Adevěrul, iunie 1903 (Anul 16, nr. 4969-4998)
1903-06-10 / nr. 4978
A Anul XVI.—No. 4978 FONDATOR ALEX. V. BELDOIAJÎ1J Abonamente : în țară; un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 3 L străin;5025 nn r an » » au» » 13 Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani © Pagini Damtatia Scupcinea la petre Unterview cu Radoslavoff DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Viața militară cu următorul cuprins : Menirea subofițerului.— Despre despăgubirile acordate călărașilor cu schimbul.—Noul material de artilerie.—Memoriile lui Jtbbart-Pașa.—Forțele maritime.—Evoluția fortificației pasagere.—Uniforma ofițerilor de marină.—Regulamentul inspecțiilor militare. — Bibliografii. 2) Adevărul în țară avînd următoarele corespondențe: " " " ■ " ’ " " T.-Frumos, Hîrlău, Vasluiu, Cîmpu-Lung, Focșani, Turnu-Severin, Galați, Constanța, R.-Vilcea. Ilustrațiuni: Podul Dîmbovicioara cu gura Dîmbovicioara din C.Lung.— Cazarala regimentului din Fălticeni. Primiul in'aflirt ■ cu^er de dantelă point face', de la magazini Cibiul yidIM « nui vLa Papagal 11, strada Lipscani. m Interview eit Badoilawoff — Corespondența trimisului special al „Adevărului“ — Evenimentele din Serbia și Bulgaria. — Impresia și efectul. contra lui Radoslavorff Sofia, 7 Iunie Am putut observa impresia pe care atentatul sîngeros din Belgrad a făcut-o în Bulgaria, unde amintirea detronărei violente a lui Battenberg e încă vie în amintirea tuturor. Am vorbit era și astăzi cu mai mulți bărbați politici aparținînd diverselor partide politice și am putut constata că toți fără nici o excepție, dezaprobă cu toată energia sălbăticiile de la conacul din Belgrad. Se constată din zi în zi că activitatea lui Ferdinand e recunoscută de toate partidele ca fiind cu totul în interesul statului. Poziția prințului e deci foarte puternică și nimeni nu se gîndește ca să dorească o schimbare de domnie. Anume, modul cum a știut dînsul să se poarte cu actuala constelațiune politică î-a cîștigat numai prieteni și chiar aceia caii se găsesc în opoziție față cu dînsul, îi laudă perfecta cunoștință a tuturor relațiunilor și a oamenilor, și judecata sa sigură care prescrie miniștrilor drumul pe care trebue să-l facă. Se înțelege cu aceasta nu dateaza din ziua cînd Ferdinand s’a urcat pe tron și cînd deci, ca orice novice, a comis cîteva greșeli, dar experiența î-a fost maestru și astfel, cu timpul, prințul Ferdinand a ajuns un domnitor cu care toată lumea e mulțumită pe aici. Că prințul Ferdinand și-a asigurat și o armată excelentă am putut-o constata cu ocazia manevrelor mari de anul trecut, de la pasul Șipca; pe baza informațiunilor căpătate din altă sursă am căpătat convingerea că corpul ofițeresc bulgar e departe de a putea concepe un pronunciamento. Cu modul acesta, vestea celor petrecute la Belgrad a făcut pe cei din palatul princiar din Sofia să stabilească o mai bună pază a persoanei prințului; la urma urmei, aceasta nu amintește ele cît adevărul faimoasei strofe din imnul imperial german: „Nici laurii, nici armata nu păzesc înălțimea la care stau prinții“. Pe larg și într’un mod documemtat, fostul ministru Radoslavoff mi-a dovedit tăria dinastiei Coburg-Kozari, fapt ce întărește cele de mai sus. Cu ocaziunea aceasta, Radoslavoff mi-a vorbit și chestiunea macedoneană. Fostul prim-ministru bulgar e de părere ca între Turcia și Bulgaria să intervină o înțelegere care să mulțumească în acelaș timp puterile europene. Turcia avea credința că Bulgaria ar întreține focul în Macedonia, după uneltirile Rusiei și că, în dosul tuturor măsurilor bulgărești ar sta Rusia, — o credință spre a fost nutrită de politica rusofită afișată, dusă de către fostul cabinet Danei. De aceea a și fost trimis Nacievici la Constantinopole, pentru a risipi credința aceasta care predomină acolo și pentru a face loc unei înțelegeri între Turcia și Rusia. In Macedonia se jertfesc astăzi bulgari, oameni cari vroiaîi să treacă drept martiri și în Macedonia lucrul acesta nu li se va uita bulgarilor. D. Radoslavoff mi-a vorbit apoi despre sentința prin care el, împreună cu foștii săi colegi de minister Ivancioff și Tonceff au fost condamnați la 8 luni detențiune și pierderea totală a drepturilor cetățenești și politice, pentru violarea Constituțiunei, în diferite ocaziuni în timpul cît a fost ministru. D. Radoslavoff nu prea ia sentința aceasta în serios. „Dacă într’adevăr eu și colegii mei, am călcat cu adevărat Constituția, nu trebue să se uite că trăim în Orient și că ești silit să faci cîte-o dată ceva care ar fi inutil într’o stare de lucruri regulată. „Va mai dura mult pînă vom ajunge la situațiunea parlamentară din Anglia. „Se înțelege că, atît în interesul nostru ca și în acel al partidului nostru am fi dorit o altă sentință,— dar cea de acum nici nu va ajunge să fie adusă la îndeplinire. „Sperăm că prințul, și în special însă Sobrănia, vor casa sentința aceasta. . „Nouile alegeri pentru Sobranie vor avea loc în Septembrie și cum stambuloviștii vor lupta alături de partidul nostru, actualul cabinet va căpăta o mare majoritate“. Kutschbach Sentința Birul di Haret Am terminat articolul nostru de ori asupra regulamentului d-lui Haret care institue un noul bir asupra venitului autorilor sau asupra consumațiunei de cărți didactice, spunînd că regulamentul nu va putea fi aplicat Afirmațiunea aceasta are nevoe de lămurire. Regulamentul prevede că profesorii vor controla des cărțile elevilor și dacă se vor găsi fără timbru, vor relata ministeruluicare va da pe autor în judecată și îi va aplica pedepse anumite. Dacă autorul va dovedi că e nevinovat, va fi ertat de alte pedepse, dar amenzile ce va fi plătit nu i se vor restitui. Aceasta în curat turcește! Adică de cari principii de drept și de moralitate s’a condus d-l Haret punând această clauză în regulament, după care acuzatul rămîne pedepsit chiar chiar cînd voește să dovedească nevinovăția sa ? Aceasta dovedește că vroiești să aduni cu orice preț bani pentru casa de ajutor, dar atunci n’ar fi fost mult mai simplu să faci un articol general: toți autorii de cărți didactice sînt vinovați de a fi vîndut cărți fără timbre și vor plăti săptămînal, lunar sau anual, o amendă de...totul fiind arbitrar în acest regulament s’ar putea fixa și suma aceasta în mod arbitrar. Dar oare dl. Haret nu s’a gîndit că mulțî părinți vor cumpăra mai mult de nevoe—cărți de la antiquar! Antiquarii le vor vinde, fiindcă dl. Hard nu-i poate opri de a le vinde! Aceste cărți nu vor avea timbre, fără vina autorilor cari habar nu vor avea de ele! Pe cine va pedepsi dl Haret ? Pe autorul nevinovat, pe antiquarul nepedepsibil, pe elevul de asemenea nevinovat sau pe părintele care —n’are bani să cumpere cărți nouă? Să răspundă dl. Haret cum îșî imaginează că va aplica regulamentul sau poate tocmai de aceea a declarat turcește— autorul plătește indiferent de e sau nu vinovat. Dar bietul autor ce e e la cheremul d-luî Haret? Și apoi cum am mai spus unii părinți vor voi să utilizeze cărțile unui copil pentru studiile celuî lalt. O procedare dreaptă, bună și economică —se cîntă atîta de mult economia acum. In cazul acesta cine va fi pedepsit? Tot autorul sau cogiilul va fi dat afară din toate școlile din țară, după cum, e în obiceiul actualului ministru al instrucției ? Nu, regulamentul acesta e născut mort și va avea numai efectul de a’l dovedi pe dl. Haret ca pe un ministru adversar al culturei celor săraci și ca pe un călcător de legi. Act.plezantă este justiția noastră și mai ales justiția instructoare, totuși guvernul este foarte încurcat, cu atît mai încurcat cu cît d. Pictorian pentru a se face țap ispășitor a cerut desigur condițiuni grele și angajamente formale fără de cari, el va înceta să tacă și să mai facă pe cavalerul. Și cu atît mai greu este de găsit soluțiunea cu cît oricît te-am suci și întoarce, bunul simț și morala cea mai elementară (nu a domnului Sturdza care n’o are de loc) cer că în orî ce caz d. Pictorian, trebue să treacă pe la judele instructor și chiar de a fi spălat de orice vină, este devenit imposibil în capul unui așezămînt atît de însemnat ca acela al Casei de depuneri și consemnațiuni. In cazul cel mai bun d. Pictorian a dat dovezi, vorba d-lui Costinescu, că e capabil de o colosală aberațiune, căci s’a pretat la această fraudă fie chiar în interesul statului. Ne întrebăm deci, cum va mai putea rămîne d-sa la Casa de depuneri, cînd un ministru î-a veștejit purtarea, iar un jude de instrucție îl va absolvi sub cuvînt că ceea ce a făcut nu-e delict. Dar dacă d. Pictorian a fost capabil de aberațiuni patriotice la ministerul de finanțe, cine ne asigura că într’o bună dimineață nu va face același lucru la Casa de depuneri ridicînd depozite și delapidînd sume, fie și în interesul statului ? Cînd cineva este patriot, în chipul d-lui Pictorian e greu să găsească linia de demarcațiune între patriotizm și unele fapte pedepsite de Condica penală, întrebarea dar se pune , va fi destituit în cazul cel mai bun d. Pictorian și dacă se va întîmpla aceasta nu va vorbi oare d-sa, căci tîrgul trebue să fi fost făcute în sensul ca să nu i se întîmple absolut nimic aceluia care își luase asupra’șî toată vina altora mai mari ? Se maî plănuește ca chiar d. Săbăreanu să serve, de spălătoreasă d-lui Pictorian, iar alții propun mai mult, ca acesta să nu fie băgat în aceeași apă cu Dumitrescu-Parizianu și ceî-l’alți, ci să i se rezerve o complezentă instrucție aparte, cu o ordonanță aparte și care să declare că inculpatul Pictorian, nu poate fi urmărit deoarece în faptul său nu există intențiunea frauduloasă, element esențial pentru a exista un delict. In tot cazul ori că d. Pictorian va fi făcut basma curată prin o ordonanță separată, ori prin ordonanța tuturor fraudelor, aceasta nu va fi o soluțiune a afacerea, cît timp destituirea nu va urma ordonanței de neurmărire. D. Pictorian poate legalmente să fie făcut scăpat. In ochii opiniei publice însă, guvernul d-lui Sturdza va rămîne cu această pată pe frunte și purtînd la picior ghiuleaua infamantă a fraudelor de la finanțe. In această chestie nu este desigur decît o singură soluție, aceea de a se face lumină complectă și cu cît d. Sturdza va pune mai mult, viitorul guvern în neputință legală ca să-și facă datoria în această privință, cu atît acest lucru judecat în favoarea inculpaților ori a celor bănuiți, va fi pe vecie o stigmatizare a partidului liberal. Const. Mille Ediția «le seară Din fuga condeiului Canarul și Păunul sau menageria de la Liceul Lazăr, ar putea fi titlul acestei mici povestiri umoristice în care este vorba de un păun coșcogeamite de mare, fără de pene nu-i vorba și care nu mai face roata desigur,— păun care și-a pus mintea cu un biet canar. Canarul zburdalnic și cîntăreț, stătea vesel în domiciliul conjugal, cînd păunul nostru l’a răpit de acolo și l’a dus la oarecare damicelă, foarte avariată, zic limbile rele, fiind-că ieșia tocmai, pardon, de la Colentina. Soția, căreia i s’a răpit canarul, căci păunul îmbătrînit l’ar fi lăsat la damicelă cu avarii, soția, zicem, s’a dus la casa acesteia, și a dat o luptă teribilă asupra canarului cu pricina, care apoi a fost reintegrat la domiciliul conjugal. Cît despre păun el plînge trist asupra cănărașului și a domnișoarei cu anticlete Cazul Pictorian E un fapt sigur că guvernul nu stă pe roze în chestia fraudelor patriotice, nici în a celor din 1887 și nici în chestia fraudelor luate pe sufletul său generos de către onor, director al Casei de depuneri d. I. Pictorian. D. Sturdza, cu simțul său moral atrofiat, desigur ar fi dispus să se mulțumească cu simpla constatare că fraudele de la 1887 s’au prescris, iar că cele de la 1901 sunt luate în spinare de d. Pictorian și acesta acoperit fiind de patriotizmul d-sale, în care codul penal ci că n’are ce căuta. Nu tot așa a cugetat și simțit George PalladejgicăȚumrit pe buze cu strigătul ci trebuie să se facă lumină desăvârită. Acest strigăt— borcălie de fKort, a^Sîncurcat rău guvernul, care se vede, silit să facă ceva și aceasta și pentru memoria celui mort pentru cinste cît și pentru a da o umbră de satisfacțiune și amicilor lui Pallade și întregului partid care se vede compromis și murdărit de aceia cari patronează și acoper pungășiile patriotice de la finanțe. Greul este de a găsi o soluțiune, a trece prin mocirla fraudelor, dar a nu se murdări. Oricît de com w NOTE Cantinele școlare Primim la redacție un raport asupra situațiunei financiare și a mersului instituțiunea cantinelor școlare din București pe anul 1902—1903, întocmit de prezidentul acelui așezămînt d. A. B. Sinișteanu. Din acest raport se vede mersul înfloritor al cantinelor școlare din Capitală, și rezultatele practice date. Cantinele școlare în adevăr sînt o binefacere pentru copiii săraci fiindcă pot căpăta în schimbul a 5 ori 10 bani o mîncare sănătoasă și îndestulătoare și pe lingă aceasta copiii silitori mai pot căpăta cărți și rechizite necesarii. Hrana fiindu-le asigurată copiii vin mult mai regulat la școală, se hrănesc bine, mănîncă cuvincios și se dezvoltă colegialitatea între săraci și bogați. Cantinele școlare au fost și sunt și o binefacere""națională, fiindcă contribue în special la dezvoltarea fizică a generațiilor viitoare și pe lângă această înlesnesc lățirea culturei în popor. Ceea ce ar trebui de făcut ar fi ca ele să propășască și mai mult, fiindcă în București nu avem decît de abea zece cantine, iar în întreaga țară și la țară în special proporția trebue să fie și mai mică. De cantinele școlare mai ales săteanul are nevoe, săteanul care este și sărac și nedeprins să mănînce substanțial. O cantină într’un sat este o pildă continuă, pentru un mai bun traiu și civilizațiune. De altfel prosperarea așezămîntului cantinelor școlare ne bucură cu atît mai mult cu cît vedem realizat în el unul din părțile programului socialist, în care deja de la 1894 citim ca punct practic și imediat realizabil: „No. 7 Cantine școlare. Copiii săraci vor primi la școală haine, cărți și hrană...“ Ceea ce dovedește că de multe ori faci socializm fără să știi chiar și lucrul fiind folositor, indiferent de etichetă, trebue să te uiți la fond.. Geneza ultimei revoluțiuni din Serbia care „Corespondance internationale apare la Viena scrie: Dintr’un cerc foarte bine informat primirii din Belgrad următoarele informațiuni ce prezintă un deosebit interes, încă pe la începutul verei din 1900 se știa îndeobște că regele era în ajun d’a se căsători cu d-na Draga Mașin. Cabinetul de pe atunci, Vladan Georgevici—Vukașin—Petrovici, demisionase, așa că Serbia s’a aflat un moment fără minister. Vr’o douăsprezece oameni de stat sîrbî, de toate nuanțele posibile fură chemați ca să formeze noul cabinet; refuzară, însă, cu toții de a forma cabinetul. Avakumovicî refuză de asemeni să vie la putere. Eșind din sala de audiență a conacului, fu invitat să intre într’un salon d’alăturî. Acolo se aflau întruniți : generalul Zinzar Marcovici, șeful de stat-major colonelul Solarovici, primul aghiotant al regelui Lazar Petrovici și colonelul Alexandru Mașin. Toți aceștia dădpră zor lui Avakumovicî ca să primească guvernul spunîndu-i, că ei își luau îndatorirea de a împedeca căsătoria regelui, de ar trebui chiar să-l răstoarne. La aceste condiții, Avakumovicî, se declară gata să primească puterea, adaogă însă:. „Dar după aceea ?“ Zis Leor Marcovici declară că vrea să i rediAe pe regele Milan care se afla pe vremea aceea la apele din Karlsbad; la aceasta Avakumovici răspunse categoric : „Nu, asta nu merge așa“ și se depărta. După scandalul cunoscut, relativ la sarcina simulată a reginei, în primele zile ale lui Main 1901, intenția de a detrona pe rege căpătă conzistență. Șefii partidului liberal rupseră orice relațiune cu curtea. Colonelul Mașin se stabili puțin după aceea la Viena unde, prin intermediul lui Ioșa Nenadovici, rudă și prieten cu Petre Karageorgevici, intră cu acesta din urmă în relațiuni intime. Planul răsturnărei dinastiei Obrenovici a fost conceput la Cafeneaua imperială din Viena. Sunt trei luni de cînd Mașin s-a întors la Belgrad, unde a găsit deja un comitet format ad-hoc și compus din vechi partizani ai regelui Alexandru : Avakumovici, Genchî, Rajovicî, Novacovici, Zivkovici, Sofajonovici și Velikovici. In jurul colonelului Mașin se strînseră militarii nemulțumiți, generalul Atanaskovici, colonelul Damian Popovici, locotenentul-colonel Mișkî, maiorii Lazarevici, Andjelovici, mulți căpitani și un foarte mare număr de alți ofițeri subalterni. In luna lui Decembrie 1902, complotul ajunsese la deplină maturitate; lipsia însă deocamdată ocazia favorabilă. Regele trăia cu totul retras și nu lua parte la nici o serbare , conjurații se hotărîră să-l caute în palat. Pentru aceasta trebuiau, bani destul de mulți. O sumă de 300.000 de lei fu pusă la dispoziția conspiratorilor. Spre a-1 atrage de partea conjurației pe locot.-col. Naumovici, aghiotantul regelui, îi sa dădură 25.000 de lei. Cît au primit cei flalți complici ai asasinatului, aceasta nu e încă stabilit. Toate sumele necesare întreprindere au fost date în păstrare comerciantului Nicolae Haggi Thomas, un cumnat al răposatului fost regent și ministru Ioan Ristici, care a plecat la Geneva,, imediat după sîngerosul eveniment. M. W., Loco.—Sînteți greșit. Numitele pasăgiî sînt luate dintr’un articol al lui Păun și tocmai de aceea au fost luate ca temă de comparație. Lorac. Loco.—Conform unei decizii ministeriale, nu se admite în cazul d-voastră. . Cititor zilnic, Loco.—Nu mai lucrează la nici un ziar. Cyrano de Negulești. — Nu-l cunoaștem , decît sub pseudonimul cu care semnează. Nu știm deci cine sc. ..................J.. 11. Lp. La București. Soco. Cîmpina.—Poeziile lui Budiceanța au apărut în volum în editura Șaragfr Volumul 1 lea la toate librăriile". -Lambro Livada Podo Turco. — Aveți răbdare. Va mai scrie: Gh. Teodorescu, Brăila.—La oAce librărie și la toți chioșcanii, de asemenea la „Monitorul Oficial“. . . . f. S. O., Galați.—1) Prin spirit'se înțelege în spiritizm, partea nematerială, ce ar trăi și după moarte din om. .2) Un asemenea spirit care se manifestează spiritiștilor. 3) Ședință spiritistă o adunare de oameni cari cred în nemurirea duhurilor și cari se sting spre a cita asemenea duhuri. 4) In editura Reclam este o excelentă lucrare de Dupreli intitulată Spiritismus. ...*■ Mărfi 10 iunie 1903 DIRECTOR POLITIC CONST. MILL ® Ammcinrî: Linia pagina IV * ț J. • ț. | Leî 0.50 ban! • m.KfifTl £ LV ' 52._ » inserții și țelam^| DRAMA DIA BULGRA» Gravura aceasta reprezintă momentul în care corpurile regelui Alexandru și reginei Draga sunt aruncate pe fereastră. Evenimentele din Belgrad al recunoaște de nevinovat pe inculpatul, fost ministru de finanțe în acelaș cabinet, în acuzarea de călcare a Constituției și aducere de pagubă statului în folos personal și îl descarcă de orice responsabilitate criminală sau civilă în asemenea acte. 10) Cererea de despăgubiri civile a statului, contra inculpaților dr. V. Radoslavoff, T. Ivancef și D. Toncef, pentru crime politice, credite și legea dijmei se respinge ca nefondată, iar aceea pentru furnizarea vagoanelor construirea hambarelor și afacerea portului Varna rămînînd fără curs. Profesorul Liubomir Stoianovîci noul ministru al cultelor - Condamnarea, cabinetului Radoslavei Coresp. particulară a „Adevărului“ — Sofia, 5 Iunie V’am relatat telegrafic asupra condamnarea miniștrilor din cabinetul Radoslavoff. Iată textul sentinței : — „Tribunalul de stat 1) Recunoaște pe acuzatul dr. V. Radoslawoff, fost ministru al afacerilor interne în cabinetele D. Grecof și T. Ivancef, în 1899—1900, de vinovat pentru călcarea art. 3, 43, 73, 82 și 86 din Constituție prin nelegală dizolvare de consilii comunale și județene, prin nelegale numiri de comisii interimare, prin nelegale schimbări ale centrelor de alegeri, prin nelegale propuneri de candidaturi oficiale și practicare de ingerință la alegeri, prin nelegale. arestări a cetățenilor bulgari, prin nelegale interziceri de meetinguri, prin nelegale, furnizări, fără licitație, de hambare de fier și prin nelegală acordare de subsidii liniei Deutsche Levant, din fondurile Caselor Agricole, pentru care fapte pedepsește pe nimitul la 8 luni închisoare ordinară și la perderea drepturilor politice și civile; 2) Recunoaște pe inculpații T. Ivancef și D. Toncef, foști miniștri în aceleași cabinete, vinovați de călcarea art. 43 din Constituție prin faptul că au acordat nelegal subsidii liniei Deutsche Levant din fondurile Caselor Agricole, pentru care ÎI condamnă la 8 luni închisoare și la perderea drepturilor politice și civile. 3) In puterea art. 19 din legea dărea în judecata a miniștrilor, se va interveni pe lingă adunarea națională și Șeful statului pentru complecta amnistiare a inculpaților dr. V. Radoslavoff, T. Ivancef și D. Toncef de condamnarea impusă lor. 4) Recunoaște pe dr. V. Radoslavoff nevinovat și-l achită de învinuirea de călcare a Constituției prin numire nelegală de funcționari. 5) Recunoaște pe inculpatul T. Ivancef, fost ministru prezident, nevinovat în inculparea de călcare a Constituției prin interzicerea meetingurilor și-l achită de această acuzare. 6) Recunoaște pe inculpații dr. Radoslavoff, T. Ivancef și D.Toncef, de nevinovați, și-î achită de acuzarea de călcare a Constituției prin cheltuirea fără credit a 2.000.000 fr. bani ai statului pentru construirea hambarelor pentru dijmă și furnizarea fără licitație a materialului și pentru acordarea de premii fabricere zahăr din Sofia. ■ ■ 7) Acuzații dr. V. Radoslavon Ivancef și D. Toncef sunt achitați din lipsă de probe de acuzarea că au adus statului pagubă în folos personal, că au lucrat spre folosul lor personal în afacerea portului ." Vama, în furnizarea vagoanelor vechi, în construirea hambarelor, aceasta neconstituind o crimă de stat prevăzută de art. 155 din Constituție. 8) Inculpatul dr. V. Radoslavoff se achită de învinuirea că a adus pagubă comunei Sofia, aceasta neconstituind o pagubă adusă statului. 11) Cheltuelile de judecată rămîn asupra inculpaților. Această din urmă hotărîre nu era de loc prevăzută de acuzați, deoarece în caz de achitare sau de grațiere erau să fie puși în libertate, ei avînd cauțiune in bani. Prietenii acuzaților și pregătise muzica, ca să-i întîmpine presupunînd că vor fi achitați. Această condamnare nu este aplicabilă fără autorizarea Camerei, deci miniștrii vor rămîne 1, •»* iînă la o atare autorizare. ARCHETELE „AMVESIUNI» — Ospătărie, cosimitiîlă — Palatul Ospătăriei. — Sălile de mîncare. — Bucătăria.— Consumatorii. Studenții, funcționarii, muncitorii.— Ospătăria și cîrciumiie. — Avantajele clienților.— Prejudecățile.— Un îndemn In apropierea cheiului Dîmbovițicî, lîngă școală Golescu, se află construit un modest palat în care a instalată ospătăria comunală fondată de către regretatul fost primar Em. Protopopescu- Pake. Această instituțiune, împreună cu Azilul de noapte, au fost înființate cu scopul exclusiv de a se veni în ajutorul populațiunei nevoiașe. Am vizitat ospătăria comunală și dacă m’am convins de utilitatea ei, nu e mai puțin adevărat că am regretat faptul că această ospătărie, pentru care comuna face oarecare jertfe materiale, nu e îndeajuns de cercetată de către cei cari ar trebui să se folosească de înlesnirile ei. Dar, înainte de a continua cu considerațiunile acestea, mă vom încerca de a face o unică descriere a localului Ospătăriei comunale. După cum am spus ospătăria se află în centrul Capitalei. In fața modestului palat de pe cheiul Dîmboviței, e așezat un stîlp de fontă cu o mare placă, pe care în fiecare zi se afișează mîncările cari se pregătesc pentru consumatori. In ziua vizitei mele figura la clasa I : supă de macaroane și stufat de ceapă verde cu carne. La clasa II: supă de griș și cartofi cu carne. La intrarea în ospătărie e o sală rotundă cu un ghișeu al intendentului de unde consumatorii de la ambele clase își procură biletele de consumațiune. De ambele laturi ale ghișeului sunt atîrnate niște mari tablouri în care sunt enumărate toate proprietățile chimice ale diferitelor alimente : pîinea, carnea, zarzavatul, etc. In fruntea acestor tablouri, se arată cantitățile absolut necesare întreținerea organizmului, adică : 115 gr. substanțe albuminoide 50 „ grăsime 500 „ carboidrate. Din această sală, consumatorii trec in sălile respective. Pentru consumatorii din clasa I, e o sală lungă și îngustă la dreapta în care sînt aranjate numeroase mese și scaune. Consumatorii sînt serviți de un om de serviciu, deoarece clienții nu sînt tocmai numeroși, 15—20 la dejun, și tot atîția la masa de seară. In partea stîngă se află o sală îndoit de mare pentru clasa II. Aci sînt mese lungi, comune, cu cîte două rînduri de bănci. . Totul e în perfectă curățenie, iar pardoseala e de ceramică. Alături de această sală, e bucătăria unde se pregătesc mîncărurile. In mijloc e o enormă mașină de bucate, iar de jur-împrejur, pe niște rafturi sînt așezate diferite tingiri, căzănele, tigăi și vasele de servit. Toate în cea mai perfectă curățenie și ordine. Intr’un mare cazan de aramă se fierbe zilnic cantitatea de carne destinată a, produce, supa, care se servește consumatorilor. Ospătăria comunală e înzestrată pu așa unelte și mobilier, încît ar putea servi zilnic 3.400 de consumatori. Cu toate acestea numărul consumatorilor e restrîns. E de neînțeles cum ospătăria aceasta nu e frecventată de acei muncitori din fabrici și ateliere cari pot mînca in mod perfect în schimbul a 25 de bani la clasa II, ba chiar și la clasa I în schimbul a 60 bani, căci iată ceea ce se servește consumatorilor : La clasa II pentru 25 bani , o supa, un fel de mîncare, 250 grame pîîne și un pahar cu vin. Toate aceste mîncăruri, dacă un muncitor și le-ar procura de la cel mai modest restaurant-cîrciumă, ar trebui să plătească : o supă 20 bani , un fel de mîncare 25 ; vinul 10 și pîinea 10. Ceea ce ar face 65 bani! Pe cînd ospătătăria comunală servește masa numai cu 25 bani ! . La clasa I în schimbul a 60 de bani se servește: o supă, un fel de mîncare, o friptură, pîine și un pahar cu vin! Toate acestea, la un restaurant, nu le-ar putea obține decît în schimbul unui îndoit preț, adică 1 leu și 20,dacă nu și mai mult. In afară de aceasta dacă clientela ar fi numeroasă, ospătăria ar putea reveni asupra măsurei revocate din cauza lipsei de consumatori, de a servi clienților Joia și Dumineca în afară de mîncarea regulamentară și o porțiune de prăjitură. Credem că va recunoaște oricine că ospătăria comunală procură o masă îndestulătoare în schimbul unui preț destul de modic. De curiozitate am gustat din nou toate mîncărurile cari se servesc atît la clasa I cît și la clasa II, și mărturisesc că ele sînt preparate în mod excelent. Supa, o supă foarte tare, extrasă dintr’o cantitate de aproape 30—40 chilograme de carne și oase,—întrece orice supe de prin micile restaurante ale Capitalei. Mîncărurile, de asemenea gustoase ,, zarzavaturi din abundență. In afară de excelenta preparare a mîncărurilor, trebue să adăogăm că în nici un restaurant-cîrciumă unde muncitorii mănîncă i de obiceiu, nu poate fi curățenia care există la ospătăria comunală în prepararea mâncărurilor. Am vizitat cîteva din cîrciumiie frecventate de diferiți muncitori și am văzut că bucătăriile acestor cârciumi sunt într’o stare de necurățenie indescriptibilă iar bucatele servite clienților, formează un soiü de amestec dezgustător. Dints’# —y j»