Adevěrul, noiembrie 1902 (Anul 15, nr. 4763-4792)
1902-11-25 / nr. 4787
Anii XV.—No. 178%. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE On an Sasi iuni Tre luni n ţară ..... 30 lei 15 lei u străinătate. 50 „ 25 ,& lei *3 . ÎO bani in toată tara 15 „ străinătate (In număr vecXiifi 20 bani O singura idilie 11 — Strada Sărindarr 11 TELEFON Luni 25 Noembrie 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ■ i iiw - ■■ ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei. . . . . ... 1 0.50 ban) • a m » ...............2.În BIROURILE ZIARULUI Groaznicul dezastru din Brăila: 30 milioane pagube curent a fost nevoe să se uzeze relativ destul de mult de aceste credite extraordinare. Stat. Budgetul d-lui Em. Costinescu D-l Em. Costinescu a inaugurat în Cameră activitatea sa de ministru de finanţe, cu o inovaţie dintre cele mai fericite, pentru care merită laudele şi recunoştinţa chiar şi a adversarilor d-sale. In totdeauna budgetul se prezenta în ultimul moment, cind deputaţii nu mai aveau vreme sâ’l studieze şi persoanele competente din afară de parlament nu puteau sâ’şi spună şi ele cuvîntul autorizat. JDeastă dată budgetul a fost depus pe biuroul Camerei citeva zile după deschiderea parlamentelor şi e de sperat că va provoca o discuţiune competentă si utilă pentru tară, pentru finanţele ei". In ce'e următoare vom căuta să dăm citeva amănunte mai interesante asupra budgetului. In primu1 rind el face excepţie de la mod»: „e a se prezenta budgetele cum s’a practicat pină acum. Nu e un budget echilibrat. E un budget cu excedent şi excedentul este rezultatul menţinem cifrei cheltuelilor ,la. 218.500.000 lei, cifra fotală fixată de liberali prin primul lor budget care a succedat deficitelor de sub conservatori. Excedentul insă se mai datoreşte şi veniturilor cari pretutindeni au fost evaluate după simpla socoteală a cifrei ce o da un an mijlociu, deducindu-se cifra aceasta din experienţele făcute in anii de la 1897 încoace. Cu chipul acesta d. Costinescu speră că a obţinut cifre de evaluaţiune la venituri cari asigură un excedent budgetar chiar in cazul cînd am avea un an agricol sub mjlociu. Numai un caz agricol cu totul rău ne-ar putea aduce — nu un deficit, dar o lipsă de excedent. In expunerea sa de motive d. Costinescu dezvoltă o întreagă teorie financiară. Aceasta e o teorie adaptată specialmente țârei noastre. Ea se rezumă în următoarele principii: 1) Nu mai trebue să facem împrumuturi in străinătate; 2) Excedentele budgetare trebue să ia locul împrumuturilor. Rezervindu-ne sâ revenim și asupra acestei părţi a expunerei d-luî Costinescu, sâ facem acum o analiză sumară a proectului d-lui Costinescu. * Impozitul funciar este evaluat cu un spor de 200.000 lei. Patentele au fost menţinute la cifra exerciţiului in curs. ha căile de comunicaţie se anunţă o întreagă schimbare. Contribuţiunea căilor de comunicaţie va fi desfiinţată. Aceasta prin proectul de lege asupra fondului comunal şi percepere de câtre Stat a unora din veniturile comunale. Birul de comunicaţie va fi înlocuit printr’o taxă de circulaţiune pe care statul o va percepe de la contribuabili şi care va produce, după evaluarea d-lui Costinescu, aproape 11 milioane. Pe ce se bazează această evaluaţiune nu se arată în expunere. In schimb se spune că ea se va împărţi intre comune, judeţe şi stat, care va lua numai 4.500.000 lei, adică cu 1.500.000 lei mai puţin de cit aceea din contribuţiunea pentru căile de comunicaţie. Veniturile din licenţele de băuturi spirtoase mergind tot mereu scăzind, d. Costinescu a înscris pentru exerciţiul 1903 — 1904 la arest venit cifra de 4.100.000 lei cu trei sute de mii de lei mai puţin, de cît este prevăzut pentru exerciţiul curent. Taxa de 5 la sută asupra salariilor a fost evaluată în plus cu 700.000 lei, faţă cu evaluările pe exerciţiul curent. Sporirea e justificată prin rezultatul incasărilor din 1901—1902 şi din primul semestru al exerciţiului curent. * La veniturile indirecte, produsul vămilor a oscilat foarte mult in ultimii ani. Lucru explicabil prin marele avint ce-i luase importul în aniite belşug şi de împrumuturi şi de enorma scădere ce a suferit-o în anii de criză. Deşi in anul 1901 — 1902 vămile au dat la’ încasări peste 25 milioane, iar in exerciţiul curent promit a fi şi maimari, totuşi d. Costinescu n’a evaluat veniturile pe anul 1903—1904 de cît In 24 milioane, adică cu două milioane în plus peste evaluările din budgetul exerciţiului curgător. Veniturile din vinzarea de timbre au fost evaluate cu o jumătate de milion in plus. Vizele de timbru cu 100000 lei in plus. Taxele de înregistrare cu 400000 lei in plus, bazat pe încasările curente și pe legea din Martie 1901 autorizind statul să perceapă cu 11a sută mai mult peste taxele prevăzute la art. 45 și 46 din legea timbrului. Venitul taxelor asupra băuturilor spirtoase d. Costinescu l’a evaluat la 14 milioane lei, contind pe o consumatiune de 140.000.000 grade. Cifra evaluare este cu 4 milioane superioară evaluării anului curent, dar cu patru milioane inferioară încasărilor probabile ale acestui exerciţi. Taxa asupra hectarelor de vii și pruni e evaluată în minus cu 200.000 lei, mersul încasărilor justificînd aceasta. Taxa de consumatiune asupra zahărului s’a fixat la 5.100.000 lei, presupunîndu-se un consum de 17 milioane kilograme. Aceeași taxă asupra petroleului e evaluată la 2.500.000 lei, presupunindu-se o consumatiune de 36.000.000 kilograme.* In ce priveste monopolurile, acel al tutunurilor manifestează de la 1897 încoace o evidentă tendinţă spre scădere. De la 37.300 000 cit era acest venit in 1897—98, el a scăzut in 1901—1902 la 35.300.000 lei. D. Costinescu, în baza încasărilor pe exerciţiul curent şi a mediei încasărilor pe anii trecuţi, a evaluat acest venit la cifra de 37.600.000 lei. Venitul din vinzarea sărei a fost menţinut la cifra de 6.200.000 lei, a sărei pentru export la 1.300.000 lei. Veniturile din vînzarea chibriturilor şi cărţilor de joc au fost menţinute la cifra admisă pentru exerciţiul curent. La hirtia pentru ţigarete s’a admis la evaluări un spor de 500.000 lei cu 300 mii lei peste încasările probabile din anul curent. Amenzile şi veniturile extraordinare ale regiei s’au înscris cu un minus de 50.000 lei, tot cu acelaşi minus au fost înscrise veniturile din vinzarea prafului de puşcă. Veniturile ministerului de domenii au fost evaluate la arenzile de moşii şi domenii cu un plus de 200.000 lei asupra evaluărior din anul curent; la ratele dobinzilor bunurilor vindute în loturi s’a menţinut cifra anului curent; la păduri s’a admis un spor de 30.000 lei; la bălţi şi pescuit veniturile apar sporite cu vre-o 600.000 lei, aceasta însă se datoreşte în mare parte unor noui regiuni luate în exploatarea statului. Veniturile căilor ferate au fost înscrise cu 500.000 lei în minus , ale poştelor cu 200.000 lei in plus asupra prevederilor pe anul curent. La telegraf găsim un minus de 100.000 lei. La finanţe se prevede un spor al veniturilor de 345.000 lei, iar la razboi, o scădere de 30.000 lei. Excedentul Casei de depuneri a fost evaluat cu 500.000 lei mai mult decit evaluările anului curent. In ce privește cheltuelile găsim că ele au fost sporite la ministerul de război cu 1,100,000 lei, la finanţe cu 922,261 lei, la culte cu 134,000 lei, la lucrări publice cu 60,000 lei şi la justiţie cu 70,276 lei. In schimb apar cheltuelile mai mici la datoria publică cu 999,953 şi la domenii cu 60,215 lei. In total cheltuelile pe 1903—1904 faţă cu evaluările pe exerciţiul curent stnt mai mari cu 1,226,368 lei. Pentru a se menţine totuşi budgetul cheltuelilor la 218,500,000, fondul pentru deschiderea de credite extraordinare a fost fixat la 1,298,139 Iei, faţă cu2,324,507 tei, cit se prevăzuse pe anul curent. Este de văzut dacă cifra aceasta va fi suficientă, cind se știe că și pe anul Din fuga conceiului la «Macbeth') Deunăzi, din cauză de boltă a d-rei Bîrsescu, Teatrul Naţional a trebuit să schimbe spectacolul în ultimul moment şi în loc de Macbeth s-a jucat Călătoria Lizetteî. Biletele luate pentru „Macbeth“ rămăseseră valabile. Mizilescu avea şi el un bilet şi a venit la „Micbeth“. Actul I nu i-a prea plăcut—afară de cîntecul... „estudiaminei“ cîntat... în cinstea logodire! Lizetteî ! Actul al doilea n’a prea înţeles cum stă chestia cu Mcbath şi căuta să vază pe Bîrseasca, cura însă nu apărea de loc. La anul al treilea s-a dat de rost. Cind a intrat „papa Verifier* (Brezeanu), Paquita (d-na Ciucurescu) și Lizetta (d-na Brezeanu) s’a prăpădit de rîs și a început să Întrebe pe vecinul săfi : — Care e Macbeth? — Aia din stînjja, pe măgar, (adică Brezeanu-Verdier !) — Dar lady,Macbeth? — Aia din dreapta. (Paquita-d-na Ciucurescn). — D»r aia din mijloc? (Lizetta-d-na Brezeann). — Aia e... madmazel Macbeth!!... ____________ Por Moartea lui Raţiu Unul din fruntaşii romînilor de peste munţi a apus, după o muncă de aproape o jumătate de veac. Ion Raţiu se găseşte în toate fazele mişcărea romînilor din Transilvania, începînd cu revoluţiunea din 1848 şi sfîrşind prin Memorandumul care l’a trimes în închisoarea de la Seghedin, ca să-şi ispăşească păcatul de-a fi luptat pentru drepturile romînilor... Ion Raţiu este mort, dar cu el n’a murit cauza romînilor. Alţii se vor ridica, alţii s’au ridicat deja şi lupta va urma înainte, pînă cînd dreptate se va face. E o orbire a ungurilor, cînd cred că prin violenţă şi prin sălbăticie vor putea-ii asimileze pe rominî, să-î prefacă n, unguri. Astfel de asimilare forţată nu s’a putut face nicăeri, şi pildele din alte ţări ar fi trebuit să deschidă ochii maghiarilor. In zăpăceala luptei, aceştia nici măcar nu văd caracterul adevărat al mişcărei de peste munţi. Ei ne vorbesc de o Daco-Romînie, pe cînd ştiut este că fraţii noştri de peste Carpaţi nu merg aşa de departe. Ei cer drepturi egale cu ale celorlalte naţionalităţi şi dreptul de a-şi păstra individualitatea lor ca limbă, religie şi şcoală. Aceea ce de pildă au flamanzii în Belgia, acelaşi lucru îl cer şi romînii din Transilvania, şi numai o încăpăţânare oarbă şi o lipsă de bun simţ politic fac pe unguri ca să urmeze pe calea aceasta a învrâjbirei naţionalităţei ungare de cea romînească... Zicem că e o orbire nepermisă, cînd tot interesat ar fi ca ambele state, şi Ungaria şi Romînia, să fie prietene. Mai mult încă, o federaţiune a acestor două state este indicată pentru viitor. In marea această slavă, romînii şi ungurii, sînt meniţi a se solidariza pentru a rezista puhoiului de la răsărit. Un stat cu douâzeci şi trei de milioane de locuitori, ar fi o putere de apreciat în Orient, cînd Austria se va dizolva şi cînd ambele state despărţite şi învrăjbite, ar fi expuse foarte uşor pietrei. Şi pe cînd aceasta ar trebui să fie preocuparea ambelor popoare, noi vedem cum elementul unguresc este atît de orbit de patimă şi de şovinism încît îşi uită interesele şi se îndepărtează de statul român, prigonind pe conaţionalii noştri din regatul maghiar. Or, cît timp neînţelegerea va dăinui, nu va putea să fie vorba de o apropiere între cele două popoare — zicem popoare cu intenţiune, fiind că statele sunt deja apropiate, dar această apropiere nu valorează absolut nimic, căci nu este cimentată de amiciţia naţiunilor. Raţiu mort, cum am zis, lupta nu va înceta şi nu va trebui să înceteze, decît în ziua cînd se va găsi un guvern unguresc patriot şi luminat în adevăratul înţeles al cuvîntului şi care să priceapă că împăcarea cu elementul romînesc este o chestiune de viaţă şi de moarte atît pentru Ungaria cît şi pentru Romînia. Şi atuncî cînd această operă mare se va face, prinos de recunoştinţă se va aduce lui Raţiu, marelui român care a contribuit la aceasta, căci numai graţie cerbiciei romînilor, se vor convinge ungurii şi de neputinţa de a-i răpune şi de interesul de a-i face prieteni şi pe ei şi pe statul şi poporul român. Const. Mille Primariatu! Capitalei Cînd a venit actualul guvern la putere, părea a rupe cu sistema domniei „pretorienilor", vroind să dovedească prin aceasta că guvernul are în vedere interesele şi numai interesele ţarei, iar nu pe ale pretorienilor. Alegerile comunale din urmă par a dezminţi cu desăvîrşire tendinţele lăudabile de odinioară ale guvernului. Cestiunea alegerei primarului Capitalei dă loc la nişte frămîntări cari dovedesc că guvernul n'are în vedere nici interesele mari ale oraşului şi nici o administraţiune care să pună capăt destrăbălărilor de odinioară. Se vorbeşte bunăoară de alegerea ca primar a unor persoane cari dacă ar asigura comunei o administraţiune bună, ar avea însă defectul de a nemulţumi legiunile de pretorient cari au cuvîntul decisiv în operaţiunile electorale şi ca atare aceste legiuni nu pot fi neglijate. — Din acest punct de vedere guvernul se vede pus într'o grea încurcătură, adică : ori de a satisface pretențiiuile pretorienilor, ori de a da primăriei o administrațiune destoinică cu riseic de a-şî înstrăina simpatiile celor cari „operează* în vremuri de alegeri. Această ultimă dilemă, părea a avea oarecari sorţi de izbindă acum citva timp, însă lalotagiul de la colegiul I comtual a virat în răcori pe guvernanţii noştri şi se pare că s'a hotărît în mod definitiv ca primariatul Capitalei să fie dat unuia din comandanţii armatelor de pretorient spre a-şî asigura astfel concursul acestora la vremuri de alegeri. Cu alte cuvinte interesele electorale ale guvernului au atîrnat mai greu în cumpănă decît interesele mari ale unui oraş de importanţa capitalei regatului. Aşteptăm ca să vedem împlininduse acest fapt, pentru ca şi cetăţenii interesaţi să vadă că guvernul liberal e departe de a fi inaugurat celebra politică cu care se tot laudă de atita timp, că n'are în vedere interesele electorale, ci interesele superioare ale unei administraţiunî cumpătate şi cinstite. In locul cinstei şi cumpătărei, vom vedea domnind la primăria Capitalei jaful şi destrăbălarea celor cari s’au impus guvernului prin forţa pretorienilor. Al. Ionescu POŞTA REDAC Tier Pentru minorii criminali Timuî filantrop Loco Am dreptate, la noi se face prea puţin pentru criminal şi mai ales pentru criminalii minori, după ce şi-au ispăşit pedeapsa. Şi cind te gindeşti că niciodată nu se poate obţine cu simpla pedeapsă o îndreptare a păcătosului şi că abia după ce a eşit din închisoare, societatea trebue să ia măsuri pentru a împiedeca o cădere in recidivă ! In Germania se face foarte mult in această privinţă. In genere operele de ajutor social simt acolo mai numeroase ca oriunde, exceptind poate Anglia. Ca să vezi pînă unde se merge in această privinţa in Germania, ajunge si-ţi povestesc cazul următor, care e interesant din multe puncte de vedere. La palatul de justiţie din Berlin pină mai deunazi nu era bufet. Acum administraţia palatului a hotărît să permită deschiderea unui asemenea bufet, numai pentru acele persoane care au afaceri pe la instanţele judecătoreşti. In acest bufet, care este condus de mai multe doamne din înalta societate, băuturi alcoolice nu se servesc. In schimb toate consumaţiunile nutritive : cacao, lapte, sandvicitul de tot felul, se servesc pe un preţ cit se poate de modest. Douazeci de pfenigi este preţul cel mai mare pentru o consumatiune. Ciştigul ce-l va da acest bufet, nu va intra la punga unui particular oarecare, ci va servi pentru mărirea fondului din care se vine in ajutorul criminalilor minori după ce scapă din închisoare. Cite mijloace n’ar avea şi justiţia noastră pentru crearea unui asemenea fond! B. Br. POŞTA MICA Unui vechi cititor. Loeo.— 1) Alfred Krupp. 2) Protestant. 3) Bertha. 3) Villa Hügel bei Essen. Direcţiunea uzinelor este în Essen. 5) Arthur Kruppp e văr şi domiciliază în Hermnsdorf bei Wien (Austria). Nu este adevărat. Dirigearea uzinelor a rămas în mîna vechilor directori. Executor testamentar este Hartmann, directorul fabricei de mașini din Chemnitz (Saxonia). 6) Chiar și Wohlgeboren e suficient, familia Krupp nefiind nobilă. Unui cititor. Tecuci.— Rosenthal este cum doriţi să ştiţi. Proletar semi-intelectual. Brăila.— Weltgeschichte de Sohlosser sau Weber. Zilnic cititor. Loco.—Există în str. Caro!« CARINETUL MEF Sănii ori tramways? Citesc prin toate ziarele din Capitală că primăria nu va permite ridicarea zăpezei, nici punerea de sare pe liniile tramwayului pentru a înlesni astfel circularea săniilor. Foarte pitoresc lucru să se facă munţi de zăpadă, să circule numai sănii, şi auzi zurgâlşii sunînd şi să vezi obrajori roşi de cuconiţe, încîntate de a fi făcut o promenadă înviorătoare, pentru a sorbi apoi cu nesaţ un ceain la „five o’clock !“ N’am avea nimic de zis dacă primăria ar fi găsit mijlocul de a procura tuturor cetăţenilor sânii şi a le da „five o’clockuri!“ Din nefericire, însă, sunt cetăţeni — şi aceştia sunt cu zecile de mii — cari n’au nu numai sânii, dar nici şoşoni-gaioşi şi cari pentru a’şi putea cîştiga francul pe toată ziua trebue să străbată Bucureştiul de la un capăt la cel-l’alt. Pentru aceştia a fost făcut tramvayul — şi nu se cade ca primăria să organizeze sporturi de sănii, ci e de datoria ei să dea o mină de ajutor ca liniile de tramway să fie despotmolite cu o oră mai înainte pentru a fi puse la dispoziţia lumei sărace şi muncitoare. Nu o vreme de sânii — chiar dacă zăpa de acum prezice o recoltă splendidă. Sărăcia continuă a fi mare în ţară , nevoiaşul întoarce francul de zece ori în palmă pînă sa cheltuiască şi dec! oricît am voi să dăm cîştig birjarilor şi oricît ne-fir plăcea săniile, nu puţin să nu recunoaştem că intîia datorie a primăriei, faţă cu înzâpezirile, este să facă tot posibilul de a reda marelui public tramvaiele. B. D. F. CHESTIA ZILEI Viscolul... din partid! Viscolul din... partidul liberal a pus pe conu Mitiță într'o poelțiune, pe care desenatorul nostru a prins-o cu instantaneul. POLITICA EXTERNA Regele Carol la Abbazia »,Independent ce Beige pubică următorul articol, pe care credem Bittierii să-l reproducem : «De citva timp ce vorbeşte în presa internaţională despre un proect de intîlnire,’la Abbazia, intre Wilhelm al ll lea, Franz-Iosef şi regele Carol. Trebue să vedem oare in această intilnire contrabalansarea proectului de călătorie a ţarului în Italia, Muntenegru, Grecia şi la Constantinopol ? E posibil acest lucru, deşi se da şi o explicaţie deosebită. Se pretinde, că cei trei suverani vor examina situaţia creată prin făptui mişcărei macedonene şi câ vor concerta asupra demersurilor ce sunt de făcut pe lingă Poartă, pentru ca reformele practice să fie realizate cu sinceritate. E foarte firesc, ca regele Rominiei să se îngrijească serios de starea lucrurilor din Macedonia, care ameninţa pacea din Balcani. Tribulaţiile bulgarilor, cari tind să acapareze complectamente această provincie turcească în folosul Bulgariei, au preocupat totdeauna cabinetul din Bucureşti. «Dacă trebue să ne bucurăm de înttilnirea dintre regele Carol şi prinţiul Ferdinand, de reconciliarea dintre Cei doi şefi de stat, nu trebue să pierdem totuşi din vedere, că apropierea româno-bulgară constitue un act de pură curtoazie internaţională, şi că situaţia poltică in sine a rămas aproape aceeaşi». Şi mai departe: «Se înţelege lesne că, în asemenea condiţiuni,micile state din orientul Europei, trebue să se teamă de o precumpănire a Bulgariei in Macedonia, cautind a provoca o regulare pacifică a chestiei macedonene, astfel ca Bulgaria să fie împiedecată de a mai trage foloase practice din acţiunea ei izolată. România, fiind dat locul, pe care-l ocupă in această parte a Europei, fiind date mai cu seamă tradiţiile eî politice, nu putea să se adreseze decît protectorului ei recunoscut, împăratul rege Franz-Iosef, şi aliatului acestuia, Wilhelm al Il-lea, cei doi suverani, cari exercită o influenţă incontestabilă în cercurile politice otomane. «Se ştie, că sultanul consideră pe Wilhelm al II-lea ca pe singurul său amic sincer în Europa şi el nu neglijează nici o ocazie, pentru a-l fi agreabil. Consilii de Înţelepciune şi prudenţă, relativ la aplicarea sinceră a reformelor in Macedonia, venind din Berlin şi Viena, ar fi cu siguranţă luate in consideraţie la Constantinopol...» L’Indépendance Belge sfirşeşte spunînd^ că întrevederea de 1» Abbazia va avea, în orice caz o importanţă considerabilă întru cit pi’iveşta politica generală la Balcani. După cum se vede, din toate părţile se exprimă neîncrederea cu privire la sinceritatea Turciei. După nemulţumirea cercurilor diplomatice, iată câ e vorba, ca insişî suverani să discute mijloacele prin care Tur’cia ar putea fi silită de a aplica in mod real reformele din Macedonia. Atentatul contra ţarului Zeit din Viena scrie relativ la zvonul ce a pătruns în public relativ la un atentat pe care mulţi tineri l’ar fi încercat in contra ţarului în grădinile de la Livadia, că zvonul se datoreşte faptului că garnizoana din palatul ţarului a fost schimbata şi ca nervositatea publicului rus a dedus din aceasta putinţa unui atentat. Totuşi avind in vedere că partidele teroriste nu au încetat încă lupta in Rusia, s’ar putea foarte bine ca zvonul de maî sus să fie foarte îndreptăţit. Situaţia In Serbia înainte de a se duce la Niş, cu regina, regele Alexandru a semnat un important ukaz remaniind cu totul personalul pretectorial in vederea alegerilor la Scupcina. Se zice acum, că aceste alegeri vor avea loc la sfirşitul anului viitor, şi nu după cinci luni, după cum s’a spus la început. Cea mai mare parte dintre nonii prefecţi şi sub-prefectî sunt luaţi printre vechii liberali de la curte, deşi ministrul de interne, Velimir Todorovici trece drept radical. Toate cele-ilalte partide au luat de altfel poziţie contra noului guvern, radicalii de proces nuanţă şi progresiştii de asemeni, afară de ci’ti-va vechi pr’ogresisti astfel ca Vladan George viel. Pentru moment, prin acuzar’ea lansată Literatură populară De cînd n’are ursul coadă A fost odată ca nici odată, că dacă n’ar fi fost nu s’ar mai povesti, nici eu n’aşl avea de unde şti; a fost odată o vulpe flămîndăleşinatâ şi cam mult şireată, cum sunt toate vulpile de felul lor. Intr’o zi văzu trecind un pescar cu peşte şi ea se făcu moartă cu dinţii rînjiţî. Fescara o luă şi o aruncă în codrila căruţei şi plecă la drum înainte. Vulpea văzînd că pescarul nu se mai uită în urmă, arunca în urmă peşte jos şi după ce aruncă cît vru, sări şi ea jos şi se puse să adune peştele. După ce-l adună se întilni cu ursul şi ursul o întrebă: „de unde ai găsit tu atîta peşte, sor-mio, vulpe“? Ea ii răspunse: „am fost aseară la gîrlă, am băgat coada în apă şi am prins peşte“. Ursul îi zise : „sâ mă înveţi şi pe mine, ca să prinz şi eu peşte“. II a dus vulpea la gîrlă, l-a pus cu spatele în spre gîrlă şi i-a băgat coada în apă. A stat ursul acolo toată noaptea ca să prindă peşte şi a îngheţat apa, căci era iarnă, şi i-a apucat coada acolo. La ziuă a început ursul să tragă, şi a tras pînă şî-a rupt coada. După aceea s’a dus după vulpe şi găsind’o i-a zis: „fie, sor'mîo, vulpe, că’mi o făcuşi; rîseşi de mine, mă lăsaşi fără coadă"; dar mjpea îl zice: n’am ris, frati-mio urs, dar s’a atîr*n*t peşte mult şi de aceea ţi s’a rupt coada; dar fii pâ pace că îţi pui eft alta“ şi aşa îl a pus un fuior de cînepă în locul coadei. Pe urmă vulpea li zise: „frati-mbo urs, hai să vedem care trece mai iute prin focul ăsta“, căci era un foc mare acolo. A trecut întriu vulpea şi pe urmă a trecut şi ursul, şi îi a luat coada de fuior foc şi s’a aprins pârul pe urs şi era să arză dar l’a stins vulpea. Cică de atunci n’are ursul coadă şi tot de atunci a rămas cu părul zbîrlit, căci par’că este stins de foc. Ursarul Un ursar umbla printr’un sat cu de alde, pepten, tindechia, sula..... şi alte.... şi tot umblind numai ce intră în curtea unui romín; şi fiind tocmai sărbătoare, romínul dormea la umbra unui pom în bătătură întins pe o rogojină. Cum intră, se vede treaba că cîinilor le mirosise a ţigan, că la moment îl luară în primire, ducîndu-1 cu alaia pînă către romín care ridică#„ ctţppl în sus să vadă cine vine. »Ursatul ^după ce veni cu alaiîi^pînă la romín, ridică căciula puțin did*cap și zise: „bunăziua, boiarule .....* Ce*mai face îogofătu ?.... Seade tînăr treaba lui !.... train bun şi băutură?“... Despintec de izbitură Se ia un fir din mătură, un fir dintr’un tîrn, o ţăndărică dintr’o lopată şi un fir din mîneca comăşei, se leagă toate la un loc cu un fir roşu şi se descîntă pe ochi astfel : „fugiţi izbiturilor, loviturilor, albeţelor din ochi, de pe ochi, din geană, din sprinceană, din faţa obrazului, din zgîrciul nasului, din creerii capului, că cu mătura vă măturam, cu tîrna vă tîrnuie, cu mîneca vă şter- Beiu, cu lopata vă grămădii, după uşe v’aruncai şi rămase.... curat, luminat, ca rouă din cîmp, ca steaua din cer, ca coca din căpistere. Leac şi baba colac“. Viţelul sîrbului Un sîrb avea un viţel cu un clopot mic la gît. Viţelul era la culoarea părului alb cu negru (pestriţ). Pierzînd sîrbul viţelul, începu a întreba prin lume, pînă ce întrebă şi p’o femeie : „Lală, Lală, n’ai văzut un vacă al nostru? Cite-odatâ albă, cîte-odată neagră (pestriţă), la gît cu ţenchi, buchi (clopot) şi după el cu hop ţop (coada)?“ Cum a omorit ţiganul pe urs şi ursul pe ţigan Un român avea împrejurul casei o grădină mare în care semănase porumb. Un urs din codrii vecini se învăţase la porumb verde şi venea mai în fiecare noapte în grădina romînuluî şi îi strica porumbul, astfel că bietul român se luase de gînduri. Să-l pîndească cu puşca cu ciomagul îi era frică ; ce să facă? El avea de cumătru pe an ţigan din sat, care mai în toate zilele era în casa lui. Se gîndi el să pună pe ţigan sâ pîndească ursul. Aşa într’o zi zise ţiganului: „mal cumetre ! Ştii ce ? Vecinul meu are un june negru şi în toate nopţile îmi strică grădina ; mă gîndesc,... ca să îl omor eu, mă dă în judecată şi mă pune să jur şi mă pune de i-1 plătesc. Ei, zic, sâ-l omorî tu, căci nu te bănueşte şi apoi eu pot să jur că nu l-am omorît eu şi astfel scap grădina“. Ţiganul bucuros zise cumătrului săxx: „las’pe mine, cumetraşule, mînca-i-aşi burta lui, că numai o moacă să-i trîntesc la slava tatălui şi te curăţ eu de el“. Aşa se înţeleseră. Seara veni ţiganul c’o bîzdoagă bună, iar românul îl aşeză la pîndă, la spărtura gardului, pe unde venea ursul. Şezu el cît şezu şi numai iaca că vine şi ursul. Ţiganul se pregăti bine şi cînd ursul băgă capul pe spărtură, ţiganul.... poc! trînti una, trînti două, aşa de ţeapănă în cit omorî ursul, care căzu altaturi. După aceea veni la romín şi iî spuse : „ha ! cumetraşule! ^ Că te-am curăţat de negrijă“. Romínul încredinţîndu-se de adevăr, se puse pe chef cu ţiganul pînă în zori de ziuă. Atunci zise ţiganului că tot el să puie mîna pe june şi să-l ducă mai departe de grădina lui, fiindcă el are a jure câ nici mîna n’a pus pe june. Aşa se întreeţi. Se luminase binişor. Ducîndu-se ţiganul la june să-l tîrîască în altă parte şi cînd îl văzu trîntit jos şi cu gura căscată, abia putu zice: „a....a ...a sta....i....u...u,...rxr,...r,...s...” şi de frică căzu jos pe urs şi muri. Preotul, nevastă sa, fie sa şî feciorul de împărat A fost un preot care avea o soţie cu un corn în cap; el mai avea şi o fată cu un corn în cap. Cînd era să moară nevasta-sa îi zise: „să umbli peste nouă mări, peste nouă ţări şi ca mine nu găseşti“. După moarte plecă să-şi caute soţie A umblat foarte mult, dar n’a găsit. După aceea îşi puse în gînd să ia fie-ta de soţie, dar aceasta aflînd, fugi. El o urmări s’o prindă. In apropierea unei cruci era gata s’o prindă, dar ea zise către cruce : „cruce frumoasâ’deschide’ţi faţa frumoasă“. Crucea îşi deschise faţa şi faţa intră în cruce. Aci îşi găsi scăparea. După ce preotul trecu, fata eşi din cruce şi intră în nişte gríu. In timpul acesta un boer mare oprise trăsura să mănînce. Boemi dete căţelului sau pîine să mănînce. Căţelul intră în griu să mănînce şi dete peste fată care fiind flămîndă luă pîinea căţelului şi o mîncă. Căţelul se duse la boer care ii maî dete o bucată de pîine şi se luă după el. Căţelul se duse la fată care îl luă pîinea. Boeru văzînd’o şi înp află ceea ce se petrecuse El o luă şi o puse să-l păzea cu curcile. Ea îi zise să-i ia o sarică. Boerul îl luă. El avea nevastă şi un flăcăil. La o nuntă ce era în sat, boerul se duse împreună cu băiatul lui, iar nevasta lui rămase să gătească bucatele de seară. Fata care păzea curcile puse sarica pe culmea curcilor și rămase frumoasă ca soarele. Ea se duse la nuntă. Băiatul boerului văzînd-o fără s’o cunoască, scoate inelul de aur şi i-1 dete eî. Fata înapoindu-se se duse la curci şi se îmbrăcă din nou cu sarica. Cînd se duse acasă găsi soţia boemlîfâcînd pîine. Fata ceru razele copăei ca să facă pîine. Cucoana i le dete. Fata făcu o pîine frumoasă în care puse inelul băiatului. Pîinea cucoanei se făcu urîtâ și arsă. Ea se rugă de fată să-i dea pîinea ei. Fata o dete. Cînd veni acasă bâiatu boerului rupse pîinea și văzu inelul sau. El întrebă că de unde e inelul acela.Cocoana îi spuse că pîinea aceea i-a fost dată de fată. Băiatul chemă fata și o întrebă cu cine i-a dat ei inelul. Fata tăcu din gură. Băiatul începu s’o bată. Ea de frică lepădă saria şi deveni frumoasă ca soarele. Băiatul a luat-o de soţie. El avură un copil foarte frumos. Preotul, tatăl fetei, auzind, plecă noaptea acolo şi scoase ochii fetei, iar pe copil îl târă în bucăţi. Apoi scoase ochii unui măgar pe care puse fata cu copilul tăiat și II dete drumul in lume. Ajungînd Io upriu măgarul in* în mod abil de rege contra d-lui P(•*î trînd în apă îl sări pictărix de apă în găurile ochilor și îi veni ochii Iui loc. El îi spuse fetei care spălîndu- se cu apă îl Veni ochii la loc. Ea puse apoi bucățeîile copilului la locul lor şi stropindu-le cu apă copilul se făcu iar om. Fiind noapte măgarul zise ca să-l belească pe el şi să intre noaptea In pielea lui. Dimineaţa cînd se sculă fata se găsi într’o casă de aur, căci pielea măgarului se făcuse casă de aur. In casă se afla o masă de aur unde copilul se juca cu mere de aur. Băiatul boeruluî, de mîhnire de perderea soţiei şi a copilului sau, se făcuse păstor împreună cu alţi păstori. El prinzînd prepeliţe, se duse unul dintre ei ca să le frigă. Iitrina în casă ei puse prepeliţele pe foa ca să le frigă şi uitindu-se prin cas» rămase înmărmurit şi amorţit, aşa că prepeliţele se arseră. Băiatul boerului ducîndu-se şi el să frigă pre*peliţa o cunoscu pe fată şi o luă da soţie şi se duseră cite şi trei la essa lor, iar cînd i-a văzut boerul şi ctţ cocoana—care pînă acum fuseseră foarte întristați pentru perderea lor —s’au bucurat foarte mult de venirea lor. Gheorghe Popescu-Ciocănel Licenţiat In Litere Paris, 1902 Noembrie