Adevěrul, decembrie 1902 (Anul 15, nr. 4793-4821)

1902-12-04 / nr. 4796

Anni XV.—No. 4796 Bmaaaro^iaig^^ j ■ l■■■T^t^H■■^llaa^■paraBBWffMwaîawlil■T^ FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU On an Sase luni Tre luni 10 bani in toată țara 15 „ „ străinătate— i«h«i— — Un număr vechiă 20 bani ABONAMENTE fi­gală ..... 30 lei 15 lei a străinătate. 50 « 25 , 8 le) 18 11 Mercur 1­4 Decembrie 1902 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE —■—I ♦ii»i——■. ANUNCIURl agina IV Lei. ........ 0.50 ban) .d­in 81­DURILE ZIARULUI - Strada Sărindar -TELEKOS 2. 11 Casa rurală și Votul universal D. Porumbaru­ a declarat la dezba­terile Adresei că legea Casei rurale a rămas în suspensiune, fiind­că parti­dul conservator a început să facă agi­taţiune contra ei, iar d. Panu­ a decla­rat cum că di­sa deşi în principiu, pentru votul universal, se teme să-l vadă apli­cat din cauza demagogiei conservato­rilor... Să se observe absurditatea că tu par­tid liberal, voind să faci o reformă democratică şi avind în dosul­lăţi mul­ţimea pentru care se face această re­formă la guvern liberal te temi de par­tidul conservator, care nu poate avea cu el de­cit o parte a patrieî subţiri a politicianilor de la oraşe. De alt­fel aceste declaraţiuni au a­­vut un imediat efect că ziarele conser­vatoare au devenit ameninţătoare faţă de liberali, că d. general Lahovary în Senat a făcut acuzări partidului li­beral in această privinţă şi că legea Casei rurale n’a găsit pînă acum alt a­­părător decît pe bătrînul democrat Pe­tre Grădişteanu, apărătorul tuturor i­­deilor drepte, generoase şi sănătoase ! Casa rurală şi Votul universal, trebue deci şters­e din programul liberal, de­oare­ce nici­odată conservatorii nu le vor admite şi aşa fiind, liberalii, după declaraţiunile d-’lor Porumbarii şi Panii nu le vor aduce la îndeplinire. Şi dacă aşa este, de ce nu se spune lămurit şi de ce tinerimea din partid nu se explică asupra rostului ei în- tr’o alcătuire politică care ia ea nor­mă pentru aplicarea idealului său, ca cel-l’alt partid— partidul conservator — să-î dea voe ? Sfios Din fuga condeiului Flori de stil Pe vremea asta poeţii scriu nuvele şi poezele despre Flori de ghiaţă, subsem­natul va scrie aci ceva despre Flori de stil, fiind-nă un colaboratore de la „uni­versul“ s’a apucat din nou să cultive a­­sem­enea ghiveciuri. Dăunâzi colaboratorele respectiv scria cam­eră : „O casă din Anglia a început a se a­­proviziona cu carne de porc din T.­Se­­verin. „Carnea de porc o va lua, parte de la masculii din tîrg, parte de la măcelarii din piață“. Ray face colaboratorele că-î tratează așa pe măcelari, fiind-că sunt teribili în răzb­oare! Erî colaboratorele respectiv vorbind de sinuciderea din str. Şepcari serie : „Comisarul secţiei a 2-a, d. Manolescu, sosi şi dînsul la faţa locului imediat, şi dispuse transportarea cadavrului la spi­talul Colţea. Aci fu lăsat îa îngrijirea medicului de serviciu. „Starea lui inspiri îngrijiri serioase. Nu se ştie dacă va scăpa cu viaţă*. Aşa­dar starea cadavrului inspiră seri­oase îngrijiri şi nu se ştie dacă va scăpa cu viaţa !? Foarte bine. Noi aflăm că numitul ca­davru s’a însănătoşit perfect şi a făcut aseară o primblare la şosea. Fer. Convenţiile comerciale . După lupte într adevăr eroice date de stînga democratică, tariful vamal german a fost votat în forma în care au­ vroit agrarienii, adică aşa cum ne convine nouă romînilor mai pu­ţin. Graiele nu vor mai putea­­intra în Germania de­cit cu mari greutăţi. In cazul cel mai bun pentru noi, a­­d­ică atunci cînd vom reuşi să înche­iam convenţiunea comercială cu Ger­mania, nu vom putea obţine de­cit intrarea grînelor, în special a griului nostru, încărcat de acea taxă mini­mă de şase mărci. Agrarienii ceruseră o asemenea taxă minimă şi pentru importul de vite,Guvernul, cel puţin în acest punct, n'a vroit să cedeze. Era să fie prea pe faţă exploatarea mulţimeî, scum­pirea camei şi aşa desu­cl de scumpă în Germania prea evidentă. Cu toate acestea agrarienii cari au, ştiut să zmulgă atîta guvernului au obţinut şi în această privinţă o de­­claraţiunea foarte semnificativă. Can­celarul imperiului, contele de Buelow, le-a răspuns la o întrebare, că gu­vernul nu va renunţa la măsurile de ordine veterinară, menite a păzi vitele Germaniei de epizootii. Agrarienii au­ aplaudat. Explica­bil lucru, căci se ştie ce se ascunde sub această declaraţie în aparenţă a­­tât de dreaptă şi de inofensivă. Dacă importul de vite nu poate fi îngre­uiat sau împiedecat prin tarife mari, căci alt­fel s'ar risca să nu se poată încheia convenţiunile comerciale,­e­­xistă însă mijlocul radical al măsu­rilor veterinare cari se pot ori­cînd aplica cu un succes despre care cu deosebire ,noi rommii, avem destul de spus. Cancelarul a spus pe faţă că nu va renunţa la acest mijloc. Se im- pune însă ca să ne mişcăm şi noi, ca să se vadă că nu mai avem de gind să facem pe prostul de păgubaş.­­ _______,______Stat. Triplu ramolisment Că d. Sturdza a început să doarmă la Cameră şi la Senat, asta ar putea să dea bănuială că i-au slăbit puterile fizice şi intelectuale, dar n’ar fi o dovadă hotărîtoare. Primul-ministru ar putea să se apere, pretextînd că cele două ministere plus prezidenţia consiliului îl prea obosesc şi că discu­­ţiunile parlamentare sînt aşa de­adu­­catoare de somn, că­ îl adorm. E alt­ceva mai doveditor că starea intelec­tuală a d-luî Sturdza, a căzut ca şi barometrul pe aceste timpuri frigu­roase, cu mult sub zero— şi acestea sînt...înseşi discursurile d-lui Sturdza. Aşa de pildă Sîmbăta trecută pri­mul-ministru al ţărei romîneşti avea să răspundă în numele guvernului, la toate obiecţiunile făcute mesagiului regal, atît de opoziţiune, cit şi de a uiţi membri al majorităţeî. Ca să facă acest răspuns d. Sturdza a vor­bit...de dacoraţiunile lui Vodă, a citit ordinele de zi prin cari i s’au hă­răzit aceste distincţiuni şi după o oră de dizertaţiune istorică asupra Plevneî externe, a sosit şi la marota d-sale...Plevna internă... Acel ce scrie aceste rînduri Işî per­misese să întrebe guvernul asupra ideei generale care ar trebui să se degajeze din mesagiu şi din adresa parlamentului, D. Sturdza s’a crezut în drept şi dator a-i răspunde şi să tragă linia această generală după care va merge parlamentul şi partidul liberal.. Guvernul dar a vor­bit, şi ţara de acum ştie care este concepţia economico-socială a parti­dului liberal şi care e concepţia lui politică. Iată după d. Sturdza această icoană şi să credeţi că scriu, nu din memorie, ci după notiţe luate la faţa locului a dezastrului intelectual al şe­fului partidului liberal : 1) . In prima linie, generaţiunea tî­­nără, ast­fel trebue să lucreze ca să sărbătorească a 25 a aniversare a luărei...Plevneî interne. 2) Nu trebue să mai existe nici­odată alt­fel de budgete în ţara ro­­mînească, decit budgete cu excedente. 3) D. Sturdza crede că o să ajungă să-şi realizeze dorinţa ca în parla­ment să nu maî intre „lupi în piele de cae“. 4) Tinerimea să fie vecinie strînsă la un loc cu bâtrîniî ca să lupte pen­tru binele şi prosperarea ţarei. 5) Să se ia ca normă în viaţa po­litică, ca nici­odată să nu se apre­cieze talentul, dacă nu e întemeiat pe morală. 6) Să se ştie că regele nostru este recunoscut de toată lumea, ca cel de mai de frunte dintre toţi suveranii. Enunţarea acestor puncte ale idea­lului partidului liberal şi ale concep­ţiei generale în politica şi viaţa noa­stră socială este de ajuns să dove­dească halul intelectual în care a a­­juns şeful partidului liberal. Te apucă par’că ruşinea că faci şi tu parte din parlamentul din care face parte şi acest om, care este aplaudat pen­tru aceste insanităţi şi care mai crede, sărmanul, că a doborît pe adversari fiind­că l-a numit „nemernici“ şi­­ a învinuit că umblă cu „diavolii“. ...Şi cînd te mai gîndeşti că pe mina unui asemenea om sînt date destinele ţarei, te apucă groaza şi mila de nenorocita ţară care are în capul ei un asemenea guvern, con­dus de lin asemenea om­­ Const. Miile Ediţia de seară v. Eri a început discuţia generală a­­supra răspunsului la mesaj. Focul l-a deschis tot d. general Lahovary care a făcut guvernului un rechizitorii­ foarte violent şi în mare parte întemeiat. D. Sturdza a sărit de cîte­va ori de pe banca ministerială pentru a protesta contra atacurilor d-lui gene­ral Lahovary, dar protestările pri­­mului-ministru n’au intimidat de loc pe generalul Lahovary, ci din con­tra l’au făcut să fie mai violent și să iizi­te mai mult asupra faptelor cari au supărat pe d. Sturdza. Sunt de relevat multe puncte din discursul fostului ministru de rezbel, dar ne vom mărgini la cele princi­pale. * In primul joc d. general Lah­o­­vary a ţinut să răspundă la acuza­rea ce o aduce mereu d. Sturdza că partidul conservator e demagogic. Oratorul a enumerat, în acest scop, toate actele de conspiraţie şi de răzvrătire a liberalilor în contra dinastiei, începînd cu republica de la Ploieşti, cu încercarea de procla­mare de Domnitor a colonelului Dabija, cu odele lui Orăşanu, şi a­­rătînd ce campanie au­ dus liberalii contra regelui nu mai departe de 1893. In toate aceste împrejurări con­servatorii au apărat dinastia, zise d. general Lahovary, şi prin urmare numai de partid demagogic nu poate fi taxat. In chestia naţională d. Sturdza a răsculat ţara şi cînd a venit la pu­tere a făcut scuze. D. general Lahovary spune că conservatorii s’au retras de la pu­tere în ajunul vizitei lui Franz­ Iosef fiind­că liberalii ar fi fost capabili să facă dezordine de stradă dacă ar fi văzut sub conservatori drapele ungureşti pe stradele Capitalei. D. general Lahovary a vorbit apoi de conflictul cu Bulgaria şi a arătat că d. Sturdza cum a venit la putere a căutat să restabilească relaţiile cu Bulgaria şi a impus ofiţerilor garni­zoanei din Giurgiu să facă ei primul pas şi să viziteze garnizoana din Rusciuk. Acest schimb de vizite s’a făcut iară a se stabili de mai înainte eti­cheta şi ast­fel bulgarii au primit, în mod umilitor, pe ofiţerii romîni, iar la noi s’a făcut bulgarilor un mare alaiu. Această amintire a făcut o vie im­presie asupra Senatului şi cîţi­va se­natori, voind să distrugă efectul, au întrerupt pe orator spunind că acea­sta depinde de gradul de civilizaţie şi de bună cuviinţă a unui popor. In fine d. general Lahovary a vor­bit şi de isprăvile d-lui Sturdza ca ministru de războiţi şi a protestat contra prigonirilor cari le-au suferit generalul Demostene şi colonelul Petrescu. D. Sturdza era furios şi protesta mereu şi foarte energic, dar gene­ralul continuă să critice cu vehe­menţă actele sale de ministru de războiă.* Şedinţa de ori a Senatului s’a ter­minat printr’o seurtă, dar călduroasă cuvîntare a d-lui Petre Grădişteanu în chestia naţională. Aprigul luptător naţionalist şi pre­şedinte al Ligeî culturale a ţinut să facă o declaraţie, în plin parlament, ca să se ştie înc’odatâ că Liga nu urmăreşte scopuri sediţioase şi cu menirea ei e pur şi simplu de a ră­spîndi pretutindeni unde sînt romîni cultura naţională, fără a se ameste­ca în treburile interne ale statelor vecine. Declaraţiile d-lui Grădişteanu au fost aplaudate de întreg Senatul. R. P. Discuţia mesagiului la Senat: Discuţia mesagiului la Senat — Discursul d-luî general Lahovary.—Declaraţia d-lui P. Grădişteanu discursurile d-lor gren. Lah­ovary şi P. Grădişteanu 11. Schnyrer. Doftana. — Carniol fiaî, gravor, str. Carol. Bucureşti. D-rel R. S. Loco.— Or! cine poate asista îa des­­baterile proceselor de la Curtea cu juraţi, afară de cazurile cînd se judecă procese, cari necesitează des­­bateri secrete. Pentru a putea intra însă în sală, trebue să veniţî cel maî tîrziu­ la ora 1 p. m., căcî se închide uşa, pentru a nu se turbura liniştea. *~IâÎ8' ab încălzitTM Du lui primar al Capitalei Afară e un ger de crapă pietrele. Pe aşa vreme e bine să te plimbi cu sania, maî ales că cine îşi poate permite acest lux, găseşte după aceea o casă instalată cu tot confortul modern, l ne încălzită şi — un ceai fierbinte, veritabil cara­vana, căruia o porţiune de rom jamaica şi petit-fourul lui Capsa sau Riegler ii dau un gust deosebit, aş zice chiar un farmec deosebit. Şi pe cînd naă aflam ,şi eu,intr'o so­cietate in care se găsesc toate aceste nimicuri, o doamnă, oferindu-mî cu fr­u­moasele ei mânuşiţe o bucată cu deose­bire gustoasă din fonrurile lui Capsa mă întreba cu acea adorabilă naivitate spe­ciali bogăției : — Crezi d-ta, domnule, că pe gerul acesta sínt oameni cari n’au foc în casâ? D-ta!e, domnule primar, n’aca nevoe să-țî dovedesc că bine am răspuns cind am răspuns acelei doamne, că sínt multe, foarte multe case in Bucureşti, în cari pe gerul acesta mare nu se face foc, fiind-că nu se are cu ce... Leacul ? Nu e distribuirea de lemne. Chiar dacă s’ar face aceasta după drep­tate, iacă nu s’ar putea satisface toate trebuinţele şi pentru tot timpul ierneî. Ce a făcut aiurea iniţiativa privată, tre­bue să facă la noi, pentru început cel puţin, iniţiativa publică. Vă propun deci, domnule primar, ca pe tot timpul iernei, să deschideţi la primă încercare o hală de încălzit. O sală mai mare, bine încălzită in tot timpul zilei, in care să poată orî­ cine să stea o oră-două şi să-şî dezmorţească membrele înţepenite de frig. In străinătate halele de încălzit s’au dovedit a fi un mijloc eficace pentru combaterea mizeriei intr’una din mani­­fertiţiunile ei cele mai dureroase. Se va vedea ia curind că şi la noi aseme­nea hale sunt necesare. Acolo oameni caritabili întreţin aceste hale, înceapă la noi primăria, se vor găsi apoi oa­meni de bine cari să imite exemplul. Primiţi etc. B. Br. POŞTA MICA L. A. Bacău.­1) Actele sunt suficiente. 2) Credem că le puteţi obţine, trebue încă enormă muncă şi mare stăruinţă. 3) Le puteţi cere și acum, căci cere­rea nu e legată de timp. Politica externă Conflict turco bulgar? Am reprodus deunăzi după ziarul Neues Wiener Tageblatt informaţia, că vizirul a inmînat sultanului un memoriu, în care il sfătueşte să respingă cu energie ori­ce amestec al Bulgariei in chestia macedoneană şi la rigoare să întrebuin­ţeze chiar forţa. E caracteristică şi atitudinea presei bulgare in aceste momente tulburi. De­şi întreaga presă bulgară e unanimă in aprecierea «reformelor», totuşi diverse organe trag diferite concluzii din aceste „evenimente“. lată cum caracteriza Neue Freie Prese fizionomia actuală a presei bulgare . „Un organ destul de serios zice că Turcia acord­ând ast­fel de reforme, în­cit aceste nu pot mulţumi pe macedo­neni, are intenţia de a provoca un rezbel cu Bulgaria. Un alt ziar, inspirat da un fost prim-ministru, îndeamnă guvernul bulgar să se pregătească pentru ori­ce eventualitate. Alt ziar, nici acesta anti­guvernamental, întreţine speranţa, că unele puteri au intenţia, ca prin demon­straţii navale in porturile turceşti să determine Poarta, ca aceasta să acorde reforme largi, cari să fie aplicate in mod sincer.» Chiar oficioasa Bulgaria, după Clim­ am mai spus a început a protesta con­tra irealităţei Turciei, dind a înţelege că un asemeni condiţiuni e lesne de prevăzut pentru la primăvară o reîn­viere a insurecţiunei. Sintem­ oare in ajunul uimi conflict turco-bulgar ?... Bast CA UN ET­EL MEG Socializmul în Bulgaria Partidul socialist bulgar şi-a ţinut al noulea congres anual zilele acestea la Tir­nova. Din datele, pa care le publică o revistă rezultă, că partidul socialist bulgar se dez­voltă încet, dar sigur. Numărul membrilor cotizanţi la Sofia a crescut în perioada 1001—1902 de la 2 213, la 2.5­­7. Sunt în Bulgaria două­zeci şi şase de sindicate de lucrători şi şase cooperative. Aceste sindicate şi cooperative au fost create toate de către socialişti şi în scop de propagandă social­stă. La alegerile din Februarie partidul so­cialist bulgar a întrunit două­zeci şi trei­d­e mii de voturi. El e reprezentat în Ca­meră actualmente prin şapte deputaţi. Organul oficial al partidului, „Gazeta muncitorilor“, e considerat ca unul din cele mai populare ziare bulgăreşti. Un almanach de propag­adă socialistă a fost vîndut în treî-zeci de mii de exemplare în interval de trei luni... o cifră enormă pentru Bulgaria. Transcriind aceste date, fără voe mă gîndesc la vremea, în care leaderii so­cialiști spuneau, că partidul muncitorilor din Romîn­i­i are menire a da a se pune în fruntea mișcarei socialiste din penin­sula balcanic­ă, servind drept pildă, prin organizaţia sa, partidelor similare din aatrila străine. Departe de mine gîndul de a bănui intenţia bună a cui­va, am din potrivă cea mai mare dragoste şi stimă pentru acei, cari au făcut atitea sacrificii şi au luptat ani de zile dezin­teresaţi pentru urmărirea unui ideal. Dar fără voe îmi vine pe buso întrebarea : oare sîntam­ noi pe o scară mai joasă e­­conomică şi industrială ca Bulgaria ? N’au nici un rol socialişti! la noi? Numai pen­­tru Romînia e socializatul o plantă exo­tică ?... Mitologia ne spune, că Titan conve­nise să lase pe fratele său Saturn sa domnească, cu condiție ca acesta să-și mănînce copiii, inlaturînd ast­fel pe toți acei, cari ar fi putut să-l detroneze. Sa­turn își în­deplini cu sfințenie promisiu­nea, pînă cînd se născu Zeus. Pe acesta îl ră­pi Crbela, scăpindu-i ast­fel de moarte. Și Zeus a ajuns maî tirziu stăpînul la­mei... Cine va juca oare pentru Romînia ro­lul Cibelei?... Gh. M. CHESTIA ZILEI Nu putem face nici Case eu-'. văii, nici vot universal, fiînd-«8 Cc. Mitiță (către șeful conservatorilor).— Ne dai voe sa facem Casa rurală și votul universal ? Cc. Iorgu.— Să n’aud d­’astea, că iar convoc str. Enei! Cc. Mitiță ("speriat).— ’Țeles, Măria Ta, nu maî facem ! CE IE MAI FOITE SCAFA —Un articol de Teodor Momsen— Celebrul istoriograf, din Berlin, Teodor Momsen, care pînă acum a înclinat spre conservatori, fiind un stîlp al actualului regim şi al impe­rialismului, astăzi, la vîrsta de şapte­zeci de ani, îşi arată simpatiile pen­tru democraţii germani publicînd, sub titlul de mai sus, următorul articol de senzaţie în cunoscuta revistă Die Nation : „Se procedează repede la răsturnarea Constituţiei. După ce, prin interpretări neconştiincioase s’au făurit legi, fără nici o discuţie serioasă, legi, cari privesc cele mai de căpetenie chestii ale vieţei germane, astăzi pînă şi dreptul deputa­ţilor de a vorbi in parlamentul german a ajuns la discreţia celui d’initiu bine­venit, care ar ajunge să prezideze dezba­terile din Cameră. «Se vor vedea consecinţele ! «Nu suntem la sfirşitul, ci la începutul unei lovituri, pe care o urmăreşte împă­ratul Germaniei. E vorba, ca reprezen­tanţa populară să fie călcată in picioare de absolutismul unei alianţe de interese a clericalizmuluî şi a junkerizmuluî. «Suveranul absolut nu e nici negus­tor, nici plugar, nici popă, şi situaţia sa trebue să ni pute de­asupra intereselor particulare, el trebuind să planeze şi să fie nepărtinitor... * «Dacă mai e vre­un chip de a se în­lătura această proectată lovitură de stat, atunci aceasta se poate face numai prin unirea tuturor acelor partide, cari nu fac parte din conspiraţie, bine înţeles cu excluderea acelora, cari au dăunat şi naţiune! şi liberalismului, şi bine-înţeles atrăgiad in alianţă şi pa social-democraţie. «Trebue să se pue capăt odată insi­nuărilor d-lui Koehler, că naţiunea se împarte in partide de ordine şi in par­tide subversive şi că cea d’intrio datorie a orî-şi-cărui bun cetăţean e de a com­bate pe social-democraţi şi de a-î con­sidera ca pe nişte ciumaţi. «In realitate nu există în viaţa po­litica partide de ordine şi partide sub­versive, sau cum ar vrea să se exprime cine­va, nu sínt de cit partide subversive. Cari sunt oare scopurile liberalilor, ale centrului, ale junkerilor, ale lucrăto­rilor ? «Liberalii ar vrea să transforme ca­pul statului într’un funcţionar, cel mai superior, după modelul din Anglia sau­ din America de Nord. Pentru o naţia ca a noastră, cu sentimentele ei adinei, in aparenţă nestrămutat dinastice, aceasta înseamnă idei subversive. «Centrul ar vrea să reia firul reca­­tolicizăreî Germaniei, acolo unde l’a lăsat in secolul al XVII-lea, şi să transforme capul statului intr’un reprezentant al lui Dumnezeu­ pe pămînt. Şi aceste sint idei subversive. «Junkerii au veleităţi de a acapara pentru dinşii toate posturile m­ai înalte civ­­e şi militare, dorind să-l seoboare­ pe Împărat la rangul de cel d’initiu între egali. De asemeni idei subversive. «Social-democraţii au intenţia, sau cel puţin pretind că au­ intenţia’de a des­fiinţa proprietatea particulară, şi ca fie­care, indiferent de valoarea sa, să mă­­nince aceeaşi cantitate de ciorbă din­­tr’un castron comun. Şi aceasta e de­sigur contrar actualelor raporturi so­ciale. «La adică diversele partide au puţin să-şî reproşeze reciproc cu privire la­ a­­ceste idei revoluţionare. Nu se urmă­resc astăzi de­cit scopurile imediate. «Situaţia se contrabalansează prin com­pensarea diverselor interese contrarii, şi prin conlucrarea in comun acolo, unde interesele nu se ciocnesc. «Pentru actualul moment greu­ nu e nimic mai necesar de­cit o înţe­legere între acei liberali, cari mai au dreptul să se r­uvnească ast­fel, şi partidul muncitor». Momsen continuă spunind, că n’ar tre­bui să se maî întimple aceasta, ca libe­ralii să prefere pe un neruşinat sau ru­şinat reacţionar faţa de un social-de­mocrat. «Dar şi social-democraţi»—zice Mom­sen—ar trebui să-şi schimbe atitudinea. N'am fost nici­odată socialist şi nici n'am­ de gind să devin ; dar acest lucru a adevărat, că partidul socialist e as­tăzi singurul partid mare, care are dreptul să pretindă o deosebită con­sideraţie. «De laicul nici nu-i nevoe să vorbesc; ori­ce om ştie în Germania că, cu ceea­ ce e în capul lui Bebel s’ar putea garnisi o duzină de creeri de junkeri în aşa chip, în­cit să strălucească printre ai lor. Abnegarea, spiritul de sacrificiu al ma­selor social-democrate impune şi aceluia, care nu aprobă ţelul lor. Şi cit priveşte Mizeria între studenţi Mizeria la universitate. — Mijloace de remediare. — Un birt coope­rativ studenţesc Mai inttiu, să nu pară exagerată afir­­maţiunea ce voia face: cea maî mare şi m­ai bună — cuvintul e luat în toate senziiile — parte din studenţimea noa­stră universitară, nu stă de loc pe roze, financiarmente vorbind. Şase-zeci şi cinci, aproape şapte-zeci la sută chiar, din po­­pulaţiunea facultăţilor noastre, se hră­nesc maî mult cu iluzii, de­cit cu o mîncare mai substanţială. Şi, ca să uzez de o formulă foarte plastică, din argo­ul studenţesc, voiu zice că procentul acela de studenţi, trage pe dracu de coadă... Fiestul de trei­zeci sau treî­zecî şi cinci la sută din studenţimea noastră, duce un traiă destul de comod, o viaţă de belşug, rîvnită mult de studenţii din categoria cea d’inttiu. Pentru aceia, favorizaţi de soartă, ziua trece într’un chip nu se poate mai plă­cut : dimineaţa, se scoală in căldura bine­ făcătoare a căminului, iar ceaiul sau cafeaua, cu gazeta de dimineaţă înainte, se îmbracă a­lene şi, dacă au vre-un curs interesant de audiat, sa duc la facultate. Dejunul il iau intr’un restaurant bun, — sau numai bunişor, — după amiază, după cite­va tururi pe calea Victoriei, se duc pe la facultate^ unde audiază cursul d-lui Maiorescu, al d-lui Motru sau al d-luî Coco Demetrescu, — apoi vine prînzul, care nu iasă nimic de do­rit, și in urmă, foarte ades, un specta­col drăguț la Lyric sau la Bulevard. Nu mai vorbesc de cafenele sau berării, — acestea, împreună cu cafenelele chantante, vin la rind d’abia după miezul nopțeî... A doua zi tot aşa, a treia iar,—şi aşa mai departe... Zilele se scurg una după alta, fără ca lucrul să se observe bine, şi la un moment dat ne aflăm în faţa uneia din vacanţe, şi se ştie ce plăcuţe sint vacanţele, pentru acei ce aiî bani. Geî-l’alţî, aceia despre cari spuneam că trag pe dracu de coadă au—de sigur, fără voia lor,—un program de viaţă fun­damental schimbat de al acestora. Dimineaţa, se scoală în mijlocul unui frig împăimîntător : ferestrele sint în­gheţate, în cameră domneşte a­tot-puter­­nic gerul de afară, şi tinarul nostru a­­mic işî aminteşte îngrozit că aseară ui­tase să facă focul... Se’mbracă repede, face cîte­va mişcări cu gind­ să-şî dez­morţească trupul înţepenit de frig, dar e un zadar. Işî pune paltonul—dacă-1 are, — sau pardesiu!, şi părăseşte locuinţa, se duce la facultate unde-î ~c.Tlde sau la biblio­tecă, unde stlbpihă ffi^R’erhea dejunu­lui,—care e foarte frugal, văi 1—un sfert de pilne, puţin salarij^brinzâ, măsline— se’nțelege, nu toate de-odată. După masă începe din nou acelaş lu­cru : la facultate, la bibliotecă,—sau la preparaţia pe care, după două lunî de alergătură, o găsise. Seara, prinzul e mai frugal de­cit la amiază, pentru că seara nu trebue să aî stomacul încăr­cat, şi amicul nostru ţine la higiena ca la ochii din cap !... In schimb, frecventează cu ardoare cursurile şi la bibliotecă consultă au­torii recomandaţi de profesori... La zece seara, cu regretul în suflet, părăseşte biblioteca — unde-i atit de plăcut, şi cald!...­­şi se’ndreaptă spre casă. Din fericire pentru dînsul, amicul nostru, convins de adagiul că o durere Împărtăşită e aproape uitată, a avut grija să nu stea singur, în frigul şi tă­cerea apăsătoare a camerei sale : ca vechia prieten de pe băncile şcoalei, sau din acelaş oraş sau orăşel de provincie, student şi dînsul, ii împărtăşeşte traiul , cu sufletul uşor şi cu o nuanţă de ve­selie la aducerea aminte a vremurilor frumoase de altă­dată, cei doi prieteni işi confiază speranţele in viitor... Şi a­­dorm apoi, cu acea sublimă nepăsare a sufletelor tinere şi... nevinovate. Din fericire, nu acesta e, neîncetat, felul de traiu al studenţimei noastre mai pu­ţin avute. Sint zile cînd sosesc banii de acasă, sau cind se ia leafa de la preparafie. Zilele astea sint adevărate zile de săr­bătoare. In primul rind, se cumpără lemne şi soba, mirată, trozneşte de se aude cale de o poştă. Se face ceaia, la care sint invitaţi şi alţi prieteni, colegi de şcoală şi de suferinţe, şi la această şedinţă, care se termină după miezul nopţei, se discuta, cu aprindere, chestiuni de filo­zofie, se glumeşte şi se ride din toată inima. A doua zi, amici noştri Işî fac cin­stea unui prînz la un but maî bun. Peste cite­va zile însă, provizia de banî se isprăveşte şi iată-i siliţi să revină la dieta de mai înainte... O fac, fără părere de rău­, cu acea sublimă nepăsare, caracteristică­ eroilor lui Murger. Sint veseii mai în­tot-d’a­una, din cind în cind numai, un suflu de pesimism vrea să le atăpinească sufletele. Acesta e felul de trai la două treimi din studenţimea noastră. Cei mai mulţi din ei sunt băeţi săraci, de negustori sau de mici funcţionari din provincie. Şi ajutorul care ie poate veni de acasă, e mic, dacă nu ridicol. In cazul cel mai bun,—şi nu exagerez de loc, —se poate ridica la 50 lei pe lună... Vă puteţi închipui cam ca are de fă­cut studentul nostru, cu suma acesta. Nici nici el nu ştie bine ce să facă: să-şî achite chiria, taxele de la univer­sitate—căci acum are şi taxe de plătit— să-şî ia vre-o haină, să-şi plătească bir­tul,—sau să caute să păcălească pe vre­unul din creditori ? Da multe ori e silit să recurgă la mijlocul din urmă, nu e tocmai aşa de corect, e just,— dar e oare­cum mai sănătos ! Iată şi de ce, la străinătate mai cu s°amă, studenţii noştri nu prea găsesc cu uşurinţă camere de în­chiriat !... Şi cind am zis adineaorî cinci-zeci de lei, trebue să se ştie că suma e, oare­cum, exagerată. Cincî-zeci din cei Şai­zeci şi­ cincî la sută din studenţii­ noştri săraci, au ca... venit lunar, 30 — cel mult 35 lei, şi aceia încă, cu cită greutate, trimişi de acasă. Nu afirm aci lucruri neadevărate sau exagerate. Pot fi contro­lat oricînd şi se va putea vedea ast­fel că datele pe cari le invoc, sint, din ne­fericire, mai mult de­cit exacte. Nici vorbă nu poate fi deci, in atari împrejurări, de vizitarea vre­uneî săli de spectacol, de concert sau a unei ex­­poziţiuni artistice. Cu francul pe care l-ar da pentru cel din urmă joc de la galeria nenumerotată, studentul poate să trăiască trei zile. Şi se înţelege lesne că faţă de teroarea pe care î-o inspiră stomacul gol, el e silit să renunţe uşor la plăcerea estetică ce ar fi simţit-o... Nu mai vorbesc deci de pierderea in­telectuală pe care o încearcă, elemen­tele acestea tinere. Care ar fi remediul acestei triste stări de lucruri? Fără îndoială că grija de căpetenie a unui student e aceea de a se şti cu hrana asigurată, cel puţin pe o lună îna­inte. Chiria casei, lemnele,­hainele, nu contează atita cu­ o masă bună... Şi ar părea că, atunci cînd ţî-e stomacul mai plin, lucrezi cu o mai mare tragere de inimă. Se pare că ieşenii sunt pe deplin con­vinşi de adevărul acestei formule, căci gazetele locale ne aduc o veste îmbucu­rătoare. Studenţii celei de a doua uni­versităţi au­ pus bazele unui birt coope­­rativ studenţesc, a cărui inaugurare se va face la 6 ianuarie viitor. Iată cite­va linii generale din ideea asta atît de fericită : Costul abonamen­tului­ lunar va fi de 20 lei. Săracii vor avea mincarea gratuită. Cei cari dispun, vor putea, fireşte, sâ dea mai mult ca un napoleon pe lună. Întreprinderea va fi patronată de un consilier de administraţie în capul căruia va fi rectorul universitatei ieșene, d. Cu­­lianu. Pentru stringerea primului fond de instalare, se va da, in cursul acestei luni, un mare bal sub patronagiul rec­torului. Şi încă un amănunt, mişcător, dacă vreţi : un cetăţean, entuziasmat de a­­ceastă n­ea frumoasă, a pus la dispozi­ţia studenţilor localul necesar, în chip gratuit... Ce să mai zic ? In privinţa localului, sunt cam pesi­mist şi nu cred ca să se afle şi la noi vre­un cetăţean atît de gentil... Dar, nu aceasta e piedica. Se va găsi uşor o sală mare, spaţioasă, curată, nu departe de Universitate şi nu aşa de scumpă, pentru a se putea instala acolo birtul. Ma tem că nu se vor găsi insă ciţi­va studenţi mai inimoşi şi mai plini de iniţiativă, ca să transforme în fapt, ideea aceasta, actualmente numai in stare de proect. Şi doar nu le-ar lipsi concursul. D. Coco Demetrescu, eminentul pro­fesor, rectorul universitatei noastre, fără îndoială că ar da cel mai larg concurs acelora ce-ar vrea să întemeieze un birt cooperativ studenţesc. Şi odată concursul acestui eminent bărbat, ciştigat,—lucru­rile ar merge strună. S’ar putea orga­niza un bal, la Liedertafel, sau o repre­zentaţie la Teatrul Naţional, şi ast­fel, cu o muncă uşoară, relativ, s’ar putea strînge suma iniţială. Şi se ştie că nu­mai începutul e greu. Avem atitea societăţi studenţeşti, a­­vem două asociaţii de student­ a căror preocupaţie de seamă ar trebui să fie tocmai realizarea ideei acesteia, atît de f­rumoase. Şi, deşi am fost cam pesimist adinea­ori, nu-mi pierd totuşi speranţa că în curind, ideea birtului cooperativ al studenţilor, va intra în faza reali­­zărei, foloasele unui birt cooperativ studen­ţesc sunt atit de evidente, ca ar fi banal să mai inzistăm asupra lor. Cu toate a­­cestea, in afară de foloasele...stomacale. Ca să zic aşa, fie birtului studenţesc, ti­nerimea noastră universitară va trage incalculabile foloasa morale de pe urma lui. Aici să repetăm un lucru destul de trist şi destul de cunoscut: tinerime! noastre universitare ii lipseşte, intre al­tele, legătura aceea morală care iaca dintr’un corp studenţesc german, de pil­dă, o singură unitate.Studenţii noştri nu sa cunosc, pe ei inşi­şi şi ei între ei. Birtul studenţesc ie ar da posibilita­tea de a împlini lacuna aceasta din edu­caţia lor sufletească. Şi cite alte foloase n’ar aduce cu sine !...*­­ Iată dar de ce zugrăvind situaţia pre­cară a unei bune părţi din studenţimea noastră, am ajuns la singura concluzi­­une care se impunea: crearea birtului cooperativ. Ideea e dată. Cea mai vie bucurie a mea ar fi atunci cind ar vedea-o rea­lizată. M. Fanat

Next