Adevěrul, ianuarie 1902 (Anul 15, nr. 4467-4492)
1902-01-24 / nr. 4485
V" i FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni Trei luni In țară . . . 30 leî 15 leî 8 lei In străinătate. 50 „ 25 „ 13 c 10 bani in toată tara 15 străinătate Un număr vechiu 20 bani. Joi 24 Ianuarie 2002 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE - —■ 1 ♦!!♦:!----ANUNCIURT Linia pagina IV . . . 0,50 leo r at-ff** ki■ o » » ' *? * /$*’? V‘.\ • el^OLIRILE ZIARtfUuV ban actele sale reacționare compromite partidul și liberalizmul. Ori cit d. Sturdza se va supăra, ori cit își va face singe rău, eu îmi voiu face datoria să-î aduc înainte oglinda faptelor sale arbitrare și antiliberale. ________ C. M. 11 -1^StraSa skrîhna*,U- 11 ■. . MOUA EEC® -A ŢUICEI Cartelul liberalo-mandist şi legea ţuicei.—Statul spoliator.Principiul legei d-lui Carp.—Cum s’a aplicat legea ?.— Alcoolul din grine şi alcoolul din producte.—Igiena şi ţuica.—Liga anti-alcoolică şi legea ţuicei Sint in mintea tuturor încă ororile comise sub guvernul d-luî Carp, cu prilejul aplicare! legei ţurcei. Nemulţumirile s’au manifestat atunci in toată ţara, dar d. Carp a rămas implacabil. S’au torturat, s’au ucis ţărani, şi legea s’a aplicat. Dar astăzî ?... Astăzi, ni se spune că d. Carp va da tot concursul cumnatului său şi că nu va combate noua lege a d lui D. Sturdza, care, după cum se ştie contrazice cu desăvîrşire pe a sa. D. Carp ar susţine că in anul acesta nu se vor face prune şi că astfel iî convine Statului mai bine taxa pe hectar, iar la momentul oportun impozitul se va putea modifica. Aceasta ar fi şi explicaţia tăcerea „Epocei". Dacă această ştire, ce ni se aduce, se va confirma, şi dacă, in hatirul cartelului liberalo-mandist, d. Carp va dispreţui singele ţăranilor sacrificaţi pentru legea d-sale, atunci nu ştim care e termenul potrivit pentru a califica atitudinea acestui om de stat. In orice caz legiuitorul nu se poate conduce nici după capriciile sale, nici de ale anotimpurilor. Statul nu-î un cămătar, pentru ca să adopte o atitudine spoliatoare. Statul nu poate spune: anul acesta voi încasa după grad, căci s’a făcut țuică multă ; sau: voiț pune taxa pe hectar, pentru că se prevede o recoltă slabă. Dar să recunoaştem Cezarului ce-i al Cezarului ! Să recunoaştem că principiul regei d-luî Carp e bun, atit din punct de vedere fiscal cit şi igienic. Taxa pe hectar e nedreaptă, căci ea se percepe de la producător, fie că s’ar produce sau nu prune. Şi se ştie—statisticile o dovedesc—că din şapte ani numai trei sint buni întru cit priveşte recolta prunelor, iar patru răi. Taxa pe grad insă, se percepe numai pe o materie reală. Ea e absolut justă, nu privilegiază pe nimeni, şi nu poate fi percepută de cit pentru ceea ce s’a produs intr’adevăr. Alcoolul, care e materia cea mai imposabilă, trebue impus în mod uniform, fie că ar proveni din grine—spirt—, fie să ar proveni din prune—țuică; acesta e principiul legei d-luî Carp. De asemeni măsurile igienice trebue luate de o-potrivă atît pentru băuturile alcoolice din grine cit și pentru cele din fructe. f Principiile d-luî Carp, repetăm, sint bune, dar acestea—căci e un dar...—i-au fost inspirate. Numai aplicarea e originală. D. Carp a tradus aceste principii excelente astfel in lege, în cit a sculat toată țara împotriva sa. * Se ştie, că spirtul din urine plăteşte 10 bani de grad. Dacă am aplica principiul procentualităţeî alcoolice şi la ţuică, s’ar putea face următoarea socoteală. Şase sute de pruni produc, după cum spune chiar expunerea de motive a legei d-luî Sturdza, 180 decalitri de țuică. Socotind o tărie medie de 25 la sută, căpătăm 450 litrurî alcool absolut, cite 10 bani gradul, face 45 leî. Vrea să zică, dacă alcoolul produs de un hectar de prune, s’ar fi scos din grine, ar fi plătit dări către stat 45 leî, pentru că a fost scos din prune plătește numai 20 lei ! După legea d-luî Carp, care prevedea numai 5 bani de grad pentru ţuică, s’a perceput anul trecut şase milioane şi ceva, in loc de 600 mii lei, cit se încasa înnainte cu taxa de 10 leî pe hectar. Cu o asemenea lege le-ar conveni mai bine spirlariior să destile alcoolul din ţuică de cit să-l mai fabrice din grine!— ne spunea un fabricant de spirt. * Nici vorbă, că legea d-luî Carp a avut multe inconveniente, creînd o situaţie apăsătoare mai cu seamă pentru micul producător. Toate aceste noi le-am denunţat şi le-am criticat la timp , dar nu era nevoe de a se vărsa baza cu copii cu tot, după cum spune un proverb german. In loc ca aceste taxe să se perceapă de la producător, se puteau percepe ca şi accizul, la intrarea în comunele urbane şi rurale. De altfel această idee a fost dată de d. dr. A. Urbeanu încă de acum doi ani, cînd d-sa a propus reînfiinţarea taxei pe grad. Şi dacă n’a ţinut seamă de dinsa d. Carp, putea s’o bage în seamă d. Sturdza. Acest mod de percepere de sigur că ar fi dat loc la contrabande multiple, dar in orî-ce caz ar fi adus statului mult mai mult de cit 20 lei pe hectar şi n’ar fi fost jignitor ca sistemul d-lui Carp. Şi pentru că suntem la partea fiscală a chestiunei, amintim că cu prilejul discuţiei legei d-lui Carp, deputaţii ţuicari au exclamat, că preferă să se urce de trei ori taxa pe hectar, decit să se reînfiinţeze taxa pe grad. E bine de remarcat că ţuicarii singuri au cerut să li se urce la 30 lei taxa pe cind “. Sturdza a fixat-o numai la 20. Noi credem, că s’ar fi putut pune foarte bine, şi fără a jigni pe nimeni, cel puţin 30 lei taxa pe hectar pentru livezile întinse, iar in schimb se puteau erla cu totul micii proprietari, cari au pruni plantaţi pe ripe etc. Guvernul ne putea scuti de meschinăria cu optimile de hectar, de care face atita caz în lege.* De asemenea e de remarcat faptul că in legea d-lui Sturdza nu e nici un singur articol relativ la îmbunătăţirea calităţei ţuicei. Nici direcţia serviciului sanitar, nici savantul academician azi ministru de interne, nici liga anti-alcoolică, nici medicii, nimeni absolut nu se interesează de această gravă chestie. E trist că sintem’ o ţară in care se vorbeşte mult şi se face puţin. S’a ţinut anul trecut un congres antialcoolic, s’au trimes delegaţi la Viena, d. Aurelian a scris şi a vorbit în nenumărate rindurî despre pericolul alcoolizmuluî, d. Carpidem, etc. etc. Şi astăzi cind e vorba de a pune teoriile in practică toată lumea tace şi nimeni nu se arată surprins că in noua lege a ţuicei nu se găseşte nici un cuvint relativ la igienă. Atit deocamdată. R. Liberalizmul liberal D. Sturdza, ca răspuns la cererea mea de a’mî comunica actele relative la oprirea depeşilor adresate ziarelor „ Universul“ şi „Adevărul“, a crezut de cuviinţă să răspundă că e gata a’mî da răspuns la o interpelare pe care n'o anunţasem încă, ia mai mult chiar, d-sa se declarase gata să vorbească, şi atunci cînd n'aşî adresa ni-,î o interpelare. Erî preşedintele Camerei mi-a făcut cunoscut că guvernul îi pune în vedere că nu-mî poate comunica depeşile confiscate fiindcă nu le mai are ci le-a restituit prezentatorilor. Guvernul crede că cu acest chip îmi va pune căluş la gură, că nu voi mai putea protesta contra acestui act de reacţionarism care n'are nici meritul de a fi inteligent. Se înşală amar şi d. Sturdza şi miniştrii săî. Voiu vorbi şi dacă nu voiu avea toate depeşile, cîteva însă vor fi de ajuns ca să demonstrez Camerei și părem că avem de a face cu un guvern care prin Din fuga conceiului Teorii anti-civile S’a găsit la Galaţi un don şef de garnizoană care să considere prelegeri despre electricitate cu ceva subversiv! Şi cu toate astea trăim în secolul aburului şi electricităţii! In adevăr d. maior Boerescu de la Galaţi a promis concursul său şcoalei de adulţi din localitate şi a anunţat cîteva relegeri despre electricitate. Imediat don şef de garnizoană respectiv a dat orden să nu cumva să vorbească despre electricitate domnul maior şi mai ales să nu vorbească de loc pentru civilii ăia de adulţi, căci e lucru.. subversiv. Această pornire contra electricităţii şi a şcoalelor de adulţi dovedeşte că don şef respectiv de la Galaţi nu este tocmai luminat... cu electricitate. Asemenea porniri nu sunt numai anticivile, ci mai ales anti-civilizate . Pap audiţia de seara Ciaiuri semnificative Acţiunea d-lui Pallade începe a se desemna. De îndată ce-a părăsit ministerul, de bolnav ce era d-sa s’a pus pe ţinut dese consfătuiri politice. Samovarul sfîrte în casa d-lui Pallade şi în jurul samovarului forfotesc planurile de lupte intestine, intrigile, combinaţiile măestrite. De-abia plecase d. Pallade din guvern că noi ne-ara şi întrebat — ştiind bine că „boala“ era un pretext — cu cine va merge d-sa, pe lingă ce clică se va alătura, sau ce curent nou va încerca să provoace ? Nu mai încăpea îndoială că d. Pallade se despărţise de portofoliu nemulţumit. Şi iată că s’a şi văzut firul conducător al politicei fostului ministru de finanţe. D-sa, după însăşi spusele Voinţei, se face campionul bătrînilor împotriva tinerilor, apărătorul intereselor celor cu poziţie cîştigată împotriva celor ce vor să-şi cîştige o poziţie în partidul liberal. D. Pallade e unul din cei ce s-au alarmat de pretenţiile şi acţiunea tinerilor, prin urmare d-sa vrea să pozeze în aripa dreaptă a partidului, în partizan al „vechilor cadre glorioase“, în conservator ca să zicem astfel. Nu mai încape îndoială deci că spiritul vechiu intră în luptă cu spiritul nou, că nici la liberali „asimilarea“ elementelor diverse ca natură, provenienţă şi tendinţă nu e posibilă. Samovarul d-lui Pallade are dar de scop destilarea vechiului element, purificarea lui de orice amestec străin şi servirea unui lichid care să fie pe cît se poate curăţit de orice umbră de culoare roşie, democratică. Nu e timpul şi locul să spunem ce credem despre atitudinea d-sale, dacă ne place sau ne displace. Deocamdată constatăm un fapt. In definitiv am putea spune ca mai curînd ne place în sensul că limpezirea unei situaţiei, definirea unei politici, caracterizarea atitudinea unei persoane e întotdeauna un bine, chiar dacă nu convine unora. Unul din marile neajunsuri ale politicei romîneşti a fost şi este lipsa de hotar între partide şi grupări, lipsa oricărei caracterizări france între idei şi oameni. De aci compromisuri, împerecheri caraghioase, minciună, ipocrizie, babilonie desăvîrşită. Conglomeratul conservator compus din conservatori de baştină, din junimişti, din transfugi liberali, din radicali şi din socialişti,—conglomeratul conservator s’a desfăcut în elementele lui prime, absolut incompatibile între ele, neasimilabile. Aceeaşi soartă va avea-o şi conglomeratul liberal foarte împestriţat şi el de la o vreme încoace. Posesiunea putereî, punînd în acţiune interese, pasiuni şi ambiţii contrarii, lucrează ca un disolvant energic. Conservatorii au experimentat lucrul; acum îl experimentează liberalii. Samovarul d-luî Pallade va opera deci ca un alambic, el va distila mereu despărţind elementele prime şi grupîndu-Ie din nou după afinităţi şi interese. Mai mult. Credem că partidul liberal va urma în mod fatal calea celui conservator. Adică, după o trecere oarecare de timp, vom avea de înregistrat şi la cel d’intrin două partide, fiecare întitulîndu-se „adevărat“, şi fiecare cu şeful lui, plus o serie de Robinsoni, de insulari, de suflete stinghere şi rătăcite ce nu-şi vor putea găsi nicăeri loc şi astîmpăr. E fatal. Unii nu pot renunţa de bună voe la o situaţie de mult cîştigată, pe alţii nu-i va lăsa în pace setea ambiţiei, pe alţii îi va răscoli mereu virusul democratic, radicalmente nevindecabil cînd a reuşit să prindă rădăcini în suflete bune şi curate — şi sînt de astea printre liberali, astăzi. Povestea celor două partide de guvernămînt, venind cu rîndul la putere, compacte, unite şi omogene, e o poveste absurdă, cel puţin în zilele noastre. Craiurile d-lui Pallade ne dau dovada acestei absurdităţi, ele sunt semnificative pe cit se poate. I. Teodorescu După cum se ştie, la biblioteca fundaţiuneî, afară de sala cea mare mai sint 3' săli mici de lectură prelungite în aripa de pe strada Clemenţei. Nimic mai uşor şi mai bine decît să se destineze cea din urmă sală care n’are mai mult de cît 15 locuri, persoanelor străine de lumea studenţească şi care ar fi cerut permisiunea timporală de a frequenta biblioteca. Fericiţi vor fi aceia cari s’ar grăbi a fi cei 15 d’întîî—restul se vor întoarce cu cuvintul portarului: „Poftiţi mîine, locurile s’au complectat“. Ce va pierde marele interes al studenţilor, prin 15 locuri acordate la persoane străine, cînd cei d’Intiiu dispun de 160 locuri? Prin aceasta insă s’ar dat accesul şi la cîte-va persoane folositoare societăţeî şi cari nu merită rigoarea unei asemenea excluderi. Din public POŞTA MICA D-luî Zilnic cititor, Ploeştî. — ij Zidurile chinezeşti sereferă la faptul cînd’o ţară caută a intra în cît ma! puţine relaţiunî cu străinătatea. 2. Societatea Olimpică este o societate grecească culturală, un fel de Ateneu, Academia romina, Liga culturală etc., etc. Cititor regulat, Iaşi. — Drumul pînă la Hanovra costă circa 90 lei Unul elev liceul Craiova.—Opera „Cei trei muşchetari“ se poate găsi în orice librărie mare din Bucureşti. Colecţia Caiman Levy, în două volume, costă 2 lei 50 ambele. JET. Wein. Ploeşti — Afacerea misterioasă cu dama care auzea ţipete de copil, s’a luminat. Dama era isterică, avea halucinaţii auditive. Poate de aceea nu s’a mai pus prin ziare că nu prezenta nici un interes deosebit. D-luî S. M. F., Constanţa,1) Cursuri populare de agricultură adaptate după solul şi obiceiurile ţăreî noastre, ştim că sunt ale d-lui V. S. Moga, şi ale d-lui profesor D. Major. Dacă aveţi necesitate de tratate romîneşti mai speciale pentru agricultura solului nostru, puteţi consulta lucrările d-luî Nicoleanu, distinsul agronom şi director al serviciului agriculturii din ministerul de domenii. 21 Că veţi deveni un bun agricultor citind aceste cărţi, nu se ştie. Se cere să faceţi încă studii speciale practice, etc. D-lui A.D.Ier., Ploeşti. ( 1) Este posibil, cerînd înainte de 1 Mai, autorizaţiunea cuvenită d-lui ministru al instrucţiune!, 7) Poate vorbiţi de cele 15 piese de teatru didactice al d lui Th. D. Speranţă V D-lui diplomat, Loco.— Pentru dv. nu există altă cale, decît să vă conformaţî deciziunea consiliului permanent al instrucţiune?, care prevede în ce mod un diplomat al şcoalei de comerţ gradul al II-lea poate depune examenul de echivalenţă cu bacalaureatul, spre a putea urma cursurile universitare. D-lui Zweifel, Iaşi.— La Paris nu avem cunoştinţă de cum se petrec lucrurile în cazul dv. Pentru ţara noastră, vedeţi răspunsul de mai sus, adresat unui domn care e în aceeași situație. 41 l"JSăg v POSTA REDACŢIEI Biblioteca fundaţiei Caroly D-luî redactor al ziarului „Adeveriţi“ Loco Biblioteca fundaţiunei universitare Carol I, a luat o măsură care e cu desăvîrşire opusă scopului acestei instituţiunî. Sub cuvint că această bibliotecă e înfiinţată pentru studenţi s’a interzis intrarea orî-căreî alte persoane ce n’are această calitate. Ori, deşi această bibliotecă e creată pentru studenţi, nu e mai puţin adevărat că e un focar de cultură. In această bibliotecă se găsesc cărţile cele iiaî noi, ce nu se găsesc la Academie, sau la biblioteca statului pe care ministerul a găsit de cuviinţă s’o închidă pentru ane da această incalificabilă situaţie ca în Capitala Romînieî să n’avem nici o bibliotecă publică— cum exstă de altfel la Iaşi şi la Galaţi. Şi ca să precizăm cit e de detestabilă măsura luată la biblioteca fundaţiunei, să ne închipuim un doctor, un profesor, un publicist şi orice om cult, care la un moment dat are nevoe de o lucrare. Ştiind că un particular o posedă şi-ar cere voe şi de sigur că nu i s’ar refuza un scaun şi un loc la masă spre a o răsfoi. E oare de admis ca să nu poată consulta această lucrare cind ea segăseşte într’o bibliotecă înfiinţată tocmai în scopul de a favoriza cultura? S’a invocat ca scuză, faptul că veneau prea multe persoane cari nu erau studenţi şi le ocupau locurile. Ei şi? Nu se mai poate găsi altă soluţiune care să împace interesele şi ale unora şi ale altora? CARNETUL MEU Grozăviile judiciare Apropos de descoperirea nevinovăţie lui Gheorghe Buzea, condamnat ca autor al crimei din Calvini, descoperire datorită unei simple întîmplări, ziarele nu vor lipsi să ne vorbească iarăşi de „erorile judiciare“. E cu desăvîrşire greşit a aplica aceste cuvinte cazurilor care se întîmplă la noi. O eroare judiciară e una şi ceea ce s’a întîmplat cu Gheorghe Buzea— şi cu cîţî ca dînsul ! — e alta. Aci nu mai poate fi vorba de o greşeală de apreciare a justiţiei, de nişte împrejurări curioase care au făcut ca desvinovăţirea inculpatului să pară refundată, de coincidenţe stranii care au agravat pe nedrept situaţia unui nevinovat, etc. cum se întâmplă îndeobşte cu erorile judiciare din ţările civilizate. Aci e vorba de o crimă comisă de cei puşi să cerceteze vinovăţia inculpatului, prin urmare e vorba de o grozăvie a justiţiei nu de „o eroare judiciară“. Dacă Gheorghe Buzea n’ar fi fost bătut, torturat moraliceşte şi fiziceşte ca să mărturisească o crimă de care nu era vinovat, el nu putea fi condamnat. Aşadar să nu ne amăgim cu vorbe deşarte sau mai bine să nu ne lăsăm a fi amăgiţi de cei interesaţi în cauză. Nu s’a comis cu Gheorghe Buzea o eroare ci o crimă judiciară. Nu din greşală a fost el condamnat, fie că aparenţele îl învinuiau fie că n’a ştiut cum să se apere, ci a fost condamnat fiindcă a fost silit să mărturisească o crimă pe care n’o făptuise din cauza torturilor la cari i-au supus ca nişte barbari şi ca nişte mizerabili cei plătiţi şi chemaţi să descopere adevărul. Nenorocitul va fi pus în libertate după cinci ani de osîndă nedreaptă, oribilă, în stare de complectă idiotizare. Dar cine va plăti oroarea comisă ? N’ar fi oare timp să se dea măcar o singură dată o teribilă lecţie barbarilor cruzi şi fără de suflet ? N’ar fi drept ca locul lui Gheorghe Buzea să-l ia cei ce au trimis la închisoare pe un nevinovat? I. T. CHESTIA ZILEI Monopolul zahărului Conu Mitiţă fabrică zahăr, dar regretă că fără d. Pallade în guvern va obţine cantităţi mai mici! POLITICĂ EXTERNA Din Austria Am relatat la timp asupra tratativelor dintre guvernul austriac şi cehii pe de o parte şi germanii pe de alta, cu privire la instituirea unei universităţi cehe în Moravia. Am arătat că de la această cestiune se aştepta izbucnirea unui grav conflict. Telegramele sosite au arătat că părerea aceasta era greşită- Chestiunea s’a discutat în comisiunea budgetară a Reichsratului şi conflictul n’a izbucnit. Aceasta se datoreşte şi faptului că ministrul instrucţiuneî publice, d-rul Haitei, a ştiut să vorbească astfel in cît să nu se angajeze faţă cu nici un partid. «Guvernul, a zis ministrul, e gata să dea satisfacţie atit dorinţelor cehilor pentru crearea unei universităţi cehe, cît şi acelora ale germanilor pentru crearea unei universităţi germane în Moravia. Totuşi în acest moment, nu s’ar găsi nici corpul profesoral, nici mai ales banii necesari pentru a realiza această întreprindere. Aşteptînd un timp mai favorabil guvernul poate afirma că nu se gindeşte să creieze în Moravia o singură universitate pentru cele două naţionalităţi, ci cite o universitate pentru fiecare din ele, că in tot cazul aceasta nu se poate face fără o înţelegere prealabilă intre cehi şi germani. Cehii se declară satisfăcuţi fiindcă pentru prima dată guvernul a recunoscut necesitatea unei universităţi cehe in Moravia. Germanii iarăşi se cred la adăpostul orîcăreî surprinderi fiindcă această universitate nu s’ar putea crea de cît de acord cu dinşii. Astfel şi germanii şi cehii sînt satisfăcuţi, iar guvernul a obţinut votul lor fără ca realmente să le fi dat ceva. Din Serbia — Guvernul rus a informat autorităţile sirbe că în viitor tinerii sîrbî vor fi admişi ca elevi la şcoalele militare ruse. — In Senatul sîrb s’a dat citire unei scrisori a ministrului Rusiei Ciarikoff, prin care i se transmit înaltele mulţumiri ale ţarului pentru felicitările ce i le-a adresat Senatul cu ocazia onomasticei sale. — Răspunsul ministrului de comerţ Milovanovici, la interpelarea asupra tarifului vamal german, a produs in Serbia mare satisfacţie. S’a remarcat mai ales pasagiul, care n’a fost transmis de biurourile telegrafice oficiale şi in care ministrul a declarat că guvernul se sileşte înainte de toate de a se libera de dependenţa economică de Austro-Ungarieî, servindu-se de drumul Salonicului şi mai ales al Dunărei. «Am tratat deja — a zis d. Milovanovici—cu compania rusă a Măreî Negre şi negociăm cu o companie franceză». El a mai anunţat că s’a făcut întreprinderi serioase cari să taie şi să prepare porcii in ţară şi să deschidă nouî debuşeurî prunelor, cari sint cele două mari obiecte de export ale Serbiei. Ivan Belinoff O telegramă din Sofia ne-a anunţat acum cîtva timp moartea lui Ivan Belinoff. lată citeva notiţe biografice asupra acestui bărbat, cari desigur vor interesa pe cititori. Ivan Belinoff, principalul cirac al lui Karaveloff, a murit în virstă de 44 ani. La început el a fost soldat. El a studiat in Rusia şi a luat parte la lupta de la Slivniţa, dar manifestind sub Stambuloff oarecare independenţă, a trebuit să părăsească armata şi ţara. După ce ocupase diferite posturi la societatea de navigaţiune danubiană a prinţului Gagarin, el se întoarse în Bulgaria după căderea lui Stambuloff, deveni director al unei bănci, avocat şi sfirşi prin a deveni om politic. D-l Belinoff, care a fost foarte înzestrat cu calităţi intelectuale, a făcut parte în anul trecut din cabinetul Karaveloff şi a deţinut portofoliul lucrărilor publice. Moartea lui este o mare piei fiere pentru partidul Karavelist şi democrat şi intru citva chiar şi pentru Bulgaria. Vizita ţarului— cît costă pe Franţa . Un raport al comisiuneî budgetare franceze anunţă exact cît costă vizita ţarului pe Franţa. Amenajarea palatului din Compiegne a costat 558.900 franci. Ministerul de externe a cheltuit 603.000 franci, pentru împodobirea Camerei de comerţ din Dunquerque, decoraţiunile şi iluminatul din Compiegne, reprezentaţia de gală din Compigne, precum şi toate cheltuelile pentru ordine, daruri şi bacşişuri. Ministerul lucrărilor publice a cheltuit 180.700 lei pentru trenuri speciale şi pentru punerea de şine speciale pe cimpul manevrelor din Bétheny. Ministerul de interne a cheltuit 96.500 lei pentru serviciul poliţienesc, iar cel al poştelor 51.400 lei pentru instalaţiuni poştale şi telegrafice speciale. 1,332,600 franci a cheltuit ministerul de război şi pentru dislocaţiuni de trupe în serviciul de siguranţă și pentru parada de la Betheny. Legea advocaţilor Se ştie că advocaţii din Întreagaţară formează un corp, şi că în exercitarea acesteî profesiuni trebuesc să ţină seamă de legea pentru constituirea corpului de advocaţi, din 1864, care stabileşte condiţiunile de admitere în acest corp şi felul cum trebue exercitată această profesiune. Barourile advocaţilor, cu consiliile lor de disciplină, exercitează controlul asupra advocaţilor şi fac ca legea să fie respectată. Legea advocaţilor, după care se conduce astăzi acest corp, datînd din anul 1864, baroul de Ilfov a hotărit in ultimul timp s’o modifice, îndreptind’o în părţile ei rele. Proeetul baroului de Ilfov Proectul de lege al baroului de Ilfov a fost publicat in revista juridică „Curierul judiciar", cu scopul de „a fi adus la cunoştinţa lumei juridice, nu-• domnind pe fiecare să ia cunoştinţă de dînsul, făcind observaţiile ce va crede, fie prin publicitate, fie în ziua cînd baroul se va aduna pentru discutarea acestui proect". Deosebirea intre legea existentă pentru constituirea corpului advocaţilor şi noul proect, e colosal de mare. De unde vechea lege nu conţinea peste tot de cu 5 capitole, cu 30 de articole, noul proect de lege conţine 9 capitole cu 87 articole. Să examinăm acest proect de lege paralel cu cel existent şi să arătăm deocamdată care sunt deosebirile esenţiale la noul proect. Cine nu poate fi advocat în capitolul I „Dispoziţiuni generale“, din noul proect, găsim nou pe lingă altele şi următoarele două articole foarte importante : Art. 2.— Nu pot fi advocaţi: a) Comercianţii de orice fel, foştii comercianţi faliţi bancrutari frauduloşi, militarii, funcţionarii eclesiastici şi poliţieneşti, directorii, sub-directorii şi funcţionarii societăţilor şi caselor de comerţ, de credit urbane şi rurale precum şi comisarii numiţi de guvern pe lingă creditele funciare şi Banca naţională. Art. 3.— Exerciţiul profesiune de advocat este incompatibil cu orice funcţiune judecătorească, sau administrativă, plătită de stat, judeţ sau comună, cu funcţiunî de primar, ajutor sau consilier cu delegaţiune salarită, de profesor public de orîce grad, afară de cei universitari. Stagiarii Un articol de o mare importanţă din noul proect de lege al advocaţilor e şi acela relativ la advocaţii stagiari, categorie pe care o formează toţi aceia cari fără a mai fi exercitat profesiunea de advocat se inscriu pentru prima oară in tabloul advocaţilor. Astăzi un licenţiat sau doctor în drept, din momentul ce a obţinut acest titlu şi întruneşte condiţiunile de a fi înscris in vreun barou, are drept de a pleda în toate instanţele.^Noul proect, în art. 19 din capitolul 111, „Despre stagiu“ restringe stagiarilor dreptul de a pleda înaintea curţilor cu juraţi, de apel şi casaţie. lată cum sună acel articol din noul proect: Art. 19.—Toţi cei cari fără a mai fi exercitat profesiunea de advocat se înscriu pentru prima oară în tablou, vor fi supuşi la un stagiu de 2 anî spre a frequenta şedinţele curţilor şi tribunalelor, iar numele lor va forma o rubrică specială în tablou. In cursul acestor anî stagiariî vor putea pleda numai înaintea tribunaluluî şi judecătoriilor de ocol, şi vor mai fi iupuşî la toate obligaţiunile advocaţilor şi cu restricţiunea de a nu putea fi aleşi ca membrii în consiliului de disciplină. Casa corpului Cu totul noul sint şi capitolele Vil şi Vili care se ocupă cu „Casa corpului“ şi „Despre conferinţe“. Casa corpului îşi formează şi alimentează fondurile din : taxa de înscriere, amenzi, cotizaţii lunare, remize obţinute din onorariile advocaţilor desemnaţi de consiliile de disciplină cu însărcinări prevăzute la art 41 al. 1. al acestui proect şi anume : curator, sequestru şi consiliu judicar, administrator al bunurilor, jurisconsult, advocat al sindicilor şi altele. Casa corpului, pe care noua lege vrea s’o facă persoană morală, îşi va mări fodurile şi din donaţiuni şi legate. Fondurile casei corpului vor servi la cheltuielile ce le necesitează organizaţia corpului precum şi la ajutarea membrilor acestui corp după următoarele dispoziţiuni: Art 69.— Advocaţii vor avea drept a primi ajutoare din fondurilecorpului în următoarele casuti: a) Cînd vor fi bolnavi şi lipsiţi de mijloace. b) Cînd vor deveni infirmi şi nu vor avea posibilitatea de a’şi susţine existenţa lor şi a copiilor. c) Cînd la încetarea din viaţă, vor trebui preîntîmpinate cheltuelile d/s înmormîntare. Cind văduva şi copiii unui advocat decedat se vor găsi în lipsă.« Art. 70.»Ori-ce ajutor se vaacorda din casa corpului, va trebui să fie încuviinţat de consiliu, prin încheere motivată, pronunţată de urgenţă şi cu precădere. Art. 71.—Consiliul previne cererile de ajutoare necesarii, cînd dintr’un sentiment de delicateţă nu i se cere. Şi le oferă cu multă precauţiune prin casier sau printr’un confrate, amic cunoscut al celui care trebue asistat. Art. 72.—Pensiunile acordate de consiliu sînt alimentarii, incesibile şi neurmăribile. Art. 73.—Consiliul poate suspenda pensiunile acordate, cînd va găsi de cuviinţă. El e suveran apreciator şi încheerile date în această materie nu sunt supuse apelului. Conferinţele advocaţilor Prin noul proect, la capitolul VIII «Despre conferinţei) se stabileşte modul cum se vor ţine conferinţele săptămînale asupra diferitelor chestiuni de drept, pe care barourile şi în special baroul de Ilfov işî propune să le inaugureze. Iată citeva articole din acest nou capitol : Art. 75.—De la 1 Octombrie şi pînă la 1 Iunie, se vor ţine în fiecare Sîmbătă cîte o conferinţă în care se vor desbate cestiunile de drept cele mai interesante. Conferinţele vor fi publice, presidate de decan sau unul din membrii consiliului de disciplină. Art. 76. — Toţi advocaţii înscrişi în tablou sînt obligaţi a veni la conferinţe. Cei ce vor lipsi nemotivat, la apelul nominal ce se va face la 8 jumătate ore seara, vor plăti o amendă de 2 lei şi de vor lipsi şi la apelul de la finele şedinţei vor plăti încă o amendă de 3 lei. Conferenţiarii cari lipsesc nemotivat în seara fixată a ţine conferinţa vor plăti o amendă de lei 50. Art. 79. —La începutul anului judiciar, decanul împreună cu membrii consiliului de disciplină, vor avea dreptul, cu ocaziunea solemnităţii de deschidere să premieze cele mai bune lucrări juridice apărute în cursul anului, al căror autori sunt advocaţii acelui barou, în care scop ei vor fi datori a trimite decanatului un exemplar din opera lor in timp de o lună de la apariţiune. De asemenea se vor putea premia şi conferenţiarii ce se vor fi distins în subiectele ce vor fi desvoltat. In acest scop, conferinţele se vor prezenta scrise şi două dintre cele mai meritorii se vor premia imprimîndu-se apoi în socoteala corpului. Premiarea va fi în ambele cazuri în bani şi suma oferită nu va trece de 200 leî. Secretarii de advocaţi In fine ultimul capitol „Dispoziţiunî finale“ dacă nu e nou cu totul, e insă fundamental schimbat şi de unde în lege nu era decit un singur articol, noul proect conţine opt articole, toate de o mare importanţă. Aşa de pildă: Art. 80.—Advocaţii, cu o vechime de doi ani, vor putea a’şî ataşa pentru serviciul lor, cîte un secretar, care însă nu va putea fi admis decit în următoarele condiţiunî : 1. Dacă este licenţiat sau doctor în drept şi înscris ca stagiar. 2. Dacă este student al facultăţii de drept, de naţionalitate romînă sau înpămintenii. Art. 81.— Nici un advocat nu va avea dreptul decit la un singur secretar. Art. 82.—Consiliul de disciplină va libera fiecărui secretar, o cartă care să-i justifice calitatea şi să-i permită intrarea în grefe şi archive, fără însă a se putea amesteca în afaceri străine de acelea ale advocatului pe lingă care este alipit. Hotărîrile consiliului în privinţa secretarilor nu sunt supuse la nici o cale de reformare. Alte dispoziţiunî importante Pe lingă cele expuse mai sus, noul proect mai conţine şi alte dispoziţiunî importante, ca de pildă : Art. 83.—Persoanele admise prin art. 123 din legea judecătoriilor de ocoale din 1896, a asista pa părui la judecătorii neavînd calitatea de advocat, nu pot exercita această profesiune înaintea tribunalelor şi Curţilor. Art. 84.—Este cu desăvîrşire oprit a mai tolera prin grefe, archive şi şedinţe, amestecul persoanelor care sub nume de procuriştî, cesionari, portari de efecte negociabile, uşurpă profesiunea şi aduc at Ungere demnităţei profesiuneî de advocat. Contravenienţii vor fi invitaţi de guardieni, portărei sau advocaţi a părăsi localul palatului justiţiei. In caz de opunere vor fi expulzaţi şi trimişi înaintea judecătorului de ocol, care le va aplica amenda de la 5 pînă la 25 leî, şi in caz de recidivă închisoarea de la 5 pînă la 15 zile. Oricare dintre membrii consiliului de disciplină, împreună cu advocaţi, ca martori, va constata contravenţiunea prin dresare de proces-verbal, care se va înainta de decan judecătorului de ocol, spre a judeca afacerea de urgenţă şi cu precădere. Procesele-verbale vor face credință pînă la înscrierea în fals. ■ Art. 85.— Decanul va referi ministerului justiţiei toate abaterile comise de către funcţionarii grefelor contra dispoziţiunilor precedentului articol, spre a se lua contră-Ie măsurile ce va crede de cuviinţă. Art. 86. — Nici o acţiune, opoziţiune, apel, recurs, revizuire, contestaţie, cerere de poprire şi de urmărire şi altele nu se pot prezenta la tribunal şi Curţi, de nu va fi contrasemnată de un advocat, care să ateste că el a redactat actul. Nici un act nu se poate prezenta spre autentificare, dacă nu va purta aceiaşi menţiune. Art. 87. — Dispoziţiunile legilor anterioare ale advocaţilor cum şi cele din procedura civilă şi celelalte legi, contrarii legii de faţă, sunt şi rău,în abrogare. Citeva consideraţiuni Din cele ce preced, cititorii au putut observa că proectul de lege pentru constituirea casei advocaţilor, al baroului de Ilfov, pe lingă amplificarea vechilor capitole, conţine multe capitole şi dispoziţiuni noi. Deşi astăzi nu facem decît un rezumat al acestei legi, lăsînd ca critica ei să facă obiectul unui alt articol, ne întrebăm totuşi unde a rămas lămurirea importantei chestiuni a admitere! sau neadmiterea femeeî de a practica profesiunea de advocat ? Cum se face ca baroul de Ilfov nu s’a gindit să redacteze un singur articol de lege, în această privință, ca să lămurească odată această chestiune destul de importantă ? Dar proectul baroului de Ilfov nu a devenit încă lege şi în consecinţă, insuficienţele ce le prezintă mai pot fi în-' dreptate. F. Emilia»