Adevěrul, iunie 1902 (Anul 15, nr. 4611-4640)

1902-06-11 / nr. 4622

RECENSAfflINTUL URBAN SI RURAL O circulară confidenţială.—In ce scop s’a dat circulara. — Im­portanţa recensământului.—Necesitatea de a face un recen­­săm­int serios.—Baza viitoarelor reforme financiare. Ca mare surprindere s’a aflat că guvernul a dat o circulară confiden­ţială autorităţilor invitîndu-le să a­­corde tot sprijinul lor în vederea re­censământului proprietăţilor urbane şi rurale ce se va face cu începere de la 1 iulie viitor. Surpriza e ex­plicabilă, de­oare­ce se ştie că gu­vernul, cu toate reclamaţiile proprie­tarilor urbani, taxaţi azi pe timp de criză pe baza veniturilor din timpu­rile de prosperitate, amînase recen­­sămîntul, deși după lege trebuia fă­cut imediat. Prin urmare măsura de față tre­­bue să fie inspirată de un fel de inexorabilă necesitate. Altmintrel­­ea nu se poate explica. Care să fie a­­cea inexorabilă necesitate ce-a de­terminat pe guvern să facă un pas la care nu-l putuse determina pînă mai deunăzi nici legea, nici justele aclamaţii ale proprietarilor urbani? E ceea ce rămîne de văzut. Am arătat în atitea rîndurî, şi după noi un ziar care cunoaşte bine starea noastră financiară, Pester Lloyd, că statul nu poate scăpa de criza financiară decît printr’o adîncă şi raţională reformă a bazelor ac­tuale ale budgetului. Din darea de seamă asupra mersului exerciţiului curent, care a funcţionat cu 28 de milioane economii şi în mijlocul unui an agricol excelent, se vede că ba­zele budgetului sunt şubrede, că toate capitolele de venituri şi-afi pierdut elasticitatea. La primul an rău întreaga construcţie financiară, atît de penibil înjghebată de d. Sturdza, se va prăbuşi. Din neno­­r­icire într-o asemenea eventualitate nu va mai avea resursa economiilor, căci aproape toate economiile po­sibile s’au făcut. O nouă criză bud­­getară ne va găsi deci în nişte con­diţii dezastruoase, fără putinţă de a-i face faţă prin mijloacele or­dinare. Intr’un asemenea caz, trebue s’o spunem, falimentul va bate la uşa noastră. Prin urmare un guvern înţelept şi prevăzător va trebui, în primul rînd, să se gîndească la consolidarea ba­zelor budgetare. E ceea­ ce spunem de mult şi n’am încetat de a o re­peta. Recensămîntul acesta pripit şi atît de neprevăzut să fie el un semn că guvernul se gîndeşte la niscai re­forme financiare serioase ? Pînă la proba contrară să ne plătim iluzia de a crede că aşa este. * Pentru cine cunoaşte cîtuşi de pu­ţin situaţia economică a ţărei, alte materii impozabile în afară de pro­prietăţile urbane şi rurale şi capita­lurile închise în rente şi bonuri, nu există. Monopolurile au atins maxi­mul, căile ferate nu pot da mai mult, domeniile de­ asemenea, cu actualul mod de a le îngriji. Ca să contăm pe­ o dezvoltare industrială şi agricolă mai întinsă ca cea de azi, iar nu e cu putinţă. In tot cazul acestea ar fi venituri aleatorii, şi statul are nevoe de venituri sigure și fixe. Rămîne deci proprietatea fondată sub toate formele. Ea singură va trebui să constitue baza pe care se va ridica viitorul edificiu, financiar al statului. In adevăr, examinînd bine lucru­rile, nu vedem ce alt scop ar putea urmări guvernul. Căci ca să ne în­chipuim că recensămîntul se face în vederea stabilirea unei taxări mai exacte faţă de veniturile actuale, nu e posibil, de­oare­ce guvernul a a­­mînat mai deunăzi recensămîntul toc­mai pentru a nu fi silit sâ scadă impozitele fondate. Şi situaţia e ast­fel că o asemenea scădere nu e cu putinţă fără -­a compromite în mod grav veniturie budgetare. Prin urmare fon la echitate, din punct de vedere al aşezărei impozi­telor pe bazele actuale, s’a putut gîndi guvernul hotărînd în mod brusc facerea recensămîntului proprietăţi­lor urbane şi rurale, ci la alt­ceva. Acest alt­ceva nu e, după toate pro­babilităţile, de­cît necesitatea unor mari reforme financiare. * Proprietarii au tot dreptul să fie emoţionaţi. Insă interesul lor cel mai bine înţeles e ca să ajute la luminarea chestiei, să înlesnească ancheta, să facă ca recensămîntul ce se pregăteşte să fie sincer. A as­cunde adevărul în asemenea materie este a te expune să plăteşti mai mult. Dacă fie­care va ascunde ce are şi ancheta va constata averi şi venituri ca mult mai mici de­cît cele reale, guvernul va fi nevoit să urce în mod arbitrar taxarea, şi cînd intervine arbitrarul toată lumea su­feră. De­ asemenea guvernul trebue să-și dea toată silința ca recensămîntul să fie sincer, exact, complect, căci reformele sănătoase nu se pot face pe baze fanteziste. Chestia fiind din cele mai impor­tante, vom mai reveni, mai cu sea­mă după ce ziarele oficioase vor vorbi. Le avizăm însă să nu nege, că am văzut circulara. Index Din fuga condeiului Procesul Caion Caragiale Azi e zi solemnă la Curtea cu juraţi d. Caion compare înaintea justiţiei popo­rului ca compere, în „afacerea Caragiale- Caion“.­­ Eminentul publiciet (vorbim de d. Caion) va dovedi negru pe alb că Năpasta lui Caragiale nu e plagiată nici după Ke­mény, nici după Puterea întunericului de Tolstoi, ci după o operă inedită a d-luî Caion. Regret că răpesc şedinţei de azi partea senzaţională, lovitura de teatru— fiind­că e vorba de piesă— dar trebue să servesc pe cititori cu o oră mai înainte. Aşa­dar, d. Caion va dovedi că Năpasta e plagiată după Burdubuf, opera inedită dar genială a d-luî Caion, scrisă în limba norvegiană şi care se va publica în cu­­rînd, cu o prefaţă de Prosper Castanier, în revista Ulstrum din Cristiania. Vom vedea dacă şi de astă dată d. Ca­ragiale va mai cere 20.000 de lei daune-in­­terese. Cît despre d. Delavrancea care şî-a dat osteneala de a analiza „Puterea întune­ricului“ de Tolstoi, în comparaţie cu „Nă­pasta“—să-l vedem ce va face azi. Cu­noaşte d-sa Burdubul?!.. Atunci . Ce te faci cu apărarea ? Pap. Uneltirile comitetului macedonean Am aşteptat ori să se înceapă a se lămuri caracterul incur­­siuiei acelor „contrabandişti“ cari încercind a trece graniţa în dreptul pichetului No. 42 de la Cad­amac au plătit cu viaţa a doi din ei această în­­fringere a legilor. Ancheta făcută la faţa lo­cului de corespondentul nostru din Constanţa, ori­cite dificul­tăţi ar fi încă de a se lămuri toată această afacere, a stabilit cîte­va date foarte preţioase. A stabilit înainte de toate că toţi, dar toţi, incursioniştii sunt bul­tari-macedoneni. Faptul acesta sare în ochi şi credem că la noi, în Romi- unde s'a plătit cu singe de patriot, cunoştinţa cu comi­tetul macedonean,la noi, zicem, credem cu de permis a se pune la mare bănuială caracterul „inofensiv“ al unei incursiuni de soiul celei de la Cad­amac ! Al doilea fapt de remarcat este că incursioniştii au­ făcut două cete şi, de­şi, pină acum, după naraţia unuia din ei, care nu poate fi, considerată ca literă de evanghelie, s'ar părea că aceî indivizi veneau „să lu­creze“ in port la Constanţa, rămine insă inexplicabil faptul ca nişte „lucrători oneşti“, cari au dorinţa de a munci, să nu caute a căpăta permise de in­trare in ţară. Şi dacă lucrători oneşti nu sunt şi nici contrabandişti nu sint, de­­oare­ ce n’aveau abso­lut nimic de contrabandă, a­­tunci ce sínt ? Un început de anchetă stabileşte că sint bul­­gari-macedoneni! ! Iată ce trebue să dea de gin­­dit şi ceea ce obligă guvernul a ancheta sever şi a da cit mai curind un comunicat. Adevărul BIATA LOGICA! In toate cestiunile e bine ca din cînd în cînd să te scobori la obîr­­şia lor şi apoi să te pronunţi. Azi cînd cestiunea evreiască nu s’a is­prăvit încă şi cînd ziarele guvernu­lui mai rup cîte o laucie împotriva noastră, e bine să vedem cum stau lucrurile judecind după începutul lor. Nimeni astă toamnă nu vorbea de cestiunea evreiască ca o cestiune de actualitate. Ea fireşte, există, cum există atîtea alte cestiuni cari tre­­buesc rezolvate... Noi cam­ azi sîntem acuzaţi că facem o campanie aşa zisă contra ţărei, chiar noi ne ocu­pam cu totul de alte cestiuni la or­dinea zilei, cînd de-odatâ guvernul, fără nici o necesitate reală prezintă în legea meseriilor cîte­va articole care redeschid cestiunea. Logic ar fi fost ca acel ce scrie aceste rîn­durî, în aşa zisul lui filosemitism, să fie foarte fericit de aceasta şi să îm­pingă guvernul la comiterea acestei prostii. Analele parlamentare sunt însă de faţă ca să dovedească că eu am făcut cu totul contrariul: am rugat guvernul ca să evite această cesti­une, să nu o redeschidă şi am ară­tat greşala ce s’ar face cînd s’ar lăsa nelămurită cestiunea reciproci­­tăţei faţă de meseriaşii evrei. Şi ca să nu fiu acuzat că nu sunt în adevăr, iată textual aceea ce ziceam cu o­­caziunea discuţiunei generale şi pe articole a legei nenorocite a mese­riilor. Vorbind de art. 4 din lege, refe­ritor la dreptul de reciprocitate, zi­ceam : „Dar în ţara romînească mai sint stră­ini cari sint fi nu sint străini, aceştia sint evreii. Ce veţi face cu evreii ? Le veţi aplica fi lor articolul 4 pe care vi l'am citit ? Să dovedească fi ei că există reciprocitatea in ţara lor ? In care ţară ? Care e ţara evreilor ?... (D. dr. I. Radovici întrerupe). D. Const. Hille. D. dr. Radovici zice: aceasta înseamnă că nu li­­se va cere să dovedească reciprocitatea. Le-am spus acestea pentru ca să fac pe d. ministru al domeniilor să declare care e intențiu­­nea sa. Declarația d-lui ministru are va­loare, căci luminează intențiunea sa fi a guvernului, pe cînd declarația d-nuluî Radovici nu are valoare, cînd e vorba de interpretarea legeî, de­cit doar ca o părere personală. Iată de ce am făcut această întrebare... Iar asupra art. 44, care leagă dreptul la muncă de drepturile poli­tice, ziceam : „Dreptul la muncă, dreptul la meserie, legat de drepturile politice, e o idee strim­a­tă şi faceţi prin aceasta, cum am zis, o declaraţie de război a elementului străin, declaraţie, care poate să aibă con­secinţe de acelea pe cari, nici eu nici d­v. cred că nu le doriţi“. Guvernul a bine-voit însă a tăcea ca peştele, crezînd că face multă is­pravă tăcînd şi prin tăcere a alar­mat populaţiunea muncitoare evre­iască şi în acelaşi timp presa străină. Guvernul a adus clar pe tapet în­treaga cestiune evreiască şi cine plă­teşte oalele sparte de către guvern ? El ? Aşi! Le plătim noi, noi sîntem vinovaţi de tot ce s’a scris contra ţarei romîneştî, noi sîntem aceia cari împingem la emigrări, noi sîntem „duşmanii neamului romînesc“. Care va să zică guvernul d-nului Sturdza este atît de puţin inteligent şi de nedibaciu ca să redeschidă o cestiune foarte spinoasă ca aceea a evreilor pămîntenî, o agitaţiune se produce în ţară, o alta în presa stră­ină şi noi fiind că am făcut cunos­cut ţarei părerea străinilor despre noi şi fiind­că i-am arătat starea emi­granţilor, noi sîntem nepatrioţi, iar guvernul d-lui Sturdza patriot. Fireşte că noi ştim ce va să zică a spune adevărul şi nu ne mirăm de cele întîmplate. Prostia omenească şi prejudiţiile de multe ori înăbuşă glasul dreptăţei şi al verităţei. Totuşi ni s’a părut folositor a recapitula lu­crurile, a merge pînă la obîrşie şi a ilustra şi mai mult proverbul ro­­mânesc, cam trivial dar adevărat: capra face şi oaia paie. Const. Hille Congresul Carp-Filipescu S’a anunţat de «Epoca» un congres al­­­partidului conservator» pentru 23 şi 24 iunie­­. Alţii au calificat acest congres de «junimist». Gluma ca congresul „partidului conservator“ n’o crede ni­ci Epoca şi nu insistăm asupra calificativelor glu­­meţe. Calificativul de «junimist» insă ar fi în adevăr mai clar, de­oare­ce se ştie că junimiştii fac ce vrea d. Carp şi despre d. Carp se cam ştie ce vrea în politică. Din nefericire congresul anunţat, ca şi guvernul căzut la 12 februarie 1901, nu e nici al partiduli- conser­vator, nici junimist, ci e congresul grupărilor Carp Filipescu— şi de a­­ceea e nevoe şi de congres­ul de „lă­murirea tot mai clară a năzuinţelor“, cum motivează d. Dimitrie Losetti de la Iaşi convocare­a congresului. Lămurirea e foarte necesară, fiind­că lucrurile sunt foarte încurcate in a­­ceasta cumetrie politică, chestiunile la ordinea zilei au pus in evidenţă tot atitea deosebiri de vederi, tot atitea prăpăstii intre d-nii Carp şi Filipescu. Chestiunile convenţiilor comerciale, chestiunea capitalurilor străine, a art. 7 din Constituţie şi chestiunea legei meseriilor, iată atitea chestiuni asu­pra cărora congresul unui «partid» politic care aspiră a guverna nu poate tăcea. Vom vedea cu cît vor esi mai cla­rificate toate aceste chestiuni din con­gresul Carp-Filipescu ce se va ţine la 23 şi 24 iunie e. a .. ost..­­POŞTA RE­DAC Ţ I­E I 1 Magistraţi şi magistraţi­ i lui Ion Gh. Loca De cîţi­va ani de zile urmăreşti a­­proape toate procesele ce se judecă la Curtea cu juraţi de Ilfov şi ai observat că de la un prezident de Curte la altul e o diferenţă ca de la cer la pămint. Unul e mai expeditiv, altul inzistă şi se complace a o duce la nesfirşit cu rezumatul ce e obligat să-l facă; unul se poartă blind şi nepărtinitor cu in­culpatul, pune întrebările în mod liniştit şi nu comentează răspunsurile, altul se poartă cu bruscheţă, se răsteşte la inculpat, cînd ii pune întrebările ce comentează şi în tot cursul dezbaterilor. prin atitudinea lui, aree aerul că e con­tra inculpatului şi nu arare ori am văzut prezident­ car­i fac nişte rezu­­mate mai aspre de­cit î­equizitorul pro­curorului. Faţă cu această varietate în modul de a se prezintă al preşedinţilor Curţilor cu juraţi, ne întreb­ dacă prezidentul nu are nici o călăuză, nu urmează nici unui text de lege, in conducerea dezbaterilor. Răspunsul e scurt: preşedintele unei Curţî cu juraţi, are toată libertatea de a prezida şi conduce dezbaterile cum înţelege maî bine. Cu toţi însă ar trebui să se poarte blind, ar trebui să pară cît mai nepăr­tinitori, ar trebui să nu comenteze răs­punsurile şi să se silească a avea o ast­fel de atitudine, în­cît să nu influen­ţeze cîtuşî de puţin pe juraţi. Magistraţii cari prezidează Curţile cu juraţi, ca şi acei cari prezidează şedin­ţele "celor-lalte instanţe judiciare, sint insă de diferite temperamente şi ast­fel se explică varietatea in modul de a se purta cu inculpaţii. Da pildă, care justiţiabil nu e indig­nat de modul brusc cu car­e se poartă d. judecător Schina de la secţia IV, fie cu inculpaţii, fie chiar cu martorii cari cel puţin ar trebui menajaţi, dacă nu răsplătiţi pentru deranjul ce li se face. Pe cit de puţină răbdare şi cumpă­tare are d. Schina, pe atît de multă răb­dare şi temperament au d-nii Oscar Ni­­culescu, Mavrodin, Athanasovici, Mavrus de la tribunalul Ilfov şi aproape toţi membrii cari compun Curtea de apel din Bucureşti. D. Victor Rimniceanu actualul pre­şedinte al Curţei cu juraţi, e un mo­del de preşedinte şi prin tactul d-sa lea e­­vitat nu mai departe, chiar Vineri o e­­roare judiciară, îndrumind pe juraţi, fără a depăşi limitele permise, la darea ver­dictului. In magistratură mai mult ca ori unde se cere cumpătare, tact şi răbdare. Aceia dintre magistraţi cari posed a­­ceste trei calităţi, vor fi in tot-d’a-una la înălţimea misiuneî lor. F. Em. POŞTA MICA Cobai.—1) Credem că da. Adresaţi-vă şi la biuroul «Moşiilor statului» din ministerul domeniilor. 2) Rej­censămîntul nu e făcut în scop ca proprietarii să ceara reducere de foncieră, ci spre a constata dacă nu o plătesc prea redusă. Totuși ocazional se poate cere așa ceva. 3) Depinde de învoiala ce ai avut cu avocatul. D-luî T. VGiurgiu. — Scrisorile luî Traian De­­metrescu nu s’au mai publicat. Monumentul e gata şi sculptorul Filip Marin nu aşteaptă de­cît oare-cari dispoziţii ale primăriei din­­Craiova. Un abonat, P.­Neamţ.—Sunt licee la Braşov, Sibiu, Cernăuţi. Cursul lor diferă întru cît­va de cel de la noi. Se­ face în romineşte. CARNETU­L MEU CATE­VA^PROPUNERI Tostă lumea este pusă acum în situa­­ţiunea de a putea just judeca dacă la a­­ceste călduri tropicale este mai bine să sta! la Bucureşti sau să respir! aerul da munte in vre-o staţiune climaterică, sau aerul de ţară în vre-o­­ooalitate oare-care asupra căreia nu s’au revărsat încă toate bine-facerile civilizaţiunel orăşeneşti. Şi fiind­că omul numai cînd sufee în­cepe actele şi suferinţele aproapelui sau, va Înţelege fie­care cît de dreaptă este propunerea ce voia să fac. Anume : să se găsească un număr de domni şi doam­ne din societatea noastră maî bună, cari să deschidă o colectă, din produsul căreia elevii săraci slabi din şcoalele noastre primare să fie trimeşî la aer curat, iar elevii săraci mai rezistenţi să fie trimişi zilnic sub conducerea unui sau mai mul­tor pedagogi la cea mai apropiată pădure pentru ca să î şi petreacă ziua la aer curat. Propun deci cu alte cuvinte înfiinţarea unei colonii de vacanţă şi a mai multor semi-colonii, un sistem practicat cu mult succes în Germania. Semi-coloniile nece­sită mai puţine cheltueli, fiind-că copiii sunt găzduiţi şi iau cina în casa părin­tească, rămînînd numai drumul, dejunul, laptele şi supravegherea în sarcina orga­nizatorilor. De prisos să maî inzist asupra meritu­lui co’î vor avea aceia cari vor organiza şi face posibilă funcţionarea acestor co­lonii şi sub-coloniî. Vroiu să mai fac însă încă o propunere. Acum la sfirşitul anului şcolar, direc­torii să întocmească niste da elevi lipsiţi de mijloace, cărora li s’ar libera de ace­laşi comitet menţionat mai sus bilete pen­tru băi re­i, la băile comunale, tirului şi chiar particulare. Şi aci de prisos ai in­zist asupra binelui ce s’ar face sărmani­lor copii, dîndu 1Î-S3 acest ajutor, care ar necesita mijloace relativ destul de mici. Oamenii buni să nu mediteze prea mult, ci să se pună pe lucru. B. Br. sa CBS C­HESTIA ZILEI Purtarea corsetului e oprită. Inspector de... corsete D-ra: D-le, eşti cam impertinent. D-l: Sînteţi, mi se pare, elevă, şi, în calitate de inspect­or, voiai să mă conving dacă purtaţi corset­­! POLITICA EXTERNA Chestia poloneză Am publicat în acest loc, acum cîte­­va zile, un articol special, în care vor­beam mai pe larg despre chestia polo­neză, care a luat acum o nouă turnură in Austria şi în Germania. Se asigură din cercurile bine infor­­­mate, că autorităţile din provinciile po­loneze ale Prusiei, au fost invitate de guvernul berlinez, ca să favorizeze pe cît posibil schimbarea numelor poloneze in nume germane. Persoane, care au oare-şî care autoritate asupra concetă­țenilor lor au fost rugate să îndemne lumea, ca să - şi schimbe numele. Privitor la această circulară confiden­ţială ziarele din Germania observă, că un însemnat număr de gener­ali şi de ofiţeri din armata prusiană poartă nu­me poloneze şi că, fără îndoială, ei nu se vor preta atît de lesne la schimba­rea de nume, deşi aceşti domni ar tre­bui să dea primul exemplu. După aceleaşi ziare ar trebui, pentru a fi in conformitate cu logica, să se germanizeze, nu numai numele polone, dar şi cele franceze, cari se găsesc in mare parte in aristocraţia armatei ger­mane. Aceştia sunt în mare parte descen­denţi ai hughenoţilor emigraţi. E adevărat insă, că numele franceze se pretează tot atît de puţin la germa­­nizare ca şi cele polone. Reducerea serviciului militar in Franţa „Journal des Débats“ începe să atace Senatul, pentru că a pus in dezbatere chestia reducerea termenului de servi­cii­ militar. Ziarul spune, că e ne­mai­pomenit, ca o lege de o aşa mare im­portanţă pentru armată să pornească de la un civil, care acum do­i ani a declarat unul intervievator, că niciodată nu s’a ocupat cu chestiuni militare. „O ast­fel de lege trebuia să fie pusă in dezbateri numai din iniţiativa minis­trului de rezbel“. «Trebue să recunoaştem—spune ziarul citat—că lucrarea d-luî Rolland, adică documentarea raportului, dă dovadă de o muncă sirguincioasă, care-i face cinste; dar acestei lucrări îi lipseşte claritatea şi siguranţa. Senatul ar trebui să-şi amine dezbaterile, pînă ce-şî va spune opinia şi consiliul superior de rezbel. Nu putem şti ce gîndeşte consiliul despre reducerea termenului de serviciu militar la doi ani şi sîntem datori să căutăm a afla şi opinia sa. De alt­fel intre autorităţile militare nu e unitate de vederi în această privinţă». Ultima observaţie pe care o face Jour­nal des Debats trădează, că nu toţi ge­neralii — după cum in­inuază gazetele, naţionaliste — sunt potrivnici acestei reforme. E adevărat că ziarul«Gaulois» a publicat o serie de interviewuri cu generali, cari toţi s’au exprimat împo­triva reducerea serviciului militar. Dar cei intervievaţi de „Gaulois“ sunt, mai, toţi generali puşi in retragere din cauza atitudine­­lor duşmănoase faţă de re­publică şi a tribulaţiilor lor politice. Ei vorbesc cu patimă şi ură, voind să pue beţe în roate adver­sarilor lor politici. Bast. din Anglia Corespondenţă specială a „Adevărului* Londra, 5 Iunie E lucru sigur că regele Ang­lei, s’a bizuit prea mult ,pe rezistenţa persoa­nei sale. Doctorii Curtei i-au recoman­dat, că dacă vrea să suporte bine cere­monia incoronăreî să se ostenească cit mai puţin pină atunci, chiar de loc dacă se poate. Deci toate recepțiunile cari tre­­buiau să aibă loc, au fost suspendata pînă la încoronare. • Sgomotul descoperirei unui complot, a a­­gitat întreaga Londră, dar pină acum nu s’a dat nici o confirmare oficială. In Scoția nu se poate căpăta nici o lămu­rire asupra acestui punct. Totuşi se crede că sgomotul in privinţa complotului, se ba­zează pe oare­care fond de adevăr. S’au făcut maî multe arestări, prin cartierele locuite de anarhişti străini. Iacobiţii Angliei şi ai Scoţiei, au re­fuzat să semneze o protestare împotriva incoronăreî regelui Eduard al Vll-Iea pe care ceî-l’alţî legitimist! ai Europei,­­in particular, carliştii din Spania o re­comandaţi din toate puterea. * In timp ce Anglia, se exaltă intr’o patimă de loialism, iată ce se întimplă in Irlanda : Tribunalul din Sligo a judecat eri pa deputatul irlandez Mac-Kugti, pentru infracţie la lege, intr'o afacere agrară. Acesta a cerut juraţilor să-şi dea pe Expoziţia oficială —pictură, sculptură, architecture— Expoziţia oficială de pictură, sculp­tură şi architectură — cum sună tit­lul ei oficial —­ din anul acesta, se află instalată în vestibulul Ateneului şi în sala din dreapta, obicinuita sală de expoziţiune a acestuia. Din capul locului voi­ elimina din acest articol expoziţia de architectură, pen­tru că ea este în contrazicere cu scopul expoziţiei oficiale. Ea este o expoziţiune de lucrări de şcoală, cu subiecte mai mult sau mai puţin fan­tastice, şi ori­cît de bine executate ca desemn ar fi unele din aceste lu­crări, ele nu puteau fi întrupate în­tr’o expoziţie a operelor unor artişti desăvîrşiţi, maturi, cari au eşit din faza studiilor de şcoală. Ast­fel înţe­leg eu expoziţia oficială şi în acest caz puteai admite ca să expună în ea numai architecţii, absolvenţii şco­­­alei naţionale de architectură, căci alt­fel şi în secţia picture­ şi sculp­ture­ trebuiai prin analogie şi ad­­miţi şi lucrările elevilor şcoalei de bele-arte, de­sigur în parte măcar tot mai puţin talentate, nu mai puţin­ frumoase de­cît acele ale viitorilor noştri architecţi. O altă observaţiune ce aş avea de făcut, este modul cum au fost ex­puse picturile. La expoziţia Tine­­rimei artistice, cea mai desăvîrşită din cîte le-am avut pînă acum, s’a admis principiul ca lucrările aceluiaş artist să fie cît posibil expuse la un loc aceasta pentru a înlesni vizi­tatorilor posibilitatea de a îmbrăţişa toată opera artistului, de a’şi face o părere asupra întregei acestei opere. Regret că principiul acesta nu s’a admis şi la expoziţia artiştilor în viaţă, unde de exemplu portretele d-lui Mirea şi lucrările d-lui Vermont şi ale d-lui Kimon Loghi, etc. etc. sunt risipite prin toate colţurile expoziţiei. Ba mai mult chiar, sub Golgotha lui Vermont, o adevărată capo d’operă de compoziţie şi pictură, vedem o Moarte a Cleopatrei, împerechere care îi desavantagioasă pentru am­bele lucrări şi mai ales pentru cea mai slabă. Toţi vizitatorii vor fi re­simţit neajunsul ce-l implică faptul că pentru a cunoaşte lucrarea unui artist, trebue să o culegi de ici şi de colo şi că în mod inutil ţi se îngre­­uează aprec­area. Cu atît mai mult trebue să resimtă acest neajuns cri­ticii şi chiar expozanţii. Să sperăm că greşala aceasta va fi reparată la o viitoare expoziţie, încă o mică observaţie. Pe coperta catalogului expoziţiei, am citit: Notiţă explicativă a expoziţiunei oficiale de pictură, sculptură şi architectură. M’am grăbit sâ deschid broşura spre a citi notiţa explicativă şi n’am gă­sit de cît numele artiştilor expozanţi în ordinea alfabetică cu numărul şi titlul lucrărilor. De ce atunci pe co­pertă s’a scris: „Notiţă explicativă“ şi nu s’a zis pur şi simplu: Catalogul expoziţiei etc. etc. ? Aceasta nu pot s’o înţeleg. Nu­este aci însă numai o chestiune de formă la care de sigur că nu m’aş fi oprit, ci această chestiune de formă îmi va servi de prilej spre a da un sfat, care poate deveni de mare folos pen­tru dezvoltarea gustului artistic în ţară la noi. In străinătate s’a luat bunul obicei ca toate cataloagele expoziţiilor să fie prevăzute cu o prefaţă în care să se dea oare­cari noţiuni estetice şi să se înlesnească marelui public priceperea operelor ex­puse. Ca model în această direcţie de sigur că ar p­utea servi prefeţele Cataloagelor Secesiune! din Berlin cu cinste şi face chiar d­ou-ul­­or scrise de marele Liebermann. Ei bine, dacă asemenea prefeţe sînt necesare în Occident, unde marile pinacoteci şi tradiţia au dezvoltat de decenii gustul artistic al mulţimei, cu cît mai necesare nu sînt rele la noi, unde arta este relativ tînără şi unde gustul artistic al mulţimei este sis­tematic corupt de litografii şi tipa­­ruri rele ? Altă observaţie. Expoziţia aceasta îţi lasă impresia că nu s’a făcut o selecţiune suficientă. La mijii artişti vezi alături de lucrări bunicele altele absolut insuficienta şi de sigur că ar fi fost în chiar avantagiul acestor artişti, dacă li s’ar fi refuzat­ unele din tablourile lor sau — mai bine —dacă ar fi fost consiliaţi să nu le mai expună. E şi aci prilejul de a spune —după un proverb german, că la această expoziţiune maî puţin ceva ar fi fost mai mult. (Weniger wäre mehr gewesen). In expoziţie găsim alături de nume cunoscute de mult publicului român şi altele noni, dintre cari unele­ de alătura cu onoare cărei expoziţii din străinătate. Re­­levez ca cu deosebire reuşite portre­tul I. P. S. S. mitropolitului primat (164) care se deosebeşte prin profun­zimea cu care e concepută ideala faţă a înaltului prelat; portretul d-nei M. Cincu (67), a căruia concepţie şi execuţiune tehnică vor face de­si­gur deliciul tuturor cunoscătorilor şi la care atrag mai ales atenţiunea asupra"plasticităţe" cu care sînt execu­tate caracteristica faţă şi frumoasele mîini, precum şi în sfîrşit opera de o tehnică virtuoasă mai ales în ce priveşte distincţiunea coloritului, por­tretul d neî S. Apostoleanu (66). După maestrul Mirea, locul de onoare se cuvine lui Vermont. Nici nu ne dăm noi seamă, ce comoară posedăm în acest artist cu adevărat de Dumnezeu bine­cuvîntat. Gol­gotha (schiţă de compoziţie 158) este după mine necontestat opera cea mai importantă din expoziţie. E atîta simţire în ea, atîta pricepere tec­­nltă şi profundă filozofie, precum şi atîta pătrundere a tragicului, în­cît de sigur că tabloul expus la ori­ce expozi­celor vechi. Maestrul Mirea a expus ţie din străinătate ar fi stîrnit o senzaţie zece portrete, cari ar fi putut figurai colosală.Teribilul drum spre Golgotha n’a fost încă redat în aşa trăsături. Tabloul îţi dă o impresie de care nu te poţi scăpa atît de lesne. El te face abia să înţelegi toată nespusa durere ce a trebuit, s’o resimtă fiul omului pe drumul acela al umilinţei. Kimon Loghi e şi el reprezentat prin cinci tablouri, cele mai multe cunoscute. Dintre cele necunoscute acela intitulat Iubire (60) prezintă toate calităţile cari disting lucrările acestui delicat şi cu gust artist. In faţă o pereche amoroasă se preumblă prin aleele parcului mînă în mînă. Toată natura e cuprinsă de dragoste şi rebelele de pe lac se îmbrăţi­şează şi ele în supremă iubire. în fund patru copile se învîrtesc într’o horă, pline de veselie, expresiunea clasică a nevinovăţiei sburdalnice. Iar din balconul casei priveşte, — cine ? Probabil bătrîneţea. E şi filozofie — după cum vedeţi în acest tablou — dar e şi pictură. Serafim pe lîngă un portret al său (117), care ni se pare însă prea ide­alizat, ne dă cîte­va nuduri cari sînt destul de bine executate şi leagă de subiecte clasice, şcoala cărei artistul pare a l i se fi devotat şi după prin-­­ cipiile căreia se conduce. Sumam în baie (115), Adevărul şi Minciuna (117) şi Femeea cu mărgăritare (119) sînt lucrări cu toate calităţile şi de­fectele şcoalei de care am vorbit, de­fectele crescînd la aceste tablouri după ordinea în care le-am în­şirat. Dar d. Serafiim este de­sigur un pictor de mult talent, de­şi şcoala în care pare a se fi înrolat îl va împiedeca încă mult timp de a ne da toată măsura acestui talent. Dr. C. Aricescu se prezintă cu cîte­va din peisagiile sale cari prin delicateţa concepţiei, coloritului şi execuţiei se disting imediat de lu­crările similare din expoziţie. Cele din urmă raze (17) este în special de un colorit care poate deştepta poetice sentimente şi la omul cel mai pro­zaic şi care poate face şi pe cel mai învechit orăşan ca să simtă farmecul mamei nature acolo afară unde ea ni se arată în toată goliciunea ei. Intr’un viitor foileton mă voiu o­­cupa de cei’alţ! pictori precum şi de operele sculpturale expuse în anul acesta în număr neobicinuit de mare. B. Brănîşteanu

Next