Adevěrul, ianuarie 1903 (Anul 16, nr. 4822-4851)

1903-01-14 / nr. 4834

üdiție de m ALEGEREA d-lui TAKE­R Balotaje la Dorohoiu, Vasluiu, Putna, Gorj și Mehedinți C­HESTIA ZILEI IONESCU Triumful opoziției.­interview cu D. jude instructor Săbăreanu asupra falsurilor De la finanțe Conu Mitiță și juneu­ generos Diamamly trag pe d. Djuvărică fes d'asila la Caracal­­ inul XVI.—No. 4834 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU abonamente Db an Șase itini IV* I«*ni­n țară . . . . . 30 lei 15 lei a străinătate. 50 „ 25 « »•I »»«I­— 5 HEI IO bani in toată țara străinătata i» » Un număr vech­iű 20 bani 8 lei 13 , fi v* Ma­iți 14 ianuarie 1903 DIRECTOR POLITIC CONST. MINLE anunciuri mfa pagina IV Loî. , t . Ill » *; * » 11­0.50 ban* 2.­BIROURILE ZIARULUI­­ Siracs Sărindar —­lî tăilor suferite în cazarmă, întors la corp, a fost luat la bătae de că­tre chiar comandantul corpu­lui și băgat la închisoare ! Se poate oare o mai îndrăzneață nesocotire, o mai crâncenă sfidare a­­runcată ordinelor șefului suprem al armatei, de cît aceea­ ce s'a petrecut la batalionul I de vînători din Cra­iova ? De­sigur că nu se vor putea găsi nici un om în această țară care să nu recunoască în acest nesocotit act, de­cît o sălbătecie neînfrînată și o lipsă de respect pentru șeful suprem al armatei. Un soldat împinge deznădejdea pînă a se plînge regelui că i se ne­socotesc ordinele, și regele îl­ ascultă, ia act de plîngerea soldatului, și în­tors la corp, în loc ca comandantul său­ să-l sfătuiască că rău­ a făcut că s'a plîns direct suveranului sau să-l pedepsească în mod­ legal că a în­frîn­t ordinea ierarhică, îl ia din nou­ la bătae pentru a dovedi și victimei și celor­l­alți soldați, că nici ordinele regelui, nici plîngerile directe, nu pot scuti pe nefericiții soldată de sălbă­­tecia bătăeî și a tortureil Frumoasă morală! Maiestatea sa regele se poate felicita de modul în care i se respectă ordinele­­ și încă date în împrejurări solemnei Al. Ionescu T­E­L­E­F­ONI ^ APEVEttlJL^ 116 PACINII ' ........... . ‘ ^ Himhatn am anunțat, r.ititorilor noștri mm bibiica un RlMtlmMit. relativ la ischoată am anunțat cititorilor noștri că de la 1 f­ebruarie A­de­ve­r­n l’își mărește formatul. Dorința de a da publicului cititor un organ de publi­citate cu adevărat modern ne impune datoria de­ a face nouă sacrificii și, ast­fel, a alcătui ziarul ideal, adică care să se ocupe absolut despre tot ce se petrece în lume și să îmbrățișeze întreaga activitate a vieței noastre so­ciale, satisfăcînd toate trebuințele atît pur practice cît și intelectuale. Organ eminamente politic. Adevărul, pînă acum, din lipsă de spațiu și din cauza bogăției informațiilor și anchetelor sale, n'a putut să dea de cît minimă importanță tuturor celor­lalte cestiuni culturale, artistice, eco­nomice, militare, precum și a folosi femeei, familiei în general, făcîndu­l amicul și povățuitorul nedespărțit și ndispensabil al fie­cărui cetățean. Pe de altă parte activitatea vieței noastre concentrîndu-se în Capitală, țara în general a fost lăsată la o parte, de­și fie­care capitală de ju­deț își are viața sa proprie, care o interesează și pe ea și trebue să in­tereseze și întreaga țară. Pentru a îmbrățișa dar această întreagă activitate Adevĕrul își mă­rește cuprinsul cu începere de la 1 Februarie și în așa chip ca să sa­tisfacă în mod absolut toate cerințele unui mare organ de publicitate care trebue să fie în fie­care zi oglinda fidelă a tuturor ramurilor vieței o­­menești Pe lângă, dar, materia obicinuită și partea propriu­ zisă ziaristică, ,Adevărul“ în fie­care zi va cuprinde supliment absolut gratuit, care se va îndeletnici cu o ramură a vieței romîne. In fie­care Luni de pildă Adevărul își va consacra suplimentul șilu chestiunilor militare din lăuntru din afară. In fie­care Marți, Li­teratura și Arta vor fi tratate în su­pliment; Mercurea va fi consacrată chestiunilor economice, financiare și juridice practice; vom da Joi o ga­zetă umoristică și satirică; Vinerea vom publica un siMfiment relativ la tot ce se petrece ~ 11F Time, ca fapte diverse și curiositul. Moda Ilustrată va fi transformat inui pentru­ Sîmbătă într'un număr gratuit și ilustrat, iar Duminica o vom consacra Mamei și Copilului pentru ca­ vom destina o revistă specială. După cum am zis, cel puțin de trei ori pe săptămînă ne vom ocupa de activitatea generală din țară în chip amănunțit, ocupîndu-ne de tot ce se petrece în orașele noastre principale și îmbrățișîndu-le întreaga lor viață. Cu chipul acesta, fericit de­ a trata aparte și în chip mai larg chestiunile în afară de politica militantă, ziarul propriu zis rămîne susceptibil de multe îmbunătățiri, de introduceri de rubrici nouî, de ameliorarea celor de față, și în general de-o mai bo­gată materie, pe care azi eram în ne­putință să o dăm din lipsă de spațiu. Toate acestea le facem noi, fără a cere publicului nici un sacrificiu, ci din potrivă făcînd noi pentru el jertfe pe tot solid, cu singura speranță, că așa cum ne-a sprijinit timp de ș­ase­­spre­zece ani, ne va sprijini și de­­ aci înainte. Cititorii A­deverului ne-au devenit un fel de prieteni, și pentru acești credincioși amici nu vom cruța nici o­ jertfă. Din potrivă vom face tot ce ne va sta prin putință pentru a-i lega și mai mult de ziarul nos­tru, a-i face părtași tuturor combina­­țiunilor fericite pe cari le poate face numai un ziar mare și puternic în favoarea cititorilor și abonaților săi, încrezători în marele public cititor care nu ne a părăsit nici­odată, în lupta noastră pentru adevăr și drep­tate, care a fost cu noi și în momente de bucurie și în timpuri de restriște,­­ cînd dușmanii se năpustiseră contra­­ noastră, noi facem această nouă îm­bunătățire și ținere în curent în pro­­gresul ziaristicei moderne și îl vestim că, deja 1 Februarie viitor, „Ade- i vérül“ In 6 pagini va.-fi o rea­* litate. Direcțiunea noastre pentru m­­odulele’ssale indus­triale. Din acest punct de vedere n'a­­vem deci de ce ne îngriji. Dintre toate statele în relațiune cu Germania, noi putem cere și obține cel mai mult. Dar pentru toate acestea treime să vedem guvernul mișcîndu-se și ,di­­recția în care se mișcă. Dacă pînă acum nu s’a pronunțat, n’a crezut o­­portun să se pronunțe, acum de­sigur nimic nu-l mai împiedecă să vorbea­scă și momentul a sosit pentru ca, după realizarea conversiunei, chestia convențiilor comerciale să fie dată dis­­cuțiunii publice. Stat TIHUM­FU­L OPOZIȚIEI — Alegeri semnificative — Take Ionescu ales la Roma­­națî. Balotaj la Dorohoiu. Balotaj la Mehedinți. Balotaj la Gorj. Balotaj la Vasluiu. Balotaj la Focșani. Aceasta Înseamnă o cumplită infringere a guvernului.­­ La Muscel guvernul a retras în mod ridicul candidatul sau pentru a evita o rușinoasă in­­frîngere, căci alegerea d-lui G. Cantacuzino chiar dacă ar fi fost combătută cu toată strășnicia, tot era sigură. * La Dîmbovița dacă opoziția con­servatoare lupta unită, triumfa și nu­ se alegea d. Vintilă Brătianu. • La Focșani s'a jucat o co­medie electorală din cele mai scandaloase, și s'a provocat un balotaj pentru a se vedea rezultatul de la Romanați. Guvernul hotărîse balotajul la Focșani și în cazul cînd va triumfa d. Take Ionescu să fie lăsat să se aleagă d. Ni­cu Filipescu. Garantăm alegerea la balo­taj a d-lui Nicu Filipescu. * Foarte semnificativă e însă alegerea d-lui Take Ionescu la Romanați. Combătut cu o furie sălba­tică de d. Sturdza, fruntașul conservator însă nu s-a descu­rajat și unde a găsit un colegiu vacant cu câți­va buni parti­zani și-a pus candidatura și a luptat. Se știe că pretutindeni s’a dat contra sa o luptă sălbatică. La Caracal s’a încercat erî să se terorizeze alegătorii și pe lingă liberali­ craioveni cu gar­da lor electorală, au­ sosit de la București vre-o 20 de frun­tași liberali escortați de agenți electorali. Prefectul avea carte blânche și nu s’a cruțat nici un mijloc pentru ca să triumfe candida­tul guvernului. S’a ii­trovocat și scandaluri și bătăi și în cele din urmă d. Take Ionescu a avut mai mult 32 de voturi de­cât candidatul guvernului. S’a dat ast­fel o lecție teri­bilă d-lui Sturdza care a pri­gonit cu o ură sălbatică pe fruntașul conservator. D. Take Ionescu intră în Ca­meră triumfător și cu o mare aureolă. Privirile vitregeî opozițiuni din țară vor fi de astă dată a­țintite asupra acestui strălucit orator și luptător. * Alegerile parțiale sunt pen­tru guvernul și partidul libe­ral un avertisment că va pleca în curând­ de la putere, iar pentru d. Sturdza aceste ale­geri înseamnă înfierarea po­ticei sale de ură și răzbu­nare contra d-lui Take Ionescu și de protejare a junimiștilor. Alegătorii n'a­i luat act de manifestația ce s'a făcut în jurul conversiunei, nu s’au­ emoționat de loc și au­ votat contra guvernului în toate părțile, și pretutindeni ar fi triumfat opoziția dacă lupta unită. A. B Conversiunea și­ convențiile comerciale După ce s’a rezolvat eviliunea con­versiunea celor 17 d> milioane lei și S’a luat ast­fel o mare grijă acelora cari se ocupă cu conducerea statului,— a sosit timpul ca să ne ocupăm serios și de cestiunea reînoirei convensiunilor comerciale. Dacă intr’adevăr e formă de­tări rea de a rupe cu sistem­ul împrumuturilor de pînă acum, apoi de­sigur că pentru a putea duce la bun sfirșit această ho­­tărîre se impune ca viitoarele noastre convențiuni să fie încheiate în cele mai favorabile condițiuni. Este de­sigur numai o întimplare, dar dintre cele mai fericite, faptul că în momentul cînd am procedat la re­generarea finanțelor statului și vroim să regenerăm întreaga viață econo­mică a țarei, opera aceasta ne este înlesnită prin posibilitatea ce avem de a asigura debușeuri în afară și protecție suficientă înăuntru produse­­lor noastre. Pînă acum însă guvernul a păstrat un mofu­m inexplicabil nu asupra a­­celor amănunte la cari discrețiunea se impune, ci și asupra lucrărilor de ordin general, a cărora publicitate este chiar o armă pentru obținerea condi­­țiunilor celor mai favorabile. Germania s’a grăbit să publice tari­ful său autonom. Acesta, am arătat-o de repetite ori, lovește mult în inte­resele noastre. Cu ce tarii răspundem noi Germaniei? Statul acesta are nea­părată nevoe de piața noastră și dacă pentru grînele noastre putem ori-cind găsi un debușeu, nu tot cu atîta fii­­lesnire Germania ar putea găsi un debușet­ de importanța aceluia al țărei După conversiune D. Carp., luîn­d cuvîntul cu ocazi­­unea votărei conversiunei, în zefle­mea, a spus ca d-sa se bucură și din alt punct de vedere de facerea conversiunei, de­cît acela din care se pune d. Sturdza și anume din punctul de vedere, că odată conver­siunea făcută, guvernul poate fi com­bătut cu mai multă energie și che­mat să-șî amintească ca trebue să-și facă datoria sa întreagă. D. Panu a intervenit și d-sa în discuțiune și ca un bun, și dibacil advocat al gu­vernului, a combătut ideea d-lui Carp. D. Panu a afirmat că această părere a șefului junimiștilor este tot una cu paradoxala afirmare că un guvern bun trebue dat jos, fiind­că tocmai este un guvern bun și înlo­cuit prin altul rău care nu și-a făcut datoria Cu tot talentul și cu tot humorul d-lui Panu cari de multe ori îl servă ca să apere cauze detestabile, drep­tatea este însă a d-lui Carp. D-sa a susținut cu perfectă dreptate ca o­­pozițiunea pînă acum era oare­cum jenată în acțiunea sa. Avea înainte­­ un guvern care era bolnav, care era și cînd ar fi putut să se văscăreze că nu-i acum momentul ca să fie lo­vit, cînd luptă pentru a scăpa țara de sub sabia lui Damocles, a con­versiune­. Guvernul întrebuința acest struct nu numai ca să implore mila adversarilor, dar și ca să domolea­scă zelul amicilor săi. Cînd era vorba de vre-o reformă mai democratică, cînd i se cerea să formuleze un plan general de reforme, d. Sturdza se scula furios, își ridica arătătorul și apoi îl apleca epileptic spre pămînt, declarînd că țara n’a scăpat încă de toate greutățile și că finanțele statu­lui nu s’afl asanat încă cu desăvîrșire. Ce să faci față de un asemenea adversar, care încă mai avea și alt argument, față de partidele conser­vatoare , n’ațî putut să îndreptați lu­crurile, le zicea d. Sturdza, lăsați-mă cel puțin pe mine să le îndrept. &zi conversiunea fiind făcută opozițiunea este în drept să ceară guvernului ca să meargă mai departe și să-și com­­pleeteze opera. Dacă nu știe, ori dacă nu poate să facă aceasta, este dator să plece și să lase locul altora. In special este vorba de d. Sturdza. D-sa s’a dovedit cu totul obosit, căzut în senilitate, neputincios să fa­că ceva mai mult și în același timp nelăsînd pe alții ca să lucreze în locul d-sale, iar d-sa să se retragă ori într’o casă de sănătate, ori la Academie, ca să se ocupe de exame­nele fetelor de la școala de la Mă­gurele. Așa a pus chestia d. Carp și așa este. De acum înainte deci ii se poate cere guvernului d-lui Sturdza mult mai mult de­cît i s’a cerut pînă a­­cum. Partidul liberal, noi credem că și fără d. Sturdza și mai ales fără d-sa ar mai putea da guverne și încă guverne serioase și cu multă au­toritate. întrebarea însă este: cum s’ar putea scapa de șef partidul, căci șeful ține morțiș la șefie și el nu pri­cepe alt guvern de­cît acela pe care să’l încurce tot el ? In așa con­dițiuni partidul liberal va fi nevoit întreg să cadă de la putere, afară dacă d-rul Șuțu ori d-rul Obreja nu vor interveni la vreme ca să’l salveze. Const. Miile Ordinele regelui!... Cele ce vezi petrecîndu-se în rîn­­durile armatei îți dau tot dreptul să ii speresî de această țară!... Nu mai e vorba aci de nerespec­­tarea vre-unei măsuri oare­cari, de an abuz de putere al vre-unui­ sanc­­ționăraș sau de cine știe ce ilegali­tate de mică importanță. E vorba de un ordin solemn dat de rege, de șe­ful suprem al armatei, cu ocasiunea unei mari serbări naționale, prin care interzice în mod categoric bătaia in armată. Ei bine, s'a văzut și se vede pe fie­care zi modul în care acest ordin al suveranului e respectat. Soldații sunt bătuți și schingiuiți azi ca și înainte de ordinul regal de care unii ofițeri nici nu vor să știe. O dovadă destul de categorică e te­legrama publicată de noi era, și so­sită din Craiova, prin care ni se semnalează că soldatul Ispășoiu, cel care s'a plîns regelui­­ n contra­bă­, Fac­ e poșta REDAdrien Goncinenta germano-americana D-lui C. Constantinescu Galați Ți se pare curioasă criza economică prin care trece actualmente o­ țară mare și bogată ca Germania și ai dori o scurtă explicație a acestui straniu fe­nomen. Ei bine ! Cel mai de căpetenie factor al acestei crize e nebuneasca concurență dintre­­ Germania și Anglia. Statele­ Unite au imaginat o serie de combina­ții comerciale din cele mai ingenioase și mai eficace pentru a facilita accesul produselor lor pe piețele străine , dar ele nu se îngrijesc mai puțin de fap­tul, ca să apere piața lor internă. Germania a căutat să-șî forțeze ex­portul și cartelurile încheiate oui de scop să urce in țară prețul produselor pen­tru ca să echilibreze sacrificiile făcute pentru marfa exportată. Aceste expor­tări silite au ajuns să "'"•^^mine o mare diferență de prețuri ioTre piața internă și cea externă mai ales in in­dustria ferului și a oțelului. Cantitatea de fer și oțel exportat a crescut in mod disproporț­onat cu valoarea sa , ast­fel in primul semestru al anului 1902 Germania a exportat un milion și ju­mătate tone de fer și oțel, pe cînd in primul semestru al anului 1900 n’a ex­portat nici pe jumătate. Dar valoarea produsului n’a crescut de­cît de la 210 la 294 milioane de dolari. Statele­ Unite au dat o mare lovitură industrie­ Germaniei prin modul cum aplică acum taxele vamale ad valorem. Vama nu se mai socotește proporțională cu prețul de vinzare pe teritoriul repu­blicei, ci cu prețul practicat în țara ex­portatoare. America nu­ vrea să fie vic­tima trusturilor sau cartelurilor din străinătate, dacă aceste coaliții comer­ciale au de scop să vindă cu,un preț mai scăzut in Statele­ Unite ca pe pro­­priile lor piețe de origină., Iată o nouă teorie vamală.­­c­h. m. POȘTA.VÎIGA D. Si. M. Arsachi. — Nu a­ a îras și nu se­s­­ia cind se va trage.; Z. N. K­. Ziimleva.— La d. Vaseliide, Paris, cabi­netul de psi­ho-fiziologie al profesorului Bluet ; Joneku. Loco.— E «eutit. Poate veni aiuft la 15 Martie. Haus 3 Itxicauti 1) întrebați direct pe d. P­­ră­­dișteanu, președintele Ligei. a) Ați adresat vre­o cerere d-lui Grădișteanu ? 1) Normă e lista după ve Cilimea cerere!. Din fuga colegiului Meșter-votator! Cunoașteți pe ăl cari întrează orașele strigînd: — Maștar-lacatuș, meșter-lacatuș !* Conu Nicu Șireanu-babacu poata să-și ia traista în spate și să întreprindă un turneu prin țară, strigînd : — M­eter-votator, meșter-votator ! Ați văzut balotajul de la Focșani! S’a comandat balotaj și balotaj a eșit. Dumnealui se face după comandă : vrei să­­să guvernu cu unanimitate, iese cu unanimitate ; vrei cu 2 treimi, poftim și cu 2 treimi; v­ei să iasă po­ziția la li­mită, ies la limită; vrei să iasă balotaj; iese balotaj; vrei să iasă candidatul cu 50 voturi mai mult ca numărul votan­­i­lor, iese și asta , vrei să se abții tot corpul elect­o­ral de la alegere, se poate și asta! Mare­ meșter-lacatuș mai o conu Nicu Săveami-babacu ! Cum știe să potriveas­că... cheia ca să f­u zicem, pardon, su­veica !! In semn de admirație îi voiți oferi una sută cărți vizită de faionul următor : N. Săveanu, senior Meșter-votator Proclamă alegeri cu unanimitate: 2 treim­i, 4. cincimi, 3 dolari, balotage, abțineai după co­mandă. r Focșani Retragerea se impune! O telegramă din Focșani ne anunță că d. Nicu Filipescu, in urma balo­tajului provocat de marele meșteșu­gar elector local, d. N. Săveanu, se­nior, ar f declarat că nu se va pre­zenta la al doilea scrutin. Dacă in adevăr această inspirație i-a venit d-lui Filipescu ea este fericită, în tot cazul însă ea se impune, ca o reacție necesară in contra consecin­țelor profund imorale ale teoriei și practicei cartelurilor, inaugurate de d. Carp. Văzui­a d. Carp unde a ajuns cu teoria sa ? si convine d-sale acest rușinos tirg propus de guvern la Focșani ? La primul scrutin să facem balo­taj, și a zis guvernul : dacă nu iese Take Ionescu la Caracal nu-l alegem nici pe Ni­c Filipescu, dacă insă iese Take Ionescu, ceea ce s’a și intimplat, atunci ii trimetem pe Nicu Filipescu în Cameră ca să se ia la harță cu Take Ionescu. Iată toată frumusețea morală a teoriei cartelurilor ! El bine, d. N. Filipescu, care, de­și partizan al d-lui Carp, înțelege totuși alt­fel lupta electorală ca... feneanul electoral Petre Carp, d-lui Filipescu credem că nu poate să-i convic­e asemenea situația și ar fi perfect explicabil să nu se preteze tristului joc pe care voește să-l facă guvernul cu persoana d-sa!e. Prezența în Cameră a d-lui Fili­pescu ar fi negreșit de dorit, dar nu este indiferent cum intră cine­va în Cameră. ..4 sperăm că d-sa va ști să do­vedească d-lui Sturdza că nu e dis­pus a-i face pe plac intrînd in Ca­meră pentru a se da în spectacol contra d lui Take Ionescu și spre mai marea jabilare a d-lui Sturdza, care stă la putere, grație sistemei, divide et impera ! Adt. POLITICA EXTERNA din parlamentul german După cum ne-a vestit telegraful, ul­timele ședințe ale Reichstagului german au fost foarte animate, eroii zilei fiind socialiștii, cari au coutat să protesteze In contra ultimelor discursuri ale împă­ratului in afacerea Krupp, prin care re­prezentanții muncitorimei sunt in mod trivial atacați. Toate ziarele germane discută și in cea mai mare parte deza­probă autoritarizmul absurd al preșe­dintelui conte de Balleström, care l-a lăsat pe deputatul Voilmar să discute discursurile împăratului, de­și aceste pe lângă o parte pur particulară, privitoare la Krupp mai conțin o parte in care se tratează viața publică,­­ de­și aceste discursuri au fost publicate in Monitorul oficial. Președintele a declarat categoric, că nu va permite nicî o discuție, care ar fi în­­ legătură cu afacerea Krupp! Dar persoana împăratului Wilhelm a stat la ordinea zilei in Reichstag și Joi, cînd a vorbit Bebel, după cum ne-au vestit telegramele. Suntam in măsură de a da aci un rezumat al cuvintărei cunoscutului leader socialist, care a știut sa spue tot ce a dorit, i se ia cuvîntul, fără ca să Discursul lui Bebel Bebel a zis, că împăratul n’a apărut ca persoană particulară, după euni a susținut d. de Bülow. Ori și unde apare împăratul, el nu apare de­cît ca împă­rat ! O excepție ar fi dacă s’ar travesti ca Yarun al Rașid și s’ar arăta ast­fel in vre-o adunare a muncitorilor pentru a ține un discurs împotriva socialiștilor. (Ilaritate). Astăzi insă Wilhelm al ll-lea ne atacă în calitatea sa de împărat, iar noi nu avea dreptul să răspundem D. de Büilow a mai spus, că împăratul e o natură impulsivă, aceasta ca un soini de scuză pentru modul cum își exprimă ;este odată indignarea. Dar și la noi sunt naturi impulsive ! (Ilaritate). • Chiar eu sunt o natură impulsivă și atunci rog să mi se permită și mie ceea ce i se permite împăratului... De trei­spre­zece ani ține împăratul mereu filipice contra noastră și in 1889 a declarat unei deputații de lucrători, ca pentru diosul social-democrat însemnă trădător de țară! (Mișcare). Cu acest pri­lej a spus, că soldatul e dator să îm­puște pe tatâl și pe mama sa, cînd va ordona împăratul ! Cu această frază s’a făcut directă aluzie la social-democrațî. Contra monarc­iei, dar nu contra monar­hului Totuși nui--a continuat oratorul—nu luptăm contra monarh­ului, ci contra monarchiei. Ce e de vină para Wilhelm al II-lea’că s’a născut prinț moștenitor?. Și dacă ca om nu ar avea o atitudine dușmănoasă și ațîțătoare față de noi, nici n’am pomeni nimic vre­ o­dată de persoana sa. Tocmat pentru acest motiv suntem­ adversarii hotăriți ai anarh­iștilor. Cea­­ mai mare nebunie e de­ a vrea să des­ființeze pe toți suveranii din lume. Un atentat nu schimbă nimic din or­dinea socială a lucrurilor și cînd cade un monarh­ vine un altul in locul lui. Dar e un mare scandal, că față de ati­­tudinea­ nechibzuită a împăratului sun­tem siliți să stăm cu minnile legate. O voce. Mai ales in Reichstag. Rebel continuînd: Insă cînd mă gîndesc bine, discursurile împăratului ar trebui totuși să ne facă plăcere. Credeți că pu­țini social-democrațî a iășiri ș­uvira DU­­PH «Use'-Minriie gale » . ’ •­ " " Eu cred că fie­care cuvîntare a împă­ratului ne aduce cel puțin o sută de mii de noui partizani.­­Mare ilaritate­. De cînd cu discursurile împăratului cu prilejul...unei inmormîntări—sunt dis­cret ca să nu pomenesc un cu­vint care-l irită pe d. președinte—de cînd impara­tul a ținut aceste discursuri, Vorwärts a făcut peste zece mii de noul abona­ment( (nișele). Cuvintarea prințului moștenitor Dar nu e destul, că împăratul ține mereu la cuvintări contra noastră — a continuat Rebel—acum iată-l și pa prin­țul moștenitor al imperiului, acest dom­nișor de două­zeci și unu de ani, că se ridică împotriva noastră, numindu-ne partidul mizerabililor (der Blenden)/ IIlaritate pe băncile socialiștilor). Dir ce merite are oare acest tipar ca să-și per­mită să vorbească intr’un ast­fel de ton despre social-democrațî'*? (Bisete pe băn­cile socialiștilor). Insă poate ne vom schimba porecla un renume, poate ca un viitor congres al nostru să decidă să ne numim : Die Partei der Blenden (a mi­zerilor, a nenorociților ; oratorul a făcut aci un spiritual joc de cuvinte, imposi­bil de tradus). * Totuși cred —a continuat oratorul — că tinărul domnișor ar avea azi ceva mai bun de făcut fie­cit să ne atace Mai e mult—după toate probabilitățile—­­pina ce va ajunge suveran și ar putea să-șî petreacă vremea pregăttindu-se mai bine pentru această demnitate. Mai cred că apoi in viitor ca împărat german ar putea să regrete, că In tinerețe s’a arătat dușmanul social-democrației. (A­­plauze sc­risete pe băncile social-dem­o­crate). CARNEȚEL MEU Datoria medicilor Ziarele adu­c știrea că direcțiunea ser­viciului sanitar procedează acum cu mare energie contra medicilor care nu-și fac datoria. Bine­înțeles că e vorba de me­dicii care sunt în serviciul statului. De aceștia depinde soarta neamului și o da­­torie îndoită de umanitate și de naționa­litate, ar trebui să-i facă cu deosebire sem­ pufoși. Din nefericire nu toți mediciî își cu­nosc sau vor să-șî cunoascâ datoria. E drept că unii dintre dînșii au un cerc de activitate prea întins, că adesea arî igno­ranța pacienților și lipsa de mijloace și ajutoare îngreuie misiunea,— dar dacă cu toate acestea fie­care ar face tot ce-i stă în putință, conform cu datoria sa nu nu­mai de funcționar, ci și de medic și de om, încă s’ar face mult și poate unele din calamitățile ce bîntue sănătatea popula­tioni­ noastre, dacă nu ar dispare cu totul, de­sigur însă că ar perde mult din caracterul lor alarmant. Țăranul e în genere neîncrezător și nu cu multă încredere privește pe­riodic. S’a văzut însă că unde acesta își face dato­ria și procedeazâ cu pricepere țăranii Si înconjoară de dragostea lor, îi primesc cu bucurie, ascultă de sfaturile lui și se arată recunoscători către dînsul. Mulți medici cari afi stat în capul serviciului sanitar al vre-unei plăși și cari a a con­ceput m­isiunea lor ca un apostolat, mi-au confirmat aceasta. Cum însă să aibă țăranul încredere într’un medic care s chiamă la primărie, care-î pro­prie pentru totul și toata chi­nină, ru­ină sau acid fo­­ic, sau cum să priceapă r stul și g­losul medicinei, cînd medicul nu se arată de­cît foarte rar prin satul sau și numai spre a semna în re­gistru,—sau dacă medicul acordă consul­­tațiuni—lucrul s’a petrecut de fapt cons­tatat într’un raport oficial—prin telefon ? A fost și timpul ca medicii să fie che­mați la datoria lor. Aceasta și în intere­­resul acelor medici cari n’au nevoe de a­­cest apel, cari și așa își îndeplinesc da­toria fără însă ca aceasta să fi se fi ținut în seamă. Medicii noștri cari ocupă func­țiuni la stat sunt foarte bine plătiți, în raport cu salariile ce le primesc medicii în funcțiuni similare din străinătate. Sunt mai bine plătiți tocmai fiind­că la noi au o micimne mai grea,­­ dar dacă nici nu se gîndesc sa-și facă datoria, mai bine fără dînșii. Avem destui mediei cari se perii prin orașe din lipsă de clientelă și cari ar munci cinstit în slujbele ocupate astăzi cu condamnabilă ușurință de către unii din colegii lor. Dar să sperăm că procedarea energică a direcției generale a serviciului sanitar va fi suficientă pentru a rechema pe toți la datorie, în interesul neamului și în in­teresul bunei reputațiuni a profesiunei medicale la noi. 9. Br. Desființarea Accizelor înființarea fondului comunal [Proect de lege prezintat Corpurilor Le­giuitoare de d. Emil Costin­escu, ministrul finanțelor 1. F7 Argumente în favoarea accizelor Am spus într’un articol precedent, că, pentru a se pătrunde bine chestia acci­zelor, este absolută nevoe d’a cunoaște, nu numai obicciurile ce se aduc­ pm­­­pozitului pe consumațiune, ci și argu­mentele în favoarea lui. Cu chipul a­­cesta, învederăm chestia sub toate fețele ei și ne putem forma o părere. Mă vom­ ține dar de cuvint, prezent­­â­nd intr'o formă succintă părerile eco­nomiștilor de seamă din Franța. Argumentele invocate în favoarea men­­ținerei sistemului actual al accizelor sînt de mai multe feluri: înainte de toate, trebue să se observe că nu este vorba de o teză de economia politică pură, ci de o înstituțiune proape tot așa de veche ca și organi­­zațiunea comunală, de un venit care ocupă primul loc în resursele orașelor mari, și că teza ridicată a desființării accizelor este mai cu seamă o chestiune socială, care atinge existența și autono­mia regimului municipal. «Comuna fiind unitatea primă a so­cietății civile,—zice d. Edmond Tramuset in scrisoarea sa De la réfenne de l’Qe­­troi — statul politic începe prin viața muncipală și prin adunarea la un lile a acestor societăți locale. In viața comu­nală se găsesc elementele constitutive ale acestui stat și dintr’insa își ia el forța și durata». Or,această viață presupune necesar msK­­te pentru comuni libertatea de a se gu­verna, de a constata și de a satisface inte­resele sale, de a găsi și de a lua din ea Însăși mijlocul de a face față nevoi­lor sale în toate lucrurile cari n’au le­gătură esențială cu marea și generala personalitate politică. Și cum ori­ce ges­tiune se traduce forța m­­nie prin chel­­tuelî, libertatea de a se administra își există in realitate de cit numai atunci cînd cine­va este investit in acebș timp cu libertatea de a cheltui, și prin ur­mare, cu dreptul de a’șî creza resurse proprii și independente. Pretutindeni unde puterea centrală, tezaurul public, regulează și distribui resursele principale, se găsesc comune mai mult sau mai puțin favorizate, mai mult san­ mai puțin jenate in actele lor, și atunci, in acest caz, nu mai există co­mună propru zisă, nu mai este perso­nalitate municipală, ci o fracțiune a pu­terei centrale. Căci, ori­ce ar zice susținătorii ideii de a se desființa accizele, exemplul Bet­iei este conchizător : fie că perceperea impozitului se face da stat, fie că se face de comună, tot o taxă indirectă de ceea ce dădea impozitul accizelor, cu deosebire numai că comuna ișî pierde printr’aceasta autonomia. Ar fi înțelept deci să nu se angajeze cineva temerar pe o cale care duce la substituirea libertății locale prin ac­țiunea puterei centrale, în­treiarea sar­cinilor și nevoilor locale. Cei ce se opun la suprimarea accize­lor se întemeiază tocmai pe această con­­siderațiune. Ei s’au pentru acest impo­zit vre­ o preferință preconcepută și ad­mit că este criticabil ca ori­ ce impozit» precum de asemenea recunosc că este însoțit de neajunsuri inerente perceperii lui și de sacrificii bănești. Dar, făcînd această concesiune, susținătorii acestui impozit îl compară, de o parte, cu ne­voile administrațiunilor muncipale,­ iar, pe de altă parte, cu diferitele impozite ce ar fi să se creeze în locul i, și aceasta se autorizează să conchidă la­ conser­varea lui, recunoscind totuși trebuin­ț de a’i modifica legislațiunea. Această părere este bazată pe următă­toarele doupă motive: 1) Imposibilitatea morală de a desfi­ința necesitățile comunelor pe cari Iți satisfăcea; 2) Imposibilitatea de a’i înlocui prin alte sarcini cari să prezinte mai puține inconveniente și cari să nu dea loc la obiecțiuni economice. Accizele din punct de privire al diversității taxelor : ***** ^Α5RU§ M&38 tesate.lEfc Și

Next