Adevěrul, octombrie 1902 (Anul 15, nr. 4732-4762)

1902-10-14 / nr. 4745

. Amil XV.—Ko. $736 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Cil an Saat luni Trc Imi n 'țară . . . . . 30 lei 15 Lei 8 lei n străinătate. 50 , 25 . IS­T­­IO bani in toată țara 15 „ „ străinătate ţin număr vech­i, 20 bani. DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIUR] --ij i-Wjaa jragbaa. A LeL ........ 0.50 bani ^ » ...................8.— A '­ ii- r/sbj jjfilROURILE ZIARULUI '\%if ^'7 ;^ -t'i^L Strada Sărindar — •v '­ TELEFON * Iculta* și 9-nul Faliade.­­ Nota bulgărească „OCUI­TA“ ȘI d. PALLADE — IMai culisele liberale — D. Pallade a indispus foarte mult... „oculta“ și de astă-dată sunt destule semne că nu i se va ierta d-lul Pal­lade sâ continue a nesocoti rolul și rostul „ocultei“ în partidul liberal. Am arătat dăunânî ce spunea un ocultist de actualul ministru de in­terne şi anume că brătieniştii nu-l vor ierta nici­odată că a susţinut şi votat darea în judecată a lui Ioan Brâtianu, că nu vor tolera ca să iasă înaintea d-lui Ionel Brâtianu şi nici într’un caz nu vor suferi ca d. Pallade sâ fie acela care să triumfe contra politicei brâtieniste. Pînă acum sint multe semne că d. Pallade a început sâ fie subminat de ocultă şi că la această acţiune de subminare s’au asociat în mod foarte discret şi alte elemente chiar duşmane ocultei, dar tot-d’a­una geta Să cureţe planul întîiu al partidului de acel cari se cocoţează acolo prin diferite intrigi şi combination!. * Semnele că oculta se mişcă con­tra d-lui Pallade sînt foarte vizibile. In primul loc e cuvîntul de or­dine ca fruntaşii liberali, amici ai brâtienilor şi ocultişti, sâ facă gol în jurul ministrului de interne şi să-i refuze personal orî­ce concurs. Acest cuvînt de ordine este cu sfinţenie respectat la centru şi în provincie. Se mai observă că toţi ocultiştii şi acei din jurul ei, au o atitudine absolut rezervată în campania elec­torală şi in unele localităţi nu s’au sfiit să declare că refuză concursul lor în alegeri, cum este de pildă d. Radu Poru­mbaru de la Bacău, un brătienist şi ocultist cunoscut. La Brăila d-nii Moisescu, Alexin şi Fulga, amici ai d-lui Vasile Las­car, sînt hotărîţi sa candideze con­tra listei guvernamentale. Dar în Capitală e o adevărată conspiraţie a fruntaşilor liberali cari par’că s’au legat prin jurămînt să nu mai primească a intra în consi­liul comunal. Manifestaţia în apa­renţă pare a fi contra d-lui C. F. Robescu, dar fruntaşii liberali n’au nimic de împărţit cu fostul primar ci vor să facă gol înjurat d-lui Fal­iade­ Se afirmă că mai toţi fruntaşii cari sunt în actualul consiliu comu­nal, au­ refuzat să mai figureze în viitorul consiliu şi putem cita pe d-nii Bibicescu, Al. Constantinescu, Cos­­tescu-Comăneanu, Em. Porumbanu, etc., etc. De opt zile de cînd d. Pallade se căzneşte cu d. C. F. Robescu să al­cătuiască lista şi nu au găsit pînă acum de cit persoane cu foarte pu­ţină... greutate. Această atmosferă l’a plictisit râu pe d. Pallade şi atunci s’a gîndit să convoace la clubul liberal o adunare generală a membrilor clubului din Capitală, spre a se consfătui asupra alegerilor. La această convocare n’au răs­puns însă de­cît un număr mic de soldaţi disciplinaţi ai partidului libe­ral cari vin ori de cîte ori sînt che­maţi şi cari nu ştiu ce se petrece în culise. Acei cari conduc partidul, acei cari pun totul la cale, au stră­lucit prin absenţa lor de la convo­carea d-lui Pallade şi bine­înţeles Că picior de ocultist nu s’a văzut. D. Pallade s’a convins atunci că se conspiră bine în culise şi că in­­tr’adevăr e gol mare în jurul d-sale. * De ce această goană contra d-lui Pallade ? Foarte lesne de explicat. In primul loc d. Pallade a greşit cînd s’a războit cu brâtienii plecînd din minister şi al doilea a greşit pri­mind să reintre cu tapaj în cabinet şi la ministerul de interne tot ca o manifestaţie contra brâtienilor, a o­­cultei şi a drapeliştilor. Iar în al doilea loc d. Pallade nu corespunda nici aşteptărilor acelor cari au pus speranţe în d-sa ca mi­nistru de interne. Iată cum se explică în cercurile liberale atmosfera imposibilă creată în partid în jurul d-lui Pallade, iată de ce se vorbeşte de pe acum de a­­propiata retragere a ministrului de interne şi iată de ce se dă celui mai mic nesucces al d-lui Pallade, o mare însemnătate. R. X. Kar dosar! Aceasta e faimoasa rezoluţiune pe care d. ministru al justiţiei a pus-o pe raportul afacerea Becherescu pen­tru a acoperi pe magistratul schin­giuitor Stelian Popescu. La dosar! —înmormîntat la d. mi­nistru al dreptăţei schingiuirile nefe­ricitului deţinut ameninţat şi silit a tăgădui infamele lovituri cari îi pu­sese viaţa în primejdie. Dar dacă nelegiuirile săvârşite a­­supra lui Becherescu au­ putut, din­­tr’o trăsătură de condeiu, să fie puse la dosar, nu tot ăst­fel pot fi puse toate cele­l­alte orori semnalate în şi­rul celor şapte anchete făcute de mine. In cele­l­alte cazuri nu mai e vorba de nişte deţinuţi asupra cărora se pot exercita presiuni. Victimele sunt azi libere, ele pot vorbi, pot mărtu­risi în toată plenitudinea infamele torturi suferite de la nevrednicul ma­­gistrat-schingiuitor. La dosar va fi putut striga d. mi­nistru în afacerea Becherescu, căci el nu şî-a mărturisit suferinţele de cît fiicei sale, nu Vau men putut vedea de­cît ai lui, dar un Ag­ar­ici, im -A­­lexandru Teodorescu, Margareta Va­sil­iu, etc., sînt victime ale căror urme de torturi le-au­ văzut oameni oficiali ca : dr. Cruţescu, procurorul general iulian, dr. Minemet, preşedintele Ma­­vrodin, supleantul Robescu, etc. . S-a mai văzut că la poliţie, în chiar faţa d-lui Darvari, nemerni­cul de San-Marin a deschis dulapul şi şi-a luat instrumentul de tortură şi a lovit cu el pe victimă în faţa tu­turora. Ei, acestea mai pot fi trecute... la dosar ? E un scandal ne­mai­pomenit ca un ministru al justiţiei cînd îi in­dici persoane oficiale spre a-i dovedi faptele criminale ale subalternilor săi, să refuze a le asculta ! Din două urm: ori d. ministru a­­coperă în mod hotărît nelegiuirile criminalului magistrat, ori e convins de absoluta să nevinovăţie şi în a­­cest caz e dator să-i impue a cere darea noastră în judecată ! Nu-i suficient ca d. ministru să strige: la dosar ! Oniziunea publică nu e satisfăcută cu o asemenea re­­zoluţ­ne care acopere un şir întreg de crime ale nelegiuitului magistrat. Ea vede în aceste fapte criminale, semnalate in coloanele acestui ziar, o păsuire scandaloasă a individului care se bucură de protecţiunea naşu­lui său, actual ministru al lucrărilor publice! Rezoluţiunea d-lui ministru al jus­tiţiei,"—faimoasa rezoluțiune la dosar ! —nu va putea spăla pe criminalul în robă de magistrat. Ori­cît se va striga: la dosar ! — noi vom continua a îngroşa acest do­sar al crimelor lui Stelian Popescu și­ mai curînd sau maî tîrziu, om­­niunea publică va sili pe acoperitorii de azi ai schingiuitorului să facă lumină și dreptate]... Al. Xoaeso» Nota bulgărească Confirmare oficioasă.--Istoricul no­tei—Măsurile bulgăreşti. —Guver­nul bulgar complicele revoluţio­narilor.—Momentul suprem. Confirmare oficioasă Telegrame din sursă oficioasă confirmă ştirea dată întîiu de ziarul nostru, că guvernul bulgar a adresat o nouă şi energică notă puterilor în cestiunea Macedoniei. Istoricul notei Această notă îşi are şi ea isto­ricul ei, înainte de toate, ce anume a pro­­vocat-o ? Se ştie că de cînd au venit pri­mele ştiri despre trecerea bandelor bulgăreşti în Macedonia, Poarta îna­inte de a lua măsuri pe propriul său teritoriu, a intervenit pe lingă puteri pentru ca acestea sâ ceară guvernului bulgar, ca el să împie­dice alcătuirea de bande şi sâ îm­piedice eşirea insurgenţilor din Bul­garia. Poarta a cerut aceasta ştiind că dacă va proceda cu energie contra bulgarilor, cei din Sofia vor fi cei dinţii cari vor ridica vaiete despe­rate fiind­că li se măcelăresc fraţii în Turcia. Puterile găsind dreaptă cererea Porţei, înţelegînd că e mai lesne să împiedici răscoala înainte ca ban­dele să se fi alcătuit şi să fi trecut pe teritoriul turc, intervenită la So­fia în senzul dorit de guvernul din Constantinopol Măsurile bulgăreşti Guvernul bulgar s’a grăbit sâ răs­pundă puterilor cu vechile clişee, anume că nimeni­ nu doreşte maî mult de­cît el ca pacea să fie men­ţinută şi că deci se va conforma dorinţelor exprimate de reprezen­tanţii marilor state europene. Pentru a da dovadă că e într’ade­­văr dispus să execute promisiunile sale, guvernul bulgar s’a grăbit să dizolve comitetul macedonean din Sofia, deţinînd ca prizonieri în două localităţi pe generalul Zonceff şi pe colonelul Iankoff cari erau desem­naţi ca organizatori ai bandelor. Guvernul bulgar a mai organizat un corn de jandarmi care să pă­zească frontiera şi să împiedica eşi­rea bandelor din Bulgaria. Tot­o­­dată încă a pus în mişcare faimosul telegraf oficios care anunţa lumea că guvernul bulgăresc face totul pentru a împiedeca o răscoală în Macedonia. O si­gnirtt ediţie mmssn Guvernul bulgar complicele revo­luţionarilor Dar repede de tot s’au văzut cît erau de eficace şi de serioase mă­surile luate de guvernul bulgăresc. Atît Zonceff cît şi Iankoff afi re­uşit să scape de sub privigherea au­torităţilor şi peste scurt timp tele­graful — de astă-dată nu cel oficios bulgăresc—anunţa că aceşti doi foşti ofiţeri ai armatei bulgare, erau în Macedonia unde organizau bande, îndemnind şi forţînd populaţia la răscoală şi lansînd manifeste revo­luţionare, menite mai mult să pro­voace furia turcilor şi ast­fel măce­luri de creştini, de­cît să provoace populaţiunea macedoneană la luptă. Tot­odată numeroase bande tre­­ceauă din Bulgaria pe­ teritoriul tur­cesc, iar la Sofia comitetul macedo­nean elabora mereu la manifeste, m­­ari se arătau isprăvile bandelor din Macedonia şi se provoca populaţia­­nea bat­ată ca să vie în ajutorul fraţilor de sub jugul turcesc.­ Se poate’oare faţă cu toate ace­ste fapte, să nu crezi câ guvernul bulgar este, cum a fost şi pe vremea asasină­rii lui Mihăileanu, complicele comitetului macedonean ? Momentul suprem Cit­va timp guvernul bulgar a mai crezut util să continue ipocrita sa atitudine. Acum însă rodul ce­l a se­mănat i se pare copt şi deci s a gră­bit sa remită puterilor nota care pro­duce acum ama senzaţie. Turcia văzînd că guvernul Bulga­riei nu ’are nimic spre a împiedeca mişcarea macedoneană, s’a prins pu­terilor. Contra acestei plîngeri bul­garii protestează. De astă dată însă nu mai declară că vor face tot po­sibilul pentru a ajuta pe turci, ci a­­firm­ă ca dacă nu se vor îndeplini în Macedonia reformele promisa de tra­tatul din Berlin, ea, mica Bulgarie nu-șî mai ia nici o răspundere, de­oare­ce n­u va putea să înfrîneze miș­carea macedoneană din principat. Pe viitor deci bandele se vor al­cătui pa faţă în Bulgaria şi tot pe faţă vor trace în Turcia. Războiul este aproape declarat prin această notă. Rămîne să vedem ce vor face puterile după această notă care fără răspuns nu poate rămîne. East. Astăzi Pictet a inventat un vapor sub­marin şi propuse actualului mini­stru de marină, Po­lletan, ca să sa facă experienţe. Din ordinul ministrului se aranjase un laborator unde se lucrau planuri. Deci in realitate Pictet a des­tăinuit un secret ministrului, iar nu a­­cesta lui Pictet. Atacurile, violente pe cari Le Matin și Le Francais le adresează fostului lor co­laborator se explică prin faptul ca a­­a­sta a lovit foarte mult in interesele materiale ale fabricant­­ei de vapoare. Un cuirasat costă cite cinci, șase sute de mii lei, actualul ministru de marină —deosebindu-se de predecesorul sau — preferă insă vapoare­e mici sub-marine Această chestie—din care opoziţia cle­ricii la-naţion­a­listă vrea sâ facă un groaz­­nic scandal—nu va zdruncina Insă de loc guvernul francez. Gh. W. POSTA MICA D-hi! I. ApostoUscu, Brăila.—Str. Polonă 74. D-luî I. B., Drăgăşani.— 200 leî pe an, ce depun ia casa de doiaţîe a oaste!. Trebue să depuneţi ac­­iude de studiu şi nu puteţi amina de cit pina la 26 de ani. Un artist, R. Sărat.—1) Puneţî vr’an amic să cer­ceteze direct la secretariatul general al ministerului de instrucţie. 2) A apărut primul număr. Redacţia şi administraţia, str. Spitalului 23. Acelaşi iubitor de teatru, Loco.— Veţi avea răs­­puns în Cronica teatrală de Marci. D-lui P., Loco.— Ionescu îţî mulţumeşte pentru de­nunţările trimise şi te roagă să-î trimiţi nouile adrese fugilluite. D-lui A. B. stud., București. — 1) Cea maî bună universitate este Howard College, Cambridge, Mas. 2) Se poate căpăta o instrucție tot atit de serioasă, poate chiar mai serioasă de cît la universitățile eu­ropene. 3) Bacalaureatul. 4) La unele nu sint taxe de loc. La altele taxe maî mai­ ca la noi. 5) Da. 6) La ministerul instrucțiunei publice din Washington. im fügst­esaMalki Discuție pailaiasutară la Camera austriacă a avut loc o dez­batere fr. interesantă şi mai ales savantă. Cehii şi pangermacsi au pus i»­eale­­chestia naţionalităţilor ! — Trăda­ternie ! — Pehlivaănle ! — Ai vindut pa­ tat’tu pe mă­ta­i. — Mă înjuri de mamă ? — Și ce ? 'le indignezi pezevenghiule ! — îndrăzneşti, puşkme ? — Secătură ordinară ! — Canalie ! — Hoţ‘do ! — Pengenie ! — Antisemitule ! Ce, nu ştim că eşti ji­dan ? — La grajd ! — Să ţi retră­i cuvintul î fel a şti Dacă vrei ţi -l dau şi în scris !! Şedic,ţi se suspendă, dar discuţia, de­parte dp .­8 se suspenda, continuă şi eu mai mult bine ! Monitorul Oficial aşteaptă înregistrarea, ca să râmînă pentru timpurile viitoare! Pap ! Franţa vîndută Germaniei ? D-lui C. Ii. Loeo A fost intr’adevar Franţa vîndută Ger­maniei ! Dacă lucrul nu­ e adevărat cum de se invinueşte pe faţa şi în mod ca­tegoric un ministru al Franţei ? Et chine ! Sint două Fraete. Este Franţa nobilă şi e Franţa compusă din oameni veroşi, cari trăesc numai din scandal, din calomnii odioase şi pline de venin. De alt­fel nu e pentru prtfftadată după 1871, cind se zvoneşte ca Franţa a fost vîodută Germaniei. Ministrul Pulietaa o Învinovăţit, că a destăinuit cunoscutului fizic­ian elveţian Raul Pictet secretul v­a­poarelor sub­ma­rine, care la rîndul sau i’-i vîndut Ger­­im­oniei. In realitate Firtat e un inven­tator, care a mai oferit­ Franţei şi alta rezultate ale cercetărilor sale. A­st­fel unui fost ministru de război şi î-a dat in­venţia sa «Fulgurite», iar generalului André, oxigenul său industrial. A se vedea în pagina a IlI-a Amănunte asupra nouei an­chete a procurorului general privitoare la Torturarea Iu! Agaf­­ei CARNETUL MEU Biblioteca.... pentru toţi Nu de public,a.ţiunea cunoscută sub nu­­mele de „Biblioteca pentru toţi“,­­ci de biblioteca „Fundaţ unei universitare Ca­rol I.“ voia sa vorbesc. In intenţiunea regelui Carol, fundato­rul acestei instituţiuni culturale, a fost, da sigur, ca ea să slujească în primul loc studenţilor săraţi şi a fost post una din cele mai fericite idei aceea de a pune la dispoziţia numeroşilor studenţi săraci dir."" capitala ţarei un local încălzit, lu­minat şi înzestrat cu cărţile necesare studiilor universitare Fără îndoială d e greu să mulţumeşti pe toată lumea cu administrarea instituţiu­­nilor publice, în genere, şi, în special, cu aceea a instituţiilor de genul „Funda­­ţiunea universitare Carol I“. Publicul şi mai ales al nostru , are une­ori ceea­ ce nu o poate acorda. De aceea anumite măsuri de ordine se impun, de pildă, şi în frecventarea Fundaţiei universitare. De cît, a ieşea amploiaţii inferiori fac reguli de cari habar n’au cel puşi în ca­pul unor asemenea instituţiuni. In potriva unor asemenea reguli am primit adesea plîngeri cu privire la frec­­ventarea Fundatiuneî Caro! I. Acum nin nofl ni se* semnalează că studenţi, avind asupra-le cărţile de stu­dent, sunt oprit l­a frecventa Fundaţia, de oare-ce personalul de serviciu apreciază că «uî are student e sau „prea tînăr“ sau că e prost îmbrăcat, sau invoacă alte pre­texte de aseme­nea naturfi. Ceea-ce e şi mai grav e că unul din corespondenţi ne scrie că in dosul acestor pretexte Har ascunde o tentativă de ba­şiş. lata ce ar trebui cercetat cu tot din’adinsul da di­recţia Fundaţiuriei. Am scris a este rínderi, fîind­ sâ recla­maţi unde scrise ce am primit ne-au m­iş­cat prin sinceritatea lor — şi noi, care o­­dinioară am ştiut să apreciem folosul bibliotecilor deschise studenţilor săraci, înţelegem cît poate suferi un student, care tiu se poate pune în redingotă spre a impune uşierului iadiotecei, pentru bu­nul motiv că n’are redingotă. C­e care o are, de obicei, e­­u stare a-şi procura cărţile necesare de la l.b-­­ rie sau, şi mai de obiceiu, îşi preumblă redingota în bibliotecile de pe la.... „Bodega“ 1 E. D. F. G­II ESTI A Z­I­L­E­I Brat-livan pompează pe Nazone și-l montează pentru a cere războiu­l Nici ia Berlm, nici la Paris D. Ionel Brătianu se zice că voia­jează pe socoteala şi pentru guvernul liberal, ca să-l pună bine cu finanţa pariziană. E planul făcut ca să se pă­răsească Berlinul, ca­re era pînă acum centrul nostru de gravitate financiară şi să mutăm acest centru la Paris. Această hotărîre este luată în urma diferitelor eşecuri suferite la Berlin, unde marii financiari refuză să mai stea la vorbă cu d. Sturdza, din cauza politicei sale nesocotite, de a declara războiul străinătăţei şi marei finanţe străine. Din nefericire, noi nu credem că la Paris, se va căpăta un mai mare suc­ces ca la Berlin. Finanţa berlineză este tot-d’a­una in legătură cu cea franceză şi nici o mare operaţiune fi­­n­nciară nu s’a făcut fără ca Parisul să coopereze cu Berlinul...Chiar şi împru­mutul de 175 milioane se ştie că s’a contractat şi la Paris şi de pe urma a­­cestei colaborări ne-a venit ruşinea Vallier... E apoi şi o naivitate a te adresa la Paris, cînd d. Sturdza este tot aşa de bine cunoscut şi acolo, ca şi la Berlin şi cinil finanţa mergînd mină în mînă cu politica, alianţa franco-rusă va face imposibil a ceea ce crede d. Sturdza... Rezultatul dacă nu-i încă oficial cu­noscut, se poate prevede : Guvernul li­beral, cît timp va fi în capul lui d. Dimitrie Sturdza, nu va găsi sprijin financiar, nici la Paris, cum de alt­fel n’a găsit la Berlin. E trist că se dă răspunderea fapte­lor nesocotite ale unui om pe seama țărei, dar ori cît de trist ar fi, ast­fel este trista realitate, aşa că întreaga călătorie a d-lui Ionel Slătianu, s’ar putea numi: o călătorie de ..neplăcere. Ad. E caracteristică şi interes irită cuvin­­tarea de acum două zile a d-lui Ay­­nard, care a mărturisit că reacţionarii au fost surprinşi de faptul, că d. Wal­deck-Rousseau o ia in serios cu pune­rea în aplicare a legea congregaţiilor. Ei credeau, că se pot bizui pe d. Wal­­deck-Rousseau şi că acesta va pune la dosar legea. Din partea reacţionarilor sa puse chiar în circulaţie versiunea cum că d. Wald­ick-Rousseau a fost in taină la Roma, unde a asigurat pe cardina­lul Rampolla, că legea congregaţiilor nu se va aplica. Naţionaliştii, cari de atitea ori au pus beţe în roate legilor, ce nu le placeau, determinînd, ca aceste să­rămie litera­ moartă, şî-au închipuit, că vor reuşi şi de astă dată cu uşurinţă. Realitatea însă i-a convins de contrar. * Dar dezbaterile Camerei din ultimele zile au dovedit, că e periclitată nu nu­mai existenţa şcolilor congreganiste, ci chiar a înseşi congregaţiilor. In întreaga Franţă şcolile congrega­­niste s’au închis, fără ca aceasta să pro­voace turburări; numai in Bretania, la urma afiţarilor politicianilor clericali, au avut loc oareşî-cari neorindueli. Dar, Bretania se consideră că provincia cea mai Înapoiată a Franţei. Şi cu acest prilej s’a constatat, că la Bretania sint cele mai multe şcoli con­­greganiste, şi în acelaşi timp că în Bre-' tania sunt şi cei mai mulţi analfabeţi. In unele şcoli comgregaţioniste nici nu se învaţă limba franceză. Nu e nici o mirare deci, că s’a pus in lagărul republican chestia supriroăreî totale a şcolilor congregaţioniste. La Lanterne, unul dintre cele maî autorizata ziare ale majontăţei republicane a scris zilele trecute: «Noi credem, că lupta de­ azi e numai premergătoare, la cele ce vor urma. Trebue sâ mergem piuă la capăt, cînd nu va fi nici picior de călu­găr prn monastirî, cînd nu se va vedea nici o rasă călugărească în Franţa. Jos cu congregaţiile religioase ! Jos cu învă­­ţamîntul oficial popesc!! Religia işi are locul in biserică şi in conştiinţa“. Pînă acum s’a maî pronunţat con­gresul ligei culturale, precum şi radi­calii şi socialiştii pentru separarea bi­seidei de stat, cu excluderea religiei din şcoli şi cu organizarea invăţâmîn­­tului exclusiv din partea statului. * Clericalii toarnă insă unt-de-lemn pe­ste foc. Nu numai că nu vor să cedeze, dar La Croix, organul autorizat al cle­ricalilor, declară, că învăţătura e un drept dumnezeesc al bisericei, care e chemată să educe pe oameni. Deci sta­tul n’are ce să se amestece in invaţăm­int. Dar guvernul francez actual apreciază cum trebue declaraţiile bombastice ale clericalilor. El ştie că congregaţiile vor să aibă şcoli nu pentru a lumina po­porul şi a-i redeştepta conştiinţa ci pen­tru a’i stăpini mai bine, urmărindu-şî scopurile lor politice. Intr’adevăr cleri­­calizmul nu-şi poate pricepe existenţa sa POLITICĂ EXTERNĂ Situaţia in Franţa Am promis cititorilor deja le da o ve­dere generala asupra situaţiei politice if­ Franţa. Aceasta e într’adevăr nece­sar in urm­a ultimelor şedinţa ale Ca­merei franceza. Aceste şedinţe nu sunt caracteristice numai prin faptul, că au dovedit, cum că guvernul francez dispune de­­ im­portanta majoritate in Cameră, dar siiit importante şi prin faptul, că au accen­tuat şi mai mult ruptura dintre repu­blicanii adevăraţi şi cei cu numele nu­mai. După cum am spus intr'un articol trecut, acum avem in Franţa două mari partide politice, care fie­care parte are o politică hotarită. Pe de o parte sunt clericalii-reacţionari, pe de alta pro­­gresiştii-democraţi­ socialişti. De azi nua­­nte nu m­ai pot avea loc situaţii ne­clare şi de neînţeles. Republicani de paradă, ca Ayoard şi tovarăşii sâî, cari se manifestă pe faţă în favoarea privi­­leg­iior şi putere! bisericei, nu au ce câuta intr'un partid francamente pro­gresist. LitnT T4 Octomb­e Literatură populară Minzul ţiganului 1 Un romín şi cu un ţigan se înto­vărăşiră şi duceau prin sate peşte de vînzare într’o căruţă cu un cal. Romínul avea căruţa şi ţiganul o iapă. Intr’o noapte iapa făcu un mînz. Isprăvind peştele de vîndut au împărţit banii între ei şi luîndu-şi romínul căruţa şi ţiganul Iapa, ţi­ganul întrebă: „dar minzul cine’l ia ?“ Romínul spuse că el îl ia că e făcut de căruţă ; ţiganul ba că el, aşa să nu se puteau înţelege. Romínul zise: „după cine se va lua al ăluia să fie!“ După acestea românul iar zise :„ stai tu aci cu Iapa, sâ plec eu cu poştalio­nul“. Romínul luînd poştalionul, plecă repede. Minzul ia zgomotul făcut de poştalion, plecă după el.—­Vezji, to­varășe, că e mînzul meu, după cum ’ți-am spus !!? zise romínul.....­ Proverbe şi zicale 1) Copilul cu moaşe multe rămîne cu buricul netăiat. 2) Capra o scapă şi oaia pare ru­șinea 3) In dorul fragilor mânînci şi­­cotoarele. 4) Omul care oftează corpul ii se uşurează. 5) Omul dacă n’o ofta ca gardul s’o usca. 6) Copilul e mic şi necazul e mic, şi cînd se măreşte şi necazul se mă­reşte. 7) Cine o face ca mine ca mine să păţească. 8) O nemerisî ca nuca in perete. 9) Ce e în mînâ nu e minciună. 10) Geaba vii, geaba te duci, geaba rupi nişte papuci. H) Gluga veche se renoşeazâ şi se nărăveazâ. 12) Ce ai să faci azi nu lăsa pen­tru mîine. 13) Linge mîna pe care n’o poţi muşca. 14) Dacă ai casă largă, bagă mă­răcini în ea. 15) Poale lungi şi minte scurtă. 16) Pînă nu dai cu capul de pra­gul de sus nu’l vezi p’ăl de jos. 17) Cine stringe nu mănîncă;­ aşa îmi cîntă o păsărică. 18) Unul pare pentru toţi. 19) Săraca păţita mult e pricepută. 20) Fâ bine, să-ţi auzi rou. 21) Unde faci focul, iarba nu creşte. 221 Nu te ’ntinde că te rupi. 23) După cum ciobanul ast­fel şi turma. 24) Vocea poporului, vocea lui Dumnezeu. 25) La toate lucrurile începutul e greu. 26) Norocul vine cu lanţuri de pi­cioare şi fuge cu poşta. 27) Norocul e orb şi cade în bra­ţele tuturor. 28) Pentru un purice arzi toată planoma. 29) Pentru un şoarece arzi toată moara. 30) Orbul bea Ia toţi, dar de la orb nimenea. 31) Scopul scuză mijloacele. 32) In lume totul este posibil. 33) Cine vrea, poate. 34) Sîngele apă nu se face. 35) S’a făcut agurida miere. 36) Găina bea apă și se uită la Dumnezeu. 37) Ciliboaica deschide pe d­u­biu. 38) Grecul cînd trece marea vine în ghioci de miei. 39) Faptă fără răsplată nu se poate. 40) Ceea ce ţie nu’ţi place nici ta altuia nu face. 41) Sluga veche, mascara bâtrînă. 42) Capul să trăiască că belele curg. 43) Fă-te frate cu dracul pînă treci puntea. 44) N’aduce anul ce aduce ceasul. 45) Vremea vremueşte; floarea se păleşte. 46) Cine şade coada ’! cade, cine mişcă pişcă. 47) Eftin la făină şi scump la tărîţe. 48) După nuntă şi cal de ginere. 49) Treci zi, treci noapte, apro­pie­ la moarte. 50) Ride dracu de porumbe negre şi pe el nu se vede. 51) Rîde hîrb de dob. 52) Boabele nu cad fie pietre, ci pe oameni. 53) Scăpai de Dracu şi dădui peste Naiba. 54) Apele line sînt a Inel. 55) Cine se scuză se­­acuză. 56) S’asculţi p’ale popeî, dar să nu faci ce face popa.­­ 57) Cînd vrea Dumnezau cu omul vine şi Dracul cu colacul. 58) Se bat taurii în baltă şi su­feră broaştele. 59) Nici salcia cerc de bute, nici moji cu om de frunte. 60) Nici cîine nici ogir. 61) Vrabia tot puiu ri­mme. 62) Ce a fost a trecut. 63) Fost’al­tele cînd ai fost, dar acum eşti lucru prost. 64) Paşte iarba ce cunoştî. 65) Judeci lumea după tine. 661 Cînd mor vitele de boală, se îngraşe cîiniî. 67/ Nimenea n’aruncă CQ pietre in pomul fără roade. 68) Fe­rior de popă şi om de treabă, cine a maî văzut ?!!! 69) Cine seamănă vînt, culege furtună. 70) Cînd eşti în treabă toţi te întreabă 71) Gura dulce mult aduce. 72) Graba strică treaba. 73) Socoteală deasă frăţie aleasă. 74) Cine plînge pe altul i se scurg ochii. 75) De primar, primar să fii, dar de frică tot să ştii. 76) Bă aşi vinde şi n’am ce, nu ai lua şi n’ai cu ce. 77) Aşa trebue la cazac mămăligă cu dovleac. 78) Unde e Iac acolo se adun broaştele. 79) Nu îi e boala sănătoasă. 80) Ori că moare măgarul, ori că pierde samarul. 81) Focul dacă se încinge anevoe se mai stinge. 82) Mai băete,, băeţele, nu lua de la muere. 83) Păzeşte-ţi spinarea. 84) Vedea-m’şi c’un ochiu. 85) Găina care cîrdie seara, dimi­neaţa n’are ou. 86) Toamna se numără bobocii. 87) A tăcut cucu, a trecut vara. 88) Ajunge o măciucă la un car de oale. 89) Banul e făcut rotund, lesne se rostogoleşte, anevoe fie cîştigă şi ieşite se cheltueşte. 90) Banii mărită şi însoară, ochii după dînşii zboară. 91) Merge ca o curcă beată sau ca găina plouată. Păcălituri Cine poate să zică iute şi de multe ori pe rînd, aşa : 1) Eu pup poala popii, popa pupă poala mea. Eu pup poala popii, popa... 2) Napi’ţî dau prin gard. Napi’ţi dau prin gard. Napi.... 3) Şapte sape late şi alte şapte sape late şi alte şapte sape.... 4) Capra calcă ’n clineiu, clineiu crapă ’n cinei, să crape ochii caprii, cum crapă clinciu ’n duc!. Ghicitori 1) Graiu nu am, nici limbă în gură, dar nici nu sint de la natură. In această lume mare, vrea să mă aibă ori­care . Şi acei care mă iubesc, mai pe «toţi îl fericesc?—R.Cartea. 2) Eu în toată viaţa mereu strălu­cesc ; Dar cu strălucirea pe mine mă sfîrşesc ?—R.Lumînarea. 3) Care avere este în lume, pe care n’o poţî lăsa altuia ?—-R. Ştiinţa. 4) In pădure am crescut, cum mă vezi nu m’am născut. Sunt artificial făcută, toată lumea mă sărută şi necazurile uită ?—-R. —Plosca. 5) Am două gheme de mătase și mă duc la preoteasă, sâ-mi înceapă începătură fără leac de cusătură ? —R. Ceasul. 6) M’a trimes Doamna de sus la cea de jos, să-m­î dea pește făr’de oase ?—R.Lipitoarea. 7) Mititica umple casa?—R. Lumi­narea. 8) Seara pînă nu-mi scot ochii nu mă culc ?—R. Cînd mă închin. 9) Am o fată de secuia, șade cu pletele ’n cuia ?—R. Plosca. 10) Cloşca de lemn şi puii de piele?— R. Casa şi oamenii. 11) Frigarea de piele şi bucăţile de aur ? — R. Inelul în deget. 12) Am o bivoliţă numai cu o ţîţâ ?— R. Coşul casei. 13) Ochii doamnei în fundul oalei?—R. Oglinda. 14) Aţe ’ntinse, gheme strînse ? — R. Pepenii. 15) Am o iapă pînă nu-i rup coada nu intră în grajd?—R. Para cînd­ o mîncăm. 16) Am un moș cu nouă cămăși ? — R. Ceapa. Gheorgha Popescu-Clocănel Gimbilşani—Ialomița, 1902 Octombrie

Next