Adevěrul, septembrie 1902 (Anul 15, nr. 4702-4731)
1902-09-15 / nr. 4716
Anul XV.—No. 4716 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE On an Sasi luni în țară .... I 30 le 15 lei în străinătate. 50 „ 26 „ I0 bani in toată țara 15 străinătata Un număr vechii! 20 bani. Tn had 8 lei 13 g DumMca 15 Septembre 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE Linia pagina IV Lei. 0.50 bani III ... 8-BIROURILE ZIARULUI 11 — Strada Sărindar — 11 TELEFON Remaniata «mnsteriali- oberalii si Capitala I ■ ■ i»ii»i--------ANUNCIURI Pentru ticălos Intr’o ordonanţa în care eu nu sunt implicat, un domn judecător de instrucţie şi-a permis să prezinte ziarul meu ca un ziar rău-famat şi să intre cu sanctuarul familiei mele. Greşala fiind omenească şi fiindcă acel magistrat depinde de ministrul sau, am aşteptat 24 de ore ca cel ce m’a atins să-şi repare într’un chip oare-care necuviinţa şi în tot cazul ministrul sau—ministrul de justiţie — să pedepsească pe acest magistrat care s’a făcut nedemn de a purta roba judecătorească. In acest minut, termenul a expirat şi judecătorul care a avut această neertată uitare de sine n’a dat semn de viaţă, iar d. ministru de justiţie văd că nu şi-a făcut datoria. M’am consultat cu mine însumî şi m’am consultat cu amici, mai competenţi de cît mine în materia dreptului şi cu spiritul mai liniştit, ca să cercetez ce cale trebue să apuc pentru ca să pedepsesc pe acest ti tăios. Prima impresiune este aceea a mîncărimei palmei. Cind cineva te insultă, îl corectezi şi totul se sfîrşeşte. Cîteva palme aplicate pe faţa obraznicului magistrat a fost prima soluţiune la care mă oprisem. Viteazul judecător însă a şters-o din Capitală îndată ce a văzut că-i vorba de palme. Şi acum încă poate fuge, uitindu-se înapoi. Stelian Popescu dînd bir cu fugiţii—oh ! fnga este din raift—mi-a dat timp ca să cuget, şi să mă gîndesc că pentru unele obrazurî palmele nu pot fii o corecţiune. Se emoţionează de ele cel ce le simte. O palmă însă primită de Stelian Popescu, poate să fie o glorie, un nou mijloc de a se recomanda stăpînilor. Apoi nu trebue de iritat că acest nevrednic este şi magistrat şi că palmele ce le-ar încasa, le-ar încasa în calitate de magistrat şi le-ar socoti ca un ultragiu. Rezultatul deci ar fi următorul : cîteva luni de puşcărie şi Stelian Popescu, deşi cu obrazul roşi, totuşi jubilînd că m’a băgat la închisoare. Aşa fiind mi-am zis, că nu trebue să fiu naiv şi să dau curs liber mîncărimei mele de palme, legitim sentiment, dar nefolositor faţă de împrejurările în cari mă aflu. Ar fi altă soluţiune : să trimit martori mişelului. Unde să’l găseşti însă? Şi apoi cunoscînd pragmatia de om, nu ştiu oare din nainte că se va ascunde în dosul robei de magistrat şi va refuza să’mi dea satisfacţiune ? De ce dar să expun pe doi buni şi sinceri prieteni să se afle In contact cu ruşinosul personagiu? M’aşi putea fireşte plînge ministrului de justiţie. Pentru aceasta ar trebui să nu trâesc în dulcea ţară romînească. Dacă tot ce face Stelian Popescu nu-i cu ordinul sau asentimentul ministrului, acest imund judecător ar fi fost destituit imediat că a subscris o ordonanţă care este un act mişelesc de răzbunare, cu atît mai laş cu cît este făcută sub protecţiunea calitatei de magistrat şi cu cît se atacă persoane şi încă în viaţa lor privată, fără ca ele să poată judecătoreşte spulbera murdăria ce li s’a aruncat din dosul actului judiciar. Cura însă nu-l văd destituit pe Stelian Popescu prin Monitorul Oficial, ar fi o ultimă naivitate din parte-mi ca să urc treptele ministerului de justiţie şi să cer dreptate de la acela care a inspirat poate această mişelie... Nici aici deci măcar o simplă bănuială de satisfacţiune. Codul de procedură civilă, dă cetăţeanului lezat de vicleşugul sau reaua credinţă a magistratului dreptul să se plîngă justiţii şi să-i intenteze aceea ce se cheamă acţiune recursorie. Aşi putea deci merge înaintea Curţei de apel şi să mă pling magistraţilor înalţi, cari o alcătuesc, asupra purtărei judelui de instrucţie Stelian Popescu. Le-aşi putea expune întreaga afacere, le-aşi arăta care e rolul magistratului şi vaşi ruga să declare dacă acest judecător a lucrat corect cînd m’a atins în viaţa mea de familie, fără să fiu pus în cauză direct şi fără ca această atingere să fie necesitată cel puţin de trebuinţa cauzei. Dacă magistraţii Curţei de apel mi-ar da dreptate, Stelian Popescu ar fi înfierat pe viaţă şi cu tot regretul ministrul sau s’ar vedea nevoit să cureţe magistratura romînească de această necurăţenie... De multe ori însă necorectitudinea nu-i tocmai acelaşi lucru cu vicleşugul ori cu dolul şi- i cu putinţă ca în aprecierea lor judecătorii lui Stelian Popescu să găsească fapta lui necertată, dar nepedepsibilă după lege, lăsînd ministrului de justiţie grija de a veghea la vrednicia profesională a magistraturei... In acest caz iată-mă dar lovindu mă şi aci de neputinţa de a căpăta satisfacţiune, nu doar că nu am dreptate, dat fiindcă elasticitatea legei şi a doctrinei nu permite judecătorului a atinge toate faptele inculpatului. Totuși fapta aceasta nu poate rămîne nepedepsită. Ce-mi rămîne dar de făcut ? Să mă prezint cu Stelian Popescu de ureche înaintea tribunalului suveran al opiniunei publice. Acestui tribunal suprem să’i arăt fapta nedemnă a judecătorului, să’l descos trecutul și prezentul, să’l arăt cum a înaintat, cum s’a urît, cum a operat după ordine venite de sus, ce crime a comis în umbra neagră a cabinetului sau, de ce potlogării este capabil şi cum se tîrăşte, cum linge tălpile celor mari, pentru a înainta, a se cocoţa, cît mai sus, acolo unde nici un drept nu are să se urce, nici prin talent, nici prin pricepere. Şi cînd individul va fi descalificat, cînd opinia publică va fi scîrbită de acest specimen, cînd între el şi Zdrelea ori Mărunţelu nu va mai fi nici o deosebire, atunci nu-mi va rămîne decît ca cu o lovitură de picior să arunc scîrboşenia aceasta, în neantul uităreî de unde nu ar fi trebuit niciodată să iasă. E trist că eu trebue să'mî fac singur dreptate, e trist că trebue să fiu şi parte şi judecător, dar vina este a acelora cari nu au destul respect pentru magistratură ca să o cruţe de a avea membri de aceştia cari sînt o ruşine pentru ea. In tot cazul, ori cît de gluant personagiu este acest ticălos, orî cît aş avea dreptul sâ-i plătesc dinte pentru dinte, ochi pentru ochi, niciodată nu mă voi scoborî la objecţiunea lui de a’i ataca familia şi viaţa lui intimă. Cît despre chestiunea palmelor, cine ştie! nu totd’auna Stelian Popescu va aparţine magistraturei şi atunci se poate ca pe faţa lui să-mi încerc puterea mea musculară, iar urechile-i să i le întind tot atît de mult cît el azi îşi întinde conştiinţa sa de magistrat. Const. Miile Sin fuga conikinliii Dom’ Nae si Capitalurile Dom’ Nae Basfione — i’tero de Tomas Crakunel — duca dor de capitaluri.,, etrangere, fiind-că pe cele nationale le-a consumat o lată cu încasamentala pentru Bucurtștiî noul. In acest scop , financiar s’a făcut director la „Gazeta interlopă“ a fratelui Tomas Drakanel şi combate pentru capitalurile străine. Cum dom’ Nae e şi profesor de economie politică, pînă s'o face economie de catedra d-sale, iată-l dîndu-ne şi definiţia Capitalului. Dom’ Nae se deosebeşte capital de Kerl Marx, adică unu-î capul lui Marx şi altul al lui dom’ Nae. Pentru dom’ Nae de la Bucureştiî-noui, iată textual ce este capitalul : „Capitalul este o sensitive: el fuge, el dispare de îndată ce-l atingi“. Aşa e, dom’le! De îndată ce a... tuşat dom’ Nae, de la „razeta interlopă“, capitalurile pentru Bucureştii-nonî, ele au fugit, au dispărut. Fiindcă sunt tare deheme, tare „sensitive" !... Dar „sensitiv“ bărbat mai e și dom’ Nae ! Simte i’ranou tocmai de la... Bucureștii-nouî 1 Șnaps Liberalii şi Capitala Pină astăzi partidul liberal n'a fixat încă persoana menită viitorului primariat al Capitalei. Cel puţin nu se ştie în mod public şi hotărît daca guvernul va mai sprijini actuala formaţiune a consiliului comunal în frunte cu d. Procopie Dumitrescu. Se vorbeşte de o mulţime de candidaturi mai mult sau mai puţin ridicule, şi ne-am făcut datoria de a le semnala într'unul din numerele noastre trecute. Insă nu de aceste candidaturi vom vorbi astăzi, şi nici nu ne vom amesteca in intrigile şi neînţelegerile cari stăpînesc astăzi cercurile conducătoare ale partidului liberal. Ţinem insă să constatăm un fapt, şi anume, că de zece ani încoace, partidul liberal n’a putut să dea Capitalei un primar capabil, un om cu vază, care să se ocupe în mod serios cu lucrările mari de edilitate şi înfrumuseţare a oraşului, un om cu trecere şi cu autoritate în faţa şi a consiliului şi a guvernului. Partidul liberal a hărăzit oraşului nişte persoane de a doua mină, lipsite şi de iniţiativă şi de autoritatea cerută, din care cauză nu s’a făcut aproape nimic sub administraţiunile liberale. Mai mult chiar. Se ştie că un primar cu autoritate, reprezintă forţa electorală a partidului. Ei bine, tocmai din această cauză partidul liberal a început să piardă terenul politic în Capitală, şi mulţi din membrii marcanţi recunosc această stare de decădere politică de care trag foloase organizaţiile conservatoare care recrutează mereu partizani din contingentele electorale liberale. Din toate acestea se vede în mod oste BaBOB Eseae clar, că partidul liberal, pentru a-şî consolida situaţiunea politică în Capitală, trebue să sfîrşească cu candidaturile persoanelor de a doua şi a treia mină. In faţa listelor adverse cari se vor prezintă cu cele mai marcante personalităţi politice, partidul liberal e dator să vie în fruntea listei cu un om care cu adevărat să reprezinte ceva şi politiceşte şi să aibă şi calităţile cerute unui primar bun şi demn de capitala ţarei. Cu cît liberalii vor întîrzia de a fixa candidatura viitorului primar, cu atit vor pierde din terenul politic şi vor lăsa frîu liber intrigilor de tot soiul, a căror consecinţă va fi o complectă slăbire a contingentelor electorale, spre folosul acţiunea celor două fracţiuni conservatoare. Al. lonescu Din „frazurile“ luî Stelian TîT După ce eminentul sin Stelian Popăscu, jnie-instructor, dă istorica sentenţă că „responsabilitatea era Kogâlniceanu, libertatea era Brătianu şi presa era Rosettei“, d-sa continuă: „Firesc lucru era atunci, cînd lupta „pentru cîştigul acestor caracteristice se „da şi organizarea lor se făcea, să sa „peardă din vedere unele împrejurări cari „ar fi putut mai tîrziu să arunce discredit „asupra instituţiunilor cîştigate cu atîta „trudă“. Aşadar responsabilitea, libertatea şi presa, sau Kogâlniceanu, Brătianu, Rosetti erau, pardon, niște... caracteristice, fără s’o știe ! Na !! .... Și stilul lui sin Stilian, dacă e vorba de definit, nu putem spune de cîte că este foarte.... caracaderistic ! Grf. Remaniare ministerială — O convorbire cu un liberal — Se dă ca sigur că d. P. S. Aurelian se va retrage din guvern încă înainte de alegerile comunale. Retragerea d-lui Aurelian va provoca probabil o nouă remaniare, căci se vorbește că d. Stoicescu va fi sacrificat. In privinţa acestei remanieri avem cîteva interesante destăinuiri ale unui fruntaş liberal. * Iată reflecţiunile sale asupra situaţiei : — Nu stăm pe roze şi partidul nu e de loc închiegare. Dacă ne menţinem la putere, aceasta o datorim mai mult certei dintre conservatori. Sînt nemulţumiri mari la noi. Sturdza n’are darul de a face lucruri întregi, de-a limpezi o situaţiune. I-a trebuit cinci ani să se hotărască să lucreze şi cu capacităţi, nu numai cu mediocrităţi. Dar tot n’a făcut ceea ce vroia partidul, adică să constituia un minister de adevăraţi oameni de stat. Şi de ce această excepţională situaţiune pentru Faliade ? De ce l’a cocoţat la interne ca salvator al partidului? Şi aceasta e o buletă a d-lui Sturdza. „Prin excepţionala situaţie ce s’a dat lui Pallade, s’a indispus mult pe Brătienî şi aşa zisa „ocultă“. „Aşa le face Sturdza. Ori era prizonierul „ocultei“, ori adversarul ei. De împăcat lucrurile nu ştie. Cu „oculta" a cam rupt relaţiile, mai cu seamă da cînd d. Emil Costinescu e financiarul partidului şi nu d. Eugeniu Carada. „Iată dar că Sturdza n’a ştiut cum să combine lucrurile pentru a nu zdruncina armonia din partid. La toamnă se va lovi de sigur de alte dificultăţi cînd d. Aurelian se va retrage. Prevăd ca va fi silit să treacă pe Pallade la domenii şi să dea lui Vasile Lascar internele. Brătienî vor cere, vor impune chiar, pe un amic al lor în locul lui Stoicescu, şi vor stărui mult să reuşească a-şi introduce un amic în minister pentru a obţine astfel indirect o satisfacţie.* E posibil însă ca această nouă remaniare să ne ofere surprize din partea „puternicelor rezerve“ ale partidului de cari vorbeau oficioasele guvernului atunci cînd s’a constituit „marele minister“. E posibil ca d. Pallade să nu vrea să treacă la domenii şi să se facă dificultăţi, în rîndurile vechilor cadre, pentru intrarea în minister a unui „generos“. Dar în cazul cînd nici la această remaniare nu se va ţine seamă de Brătienî şi de „generoşi", vom asista cu siguranţă la o mică rezvrătire care va fi alimentată şi de puternica „ocultă“. Vorba liberalului care făcea reflecţiunile de mai sus: — Stăm la putere graţie certurilor dintre conservatori. *) Vezi numărul precedenţi R. P. EJitul Jeseni^ Alegerie comunale S’au înfierbîntat rău de tot spiritele. Timp mai e destul piuă la alegerile comunale, dar lupta s’a încă-' erat în toată regula și se para, chiar că primele victime au căzut. Cît de bina ar fi fost dacă din capul locului alegereî consiliilor comunale nu i s’ar fi dat caracterul unor alegeri politice. La comună trebue să se facă gospodărie—asta e vorba pe care o auzi în toate părţile—şi cu toate acestea în toate părţile se face politică la comună. __Cucerirea__comunei__este identică cu cucerirea tuturor avantagiilor într’o viitoare alegere de Cameră.— iată explicaţia faptului că nu s’au putut scoate din luptele politice alegeriia comunale. Cum stau partidele faţă cu apropiatele alegeri ? Toate ştirile ce vin din provincie dovedesc că guvernamentalii nu stau tocmai pe roze. La Iaşi sunt certuri în sînul partidului şi apoi ambele grupări conservatoare au puternice contingente. La Roman primarul a demisionat şi autorităţile locale—dacă e vorba să credem diferitele ştirisînt în plină rebeliune. La Craiova lupta de la primărie barim a luat proporţii epice. La Brăila fruntaşul liberal d. Cociaş demisionează din consiliul comunal pentru a provoca dizolvarea acestuia. Şi tot aşa ,înainte. Nu se poate susţine că în asemenea condiţiunî liberalii au motive să pornească cu mult curaj la luptă. Veniţi la putere în condiţiunî extrem de favorabile, avînd în faţa lor partidul conservator—cum ziceau—zdrobit, liberalii ar fi trebuit să se prezinte astăzi uniţi şi tari. Dar la prima luptă mai mare ce au dat organizaţiunea lor se arată defectuoasă, disciplina de altădată nu se manifestă, şi opoziţia, deşi luptînd divizată, se prezintă pentru dînşii mai ameninţătoare decît altă dată ! Aceste reflexii trebue să le facă oricine priveşte situaţiunea cu sînge rece, fără patimă şi fără părtinire. Că opoziţia se pregăteşte din răsputeri pentru luptă — se explică şi se înţelege. Ceea ce nu se poate înţelege este că partidul de la guvern are nevoe să mobilizeze toată artileria sa grea. Aceasta e incontestabil un semn de slăbiciune. Stat alegerile, la vandalisme contra redacţiilor de ziare, la sechestrări de persoane, la ciomege şi chiar la revolvere—întreg cortegiul de nelegiuiri in contra cărora a tunat d. Pallade in 1888, cînd lupta în opoziție contra regimului colectivist. Nici nu se putea mai fericit debut pentru d. Palladela ministerul de interne. Ad. f contesa Stefánia Lonyay Fosta archiducesă Stefánia a Austriei, în urmă contesă de Lonyay, fiica regelui Leopold şi a reginei Henrieta a Belgiei. Venind la Bruxelles la moartea mamei sale, iiel cu această tristă ocaziune n’a putut decide pe, regele Leopold să vorbească. Populaţia a făcut manifestație de simpatie şi s-au auzit chiar strigăte de : „jos regele“. Tatăl ei nu-i iartă căsătoria cu contele Lonyay. Sub d. 8. 0. Pallade Sub ministerul de interne al d-lui G. D. Pallade încep să se comită o serie de acte cari sunt de natură a întări părerea unora cum că democratul de odinioară aspiră la laurii răposatului întru pomenire Radu Mihaiu. Telegraful a fost pur şi simplu suprimat din ordinul excelenţei sale : aceasta, desigur, pentru orice eventualitate. Azi se opresc telegramele despre abuzurile unor simpli directori de gimnazii pentru ca miine să se ştie de corespondenţii de ziare că în zadar s’ar încerca să telegrafieze ştiri despre molestarea cetăţenilor in vederea alegerilor, sau despre ori-ce alte operaţiuni executate spre mai marea glorie a marelui minister liberal ! Cu toată suprimarea telegrafului însă, iată că totuşi nu rămân ascunse faptele inaugurate sub oblăduirea liberală a dlui Pallade. Din R.Sărat vine ştirea unui act de samavolnicie, care aminteşte in totul apucăturile regimului Radu Mihaiu . In puterea nopţei un tipograf, la care se tipărea o gazetă a opoziţiei e ridicat din pat, dus acasă la prefect şi ameninţat să nu mai tipărească acea gazetă, pe cînd redactorii ziarului sînt ameninţaţi de administraţie, începutul cum se vede promite! Treptat-treptat se va putea ajunge vină în Noembrie, cind se vor face Răscoala din Macedonia Tot mai alarmante devin știrile pe cari le aduce telegraful, din Macedonia. D. Sturdza chiar nu mai opreşte aceste telegrame, ceea ce însemnează că ele sunt întrecute de realitate în momentul în care ne parvin. Ultima veste priveşte o luptă mai mare ce s’ar fi dat lingă Salonic. Ea mai spune că numărul bandelor bulgăreşti sporeşte mereu şi adaugă că Turcia a dat ordin să se mobilizeze douăsprezece batalioane de redini. Zonceff şi Nicoloff, internaţi în două localităţi deosebite, evadează. Unul se duce la Sofia spre a relua conducerea comitetului, celăalt face tot posibilul spre a merge în Macedonia unde cunoştinţele sale militare au devenit indispensabile. Războiul de insurgenţi, cel mai primejdios din toata cîte pot exista, este deci în plin mers. Poarta crede că trupele întărite de trei ori pină acum nu vor mai fi suficiente şi ordonă mobilizarea rezervei. Lucrurile trebue să fie deci grava de tot. Să credem oare că de toate acestea, cari nu s’au putut organiza decit cu mari sacrificii băneşti, cu achiziţiuni considerabile de arme şi muniţiunî, Rusia este cu desăvîrşire străină ? .Şi mai ales să credem că izbucnirea aceasta a revoltei tocmai în momentul serbărilor istorice de la Şipka şi a manevrelor bulgăreşti făcute sub supravegherea reprezentantului ţarului şi a optzeci de ofiţeri superiori ruşi, este o simplă coincidenţă, nepremeditată de nimeni ? Ziarele triplice, se grăbesc să arate că marele duce Nicolae Nicolaevici, va merge de la Şipka la Constantinopol spre a saluta pe sultan, că ţarul are de mulţumit sultanului pentru că a acordat libera trecere prin Dardanele la patru torpiloare şi pentru că a mai pregătit şi alte avantagii în favoarea Rusiei ;—trecutul şi tradiţiutiea istorică staă insă martore că turburările din Macedonia organizate intr’un stat evident protegiat de Rusia, nu pot să fie făcute cu totul contra voinţei acesteia. Noi să fim cu atenţia incordată, căci ursul de la Nord se pregătește iar să sară asupra prozei. East. Cum devine un lucrător maestru? Unui lucrător timplar Loco Observaţiunile ce le faci cu privire la legea meseriilor şi regulamentul ei, sunt în parte juste. Ele s’au făcut însă de mult prin ziar şi intru citva ministerul de domenii a ţinut seamă de ele Principala d-tale observaţiune insă nu e fondată, deși trebue să recunosc că legea și regulamentul în acest punct nu sint destul de clare. «Cum— întrebi d-ta — un lucrător care n’a apucat să fie in capul unui ateier in momeatul cind se emit brevetele, să fie oare condamnat a fi in veci lucrător, să nu mai poată ajunge nici odată maestru, să fie în veci dependenti?“ Natural că dacă aşar fi cum crezi d-ta, ar fi revoltătoare legea. Dar după cum ţi-am spus eşti greşit, intr’adevâr scopul legei este de a ingreuia condiţiunile in cari cineva poate deveni maestru, pentru ca să nu se intimple ca orî-ce cirpaci să se poată pune în capul unui ateier şi să facă o concurenţă neleală acelora cari au muncit conştiincios in meseria lor. De aceea bine s’a făcut că s’a stabilit prin lege că nu pot deveni maestru de cit acei lucrători cari doi ani au lucrat in meseria lor la un patron sau cari doi ani au condus un atelier. Din neajuns se înțelege însă că este că nu se acordă brevete tuturor cari in momentul promulgăreî legei se vor fi găsit in capul unui atelier, căci se poate ca cineva să-și fi băgat cu un an înaintea promulgăreî tot capitalul intr’o meserie pe care acum n’o poate exercită. Ar fi o ruină pentru lin asemenea om să lichideze afacerea, de oarece a mai ţine un maestru mijlocitor nu rentează. In asemenea căzui i insă va trebui să se găsească o soluţiune. Gata în tot d’auna să dau asemenea lămuriri, atrag numai atenţia că o citire cu atenţie a regulamentului, ar scuti şi pe meseriaşi foarte adesea ori de scris şi pe noi de răspuns. B. Br. POŞTA MICA D-lui L. Steinberg, Piatra.N.—Fotografia nu intră sub prescripţiile lege! meseriilor. Puteţi fi patronul tuturor atelierelor, în care caz pentru unele trebue să angajezi maeştri. Legea nu spune dacă cineva poate obţine mai multe brevete, din care cauză se poate admite că da. Dacă le obţineţi pe toate, nu mai aveţi nevoe să angajaţi maeştri. Tipografia şi legătoria de cărţi cad sub prescripţiile legei. Fabricarea ştampilelor de cauciuc nu. Dacă însă cumva în toate atelierele ocupaţî 30 oameni, sînteţi cu totul exclus de sub imperiul legei. V. Norod. Loco.—Institutul capilar de care vorbiţi e particular. Dacă vă duceţi acolo veţi vedea de merită încredere. De la distanţă nu vă încredinţaţi părul lui. Prin poştă nici o boală nu se poate trata,’ cu atît mai vîrtos curarist. Unui adorator. Loco.—Cereţi lista de la primăria orașului Poszony (Pressburg). Se presupune că un om care conduce de ani un atelier, e de meserie. Aveţi deci dreptul la brevet. Matei Z. Dimitriu.—l) Regretăm, dar discursul lui Berthelot a apărut de mult la „Adevărul1*. 2) Mai consultaţi operile profesorului Foerster din Berlin şi cele populare ale d-ruluî Meyer apărute la Reclam. 9) Curtius şi Mommsen. Involo Weber sau Schlosser. 4). Nu există. Citiţi Istoria materialismului de Fr. At Lange, CHESTIA ZILEI D. Spiru Hard, terminînd cu răspîndirea lumină în popor, s’a pus n răspîndească acum și luminări de ceară în popor ! Deviza: azî cu bani, mîine fără bani! Politica externă Serbările de la Şipca Cu prilejul serbărilor de la Şipca, începute după cum se ştie eri, credem că va interesa pe cititorii noştri o expunere a atacului de la Şipca, după documente culese de istoriografii ruşi. La 7 August la Nord-Est de Cazanlie, s’au adunat vr’o 40 de tabere cu mulţime de cavalerie, cami la 3 ceasuri au aprins satul Şipca. Infanteria luă poziţiune la opt verste de satul Şipca, ascunzîndu-se la 4 verste de avangardă, compusă din vreo şase tabere. In urma acestora la 8 August, se întîmplă atacul de la Şipca. In acest timp, la 7 August, generalul maior Boreis ascunse aproape de Rebrovo o parte din armată compusă din 5 companii, 2 escadroane și două tunuri; această divizie întilni, lingă Ahmedli, puteri superioare car o silită ca să se retragă după Rebrovo, neconsiderînd ajutorul de 4 companii ce erau ascunse. La 8 August dimineaţa, generalul Radelky veni cu brigada a patra pentru a întări divizia in pericol, iar generalul Dungomirov primi ordinu a merge cu 4 batalioane spre Zlatiniţa. Cu învoirea comandantului corpului al XL se hotărăşte organizarea locuitorilor bulgari ce înconjurai armata rusă și de a-î înarma într’un mod regulat. Intr’acestea, vrăjmaşul arse satul Şipca și se gătea de atac sub comanda lui Suleiman-Paşa. La atanul cel mare pe care armata rusă ii dete in curind, se pusa in avangardă, o legume de bulgarî, care întărită din urmă de un puternic corp de ruşi, ajuta mult la respingerea atacului lui Soleiman-Paşa. Era prima dată, de sute de ani, cind bulgarii avură prilejul să ia parte, la o luptă regulată. Astăzi la Şipca se proslăveşte aniversarea de un sfert de veac de la intrarea bulgarilor în foc, la acest atac. Dar lupta decizivă se dăduse deja la Plevna şi armata romînească hotârise deja soarta războiului. Operaţiunea de la Şipca nu a fost decit o complectare mică a războiului, un simplu punct pe i. Prin urmare dacă bulgarii caută să-i dea atita importanţă, ei dovedesc că nu sunt obicinuiţi cu luptele mari şi o mică ciocnire ca cea de la Şipca, deşi îngreunată de împrejurări, ia in ochii lor proporţii enorme. Asta aminteşte anecdota ţiganului care ne mai văzind nimic în lume, i se părea că aşa sat mare ca satul lui păcătos, nu mai există. Chestia mitropoliţilor In Turcia Din Constantinopolul sa scrie cu data de 10 - 23 Septembrie următoarele : Am citit în Adeverul descripţiunea unui incident dintre mitropolitul Melephuluî şi autorităţile din localitatea această. Faptele nu s’au petrecut cum pretinde ziarul atenian Astrapi. Mitropolitul Leontie e mai mult decit vinovat in acest caz. Mitropoliţii, cari sunt taxaţi ca părinţi spirituali ai ortodoxilor, au devenit insuportabili. In fiecare eparhie există diverginţe intre mitropoliţi şi popor. La Amassia şi la Kyzicos mai cu seamă poporul este indignat contra mitropoliţilor. Gel d’inttiu nu face altceva de cit să terorizeze in dauna turmei sale părăsind turma sa in prăda propagandei protestante. Gel d’al doilea vrînd să ’şi aproprieze ilegal din veniturile monastirei Faneromenî din Peramos a denunţat valiului (prefectului) că poporul s’a sculat contra autorităţilor. Calomniile aceste fusese dezminţite oficialmente chiar prin sub-prefectul acestei plase şi locuitorii din comuna Peramos indignaţi de faptele mitropolitului l-au denunţat înaintea sinodului. Dar sinodul ştiţi cum procedează in asemenea cazuri? Chiamă pe inculpat să răspundă dacă a comis faptele pentru care e acuzat, mitropolitul atunci spune că nu sint adevărate şi prea Sf. Sa este achitat. De martori n’au trebuinţă, fiindcă un aşa înalt prelat nu e capabil să mintă !! ! Aşa s’a intimplat şi cu fostul mitropolit al Melenicului monsenior Leontie, favoritul actualului patriarch loachuip. Mitropolitul a bătut crud chiar în biserică şi in timpul leturghiei pe un preot, preotul din cauza aceasta moare după cîte va zile. Fiul nenorocitului preot a denunţat pe domnul Despot la sinod, dar sinodul a crezut nu faptele, ci vor- bele mitropolitului!!! Dar mai există, în Turcia legi şi fiul decedatului preots’a adresat cerind dreptate. Tribunalul turcesc a condamnat in lipsă pe Despot Leontie la trei luni închisoare. Din toate părţile poporul plînge şi i zbiară contra purtărei mitropoliţilor, dar patriarchul suferă de surditate cronică. Nu e capabil de nimic şi toţi intriganţii au găsit ocazie să joace pe spinarea patriarchului. Presa nu poate spune , nimic; prin tacric, patriarchul a cerut ,, ministerului de interne ca cenzura să fie prea severă in asemenea cazuri. La consiliul mixt din Fanar se găsesc doi tineri generoşi anume Hazopalo şi Gazanova. Metresele acestor domni dirijează astăzi politica consiliului mixt. Un jurisconsult şi om onest, membru al consiliului mixt, de ruşine nu mai iau parta la şedinţele consiliului, in fine Fanarul e tot Fanar, nu s’a schimbat şi patriarhul Bizanţiului o să rarine cu timpul, numai cu calimarcul ce poartă. Tată şi ISerge — O dramă pe tron — Explicaţiile oficioaselor belgiene.— Renunţare de bună voe— Cruzimea regelui. — Contesa şi poporul. Explicaţiile oficioaselor Gazetele oficioase belgiene dau următoarele explicaţii cu privire la drama de la Curtea regală din Bruxelles : «Incidentul provocat de contesa de Longay, născută prinţesă Stefania, a dat loc la felurite comentarii. «Ne pare indicat să dăm aci explicaţii cari să lămurească această chestie. Contesa a părăsit Spaa atunci, cind a aflat că nu va putea lua parte la serbările oficioase. «La timp, înainte de căsătoria prinţesei Stefania cu contele Lonyay s’a convenit, ca aceasta, dacă va contrazice voinţa formală a părinţilor ei şi se va mărita cu contele de Lonyay, nu va mai putea lua parte la ceremoniile de la Curte, atît in Austria cit şi în Belgia. «Regele n’a reproşat, bine înţeles, contesei, că a venit să se roage la patul de moarte al mamei sale ; aceasta era datoria ei de fiică. Dar regelui i-a fost imposibil, să acorde fostei prinţesa belgiene titlul şi demnităţile, la care a renunţat singură şi de bună voee. Presa clericală şi oamenii Curţei îşi dau cea mai mare osteneală de a şterga, impresia pe care a făcut-o in public cru- zimea lui Leopold, care azi joacă rolulregelui Lear. Ziarele clericale spun, că" in intenţia regelui nu era de a gon pa contesă din Spaa; el a vrut să-i dea numai a înţelege, că nu poate lua part din mod oficial la ceremonia funebră, deoarece nu mai are nici un rang la Curte. Dar toate aceste osteneli de a şterge primul efect produs de rigiditatea severă a regelui, nu pot linişti indignarea publicului ; acesta nu poate înţelege, ca regele să nu primească, în calitate diftată, pe fiica sa, şi s’o respingă in mod atit de brutal, de la catafalcul mamei ei. Poporul judecă chestia cu inima şi nu vrea să ţie seamă de etichetele şi prejudiţiile Curţei. Locţiitorul primarului din Bruxelles, d. Potter, a exprimat în persoană contesei de Longay, simpatiile bruxellienilor. Dar nu numai in Spaa si Bruxelles s’au făcut ovații contesei Longay, ci §i la sosirea trenului la Tournai." Simpatia publicului e cu atit mai mare cu cit viața regelui Leopold e cunoscută nu ca una model de virtute și de respectare a etichetei rigide de la Curte." Parizienii l’au supranumit Rege al Bulevardului, iar în lumea baletistelor poartă porecla de Cleopold. Pe de altă parte e cunoscută viaţa plină de sacrificiu a prinţesei; ea a suferit ani de zile, fără a murmura, cele mai mari înjosiri şi jigniri alături de imoralul Rudolf, soţul ei, mort în împrejurări atit de dramatice. După trecerea unui timp lung de la această aa-