Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)

1901-10-14 / nr. 4387

Dominica M Octombrie 1901 IMPRESIUNI şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) La ţară D-ta doamnă te plîngî că a­ ajuns în­văţătoare la sat şi într’o comună uitată de Dumnezeu­, neavînd cu cine schimba o vorbă, departe de ori­ce centru de cul­tură, redusă să trăeşti aproape viaţa ţă­rănească. Iţi dai seama de cultura d-tale, de educaţiunea ce ai primit, de puterea intelectuală ce posezi şi mi te plîngî de această decădere morală şi socială, de a­­ceasta mediocritate nenorocită în care eşti silită să trăeşti.—Eşti desnădăjduită, într’o stare de amorţire intelectuală şi îna­intea d-tale nu vezi de­cît întunerec şi... moartea ca ultimul şi supremul refugiu. Situaţiunea d-tale se complică prin fap­tul că eşti tînâră, că ai aspiraţiuni, că n’aî gustat „fericirea“ in viaţă şi că te vezi Înmormântată înainte de a fi trăit. Iţi faci i­luziuni de existenţă şi nu’ţi dai seamă, na tot acolo ai să ajungi chiar cînd te vei arde în focul vieţeî, cu singura deosebire, că acum crezi că se mai poate gusta ferici­rea, iar atunci te vei convinge că totul se rezumă în marele nimic. Presupune clar că ai trecut pa acolo şi vezi cît eşti de fericită, acolo departe de lume, în con­tact cu oameni grosolani, dar drepţi şi cinstiţi, căci vai locul cîmpiilor ori nu numai la ţară, în mij­­inima muţilor se mai poate găsi pacea şi viaţa adevărată... Nu ai cine să te invidieze, cine să te spioneze, cine să te sape, nu ai cine flă-ţi întindă curse, viaţa de la oraş com­plicată şi infamă este atît­ de departe! Eşti faţă în faţă cu eterna şi buna mamă natura şi cu oameni ca şi ea, pe cari civilizaţiunea şi corupţiunea nu i-a di­­stricat. Eşti ca într'o format, nu i-a ___ sfintă monastire acolo, poţi cugeta, poţi lăsa liberă gîndirea şi fantezia, poţi chiar iubi pe un fftt-frumos care tocmai fiind că nu e lingă d-ta, pentru că nu ai întrupat în carne şi în oase—este bun, frumos, ideal, ca şi visul de fată mare. Ai rupt legătu­rile cu lumea, ţi-ai simplificat viaţa, eşti liberă, auzi liberă, ce liberă pe fiinţa şi gîndul d-tale. Vezi, do “ ~-s aci /IAS Fii o. i Vy il Sl YlOUl CAV» »HIV. ---- _ _ rile cu lumea, ţi-ai simplificat şi clarificat auzi liberă, ce fericire! l-t pildă eu, dacă aşi “putea să desfac mo­torul întreg de interese, de angajamente materiale şi morale, dacă aş putea să re­­devin liber ca atunci cînd am început viaţa, ca d-ta într’un colţ uitat de lume, aşi pleca singur cu mine însu­mî, stăpîn pe acţiunile mele, scăpat de lume. E fireşte între mine şi d-ta o deose­bire de două-zeci de ani şi faptul că e­lam gustat „dulceaţa“ vieţeî, pe cînd d-ta nu i-am dat încă de gustul ei amar de­cit foar­te puţin. Totuşi dacă mă vei asculta pe mine, te esigur că n’aî de ce să te plîngî, cînd de alt­fel poţi să dai şi vieţeî d-tale un scop mare şi nobil. Eşti în mijlocul poporului bun dar in­cult. Fă-te apostolul lui, luminează-l, a­­rată-î drumul cel adevărat, călăuză fii în viaţa lui »mărită. Nu avea ţint­ă prea largă, cultivă-ţi ogorul ce-l aî înainte, dar cul­­cultivează-l bine şi crede-mă că ace­sta îţi va da o satisfacţiune morală mult mai mare de­cît aceea de a fi admirată în­tr’un ban, de a fi curtată de toţi pierde­­vară, cari la urma urmei îţi vor cere o prozaică întâlnire... Nu, nu! Nu ai de ce să fii desnădăj­duită. Ar trebui din potrivă să te crezi fericită că soarta te-a scos din mijlocul conrupt al oraşului şi că te-a sădit încă cît mai eşti tînără în pământul bogat al timpiei, pentru a creşte, a da roade şi umbra tuturor. Chiţibuş. FELURIMI Cârma balonului. — Asupra cazului Santos Dumont putem da astăzi urmă­toarele amănunte. D. Deutsch de la Meurth care a instituit premiul de sută de mii de lei declară printr’o scri­soare că menţine părerea sa ca el e ciştigătorul premiului. D. Deutsch îşi exprimă speranţa că comisiunea şti­inţifică va împărtăşi această părere. Pre­şedintele acestei com­isiuni, principele Roland Bonaparte se exprimă într’un interview ast­fel: Santos Dumont a îm­plinit condiţiunile programului de­oare­ce s’a aintorsa înainte de a trece 30 minute, căci a sosit in 29 minute şi 15 secunde deasupra staţiune! din parc­area să zică a sosit la vreme. Noi pu­tem să ne ţinem numai de primele condiţiuini ale concursului, cari au fost hotăritoare pentru concurenţi. Santos Dumont a ciştigat deci. Asupra acestui fapt nu mai încape îndoială. Dar şi momente morale pledează pentru acor­darea premiului lui Santos care prin curajul și energia sa a făcut atit de mult pentru popularizarea aeronauticei franceze. O asigurare mare. — La societatea Lloyd din Londra s’a încheiat o mare asigurare asupra vieţeî regelui Eduard VII. Asigurarea n’a fâcut’o insă regele, cum s’ar putea crede, ci un sindicat de bancheri, cari ar pierde sume enorme dacă încoronarea nu s’ar face la anul. Asigurarea durează numai 12 luni in­­cepind de acum, iar rata de asigurare este de aproape 11 la sută asupra ca­pitalului asigurat. Rata e foarte mare și trebue ținut in seamă că societatea Lloyd nu examineazjj ca altă societate pe client prin medicii săi, ci fixează rata numai după vîrsta lui. Asigurarea a fost provocată de svonul că regele Eduard VII e grav bolnav. Blana frumoasei Otero.—In vitrina unui mare croitor din Paris e expusă o blană de zibelină de care e prinsă o ta­blă cu inscripţia : «Preţul 180.000 fr. Cumpărat de Madame Otero». Se înţe­lege că curioşii iau cu asalt fereastra şi că frumoasa Otero nu se alege nu­mai cu blana, ci şi cu reclama. R­ana e compusă din zibeline închişi şi după moda din ultimii ani nu căptuşeşte stofa ci e căptuşită de stofă. Blanile sunt — lucru lesne de înţeles dat fiind preţul ■—din cale afară de frumoase. Pentru ca madame Otero să se poată înveli in această blană, a trebuit să se ia pielea multor zibelinî, şi nu numai a unui zi­­belin. Ediţia de dimineaţă*. » IffFORMATITIFI La Brăila s’a constituit zilele a­­cestea un comitet al partidului con­servator. Preşedinte de onoare al comitetu­lui a fost proclamat d. general Jak Lavohary; ca preşedinte activ d. C. Boerescu fost preşedinte al Senatu­lui ; iar ca vice-preşedinte d. Crist. Suliotti, fost primar al Brăilei.­­ Din acest comitet mai fac parte și d-nii: M. Rachitivan, A. Sima, N. Faranga și St. Economu. Terminindu-se proCandiano Popescu, parchetul de Ilfov se va ocupa cu ches­tiunea d-lu­i colonel Vlădescu, unchiul lui Gandiano, care a fost descoperit că înde­mnate pe nepotul său să se sinucidă. oferindu-i o sticluţă care conţinea strich­­nină şi morfină şi din conţinutul căreia a acesta ar fi murit cu siguranţă. Fină aseară tirziă nu se făcuse niei ua decurs în cheetiunea aceasta. Ministerul instrucţiune! studiază in prezent chestiunea înfiinţărei unui re­gulament pentru administrarea averi­lor bisericelor şi ocoalelor. Peste cite­va zile, d. inspector gene­ral al serviciului sanitar, d-rul general Vercescu, va începe inspecţiunea spita­lelor militare şi a infirmeriilor corpu­rilor de trupă din ţară. Cu începere de eri, biurourile mi­nisterului de lucrări publice au fost deschise in noul local al ministerului din strada Amzei No. 3, unde se află şi serviciul lucrărilor noi, şi al construi­rea portului Constanţa. D. Ionel Brătianu, ministru al lucră­rilor publice, va sosi azi în Capitală, venind de la Sinaia. Cel mai tirziu­ la începutul lunei viitoare, vor începe să funcţioneze noile centrale telefonice în Capitală. Azi d. a. la orele 5, se va întruni con­i­sul comunal al Capitalei. Aseară au sosit în Capitală d. Dinu Sturdza preşedintele consiliului, şi d. Ionel Brătianu ministrul lucrărilor pu­blice. E inexact că d. inspector financiar Grigorescu ar fi depus raportul său asupra anchetei făcute in sarcina fostului sub-director al vămilor Anghel Tănă­­sescu. D. inspector Grigorescu a plecat pen­tru cite­va zile din Bucureşti, şi a luat cu d-sa dosarul acestei anchete, pentru a-şi redacta raportul său. Infirmeriile de boale de ochi de la Frumoasa şi Galaţi, au fost desfiinţate d­e cauză că numărul bolnaavilor de ochi e foarte redus. Aceşti bolnavi vor fi căutaţi pe viitor la infirmeriile de ochi din Teis şi Ro­man. D. I. Papiniu, ministrul ţarei la Haga, obţinînd un concediu, d. Langa Răş­­canu, secretarul regaţiunei, a fost în­sărcinat de a gira afacerile. d. a. sinodul In şedinţa sa de ori s’a ocupat cu alegerea nodului care vor avea de diferitele chestiuni bisericeşti. comisiunilor şi­­rezolvat In urma unei epidemii de rugeolă care s’a declarat la Sinaia, școala co­munală de aci a fost închisă. Vorbind despre chestia pedepsei de procuror Mumuianu spune că conform raportului medical, adraitîndu-se res­ponsabilitatea lui Gaudiano, el ar trebui să fie internat intr'un ospiciu special. La noi nu există asemenea ospicii, ci numai in Franţa şi Italia. Regret că d-nii d-ni nu s’au gindit­ că noi n’avem o ase­menea instituţie şi că prin urmare, considerind pe Candiano iresponsabil, sau parţial responsabil, ar urma să’i Pledoaria apărarea D. avocat Gernescu D. Cernescu începe prin a constata că ceva neobicinuit se petrece la acest proces , ministerul public este repre­zentat prin două persoane: de către un procuror şi de către un reprezen­tant al parchetului, îşi exprimă mira­rea in privinţa acestui­ fapt. Juraţii nu trebue să se ia după o­­pinia publică. Ei trebue sâ’şi dea ver­dictul chiar în contra sentimentului general. Ei au­ datoria de a’şi pune în­trebarea dacă acuzatul a lucrat cu min­tea întreagă, iar nu ce anume a făp­tuit. Acesta s principiul pe care s’a in­stituit juriul. Trebue, d-lor juraţi, să judecaţi de­asupra legilor şi oamenilor şi să vă gindiţi: eu, dacă aşi fi fost în locul criminalului, comiteam sau nu faptul ? Art. 57 din codul penal român a su­ferit o schimbare cind a fost tradus după art. 61 francez. D. procuror general a susţinut că e tradus textual. D. procuror Stambulescu : Numai par­tea de la sfirşit, care n’are importanţă, a fost schimbată. D. Cernescu : Veţi vedea ce impor­tanţă are! D-sa arată discuţiuni la ce au D. procuror Mumuianu Cum trebua pedepsit reveid la» ŢARA Strangularea din Bacău. Cine este Paraschiv?— Devotamentul.— Moartea. încă sub copleşitoarea impresiune a du­reroasei tragedii, Bacăul a fost înştiinţat a doua zi că s’a strangulat stasionarul fost arhivar al primăriei, N. Paraschiv. Cine este N. Paraschiv, Niculce Paraschiv era în ultimul timp pensionar cu 80 lei lunar. Trei­zeci şi cinci de ani, aproape o viaţă întreagă, a fost archivat la primi­ria Bacău­. Deve­nise o adevărată archivă vieţuitoare! Cu ocaziunea unei inspecţiuni în loca­litate, Lascar Catargi, pe atunci prim­­ministru, vizită şi primăria de Bacau. * Bătrînul şi veneratul şef a fost viu impresionat la declaraţiunea modestului funcţionar că serveşte comuna de 35 ani de zile fără nici o întrerupere. La un moment dat arhivarul ia un do­sar şi îl trînteşte de pardoseală zicînd: — Priviţi,­ domnule ministru, ce bine e cusut! Lu­car Catargi dădu 800 lei gratificaţi­­une acestui original şi anti- archivar. Nicolae Paraschiv cu toată modesta sa situaţiune şi cu restrinsele sale mijloace materiale, avea relaţi­­i sociale destul de bune şi ajuta cu un devotament părintesc pe un tânăr student, fiu din altă căsătorie a tovarăşei vieţei sale. Devotamentul său, Nicolae Paraschiv face toate sacrificiile pentru educaţiunea tinărului student pe care îl considera ca propriul său fiu. Ipo­­tecase pentru 2000 lei ,singura lui avere o căsuţă modestă în care locui­­ pentru a putea face faţă cerinţelor tot crescînde întru terminarea studiilor fiului sau adop­­tiv. Da­r cînd tînărul termină studiile, îm­prejurări necunoscute încă îl decise a stărui pe lîngă mamă sa să se despartă de Nicolae Paraschiv, fiind­că societatea blamează legăturile nelegiuite. Fiul reuşeşte a separa pe mama sa de Paraschiv luînd o altă locuinţă şi îngri­jeşte cu un devotament adevărat filial de mamă, uitrînd însă din ce în ce mai mult pe binefăcătorul sau. BBDe aci durerea şi amărăciunea cuprinse zbuciumatul suflet al modestului funcţio­nar. Datorii contractate pe vremuri,’apoi simţindu-se pâră­it de aceî cu cari credea că va împărţi şi cele bune ca şi cele rele nefericitul Paraschiv era din ce In ce mai descurajat. In cele din urmă luă doi chiriaşi la sine. Văzînd că procentele sum­elor datorite cresc fără posibilitatea aohitărei, încearcă fără rezultat un împrumut la societatea de economie „Carpaţii“. Ideea fatală. Din acest moment el era complect des­curajat. Cu o zi înainte de sinucidere s-a plimbat pe străzile oraşului salutînd foarte afectuos toate cunoştinţele sale. Era ul­tima privire asupra comunei în care 35 de ani a în.chiţit praful de la arhivă şi casa obşte... De­sigur ,a impresionat mult sfâşietoarea dramă Riedl ce avusese loc în aceiaşi zi şi l’a încurajat... Seara la orele 11 face observaţiun servitoarei să stingă lumina şi să se culce. Chiriaşii sei dormeau. La orele 3 jum’ noaptea s’a strangulat. La orele 4 dim, unul din chiriaşi vro­­ind să iasă afară, se loveşte pa sală de cadavrul lui Paraschiv. . — D-ta eşti domnule Paraschiv ? striga chiriaşul spăimîntat. Nici un răspuns. A­­tuncî strigă, hoţii! Al doilea chiriaşi se trezeşte în aceleaşi strigăte şi lumea în­cepe să se adune. Spre uimirea tuturor gasesc atirnat de o grindă din sala acestei modeste căsuţe pe°modestul N. Paraschiv. S’a dat alarma, au venit autorităţile dar nu s’a putut constata de cît decesul. însuşi procurorul a tăiat cu cuţitaşul frînghia strangulatului. Cadavrul lui Pa­­raschiv a fost transportat la morgă. Pe urma lui s’au găsit mai multe scri­sori cari dovedesc gradul de desnă­­dejde la care ajunsese ufelieitul sinucis pe pragul de a-şi perde şi întregimea fa­cultăţilor sale. Ast­fel într’un memoriu al s­iucisului lasă 5 lei fiului său­... şi 5 paraîe a se împărţi la două nepoate ale se,le. In altă scrisoare declară procurorului că numai el singur, neîndemnat de nim­eni s’a decis la acest act în urma ingr&t­u­­dineî prietenilor şi a mizeriei. In altă scrisoare mulţumeşte ironic pre­şedintelui societăţii „Carpnţiî“ că a stâ­rnit la împrumut său pentru a-l împedica de la asemenea act şi în fine pe un pe­tic de hîrtie lasă la doi funcţionari supe­riori de la primărie capetele frînghiei cu care s’a spînzurat, ca moştenire. Crud este încercat Bacăul de - o vreme.—Igrec. __ Kiaa a lil a I rechizitorul D. primprocuror cedează cuvintul d-lui procuror Mumuianu. D. procuror Mumuianu îşi începe rechizitorul săli prin a aduce omagii ge­neralului Candiano-Popescu, eroul de la Griviţa şi’­şî exprimă durerea că vede pe banca acuzaţilor pe fiul veneratului erou, copil cu inteligenţă superioară, ca­­ şi complicele său Vlădoianu. Intrind în fondul acuzărei, după ce face o serie de frumoase comparaţiunî şi considerafiunî asupra luptei hitre rău­ şi bine in societate, d. procuror Mumu­ianu schiţează întîî viaţa lui Candiano şi insistă asupra apucăturilor sale cri­minale din copilărie. Din momentul în care Candiano a intrat in liceul Brînză și Arghirescu în­cepe să fie destrăbălat. Contractează da­torii la cafenea, face chefuri. Vlădoianu.—Remușcare? D. procuror Mumuianu arată apoi cum s’a stabilit prietenia între Candiano şi Vlădoianu, cum au plănuit să je­fuiască văduve bogate, cum Candiano a înscris in carnetul său pe d-nele Bil­­ciurescu, Brătăşanu şi Cutoff, cu su­mele respective în dreptul numelor, şi în fine împrejurările in cari Candiano şi Vlădoianu au comis crima. In ce priveşte remuşcarea criminalu­lui, cînd Candiano a fost confruntat cu victima sa, el a spus in franţuzeşte: «Biată bătrină, tu ai încetat să suferi ! Acum voiu­ suferi eu pentru tine!» Dar remuşcarea n’a durat mult, căci ime­diat a adăogat: «On dirait une vache égorgéeri(Par’ca ar fi o vacă înjunghiată). E conştient Candiano? După ce sfîrşeşte cu expunerea fap­telor de procuror Mumuianu se întreabă dacă criminalu­ a lucrat conştient sau nu. D-sa dă citire unei scrisori pe care Candiano a făcut-o mamei sale din în­chisoare şi in care declară că avea cu­noştinţa de tot ce făcea. Dar afară de această declaraţie a lui Candiano, pre­­cugetarea, conştienţa şi liberul-arbitru al criminalului rezultă din toate împre­jurările care au precedat, însoţit şi ur­mat crima. De­şi responsabilitatea acuzatului este nu­destul stabilită, totuşi justiţia, pen­tru a avea o lumină mai mult, a numit o comisiune compusă din 5 medici cari să-l examineze. Trei din aceşti medici au găsit pe criminal iresponsabil, de­oare­ce sufere de insanitate morală. Această expertiză, zice procurorul, nu este insă coroborată cu nici o probă, nu s’a făcut conform cu cerinţele medicinei. In ce priveşte glontele pe care Candiano il are în cap, pot afirma, zice d. Mumu­ianu, ca, în Ioc să’î facă rău­, i-a îm­bunătăţit starea mintală. (Paritate în sală). Probă că înainte de a avea acest glonte in cap, Candiano era foarte iras­cibil, pe cînd în urmă devenise calm, raţiona bine, liniştit. Altă probă de co­roborare in expertiza medicală s’a adus ereditatea. Apoi dacă Al. Candiano su­fere de degenerare ereditară, el are fraţi şi surori. Aceştia insă sint sănătoşi. Cum se face asta ? Dar expertiza n’a ţinut seamă nici de lapte. Nu in două trei vizite, se poate pronunța cine­va asupra stăreî mintale a unui subiect. Doctorii n’au vizitat pe Candiano de cit de două-trei ori. Diagnosticul pe care l’a pus comisiu­nea medicală boaleî lui Candiano e in­sanitatea morală, mania morală. I fond acuzatul nu prezintă nici unul din caracterele maniei morale descrise de Kraft-Ebing și Manasley. Deci e inadmisibil,din punctul de ve­dere medical, ca fapta lui Candiano să fie rezultatul maniei morale. Venind la chestia de drept, d. pro­curor Mumuianu arată că in legile noastre nu se consideră iresponsabil de cit cei ce suferă de zminteală, ceea­ ce nu se poate admite la Candiano. O scrisoare a lui Candiano către mama sa ca să arate cit c de raţional şi lu­cid acuzatul d. Mumuraru citeşte o lungă scrisoare a lui scrisă în închi­­soare către mama sa. Textul acestei scrisori este atit de frumos, atit de mişcător, în­cit femeile din auditor plîng la citirea ei Can­diano îşi descrie in această scrisoare suferinţele sale, arată mustrarea sa de conştiinţă, viaţa lui in închisoare şi cere ertare mamei sale pentru durerile ce-i cauzează «păcătosul ei fiu­». Scrisoarea se termină printr’un apel călduros către mama sa «singura fiinţă ce’i­­maî ră­­mine in viaţă», ca să’i scrie, un cuvint, un cuvint singur, fie el de blestem, numai să vadă iscălitura scumpei şi iu­­bitei sale mame. (Emoţium a in auditor e foarte mare). dăm drumul. Ce s’ar intimpla dacă am pune in libertate 50 -60 de indivizi ca dinsul"? La orele 3 şi 15 minute şedinţa se suspendă. Continuarea rechizitoriului Pe la orele 4 şedinţa se redeschide. D. procuror Mumuianu îşi continuă rechizitoriul. Apărarea va zice că Al. Candiano are o mamă a cărei durere e cum nu se poate închipui de mare. Natural, situa­ţiunea ei ne mişcă pină la lacrămî, dar aceasta nu înseamnă că juraţii nu tre­bue să-şi facă datoria. In momentul cind, cu conştiinţa liberă, juraţii vor da un verdict de culpabilitate, să spună şi mamei criminalului să se resemneze. Faţă cu o crimă nu există sentimente umane şi nu trebue sa existe. D. Mumaianu face un frumos si miş­cător apel la conştiinţa juraţilor să fie tari şi să nu ezite in darea’ verdictului in interesul societaţei şi al umanitate! chiar. D. procuror Stambulescu D. procuror Stambulescu arată laşi­tatea cu care a comis crima Candiano Popescu in interesul cel mai josnic: furtul. Ministerul public nu are nici un interes in toată chestiunea si tot ce va spune oratorul e izvorit din cea mai adincă convingere. D. Mumuianu, zice oratorul, a fost de opinie că Vlădoianu nu este com­plice şi nu trebuia adus in faţa juraţi­lor. De aceeaşi idee a fost şi unul din membrii Camerei de punere sub acu­zare. Părerea aceasta insă nu este a procurorului general, şi de aceea d. Stambulescu zice că nu va vorbi de­cît despre rolul lui Vlădoianu în crima din str. Icoanei, de­oare­ce d. Muma­ianu a vorbit deja despre Candiano. D. Stambulescu, spre a demonstra com­plicitatea lui Vlădoianu, arată cum a­­cesta a indicat lui Candiano văduvele bogate, cum l’a urmat, prin jurămint, și cum l’a încurajat chiar la crimă. Vlă­doianu n’a fost spectator, ci părtaş, a­­vea o sumă la sută din beneficiul cri­mei. Toate acestea constitue o azistenţă morală la crimă, fapt pedepsit de lege. Daloz zice că aceia cari vor introduce pe agentul principal intr’un loc pentru a comite o crimă, cari vor însoţi, vor mTM, vor ajuta pa făptuitor, sunt com­plici ai făptuitorului («De la complicité» vol. I). Or, ce a,făcut alta Vlădoianu ? Să vedem acum dacă Vlădoianu este responsabil sau nu. Nimenea nu se aș­tepta de­cit la un dazechilibrat, cînd colo comisia medicală ne-a scos douî i­­responsabilî. Legea spune că un copil pină la 8 ani e iresponsabil, insă intre virsta de 8 și 14 ani poate fi responsa­bil și pedepsit. De la 15 ani în sus sint pedepse pre­văzute. Articolul 57 din codul penal nu se deosebește de loc de art. 67 din codul francez. Cuvîntul «demence» e tradus prin «amintire de minte». Deci după lege trebue să fie cine­va in stare de complectă ruină morală ca să fie ires­ponsabil. Doctorii, nici unul n’a zis că Al. Candiano e dement, sau sufere de amintire de minte. Prin urmare după lege el e responsabil. Venind la chestia expertizei, d. pro­curor Stambulescu spune că medicina fiind o artă, ea nu e de­cit supusă i­­potezelor. • Poţi spune că un om a inebunit pen­tru că are un glonte în cap, dar nu poţi afirma că toţi cei cari vor avea un glonte in cap vor fi nebuni. Ce spun doctorii despre Vlădoianu? Iţi zic absolut sănătos, nu e epileptic sau isteric, este inteligent, dar ideaţiun­ea înaltă il lipseşte. Cum, la 15 ani să aibe ideaţiunea înaltă ? Se mai zice că V­lădoianu a fost sugestionat. Ştiinţa respinge teoria că cine­va poate fi hip­notizat şi decis a comite un fapt fără ca să vrea. Astea sunt taxate ca expe­rienţe de laborator. D. Stambulescu citează ce spune o autoritate franceză în materie de su­gestie ne: o persoană hipnotizată nu poate fi dusă la crimă, de­oare­ce are repul­­siune de asemenea fapte. E imposibil ca un hipnotizat să urmeze perfect pe hipnotizator. De alt­fel chiar doctorul Marinescu a răspuns că e imposibil ca Vlădoianu să fi fost hipnotizat de Can­diano. Dar se va zice că a fost sugestionat «a 1 atat de veille». Sugestiunea aceasta e cu putinţă faţă de o minte mai infe­rioară. Dar asta nu atrage iresponsabilitate. Cel mult circumstanţe atenuante Raportul medicilor conchide că Vlă­doianu sufere de diminuarea voinţei, de abulie, şi că trebue internat într’o casă de corecţie Dacă s’a înţeles o casă de corecţie penală, sunt şi e’n de acord. Dacă nu, să mi se dea voe să discut chestia abuliei.. Oratorul citeaza cezuri de abulie, lată unul: Un individ cere un pahar cu apă şi timp de două ore nu’l ia din mina servitorului; n’are voinţă. Aceasta e abulie. Vlădoianu are voinţă, el nu sufere de abulie. Dacă are voinţă mai slabă, cum am spus, nu înseamnă că e iresponsabil. Responsabilitatea lui Candiano Oratorul vine la partea a 11-a . Res­ponsabilitatea lui Candiano. Aci la juraţi Candiano spunea că nu ştia ce făcea cind a comis crima, in mo­mentul cind a fost prins insă a descris amănunţit cum a comis crima. Deci ştia perfect. Numai in timpul instrucţiei se iveşte la dinsul nebunia: Narvalul, etc. V’am arătat că a fost învăţat de cine­va să se prefacă nebun. Dar chiar dacă aceasta n’ar fi exact Candiano e destul de inteligent ca să știe singur cum să simuleze nebunia. Dar la urma urme! chiar dacă ar fi de­zechilibrat, ce-i cu asta ? Ciţi dezechi­libraţi nu există, care se cred genii, inventatori, şi ajung pină la bătrineţe pierzindu-şi averea spre a săvirşi in­venţia ? Aceştia dacă ar comite­­ ceva sint iresponsabili ? Trecînd la afirmaţia că Al. Candiano ar fi degenerat prin’ ereditate d. Stam­bulescu citează un pasagiu din Maud­­sley (Crime et folie pag. 255) din care rezultă că adesea un scop, o pasiune ur­mărită in timpul vieţei doboară influ­enţa tentaţiunilor, chiar dacă individul este degenerat prin ereditate. In ce priveşte afirmaţia că trauma­tismul a produs la Candiano o iritaţie a creerului, oratorul spune că glontele din capul lui Candiano s-a deplasat de mult, de 1—5 ani,—dovadă ca fenome­n, procuror Stambulescu i’a atribuit lui Candiano că suferă de insanitate morală. D. Stambulescu ci­tează un pasagiu din volumul lui Krafft Ebing (Folie morale) care arată că ma­niacii morali sunt slabi de spirit și răi intereselor lor proprii—ceea ce, zice o­­ratorul, numai la Candiano nu se vede, —că nu iau măsuri de prudenţă la co­miterea actelor criminale, etc. In alt loc Krafft Ebing spune că dacă mam­a mo­rală a provenit din educaţia rea a cri­minalului, atunci el aparţine unei case de corecţie. D. Delavrancea : Aţi sărit cite­va rîn­­durî, citiţi-te toate, şi citiţi şi partea de la sfirşit. D. Stambulescu (citeşte): «Cei sus­ceptibili de ameliorare aparţin spitalu­lui»... D. Delavrancea: Vă rog daţi’mi şi mie volumul. Vedeţi că citaţia se în­toarce contra d­v. ? Vreau să vă arăt că aţi sărit rindurî. D.­ Stambulescu (perplex): Cartea mea nu-mi aparţine de cit mie şi nu v’o dau. (Mirare în sală). D. Delavrancea: Las’ c’o luăm noi la librărie ! D. Stambulescu arată că dupăMauds­­ley cei atinşi de insanitate morală sint nesociabilî, izolaţi—Candiano insă şi-a luat un complice ; n’au simţul moral, adică sunt cinici—Candiano recunoaşte că a făcut o faptă rea şi a avut chiar remuşcare. Se spune că a fost lipsă de mobil şi că Al. Candiano nu e cu mintea în­treagă, de­oare­ce a găsit de cuviinţă să facă o crimă spre a achita o datorie de onoare. Cum datorie de onoare,—cînd el voia să fure bani, să achite ceva chelnerului din datorie, ca să poată chefui și pe­trece mai departe in mod destrăbălat? Asta e datorie de onoare ? Din toate astea rezultă că Al. Can­diano e perfect iresponsabil. O să-l de­claraţi responsabil? Atunci ce ne fa­cem cu dînsul? Legea prevede că me­­dicul-şef al ospiciului are dreptul să dea drumul unui pacient internat dacă gă­seşte de cuviinţă. N’a mai fost eliberat Candiano din osp­iciul de la Viena ca vindecat? Vedeţi ce a făcut! Vroiţi să-l avem în curind liber, ca să comită noui fapte ? Ce vă faceţi dacă intr’o zi con­siliul de familie —care are acest drept —găseşte bine să-l scoată din ospiciu ? sau sa’l interneze la Viena sau­ Paris de unde să reuşească a scăpa ? Nu cred, termină d. Stambulescu, să existe jurat care să’şi ia pe conştiinţă o asemenea hotărire. Juraţii să judece bărbăteşte, să nu facă sentimentalism fals, va fi înţeles. Fie­care după cum merită. O pedeapsă dată lui Al. Can­diano, nu se poate restrioge asupra me­moriei eroului general Candiano Po­­pescu. Preşedintele: Apărarea are cuvintul. D. proc. Stambulescu işi aminteşte că a uitat si mai spună ceva. D-sa citează cazul celebrului asasin Vacher pe care justiţia franceză l-a condamnat şi exe­cutat ca responsabil, de­şi prezenta smiptome de maladie morală asemănă­toare cu ale lui Candiano. _ Nebunia lui Candiano Acum trei zile, zice oratorul, am fost să-l văd la penitenciar pe Candiano. Mărturisesc că nu m’aş mai fi dus a doua oară să-l văd. M’a primit pe mine ca apărător, cu aeroplanele lui, cu cal­culele lui asupra Narvalului, cu blocuri întregi de planuri. Aşi fi voit să-l vedeţi in postura de atunci, pe el marele om, fiarele descoperitor! Preşedintele nu-l lăsa să continue ori de cite ori începea s’o ia pe calea divagnfiunilor, şi’l în­drepta mereu pe cale bună. Dacă nar fi lăsat, s’ar fi văzut bine cu ce exaltat aveţi a face, cu ce nebun. Ministerul public a afirmat că acum 3 luni a venit cine­va la Candiano şi ia sfătuit să se prefacă nebun. Oare din atitudinea lui la juraţi ce reieşea ? Mulţi nebuni răspund foarte cuminte la întrebări mici, separate. Candiano a fost întrebat tot aşa şi a dat multe răspunsuri fericite. Dar acele răspun­suri cari arată stigmatul nebuniei sale? De pildă , Christos stă ca o barză, că religia osmană e cea mai bună, că vrea să devie stăpinul mărilor, că are­­ experienţă cît trei genera­ţiunî etc. As­tea dovedesc inteligenţă, raţiune ? D. Cernescu arată că răspunsuri şi real nebuneşti a dat Candiano la in­strucţie şi face citaţii’ni din dosar S’a mai văzut criminal care, cite­va minute după crimă, prins, să facă chiar in localul secţiei o poezie în care să descrie ceea­ ce a simţit cind a comis asasinatul ? Totuşi Candiano a făcut-o Cu judecătorul de instrucţie Candi­ano a fost per tu. Venea, intra în ca­binetul grefierului, comanda cite­va pa­hare cu coniac şi după ce le bea, dor­mea pe canapea 2—3 ceasuri. Asta făcut pe d. Virgil Alexandrescu să­­ ia drept un detracat şi azi nu ştim ce ar fi zis, dacă secretul profesional nu l’ar fi oprit. Atitudinea judelui de instrucţie S’au mai văzut criminali cari in in­chisoare să-și facă singuri cazierul ju­diciarDar din cele petrecute in fața Cultei rezultă că Al. Candiano nu nu­mai’ că nu s’a prefăcut nebun, dar s a silit din contră să facă—conform sfatu­lui d-lui Virgil Alexandrescu—pe sana 10SSi­ unde a ajuns ? D. Cernescu ci­tează pasagii din răspunsurile absolut incoher­ente ale lui C.adi.a» I«»te a instrucție, a treia z. după comiterea crimei, cînd deci nu fuse­se.inca^°“' tact cu nimeni și nu primise nici sfat ca să simuleze nebunia. (Incoherenta acestor răspunsuri pro­voacă uimire* și ilaritate în tot audito-Aceste răspunsuri, urm­ează d. Cer­nescu, n’au fost arătate de instrucţie comisiei medicale. Asta e de remarcat si e foarte suspect. Parchetul spunea că cuvintul Narval a fost spus de Can­diano abia in faţa juraţilor, pentru a simula nebunia. Nu este adevarat. Oratorul arată ca despre Narval Candiano a vorbit la instructe dinai a doua zi după ce a fost arestat. Giteaza oasa°riile respective din dosar. Narvalul este "după Candiano, secretul afacerei, SĂI', dusL. „tai, pentru construirea vaporului ca sa ia in stapi­nire «Marele aquariu al naturei». Cum a comis Candiano crima . Ca premeditare ? Nu ştiţi d­v. ca la asa­sin ordinar, de obiceiu, fixeaza anumite persoane pe cari îşî l’1'0?11'6 . moare, că iau măsuri cautind afle conformaţia casei, etc.? Or, Candiano, acest nebun de legat, a pus, la intim­­plare, şapte nume in carnetul sau si a pornit să omoare pe ori­care din per­­soane i-ar fi eşit inainte, făr» sa cu­noască conformaţia intenoaia a­­ase , fără sa ia măsuri ca să poata fugi. El nu s’a dus la d-na Bilciuresci care avea mai mulţi bani, sau la d-na Curtoff «marchiza», pe care o insei­­ses in carnet cu 2000 lei, nu, ci mtilneste în drum pe Iulia Iarcu. Daca a­­­s conştient, dacă cu mintea sănatoasa se ducea sa fure bani, atunci Rebaia, ca ori­ce asasin, să se fi interesat daca I­lia Iarcu are bani. Ministerul public nu vrea să spue ce s’a petrecut intre Can­diano şi Iulia Iarcu cind sau întilnit pita p­alea­­ ic toi iaf» • Auziţi, oameni buni: Candiano a î - Lebal-o: «Cum stai cu punga ?» «N am parale, i-a răspuns Iulia Iarcu. Altă dată am avut. Acum am ajuns sa a­­costez bărbaţi pe stradă». Va să zică ştia, din contră, că victima nU avea bani şi totuşi s’a dus s’o ucidă, gradul lui a fost’fix. In casă nu-î mai pune nici o întrebare despre bani, când Iulia Iarcu ii spune să Închidă ferestrele, Cand­ano nu vrea. Le lasă deschise cu riscul de a se auzi de afară zgomotul eventual. Cînd e prins, Candiano spune la aceiași oameni, ba că a operat un porumbel, ba că s’a împedecat de cadavrul Iuliei Iarcu si s'a umplut cu singe pe mum, de­oare­ce ar fi venit fuga sus, atras de zgomotul auzit pe cind trecea pe strada. Apoi toate astea sunt fapte de cumu­nat constient, sau fapte de nebun . D Cernescu ia in discuţie argumen­tele­ invocate de ministerul public con­tra r­aportului comisiunei medicale. Au­ziţi, d-lor, părerea tuturor membrilor comisiunei medicale, afara de dom, p­­­rerea întregului consiliu sanitar, par­erea celor nouă medici cari au consiliat fa­milia lui Candiano să-l interneze inti un ospiciu, nu e luată în­ considere fi Părerea unor oameni că d­in puțiu si Obreni, Demosthene, oameni cari au urcat­­ profesia lor culmea, este ca Al. Candiano e nebun, iresponsabil , si trebue internat într’o casă de nebuni si noi să nu­­ credem? D-rul Codreanu i’a găsit într’un acces de epilepsie lai­­vată si îi descria convulsiunile , noi să nu primim spusa d-rului Co­­dreanu ? Dar d-rul Rimniceanu ? Und l’a văzut pe Candiano l’a podidit plinsul. S’a prefăcut? Nu. Erau lacrimile unui om care vorbea din toată sinceritatea inim­ei. «E al meu, aproape eu l’am crescut» zicea dînsul. E un degenerat Candiano, un iresponsabil. Să nu­­ credem? Dar d­lul Stamatin ? D. procuror Stambulescu. Trebuia familia să’l îngrijească din vreme ! D. Cernescu. Și pentru că nu s’a făcut aceasta, să nimereţî pe Candiano la ocnă ? Frumoasă logică! Nouă ni se pare că’î destul atita durere, atitea la­crimi pentru mama sa. Apărarea nu cere libertatea lui Candiano. Nu, ea cere, împreună cu comisia medicală, internarea lui pe viaţă într’un spital de nebuni.­­ Dar opinia minoritarei medicale ? Nici cu ea n’ajunge Candiano la ocnă, căci e numai parţial responsabil, dec pa jumătate nebun. Unde mai luăm in consideraţie fap­tul că parchetul n’a pus la dispoziţia medicilor toate actele instrucţiei ? Puteţi oare să spuneţi, d-lor juraţi, ca Al. Candiano e sănătos? Acest om care e un degenerat, un alcoolic, un detracat, ca­re a încercat să ucidă pe mama si, pe servitori, care s’a împuşcat de două ori fără nici un motiv, care a plecat in Congo, acest om­, puteţi afirma, d-lor juraţi, fără nici o îndoială, că e deplin sănătos? Cine e acela care poate spune că nici­odată nu va fi împins pe calea nebu­niei, că miine cumpăna judecăfei nu-i va fi zdruncinată ? Aşi vrea să-l văd ! Şi dacă, d-lor juraţi, un gram de în­doială se iveşte in conştiinţa d­v. atunci cum veţi zice : da, Candiano e sănătos ? Gandiano­ este conştient, zice acuzarea, probă scrisorile lui, ireproşabile ca lo­gică şi stil. D. Cernescu înşiră diverse cazuri de bolnavi intelectuali cari, prin memoria lor extraordinară şi unele calităţi intelectuale surprinzătoare, par a fi nişte inteligenţe superioare. In rea­litate medicii alienişt! celebrii au clasat aceste cazuri în rindul nebunilor! Şi să venim noi azi, cînd vedem a­­titea taine ale naturei, noi simpli oa­meni, să spunem cu conştiinţa împăcată că Al. Candiano e sănătos? Oratorul termină făcind un apel la conştiinţa juraţilor ca să nu păteze nu­mele aceluia căruia ţara ii datorează recunoştinţă. Să se dea verdictul cu se­veritate, să se pedepsească pe fie­care după faptele lui—dar numai după cele făcute cu mintea întreagă.­­Admirabila pledoarie, plină de elo­­cinţă, a d-lui Cernescu, a fermecat în­treaga sală timp de o oră şi mai bine. Ultimele cuvinte, mai cu seamă, au produs o mare impresiune în auditor, întreaga pledoarie a creeat o atmosferă foarte favorabilă acuzatului). La orele 8 şedinţa se suspendă pină la orele 9, cind vor continua avocaţi apărărei. Şedinţa de noapte înainte de­­şedinţă Aceeaşi înghesuială ca şi două seară. Chiar şi juraţii pătrund cu greu printre cordoanele de soldaţi. Pledoaria d-lui Delavrancea E important, zice d. Delavrancea, faptul că din capul locului, la începutul instruirea afacerei, fără nici o interven­ţie, judecătorul de instrucţie a făcut apel la psichiatii. Deci problema se pre­zintă de la început ca foarte grea. Nu voesc să speculez asupra senti­mentelor d-lor juraţi, de­şi aşi fi in drept, ca apărare, căci juraţii tocmai de aceea sint, ca să judece nu numai cu condica, cu logica rece, ci şi cu ini­ma. In contra noastră s’au ridicat şi răspunsurile in aparenţă raţionale ale lui Candiano, dar numai răspunsurile scurte, şi talentul primului procuror, şi talentul şi spiritul analitic al d-lui Panti, şi par­tea civilă, cari au epuizat par­că toate răspunsurile, prevăzând cele ce vom spune noi. Ministerul public a spus că Al. Can­diano e un detracat. Dar de cind mi­nisterul public se însărcinează a pleda pentru circumstanţe atenuante intr’o crimă? Aceasta cade în favoarea şi nu in defavoarea acuzatului, dar denotă şi o şovăire la ministerul public. De ce d. Panu, care e un om extra­ordinar de cult, un evoluţionist, s’a fe­rit să discute şi părerea doctorilor, şi a celor cari s’au pronunţat pentru com­plecta iresponsabilitate şi a celor cari s’au­ pronunţat numai pentru jumătate de iresponsabilitate ? Lobii frontali, a spus d. dr. Mari­nescu, e­tera ignora. Dar cine poate spune că toate funcţiunile cerebrale, toate centrele nervoase, toate zonele ce­rebrale sunt cunoscute ? Cercetările psi­­chiatrilor au dovedit că lobii frontali sunt centrul intelectului superior. Ei bine, lobii frontali ai lui Candiano au fost străbătuţi de glonte. Fapt esenţial este că atit majoritatea cit şi minoritatea comisiunei medicale e de acord că există la Candiano o stare de insanitate, de imbecilitate mo­rală. Toată chestiunea este în jurul lo­bilor frontali. Minoritatea s’a bazat pe o şcoală care gradează responsabilitatea, dar condica noastră penală neprevăzînd responsabilitatea parţială, judecătorul de instrucţie nu trebuia să intercaleze, intre iresponsabilitate şi responsabilitate, responsabilitatea parţială şi să pună pe medici să răspundă la trei şi nu la două întrebări. Am întrebat pe d. dr. Nanu dacă res­ponsabilitatea parţială atrage ocna sau spitalul. D. preşedinte a interzis răs­punsul. Dar în particular d. dr. Nanu mi-a spus că prin responsabilitatea par­ţială înţelege spitalul. Toţi doctorii sunt de aceiaşi părere, e chestie numai de grade, de detalii, controversate încă. In fond toți doctorii sunt de acord, crini­­i­ nele epileptice au încetat de atunci la avut loc la traducerea art. 57. Acest ar­­­ticol prin urmare este interpretat ast dinsul. Deci nu se poate pretinde că glontele se află într’o regiune pericu­loasă, fel, ori cineva e responsabil, ori irespon­sabil. Pe jumătate responsabil nu admite legea rominească. Spre a arăta mentalitatea lui Can­diano Popescu, oratorul spune că din toată atitudinea lui în faţa Curiei re­zultă că el nu are controlul, stăpînirea ideaţiunei superioare. S’au mai văzut acuzaţi cari să fie atit de intimi cu pre­şedintele, să răspundă cu metafore şi figuri, sâ se adreseze în faţa juraţilor către VlădoianU ameninţindu-l că-l o­­moară—de­şi ştia că asta e in defavoa­rea lui ? S’au mai văzut asemenea in­divizi cari să-şi exhibe nagalomania cu atitaseninătate ? A

Next