Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)

1902-01-24 / nr. 4485

V" i FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In țară . . . 30 leî 15 leî 8 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 13 c 10 bani in toată tara 15 străinătate Un număr vechiu 20 bani. Joi 24 Ianuarie 2002 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE - —■ 1 ♦!!♦:!----­ANUNCIURT Linia pagina IV . . . 0,50 leo r­ at-ff** ki■ o » » ' *? * /$*’? V‘.\ • el^OLIRILE ZIARtfUuV ban actele sale reacționare compromite par­tidul și liberalizmul. Ori cit d. Sturdza se va supăra, ori cit își va face singe rău­, eu îmi voiu face datoria să-î aduc înainte oglinda faptelor sale arbitrare și anti­­liberale. ________ C. M. 11 -1^StraSa skrîhna*,U- 11 ■­­. . MOUA EEC® -A ŢUICEI Cartelul liberalo-mandist şi legea ţuicei.—Statul spoliator.­­Principiul legei d-lui Carp.—Cum s’a aplicat legea ?.— Alcoolul din grine şi alcoolul din producte.—Igiena şi ţuica.—Liga anti-alcoolică şi legea ţuicei Sint in mintea tuturor încă ororile comise sub guvernul d-luî Carp, cu pri­lejul aplicare! legei ţurcei. Nemulţumi­rile s’au manifestat atunci in toată ţara, dar d. Carp a rămas implacabil. S’au torturat, s’au ucis ţărani, şi legea s’a a­­plicat. Dar astă­zî ?... Astă­zi, ni se spune că d. Carp va da tot concursul cumna­tului său şi că nu va combate noua lege a d lui D. Sturdza, care, după cum se ştie contrazice cu desăvîrşire pe a sa. D. Carp ar susţine că in anul acesta nu se vor face prune şi că ast­fel iî con­vine Statului mai bine taxa pe hectar, iar la momentul oportun impozitul se va putea modifica. Aceasta ar fi şi explicaţia tăcerea „Epocei". Dacă această ştire, ce ni se aduce, se va confirma, şi dacă, in hatirul cartelu­lui liberalo-mandist, d. Carp va dispreţui singele ţăranilor sacrificaţi pentru legea d-sale, atunci nu ştim care e termenul potrivit pentru a califica atitudinea a­­cestui om de stat. In ori­ce caz legiuitorul nu se poate conduce nici după capriciile sale, nici de ale anotimpurilor. Statul nu-î un că­mătar, pentru ca să adopte o atitudine spoliatoare. Statul nu poate spune: anul acesta voi­ încasa după grad, căci s’a făcut țuică multă ; sau: voiț pune taxa pe hectar, pentru că se prevede o re­coltă slabă. Dar să recunoaştem Cezarului ce-i al Cezarului ! Să recunoaştem că principiul regei d-luî Carp e bun, atit din punct de vedere fiscal cit şi igienic. Taxa pe hectar e nedreaptă, căci ea se percepe de la producător, fie că s’ar produce sau nu prune. Şi se ştie—statisticile o dovedesc—că din şapte ani numai trei sint buni întru cit priveşte recolta prunelor, iar patru răi. Taxa pe grad insă, se percepe numai pe o materie reală. Ea e absolut justă, nu privilegiază pe nimeni, şi nu poate fi percepută de cit pentru ceea ce s’a produs intr’adevăr. Alcoolul, care e materia cea mai im­­posabilă, trebue impus în mod uniform, fie că ar proveni din grine—spirt—, fie să ar proveni din prune—țuică; acesta e principiul legei d-luî Carp. De asemeni măsurile igienice trebue luate de­ o-potrivă atît pentru băuturile alcoolice din grine cit și pentru cele din fructe. f Principiile d-luî Carp, repetăm, sint bune, dar acestea—căci e un dar...—i-au fost inspirate. Numai aplicarea e origi­nală. D. Carp a tradus aceste principii excelente ast­fel in lege, în cit a sculat toată țara împotriva sa. * Se ştie, că spirtul din urine plăteşte 10 bani de grad. Dacă am aplica prin­cipiul procentualităţeî alcoolice şi la ţuică, s’ar putea face următoarea socoteală. Şase sute de pruni produc, după cum spune chiar expunerea de motive a legei d-luî Sturdza, 180 decalitri de țuică. Socotind o tărie medie de 25 la sută, căpătăm 450 litrurî alcool absolut, cite 10 bani gradul, face 45 leî. Vrea să zică, dacă alcoolul produs de un hectar de prune, s’ar fi scos din grine, ar fi plă­tit dări către stat 45 leî, pentru că a fost scos din prune plătește numai 20 lei ! După legea d-luî Carp, care prevedea numai 5 bani de grad pentru ţuică, s’a perceput anul trecut şase milioane şi ceva, in loc de 600 mii lei, cit se încasa înna­­inte cu taxa de 10 leî pe hectar. Cu o asemenea lege le-ar conveni mai bine spirlariior să destile alcoolul din ţuică de cit să-l mai fabrice din grine!— ne spunea un fabricant de spirt. * Nici vorbă, că legea d-luî Carp a avut multe inconveniente, creînd o si­tuaţie apăsătoare mai cu seamă pentru micul producător. Toate aceste noi le-am denunţat şi le-am criticat la timp , dar nu era nevoe de a se vărsa baza cu copii cu tot, după cum spune un pro­verb german. In loc ca aceste taxe să se perceapă de la producător, se puteau percepe ca şi accizul, la intrarea în comunele ur­bane şi rurale. De alt­fel această idee a fost dată de d. dr. A. Urbeanu încă de acum doi ani, cînd d-sa a propus re­înfiinţarea taxei pe grad. Şi dacă n’a ţinut seamă de dinsa d. Carp, putea s’o bage în seamă d. Sturdza. Acest mod de percepere de sigur că ar fi dat loc la contrabande multiple, dar in orî-ce caz ar fi adus statului mult mai mult de cit 20 lei pe hectar şi n’ar fi fost jignitor ca sistemul d-lui Carp. Şi pentru că suntem la partea fiscală a chestiunei, amintim că cu prilejul dis­cuţiei legei d-lui Carp, deputaţii ţuicari au exclamat, că preferă să se urce de trei ori taxa pe hectar, de­cit să se reînfiin­ţeze taxa pe grad. E bine de remarcat că ţuicarii singuri au cerut să li se urce la 30 lei taxa pe cind “. Sturdza a fi­­xat-o numai la 20. Noi credem, că s’ar fi putut pune foarte bine, şi fără a jigni pe nimeni, cel puţin 30 lei taxa pe hectar pentru livezile în­tinse, iar in schimb se puteau erla cu totul micii proprietari, cari au­ pruni plan­taţi pe ripe etc. Guvernul ne putea scuti de meschi­năria cu optimile de hectar, de care face atita caz în lege.* De asemenea e de remarcat faptul că in legea d-lui Sturdza nu e nici un singur articol relativ la îmbunătăţirea calităţei ţuicei. Nici direcţia serviciului sanitar, nici savantul academician azi ministru de interne, nici liga anti-alcoo­­lică, nici medicii, nimeni absolut nu se interesează de această gravă chestie. E trist că sintem­’ o ţară in care se vorbeşte mult şi se face puţin. S’a ţinut anul trecut un congres anti­­alcoolic, s’au trimes delegaţi la Viena, d. Aurelian a scris şi a vorbit în ne­numărate rindurî despre pericolul al­­coolizmuluî, d. Carp­idem, etc. etc. Şi astăzi cind e vorba de a pune teoriile in practică toată lumea tace şi nimeni nu se arată surprins că in noua lege a ţuicei nu se găseşte nici un cuvint re­lativ la igienă. Atit de­o­cam­dată. R. Liberalizmul liberal D. Sturdza, ca răspuns la cererea mea de a’mî comunica actele relative la oprirea depeşilor adresate ziarelor „ Universul“ şi „Adevărul“, a crezut de cuviinţă să răspundă că e gata a’mî da răspuns la o interpelare pe care n'o anunţasem încă, ia mai mult chiar, d-sa se declarase gata să vorbească, şi atunci cînd n'aşî adresa ni-,î o interpelare. Erî preşedintele Camerei mi-a fă­cut cunoscut că guvernul îi pune în vedere că nu-mî poate comunica de­­peşile confiscate fiind­că nu le mai are ci le-a restituit prezentatorilor. Guvernul crede că cu acest chip îmi va pune căluş la gură, că nu voi mai putea protesta contra acestui act de reacţionarism care n'are nici meritul de a fi inteligent. Se înşală amar şi d. Sturdza şi miniştrii săî. Voiu vorbi şi dacă nu voiu avea toate depeşile, cîte­va însă vor fi de ajuns ca să demonstrez Camerei și părem că avem de a face cu un guvern care prin Din fuga conceiului Teorii anti-civile S’a găsit la Galaţi un don şef de gar­nizoană care să considere prelegeri des­pre electricitate cu ceva subversiv! Şi cu toate astea trăim în secolul aburului şi electricităţii! In adevăr d. maior Boerescu de la Ga­laţi a promis concursul său­ şcoalei de adulţi din localitate şi a anunţat cîte­va relegeri despre electricitate. Imediat don şef de garnizoană respec­tiv a dat orden să nu cum­va să vorbească despre electricitate domnul maior şi mai ales să nu vorbească de loc pentru civilii ăia de adulţi, căci e lucru.. subversiv. Această pornire contra electricităţii şi a şcoalelor de adulţi dovedeşte că don şef respectiv de la Galaţi nu este tocmai luminat... cu electricitate. Asemenea porniri nu sunt numai anti­­civile, ci mai ales anti-civilizate . Pap audiţia de seara Ciaiuri semnificative Acţiunea d-lui Pallade începe a se desemna. De îndată ce-a părăsit ministerul, de bolnav ce era d-sa s’a pus pe ţinut dese consfătuiri po­litice. Samovarul sfîrte în casa d-lui Pallade şi în jurul samovarului for­fotesc planurile de lupte intestine, intrigile, combinaţiile măestrite. De-abia plecase d. Pallade din guvern că noi ne-ara şi întrebat — ştiind bine că „boala“ era un pre­text — cu cine va merge d-sa, pe lingă ce clică se va alătura, sau ce curent nou va încerca să provoace ? Nu mai încăpea îndoială că d. Pal­lade se despărţise de portofoliu ne­mulţumit. Şi iată că s’a şi văzut firul con­ducător al politicei fostului ministru de finanţe. D-sa, după însăşi spusele Voinţei, se face campionul bătrîni­­lor împotriva tinerilor, apărătorul in­tereselor celor cu poziţie cîştigată împotriva celor ce vor să-şi cîştige o poziţie în partidul liberal. D. Pallade e unul din cei ce s-au alarmat de pretenţiile şi acţiunea ti­nerilor, prin urmare d-sa vrea să pozeze în aripa dreaptă a partidului, în partizan al „vechilor cadre glo­rioase“, în conservator ca să zicem ast­fel. Nu mai încape îndoială deci că spiritul vechiu intră în luptă cu spi­ritul nou, că nici la liberali „asimi­larea“ elementelor diverse ca natură, provenienţă şi tendinţă nu e posi­bilă. Samovarul d-lui Pallade are dar de scop destilarea vechiului ele­ment, purificarea lui de ori­ce ame­stec străin şi servirea unui lichid care să fie pe cît se poate curăţit de ori­ce umbră de culoare roşie, de­mocratică. Nu e timpul şi locul să spunem ce credem despre atitudinea d-sale, dacă ne place sau ne displace. De­­o­cam­dată constatăm un fapt. In de­finitiv am putea spune ca mai curînd ne place în sensul că limpezirea u­­nei situaţiei, definirea unei politici, caracterizarea atitudinea unei persoa­ne e în­tot­dea­una un bine, chiar dacă nu convine unora. Unul din marile neajunsuri ale po­liticei romîneşti a fost şi este lipsa de hotar între partide şi grupări, lipsa ori­cărei caracterizări france în­tre idei şi oameni. De aci compromisuri, împerecheri caraghioase, minciună, ipocrizie, ba­bilonie desăvîrşită. Conglomeratul conservator com­pus din conservatori de baştină, din ju­nimişti, din transfugi liberali, din ra­dicali şi din socialişti,—conglomera­tul conservator s’a desfăcut în ele­mentele lui prime, absolut incompa­tibile între ele, neasimilabile. Aceeaşi soartă va avea-o şi conglomeratul liberal foarte împestriţat şi el de la o vreme încoace. Posesiunea putereî, punînd în ac­ţiune interese, pasiuni şi ambiţii con­trarii, lucrează ca un disolvant e­­nergic. Conservatorii au experimen­tat lucrul; acum îl experimentează liberalii. Samovarul d-luî Pallade va opera deci ca un alambic, el va distila mereu despărţind elementele prime şi grupîndu-Ie din nou după afinităţi şi interese. Mai mult. Credem că partidul li­beral va urma în mod fatal calea celui conservator. Adică, după o tre­cere oare­care de timp, vom avea de înregistrat şi la cel d’intrin două partide, fie­care întitulîndu-se „ade­vărat“, şi fie­care cu şeful lui, plus o serie de Robinsoni, de insulari, de suflete stinghere şi rătăcite ce nu-şi vor putea găsi nicăeri loc şi astîm­­păr. E fatal. Unii nu pot renunţa de bună voe la o situaţie de mult cîş­tigată, pe alţii nu-i va lăsa în pace setea ambiţiei, pe alţii îi va răscoli mereu virusul democratic, radical­­mente nevindecabil cînd a reuşit să prindă rădăcini în suflete bune şi curate — şi sînt de astea printre li­berali, astăzi. Povestea celor două partide de guvernămînt, venind cu rîndul la putere, compacte, unite şi omogene, e o poveste absurdă, cel puţin în zilele noastre. Craiurile d-lui Pallade ne dau dovada acestei absurdităţi, ele sunt semnificative pe cit se poate. I. Teodorescu După cum se ştie, la biblioteca fun­­daţiuneî, afară de sala cea mare mai sint 3' săli­ mici de lectură prelungite în aripa de pe strada Clemenţei. Nimic mai uşor şi mai bine de­cît să se destineze cea din urmă sală care n’are mai mult de cît 15 locuri, persoanelor străine de lumea studenţească şi care ar fi cerut permisiu­nea timporală de a frequenta bi­blioteca. Fericiţi vor fi aceia cari s’ar grăbi a fi cei 15 d’întîî—restul se vor întoarce cu cuvintul portarului: „Poftiţi mîine, lo­curile s’au­ complectat“. Ce va pierde marele interes al stu­denţilor, prin 15 locuri acordate la per­soane străine, cînd cei d’Intiiu dispun de 160 locuri? Prin aceasta insă s’ar dat accesul şi la cîte-va persoane folositoare societăţeî şi cari nu merită rigoarea unei asemenea excluderi. Din public POŞTA MICA D-luî Zilnic cititor, Ploeştî. — ij Zidurile chine­zeşti se­­referă la faptul cînd’o ţară caută a intra în cît ma! puţine relaţiunî cu străinătatea. 2. Societatea Olimpică este o societate grecească culturală, un fel de Ateneu, Academia romina, Liga culturală etc., etc. Cititor regulat, Iaşi. — Drumul pînă la Hanovra costă circa 90 lei Unul elev liceul Craiova.—Opera „Cei trei muş­chetari“ se poate găsi în ori­ce librărie mare din Bucureşti. Colecţia Caiman Levy, în două volume, costă 2 lei 50 ambele. JET. Wein. Ploeşti­ — Afacerea misterioasă cu dama care auzea ţipete de copil, s’a luminat. Dama era isterică, avea halucinaţii auditive. Poate de aceea nu s’a mai pus prin ziare că nu prezenta nici un interes deosebit. D-luî S. M. F., Constanţa,­­1) Cursuri populare de agricultură adaptate după­ solul şi obiceiurile ţăreî noastre, ştim că sunt ale d-lui V. S. Moga, şi ale d-lui profesor D. Major. Dacă aveţi necesitate de tratate romîneşti mai speciale pentru agricultura so­lului nostru, puteţi consulta lucrările d-luî Nico­­leanu, distinsul agronom şi director al serviciului a­­griculturii din ministerul de domenii. 21 Că veţi de­veni un bun agricultor citind aceste cărţi, nu se ştie. Se cere să faceţi încă studii speciale practice, etc. D-lui A.D.Ier., Ploeşti. ( 1) Este posibil, cerînd înainte de 1 Mai, autorizaţiunea cuvenită d-lui mi­nistru al instrucţiune!, 7) Poate vorbiţi de cele 15 piese de teatru didactice al d lui Th. D. Speranţă V D-lui diplomat, Loco.— Pentru dv. nu există altă cale, de­cît să vă confor­maţî deciziunea consiliului permanent al instrucţiune?, care prevede în ce mod un diplomat al şcoalei de comerţ gradul al II-lea poate depune examenul de echivalenţă cu bacalau­reatul, spre a putea urma cursurile universitare. D-lui Zweifel, Iaşi.— La Paris nu avem cunoştinţă de cum se petrec lucrurile în cazul dv. Pentru ţara noastră, vedeţi răspunsul de mai sus, adresat unui domn care e în aceeași situație. 41 l­"JSăg v POSTA REDACŢIEI Biblioteca fundaţiei Carol­y D-luî redactor al ziarului „Adeveriţi“ Loco Biblioteca fundaţiunei universitare Ca­­rol I, a luat o măsură care e cu de­săvîrşire opusă scopului acestei in­­stituţiunî. Sub cuvint că această bibliotecă e înfiinţată pentru studenţi s’a interzis intrarea orî-căreî alte persoane ce n’are această calitate. Ori, deşi această bi­­bliotecă e creată pentru studenţi, nu e mai puţin adevărat că e un focar de cultură. In această bibliotecă se găsesc cărţile cele ii­aî noi, ce nu se găsesc la Academie, sau la biblioteca statului pe care ministerul a găsit de cuviinţă s’o închidă pentru a­­ne da această inca­lificabilă situaţie ca în Capitala Romînieî să n’avem nici o bibliotecă publică— cum ex­stă de alt­fel la Iaşi şi la Galaţi. Şi ca să precizăm cit e de detestabilă măsura luată la biblioteca fundaţiunei, să ne închipuim un doctor, un profesor, un publicist şi ori­ce om cult, care la un moment dat are nevoe de o lucrare. Ştiind că un particular o posedă şi-ar cere voe şi de sigur că nu i s’ar refuza un scaun şi un loc la masă spre a o răsfoi. E oare de admis ca să nu poată consulta această lucrare cind ea se­­gă­seşte într’o bibliotecă înfiinţată tocmai în scopul de a favoriza cultura? S’a invocat ca scuză, faptul că veneau prea multe persoane cari nu erau stu­denţi şi le ocupau locurile. Ei şi? Nu se mai poate găsi altă soluţiune care să împace interesele şi ale unora şi ale altora? CARNETUL MEU Grozăviile judiciare Apropos de descoperirea nevinovăţie lui Gheorghe Buzea, condamnat ca autor al crimei din Calvini, descoperire datorită unei simple întîmplări, ziarele nu vor lipsi să ne vorbească iarăşi de „erorile judiciare“. E cu desăvîrşire greşit a a­­plica aceste cuvinte cazurilor care se în­­tîmplă la noi. O eroare judiciară e una şi ceea ce s’a întîmplat cu Gheorghe Bu­zea— şi cu cîţî ca dînsul ! — e alta. Aci nu mai poate fi vorba de o greşeală de apreciare a justiţiei, de nişte împrejurări curioase care au făcut ca desvinovăţirea inculpatului să pară r­efundată, de coin­cidenţe stranii care au agravat pe ne­drept situaţia unui nevinovat, etc. cum se întâmplă în­deobşte cu erorile judiciare din ţările civilizate. Aci e vorba de o crimă comisă de cei puşi să cerceteze vinovăţia inculpatului, prin urmare e vorba de o grozăvie a jus­tiţiei nu de „o eroare judiciară“. Dacă Gheorghe Buzea n’ar fi fost bătut, tortu­rat moraliceşte şi fiziceşte ca să mărtu­risească o crimă de care nu era vinovat, el nu putea fi condamnat. Aşa­dar să nu ne amăgim cu vorbe de­şarte sau mai bine să nu ne lăsăm a fi amăgiţi de cei interesaţi în cauză. Nu s’a comis cu Gheorghe Buzea o eroare ci o crimă judiciară. Nu din greşală a fost el condamnat, fie că aparenţele îl învi­­nuiau fie că n’a ştiut cum să se apere, ci a fost condamnat fiind­că a fost silit să mărturisească o crimă pe care n’o făp­tuise din cauza torturilor la cari i-au supus ca nişte barbari şi ca nişte mizera­bili cei plătiţi şi chemaţi să descopere adevărul. Nenorocitul va fi pus în libertate după cinci ani de osîndă nedreaptă, oribilă, în stare de complectă idiotizare. Dar cine va plăti oroarea comisă ? N’ar fi oare timp să se dea măcar o singură dată o teribilă lecţie barbarilor cruzi şi fără de suflet ? N’ar fi drept ca locul lui Gheorghe Bu­zea să-l ia cei ce au trimis la închisoare pe un nevinovat? I. T. CHESTIA­ ZILEI Monopolul zahărului Conu Mitiţă fabrică zahăr, dar regretă că fără d. Pallade în guvern va obţine cantităţi mai mici! POLITICĂ EXTERNA Din Austria Am relatat la timp asupra tratativelor dintre guvernul austriac şi cehii pe de o parte şi germanii pe de alta, cu privire la instituirea unei universităţi cehe în Moravia. Am arătat că de la această cestiune se aştepta izbucnirea unui grav conflict. Telegramele sosite au arătat că părerea aceasta era greşită- Chestiunea s’a discutat în comisiunea budgetară a Reichsratului şi conflictul n’a izbucnit. Aceasta se datoreşte şi faptului că ministrul instrucţiuneî publice, d-rul Haitei, a ştiut să vorbească ast­fel in cît să nu se angajeze faţă cu nici un partid. «Guvernul, a zis ministrul, e gata să dea satisfacţie atit dorinţelor cehilor pentru crearea unei universităţi cehe, cît şi acelora ale germanilor pentru crearea unei universităţi germane în Moravia. Totuşi în acest moment, nu s’ar găsi nici corpul profesoral, nici mai ales banii necesari pentru a realiza această întreprindere. Aşteptînd un timp mai favorabil guvernul poate afirma că nu se gindeşte să creieze în Moravia o singură universitate pentru cele două naţionalităţi, ci cite o universitate pentru fie­care din ele, că in tot cazul aceasta nu se poate face fără o înţelegere prealabilă intre cehi şi germani. Cehii se declară satisfăcuţi fiind­că pentru prima dată guvernul a recunos­­cut necesitatea unei universităţi cehe in Moravia. Germanii iarăşi se cred la adăpostul orî­căreî surprinderi fiind­că această universitate nu s’ar putea crea de cît de acord cu dinşii. Ast­fel şi germanii şi cehii sînt satisfăcuţi, iar guvernul a obţinut votul lor fără ca realmente să le fi dat ceva. Din Serbia — Guvernul rus a informat autori­tăţile sirbe că în viitor tinerii sîrbî vor fi admişi ca elevi la şcoalele militare ruse. — In Senatul sîrb s’a dat citire u­­nei scrisori a ministrului Rusiei Ciari­­koff, prin care i se transmit înaltele mulţumiri ale ţarului pentru felicitările ce i le-a adresat Senatul cu ocazia o­­nomasticei sale. — Răspunsul ministrului de comerţ Milovanovici, la interpelarea asupra ta­rifului vamal german, a produs in Ser­bia mare satisfacţie. S’a remarcat mai ales pasagiul, care n’a fost transmis de biurourile telegrafice oficiale şi in care ministrul a declarat că guvernul se si­leşte înainte de toate de a se libera de dependenţa economică de Austro-Un­garieî, servindu-se de drumul Salonicu­lui şi mai ales al Dunărei. «Am tratat deja — a zis d. Milova­novici—cu compania rusă a Măreî Ne­gre şi negociăm cu o companie fran­ceză». El a mai anunţat că s’a făcut întreprinderi serioase cari să taie şi să prepare porcii in ţară şi să deschidă nouî debuşeurî prunelor, cari sint cele două mari obiecte de export ale Ser­biei. Ivan Belinoff O telegramă din Sofia ne-a anunţat acum cît­va timp moartea lui Ivan Be­linoff. lată cite­va notiţe biografice a­­supra acestui bărbat, cari de­sigur vor interesa pe cititori. Ivan Belinoff, principalul cirac al lui Karaveloff, a murit în virstă de 44 ani. La început el a fost soldat. El a studiat in Rusia şi a luat parte la lupta de la Slivniţa, dar manifestind sub Stambu­­loff oare­care independenţă, a trebuit să părăsească armata şi ţara. După ce ocupase diferite posturi la societatea de navigaţiune danubiană a prinţului Gagarin, el se întoarse în Bul­garia după căderea lui Stambuloff, de­veni director al unei bănci, avocat şi sfirşi prin a deveni om politic. D-l Belinoff, care a fost foarte înzes­trat cu calităţi intelectuale, a făcut parte în anul trecut din cabinetul Ka­raveloff şi a deţinut portofoliul lucrări­lor publice. Moartea lui este o mare piei fiere pentru partidul Karavelist şi democrat şi intru cit­va chiar şi pentru Bulgaria. Vizita ţarului­­— cît costă pe Franţa . Un raport al comisiuneî budgetare fran­ceze anunţă­ exact cît costă vizita ţaru­lui pe Franţa. Amenajarea palatului din Compiegne a costat 558.900 franci. Ministerul de externe a cheltuit 603.000 franci, pen­tru împodobirea Camerei de comerţ din Dunquerque, decoraţiunile şi iluminatul din Compiegne, reprezentaţia de gală din Compig­ne, precum şi toate cheltuelile pentru ordine, daruri şi bacşişuri. Ministerul lucrărilor publice a cheltuit 180.700 lei pentru trenuri speciale şi pentru punerea de şine speciale pe cim­­pul manevrelor din Bétheny. Ministerul­ de interne a cheltuit 96.500 lei pentru serviciul poliţienesc, iar cel al poştelor 51.400 lei pentru instalaţiuni poştale şi telegrafice speciale. 1,332,600 franci a cheltuit ministerul de război şi pentru dislocaţiuni de trupe în serviciul de siguranţă și pentru pa­rada de la Betheny. Legea advocaţilor Se ştie că advocaţii din Întreaga­­ţară formează un corp, şi că în exercitarea acesteî profesiuni trebuesc să ţină seamă de legea pentru constituirea corpului de advocaţi, din 1864, care stabileşte con­­diţiunil­e de admitere în acest corp şi fe­lul cum trebue exercitată această pro­fesiune. Barourile advocaţilor, cu consiliile lor de disciplină, exercitează controlul asu­pra advocaţilor şi fac ca legea să fie respectată. Legea advocaţilor, după care se con­duce astă­zi acest corp, datînd din anul 1864, baroul de Ilfov a hotărit in ulti­mul timp s’o modifice, îndreptind’o în părţile ei rele. Proeetul baroului de Ilfov Proectul de lege al baroului de Ilfov a fost publicat in revista juridică „Cu­rierul judiciar", cu scopul de „a fi a­­dus la cunoştinţa lumei juridice, nu-• domnind pe fie­care să ia cunoştinţă de dînsul, făcind observaţiile ce va crede, fie prin publicitate, fie în ziua cînd baroul se va aduna pentru dis­cutarea acestui proect". Deosebirea intre legea existentă pen­tru constituirea­­ corpului advocaţilor şi noul proect, e colosal de mare. De unde vechea lege nu conţinea peste tot de cu­ 5 capitole, cu 30 de articole, noul proect de lege conţine 9 capitole cu 87 articole. Să examinăm acest proect de lege pa­ralel cu cel existent şi să arătăm deo­camdată care sunt deosebirile esenţiale l­a noul proect. Cine nu poate fi advocat în capitolul I „Dispoziţiuni generale“, din noul proect, găsim nou pe lingă al­tele şi următoarele două articole foarte importante : Art. 2.— Nu pot fi advocaţi: a) Comercianţii de ori­ce fel, foştii co­mercianţi faliţi bancrutari frauduloşi, mi­litarii, funcţionarii eclesiastici şi poliţie­neşti, directorii, sub-directorii şi func­ţionarii societăţilor şi caselor de comerţ, de credit urbane şi rurale precum şi co­misarii numiţi de guvern pe lingă credi­tele funciare şi Banca naţională. Art. 3.— Exerciţiul profesiune­ de ad­vocat este incompatibil cu ori­ce funcţiu­ne judecătorească, sau administrativă, plătită de stat, judeţ sau comună, cu func­ţiunî de primar, ajutor sau consilier cu delegaţiune salarită, de profesor public de orî­ce grad, afară de cei universitari. Stagiarii Un articol de o mare importanţă din noul proect de lege al advocaţilor e şi acela relativ la advocaţii stagiari, cate­gorie pe care o formează toţi aceia cari fără a mai fi exercitat profesiunea de advocat se inscriu pentru prima oară in tabloul advocaţilor. Astă­zi un licenţiat sau doctor în drept, din momentul ce a obţinut acest titlu şi întruneşte condiţiunile de a fi înscris in vre­un barou, are drept de a pleda în toate instanţele.­­^Noul proect, în art. 19 din capitolul 111, „Despre stagiu­“ restringe stagiarilor dreptul de a pleda înaintea curţilor cu juraţi, de apel şi casaţie. lată cum sună acel articol din noul proect: Art. 19.—Toţi cei cari fără a mai fi exercitat profesiunea de advocat se în­­scriu pentru prima oară în tablou, vor fi supuşi la un stagiu de 2 anî spre a fre­­quenta şedinţele curţilor şi tribunalelor, iar numele lor va forma o rubrică spe­cială în tablou. In cursul acestor anî stagiariî vor putea pleda numai înaintea tribunaluluî şi judecătoriilor de ocol, şi vor mai fi iu­puşî la toate obligaţiunile advocaţilor şi cu restricţiunea de a nu putea fi aleşi ca membrii în consiliului de disciplină. Casa corpului Cu totul noul sint şi capitolele Vil şi Vili care se ocupă cu „Casa corpului“ şi „Despre conferinţe“. Casa corpului îşi formează şi alimen­tează fondurile din : taxa de înscriere, amenzi, cotizaţii lunare, remize obţinute din onorariile advocaţilor desemnaţi de consiliile de disciplină cu însărcinări prevăzute la art 41 al. 1. al acestui proect şi anume : curator, sequestru şi consiliu judicar, administrator al bu­nurilor, jurisconsult, advocat al sindicilor şi altele. Casa corpului, pe care noua lege vrea s’o facă persoană morală, îşi va mări fodurile şi din donaţiuni şi legate. Fondurile casei corpului vor servi la cheltuielile ce le necesitează organizaţia corpului precum şi la ajutarea membri­lor acestui corp după următoarele dis­­poziţiuni: Art 69.— Advocaţii vor avea drept a primi ajutoare din fondurile­­corpului în următoarele casuti: a) Cînd vor fi bolnavi şi lipsiţi de mij­loace. b) Cînd vor deveni infirmi şi nu vor a­­vea posibilitatea de a’şi susţine existenţa lor şi a copiilor. c) Cînd la încetarea din viaţă, vor trebui preîntîmpinate cheltuelile d/s în­­m­ormîntare. Cind văduva şi copiii unui advocat decedat se vor găsi în lipsă.« Art. 70.»Ori-ce ajutor se va­­acorda din casa corpului, va trebui să fie încu­viinţat de consiliu, prin încheere moti­vată, pronunţată de urgenţă şi cu precă­dere. Art. 71.—Consiliul previne cererile de ajutoare necesarii, cînd dintr’un senti­ment de delicateţă nu i se cere. Şi le o­­feră cu multă precauţiune prin casier sau printr’un confrate, amic cunoscut al celui care trebue asistat. Art. 72.—Pensiunile acordate de con­siliu sînt alimentarii, incesibile şi neurmă­­ribile. Art. 73.—Consiliul poate suspenda pen­siunile acordate, cînd va găsi de cuviinţă. El e suveran apreciator şi încheerile date în această materie nu sunt supuse ape­lului. Conferinţele advocaţilor Prin noul proect, la capitolul VIII «Despre conferinţei) se stabileşte mo­dul cum se vor ţine conferinţele săp­­tămînale asupra diferitelor chestiuni de drept, pe care barourile şi în special baroul de Ilfov işî propune să le inaugu­reze. Iată cite­va articole din acest nou capitol : Art. 75.—De la 1 Octombrie şi pînă la 1 Iunie, se vor ţine în fie­care Sîmbătă cîte o conferinţă în care se vor desbate cestiunile de drept cele mai interesante. Conferinţele vor fi publice, presidate de decan sau unul din membrii consiliu­lui de disciplină. Art. 76. — Toţi advocaţii înscrişi în tablou sînt obligaţi a veni la conferinţe. Cei ce vor lipsi nemotivat, la apelul no­minal ce se va face la 8 jumătate ore seara, vor plăti o amendă de 2 lei şi de vor lipsi şi la apelul de la finele şedinţei vor plăti încă o amendă de 3 lei. Conferenţiarii cari lipsesc nemotivat în seara fixată a ţine conferinţa vor plăti o amendă de lei 50. Art. 79. —La începutul anului judiciar, decanul împreună cu membrii consiliului de disciplină, vor avea dreptul, cu oca­­ziunea solemnităţii de deschidere să pre­mieze cele mai bune lucrări juridice a­­părute în cursul anului, al căror autori sunt advocaţii acelui barou, în care scop ei vor fi datori a trimite decanatului un exemplar din opera lor in timp de o lună de la apariţiune. De asemenea se vor putea premia şi conferenţiarii ce se vor fi distins în su­biectele ce vor fi desvoltat. In acest scop, conferinţele se vor pre­zenta scrise şi două dintre cele mai me­ritorii se vor premia imprimîndu-se apoi în socoteala corpului. Premiarea va fi în ambele cazuri în bani şi suma oferită nu va trece de 200 leî. Secretarii de advocaţi In fine ultimul capitol „Dispoziţiunî finale“ dacă nu e nou cu totul, e insă fundamental schimbat şi de unde în lege nu era de­cit un singur articol, noul proect conţine opt articole, toate de o mare importanţă. Aşa de pildă: Art. 80.—Advocaţii, cu o vechime de doi ani, vor putea a’şî ataşa pentru ser­viciul lor, cîte un secretar, care însă nu va putea fi admis de­cit în următoarele condiţiunî : 1. Dacă este licenţiat sau doctor în drept şi înscris ca stagiar. 2. Dacă este student al facultăţii de drept, de naţionalitate romînă sau în­­pămintenii. Art. 81.— Nici un advocat nu va a­­vea dreptul de­cit la un singur secretar. Art. 82.—Consiliul de disciplină va li­bera fie­cărui secretar, o cartă care să-i justifice calitatea şi să-i permită intrarea în grefe şi archive, fără însă a se putea amesteca în afaceri străine de acelea ale advocatului pe lingă care este alipit. Hotărîrile consiliului în privinţa secre­tarilor nu sunt supuse la nici o cale de reformare. Alte dispoziţiunî importante Pe lingă cele expuse mai sus, noul proect mai conţine şi alte dispoziţiunî importante, ca de pildă : Art. 83.—Persoanele admise prin art. 123 din legea judecătoriilor de ocoale din 1896, a asista pa părui la judecătorii ne­­avînd calitatea de advocat, nu pot exer­cita această profesiune înaintea tribu­nalelor şi Curţilor. Art. 84.—Este cu desăvîrşire oprit a mai tolera prin grefe, archive şi şedinţe, amestecul persoanelor care sub nume de procuriştî, cesionari, portari de efecte ne­gociabile, uşurpă profesiunea şi aduc at Ungere demnităţei profesiuneî de ad­vocat. Contravenienţii vor fi invitaţi de guar­dieni, portărei sau advocaţi a părăsi lo­calul palatului justiţiei. In caz de opunere vor fi expulzaţi şi trimişi înaintea judecă­torului de ocol, care le va aplica amenda de la 5 pînă la 25 leî, şi in caz de reci­divă închisoarea de la 5 pînă la 15 zile. Ori­care dintre membrii consiliului de disciplină, împreună cu advocaţi, ca mar­tori, va constata contravenţiunea prin dresare de proces-verbal, care se va îna­inta de decan judecătorului de ocol, spre a judeca afacerea de urgenţă şi cu pre­cădere. Procesele-verbale vor face credință pînă la înscrierea în fals. ■­ Art. 85.­— Decanul va referi ministeru­lui justiţiei toate abaterile comise de că­tre funcţionarii grefelor contra dispozi­­ţiunilor precedentului articol, spre a se lua contră-Ie măsurile ce va crede de cu­viinţă. Art. 86. — Nici o acţiune, opoziţiune, apel, recurs, revizuire, contestaţie, cerere de poprire şi de urmărire şi altele nu se pot prezenta la tribunal şi Curţi, de nu va fi contra­semnată de un advocat, care să ateste că el a redactat actul. Nici un act nu se poate prezenta spre autentificare, dacă nu va purta aceiaşi menţiune. Art. 87. — Dispoziţiunile legilor ante­rioare ale advocaţilor cum şi cele din pro­cedura civilă şi cele­l­alte legi, contrarii legii de faţă, sunt şi rău,în abrogare. Cite­va consideraţiuni Din cele ce preced, cititorii au putut observa că proectul de lege pentru con­stituirea casei advocaţilor, al baroului de Ilfov, pe lingă amplificarea vechilor capitole, conţine multe capitole şi dis­­poziţiuni noi. De­şi astăzi nu facem de­cît un re­zumat al acestei legi, lăsînd ca critica ei să facă obiectul unui alt articol, ne întrebăm totuşi unde a rămas lămuri­rea importantei chestiuni a admitere! sau neadmiterea femeeî de a practica profesiunea de advocat ? Cum se face ca baroul de Ilfov nu s’a gindit să redacteze un singur arti­col de lege, în această privință, ca să lămurească odată această chestiune des­tul de importantă ? Dar proectul baroului de Ilfov nu a devenit încă lege şi în consecinţă, in­suficienţele ce le prezintă mai pot fi în-' dreptate. F. Emilia»

Next