, e imposibil ca apa să îngheţe­ pe timpul crnei. Mai­ vizităm apoi un puf în interiorul săt­, şi pe urmă la orele 5 juni. por­nim să vizităm marele rezervoru­t de apă din faţa cazărmeî de geniu. La colectorul «numărul 1» Tot atit de perfect ca construcţie şi înzestrat de­ asemenea cu cele mai noi maşini, acest conduct e încă netermi- 1 Att rrm î­­m­as de încheiat la in- Adevărul trarea in colector cele­l’alte 10 puţuri ori colectorul acesta, dar operaţiunea nu va dura mai mult de­cit 2 săptămînî. Deci peste 2 săptăminî acest colector va fi de-asemenea gata, şi atunci se va da drumul apei spre Bucureşti, după afirmaţiunile d-lui Elie Radu. Aici putem vedea cu atenţiune şi cablul elec­tric care merge paralel cu conductele, şi care aduce de la uzina electrică de la Grozăveşti 3000 volţi de electricitate, pentru a pune in mişcare maşinele celor două colectoare. Vizitarea rezervoriului general Ajungem în urmă la rezervoriul ge­neral unde e adunată apa pe care o vor trimite cele două colectoare prin­cipale in Bucureşti. E un platou­ de 7000 metri de desup­­tul căruia se află săpat un lung şi în­tins rezervoru­l, împărţit în sute de uli­cioare. Aci S3 adună apă, in timp de 5 ore, după ce i s’a dat drumul din colectoare şi vine de la colectoare pe un enorm ca­nal de beton, lung de 10 k­m., care singur costă o jumătate milion. Aceste rezervori al e împărţit in două despărţi­turi, fie­care înzestrată cu cite o ca­bină pe unde se poate scobori în bezna din interior şi de unde se pot lăsa nişte enorme stăvilare care opresc apa de’ a mai curge intr’o parte a rezervori­ului. O parte a rezervoriului tocmai e go­lită de apă, pentru a fi curăţită de ni­sip şi noroi. Am profitat atunci de a­­ceastă ocaziune şi luind fie­care cite o luminare in mină, ne-am scoborit pe nişte gratii de fier in rezervoriul care părea a fi o catacombă. Aci inotind prin noroi, străbatem întreaga jumătate a rezervoriului golit de apă. Ne-a trebuit o oră întreagă ca să ter­minăm vizitarea tuturor potecilor aces­tei jumătăţi a rezervoriului. La uzina electrică Terminind şi aci vizita noastră, por­nim spre uzina electrică, o splendidă clădire pe malul Dîmboviţei, mai in jos de Ciurel. Aci admirăm trei uriaşe mo­toare electrice cari produc electricita­tea trebuincioasă colectoarelor. Vizităm subsolurile enorme şi insta­­laţiunile electrice cari se văd aci şi a­­poi suntem­ invitaţi de d. inspector ge­neral Elie Radu la un pahar cu şam­panie. La şampanie se ţin maî multe toasturi. Cel d’în­­tîi­i vorbeşte d. Elie Radu, care emo­ţionat însuşi de grandiozitatea operei sale pe care o vede terminată, muţu­­meşte reprezentanţilor presei pentru o­­noarea ce i-aţi făcut vizitind aceste lu­crări şi bea pentru presă. D-luî Elie Radu ii răspunde din par­tea presei, d. S. Nicolescu de la Voinţa Naţională, ridicînd un elogios toast pentru d. Elie Radu. Mai ridică un toast d. inginer Paia­nu. D-sa felicită pe d. Elie Radu pen­tru savanta sa lucrare technică, care împreună cu cele-l’alte lucrări ale sale va face ca dînsul să­­rămînă una din­tre marile noastre capacităţi technice. Urează în acelaşi timp ca lucrarea d-luî inspector E. Radu să servească ca e- I­xemplu pentru cele-l’alte comune ale ţărei, care caută încă să facă apel la ingineri străini, cu toate că technicianii noştri au­ dat probe de lucrări de mare valoare, care produc chiar admiraţiune în Occident. Trebue să aducem oma­giile noastre nemuritorului nostru loo G. Brătianu, cam­ singur şi-a dat seama de forţele noastre technice, căci şi d. E. Radu face parte din pleiada acelor ingineri de cari marele om de stat ştiuse a se înconjura, închină paharul în sănătatea d-lui Radu şi pentru viitorul technice­ ro­mâne. D. E. Radu mulţumeşte d-luî inginer Paianu pentru cuvîntarea sa patriotică şi de inimă, şi ii urează ca in curind să ne găsim cu toţi la inaugurarea a­­limentărei oraşului Iaşi cu apă, con­form planurilor făcute de d-sa, şi care vor fi o probă in plus, că inginerii ro­miul merită încrederea ţărei. Se mai ţin şi alte discursuri, şi mi­cul banchet se termină, fie­care plecind după aceea cu cele mai plăcute impre­­siuni. Aceste lucrări att costat 2 milioane jumătate lei, şi pină acum nu s’a exe­cutat de cit o parte a operei d-lui E. Radu, căci d-sa speră in scurt timp să realizeze înfiinţarea de nouî puţuri cari să permită a avea apă şi de la’Ciurel. Dar vom reveni cu o descripţiune tech­nică a tuturor lucrărilor făcute pentru alimentarea Capitalei cu apă, publicind in acelaşi timp şi cite­va schiţe luate la faţa locului de către desemnatorul nostru, Slarin Escursiunea la Atena Data plecăreî.— Inch­iriarea vaporului „Regele Caro!".—Taxele escursioniş­­tilor.—Guvernul şi escursiunea Plecarea studenţilor romini la Atena s’a fixat definitiv pentru ziua de 27 August, cind escursioniştiî se vor îm­barca la Constanţa pe elegantul vapor Regele Carol. Acest vapor a fost pus la dispoziţi­­unea studenţilor romini de către ser­viciul nostru maritim şi amenajat in aşa mod in­cît escursioniştii să fie pe deplin mulţumiţi. Asta graţie d-lui di­rector al serviciului maritim col. Coandă şi a d-luî sub-director, maior Popovăț. Vaporul va rămine la dispoziţia es­­cursioniştilor timp de 25 de zile cit va dura escursiunea, in schimbul locaţiu­­neî de 1000 de lei pe zi, în care­ sa cuprinde şi mincarea pentru pasagerii de clasa I. Aşa­dar vaporul Regele Carol va costă pe escursionişti 25.000 lei. Taxele pentru escursionişti s’au­ fi­xat ast-fel: 200 lei pentru clasa I cu mişcare pe vapor atît la ducere cit şi la întoar-­ cere. Clasa Il-a va fi ocupată de studente şi de femeile din clasa I. Studenţii şi studentele nu vor putea voiaja cu* clasa I-a. Taxa pentru stu­denţi—cari vor pleca cu clasa IlI-a — a fost fixată la 85 de lei, la care se va cuprinde călătoria şi toate cheltuelile escursiunei. Această taxă o vor plăti şi studen­tele. Pasagerii de clasa I vor beneficia­­în Grecia la o reducere de 50 la sută la hoteluri, restaurante, căi ferate şi va­poare.* Precum se vede, guvernul român, care la început făcuse piedici acestei eseui,=H”H. năutind să o facă imposibilă,,

Next