Adevěrul, iunie 1903 (Anul 16, nr. 4969-4998)

1903-06-10 / nr. 4978

A Anul XVI.—No. 4978 FONDATOR ALEX. V. BELDOIAJÎ1J Abonamente : în țară; un an 30 lei; 6 luni 15 lei; 3 luni 8 lei; 1 lună 3 L străin;5025 n­n r a­n » » a­u» » 13 Un exemplar în țară 10 bani; în străinătate 15 bani © Pagini Damtatia Scupcinea la petre Unterview cu Radoslavoff DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Viața militară cu următorul cuprins : Menirea subofițerului.— Despre despăgubirile acordate călărașilor cu schimbul.—Noul material de artilerie.—Memoriile lui Jt­­bbart-Pașa.—Forțele maritime.—Evoluția­ fortifi­cației pasagere.—Uniforma ofițerilor de marină.—Regulamentul inspecțiilor militare. — Bibliografii. 2) Adevărul în țară avînd următoarele corespondențe: " " " ■ " ’ " " T.-Frumos, Hîrlău­, Vasluiu, Cîmpu-Lung, Focșani, Turnu-Severin, Galați, Constanța, R.-Vilcea. Ilustrațiuni: Podul Dîmbovicioara cu gura Dîmbovicioara din C.­Lung.— Cazar­­ala regi­mentului din Fălticeni. Primiu­l in'aflirt ■ cu^er d­e dantelă point face', de la magazi­­ni Cib­iul yidIM­­ « nui vLa Papagal 11, strada Lipscani. m Interview eit Badoilawoff — Corespondența trimisului special al „Adevărului“ — Evenimentele din Serbia și Bulgaria. — Impresia și efectul. contra lui Radoslavorff Sofia, 7 Iunie Am putut observa impresia pe care atentatul sîngeros din Belgrad a făcut-o în Bulgaria, unde aminti­rea detronărei violente a lui Batten­berg e înc­ă vie în amintirea tu­turor. Am vorbit era și astăzi cu mai mulți bărbați politici aparținînd di­verselor partide politice și am pu­tut constata că toți fără nici o ex­cepție, dezaprobă cu toată energia sălbăticiile de la conacul din Bel­grad. Se constată din zi în zi că activitatea lui Ferdinand e recuno­scută de toate partidele ca fiind cu totul în interesul statului. Poziția prințului e deci foarte pu­ternică și nimeni nu se gîndește ca să dorească o schimbare de dom­nie. Anume, modul cum a știut dînsul să se poarte cu actuala con­­stelațiune politică î-a cîștigat numai prieteni și chiar aceia caii se gă­sesc în opoziție față cu dînsul, îi laudă perfecta cunoștință a tuturor relațiunilor și a oamenilor, și jude­cata sa sigură care prescrie miniș­trilor drumul pe care trebue să-l facă. Se­ înțelege cu­ aceasta nu dateaza din ziua cînd Ferdinand s’a urcat pe tron și cînd deci, ca ori­ce no­vice, a comis cîte­va greșeli, d­ar experiența î-a fost maestru și ast­fel, cu timpul, prințul Ferdinand a ajuns un domnitor cu care toată lumea e mulțumită pe aici. Că prințul Ferdinand și-a asigu­rat și o armată excelentă am pu­­tut-o constata cu ocazia manevrelor mari de anul trecut, de la pasul Șipca; pe baza informațiunilor că­pătate din altă sursă am căpătat convingerea că corpul ofițeresc bul­gar e departe de a putea concepe un pronunciamento. Cu modul acesta, vestea celor pe­trecute la Belgrad a făcut pe cei din palatul princiar din Sofia să stabilească o mai bună pază a per­soanei prințului; la urma urmei, a­­ceasta nu amintește ele cît adevă­rul faimoasei strofe din imnul im­perial german: „Nici laurii, nici ar­mata nu păzesc înălțimea la care stau prinții“. Pe larg și într’un mod documem­tat, fostul ministru Radoslavoff mi-a dovedit tăria dinastiei Coburg-Ko­zari, fapt ce întărește cele de mai sus. Cu ocaziunea aceasta, Radoslavoff mi-a vorbit și chestiunea macedo­neană. Fostul prim-ministru bulgar e de părere ca între Turcia și Bulgaria să intervină o înțelegere care să mul­țumească în acelaș timp puterile europene. Turcia avea credința că Bulga­ria ar întreține focul în Macedo­nia, după uneltirile Rusiei și că, în dosul tuturor măsurilor bulgă­rești ar sta Rusia, — o credință­­ spre a fost nutrită de politica ru­­sofită afișată, dusă de către fos­tul cabinet Danei. De aceea a și fost trimis Nacie­­vici la Constantinopole, pentru a risipi credința aceasta care predo­mină acolo și pentru a face loc unei înțelegeri între Turcia și Rusia. In Macedonia se jertfesc astăzi bulgari, oameni cari vroiaîi să treacă drept martiri și în Macedonia lu­crul acesta nu li se va uita bulga­rilor. D. Radoslavoff mi-a vorbit apoi despre sentința prin care el, împre­ună cu foștii săi colegi de minister Ivancioff și Tonceff au fost con­damnați la 8 luni detențiune și pierderea totală a drepturilor cetă­țenești și politice, pentru violarea Constituțiunei, în diferite ocaziuni în timpul cît a fost ministru. D. Radoslavoff nu prea ia sen­tința aceasta în serios. „Dacă într’adevăr eu și colegii mei, am călcat cu adevărat Consti­tuția, nu trebue să se uite că trăim în Orient și că ești silit să faci cîte-o dată ceva care ar fi inutil într’o stare de lucruri regulată. „Va mai dura mult pînă vom a­­junge la situațiunea parlamentară din Anglia. „Se înțelege că, atît în interesul nostru ca și în acel al partidului nostru am fi dorit o altă sentință,— dar cea de acum nici nu va ajunge să fie adusă la îndeplinire. „Sperăm că prințul, și în special însă Sobrănia, vor casa sentința a­­ceasta. . „Nouile alegeri pentru Sobranie vor avea loc în Septembrie și cum stam­­buloviștii vor lupta alături­ de par­tidul nostru, actualul cabinet va că­păta o mare majoritate“. Kutschbach Sentința Birul d­i Haret Am terminat articolul nostru de ori a­­supra regulamentului d-lui Haret care ins­­titue un noul bir asupra venitului autorilor sau asupra consumațiunei de cărți didac­tice, spunînd că regulamentul nu va putea fi aplicat Afirmațiunea aceasta are nevoe de lă­murire. Regulamentul prevede că profesorii vor controla des cărțile elevilor și dacă se vor găsi fără timbru, vor relata ministerului­­care va da pe autor în judecată și îi va aplica pedepse anumite. Dacă autorul va dovedi că e nevinovat, va fi ertat de alte pedepse, dar amenzile ce va fi plătit nu­­ i se vor restitui. Aceasta­ î­n curat turcește! Adică de cari principii de drept și de moralitate s’a condus d-l Haret punând această clauză în regulament, după care acuzatul rămîne pedepsit chiar chiar cînd voește să dovedească nevinovăția sa ? Aceasta dovedește că vroiești să aduni cu ori­ce preț bani pentru casa de ajutor, dar atunci n’ar fi fost mult mai simplu să faci un articol general: toți autorii de cărți didactice sînt vinovați de a fi vîndut cărți fără timbre și vor plăti săptămînal, lunar sau anual, o amendă de...totul fiind arbitrar în acest re­gulament s’ar putea fixa și suma aceasta în mod arbitrar. Dar oare dl. Haret nu s’a gîndit că mulțî părinți vor cumpăra mai mult de nevoe—cărți de la antiquar! Antiquarii le vor vinde, fiind­că dl. Hard nu-i poate opri de a le vinde! Aceste cărți nu vor avea timbre, fără vina autorilor cari ha­bar nu vor avea de ele! Pe cine va pe­depsi dl Haret ? Pe autorul nevinovat, pe antiquarul nepedepsibil, pe elevul de asemenea nevinovat sau pe părintele care —n’are bani să cumpere cărți nouă? Să răspundă dl. Haret cum îșî imaginează că va aplica regulamentul sau­ poate tocmai de aceea a declarat turcește— au­torul plătește indiferent de e sau nu vinovat. Dar bietul autor ce e­ e la che­remul d-luî Haret? Și apoi cum am mai spus unii părinți vor voi să utilizeze căr­țile unui copil pentru studiile celuî­ l­alt. O procedare dreaptă, bună și economică —se cîntă atîta de mult economia acum. In cazul acesta cine va fi pedepsit? Tot autorul sa­u cogiilul va fi dat afară din toate școlile din țară, după cum, e în o­­­biceiul actualului ministru al instrucției ? Nu, regulamentul acesta e născut mort și va avea numai efectul de a’l dovedi pe dl. Haret ca pe un ministru adversar al culturei celor săraci și ca pe un călcător de legi. Act.­plezantă este justiția noastră și mai ales justiția instructoare, totuși gu­vernul este foarte încurcat, cu atît mai încurcat cu cît d. Pictorian pentru a se face țap ispășitor a ce­rut de­sigur condițiuni grele și an­gajamente formale fără de cari, el va înceta să tacă și să mai facă pe cavalerul. Și cu atît mai greu­ este de găsit soluțiunea cu cît ori­cît te-am suci și întoarce, bunul simț și morala cea mai elementară (nu a domnului Sturdza care n’o are de loc) cer că în orî­ ce caz d. Pictorian, trebue să treacă pe la judele instructor și chiar de a fi spălat de ori­ce vină, este devenit imposibil în capul unui așezămînt atît de însemnat ca acela al Casei de depuneri și con­­semnațiuni. In cazul cel mai bun d. Pictorian a dat dovezi, vorba d-lui Costinescu, că e capabil de o colosală aberațiune, căci s’a pretat la această fraudă fie chiar în interesul statului. Ne întrebăm deci, cum va mai putea rămîne d-sa la Casa de depuneri, cînd un ministru î-a veș­tejit purtarea, iar un jude de in­strucție îl va absolvi sub cuvînt că ceea ce a făcut nu-e delict. Dar dacă d. Pictorian a fost capabil de aberațiuni patriotice la ministerul de finanțe, cine ne asigura că într’o bună dimineață nu va face același lucru la Casa de depuneri ridicînd depo­zite și delapidînd sume, fie și în interesul statului ? Cînd cine­va este patriot, în chipul d-lui Pictorian e greu­ să găsească linia de demar­­cațiune între patriotizm și unele fapte pedepsite de Condica penală, întrebarea dar se pune , va fi des­tituit în cazul cel mai bun d. Pic­torian și dacă se va întîmpla aceasta nu va vorbi oare d-sa, căci tîrgul trebue să fi fost făcute în sensul ca să nu i se întîmple absolut nimic a­­celuia care își luase asupra’șî toată vina altora mai mari ? Se maî plănuește ca chiar d. Să­­băreanu să serve, de spălătoreasă d-lui Pictorian, iar alții propun mai mult, ca acesta să nu fie băgat în aceeași apă cu Dumitrescu-Parizia­­nu și ceî-l’alți, ci să i se rezerve o complezentă instrucție a­parte, cu o ordonanță a­parte și care să declare că inculpatul Pictorian, nu poate fi urmărit de­oare­ce în faptul său nu există intențiunea frauduloasă, element esențial pentru a exista un delict. In tot cazul ori că d. Pictorian va fi făcut basma curată prin o or­donanță separată, ori prin ordonanța tuturor fraudelor, aceasta nu va fi o soluțiune a afacerea, cît timp de­­stituirea nu va urma ordonanței de neurmărire. D. Pictorian poate legalmente să fie făcut scăpat. In ochii opiniei publice însă, guvernul d-lui Sturdza va rămîne cu această pată pe frunte și purtînd la picior ghiuleaua infamantă a fraudelor de la finanțe. In această chestie nu este de­sigur de­cît o singură soluție, aceea de a se face lumină complectă și cu cît d. Sturdza va pune mai mult, viitorul gu­vern în neputință legală ca să-și facă datoria în această privință, cu atît acest lucru judecat în favoarea in­culpaților ori a celor bănuiți, va fi pe vecie o stigmatizare a partidului liberal. Const. Mille Ediția «le seară Din fuga condeiului Canarul și Păunul sau menageria de la Liceul Lazăr, ar putea fi titlul acestei mici povestiri umo­ristice în care este vorba de un păun coș­cogeamite de mare, fără de pene nu-i vorba și care nu mai face roata de­sigur,— păun care și-a pus mintea cu un biet ca­nar. Canarul zburdalnic și cîntăreț, stătea vesel în domiciliul conjugal, cînd păunul nostru l’a răpit de acolo și l’a dus la oare­care damicelă, foarte avariată, zic limbile rele, fiind-că ieșia tocmai, pardon, de la Colentina. Soția, căreia i s’a răpit canarul, căci păunul îmbătrînit l’ar fi lă­­sat la damicelă cu avarii, soția, zicem, s’a dus la casa acesteia, și a dat o­­ luptă teribilă asupra canarului cu pricina, care apoi a fost reintegrat la domiciliul con­jugal. Cît despre păun el plînge trist asu­pra cănărașului și a domnișoarei cu a­nticlete Cazul Pictorian E un fapt sigur că guvernul nu stă pe roze în chestia fraudelor pa­triotice, nici în a celor din 1887 și nici în chestia fraudelor luate pe sufletul său generos de către onor, director al Casei de depuneri d. I. Pictorian. D. Sturdza, cu simțul său moral atrofiat, de­sigur ar fi dispus să se mulțumească cu simpla constatare că fraudele de la 1887­ s’au­ pres­cris, iar că cele de la 1901 sunt luate în spinare de d. Pictorian și acesta acoperit fiind de patriotizmul d-sale, în care codul penal ci că n’are ce căuta. Nu tot așa a cugetat și simțit George Pallade­jgicăȚu­mrit pe­ buze cu strigătul ci trebui­­e să se­ facă lumină desăvârită. Acest strigăt— borcălie de fKort, a^Sîncurcat rău guvernul, care se vede, silit să facă ceva și aceasta și pentru memoria celui mort pentru cinste cît și pen­tru a da o umbră de satisfacțiune și amicilor lui Pallade și întregului partid care se vede compromis și murdărit de aceia cari patronează și acoper pungășiile patriotice de la finanțe. Greul este de a găsi o soluțiune, a trece prin mocirla fraudelor, dar a nu se murdări. Ori­cît de com­ w NOTE Cantinele școlare Primim la redacție un raport asupra situațiunei financiare și a mersului insti­­tuțiunea cantinelor școlare din București pe anul 1902—1903, întocmit de prezi­dentul acelui așezămînt d. A. B. Si­­nișteanu. Din acest raport se vede mersul înflo­ritor al cantinelor școlare din Capitală, și rezultatele practice date. Cantinele șco­lare în adevăr sînt o bine­facere pentru copiii săraci fiind­că pot căpăta în schim­bul a 5 ori 10 bani o mîncare sănătoasă și îndestulătoare și pe lingă aceasta co­piii silitori mai pot căpăta cărți și rechi­zite necesarii. Hrana fiindu-le asigurată copiii vin mult mai regulat la școală, se hrănesc bine, mănîncă cuvincios și se dezvoltă colegialitatea între săraci și bo­gați. Cantinele­ școlare au fost și sunt și o bine­facere""națională, fiind­că contribue în special la dezvoltarea fizică a genera­țiilor viitoare și pe lângă această înles­nesc lățirea culturei în popor. Ceea ce ar trebui de făcut ar fi ca ele să­ propășască și mai mult, fiind­că în București nu avem de­cît de­ abea zece cantine, iar în întreaga țară și la țară în special proporția trebue să fie și mai mică. De cantinele școlare mai ales să­teanul are nevoe, săteanul care este și sărac și nedeprins să mănînce substanțial. O cantină într’un sat este o pildă continuă, pentru­­ un mai bun traiu și civilizațiune. De alt­fel prosperarea așezămîntului cantinelor­ școlare ne bucură cu atît mai mult cu cît vedem realizat în el unul din părțile programului socialist, în care deja de la 1894 citim ca punct practic și i­­mediat realizabil: „No. 7 Cantine școlare. Copiii săraci vor primi la școală haine, cărți și hrană...“ Ceea­ ce dovedește că de multe ori faci socializm fără să știi chiar și lucrul fiind folositor, indiferent de etichetă, tre­bue să te uiți la fond.­­. Geneza ultimei revoluțiuni din Serbia care „Corespondance internationale apare la Viena scrie: Dintr’un cerc foarte bine informat primirii din Belgrad următoarele infor­­mațiuni ce prezintă un deosebit interes, încă pe la începutul verei din 1900 se știa în­deobște că regele era în ajun d’a se căsători cu d-na Draga Mașin. Cabinetul de pe atunci, Vladan Geor­­gevici—Vukașin—Petrovici, demisionase, așa că Serbia s’a aflat un moment fără minister. Vr’o două­spre­zece oameni de stat sîrbî, de toate nuanțele posibile fură chemați ca să formeze noul cabi­net; refuzară, însă, cu toții de a forma cabinetul. Avakumovicî refuză de ase­meni să vie la putere. Eșind din sala de audiență a cona­cului, fu invitat să intre într’un salon d’alăturî. Acolo se aflau întruniți : generalul Zinzar Marcovici, șeful de stat-major colonelul Solarovici, primul aghiotant al regelui Lazar Petrovici și colonelul Alexandru Mașin. Toți aceștia dădpră zor lui Avakumovicî ca să primească guvernul spunîndu-i, că ei își luau în­datorirea de a împedeca căsătoria re­gelui, de ar trebui chiar să-l răstoarne. La aceste condiții, Avakumovicî, se declară gata să primească puterea, a­­daogă însă:. „Dar după aceea ?“ Zis Leor Marcovici declară că­ vrea să­ i rediAe pe regele Milan care se afla pe vremea aceea la apele din Karlsbad; la aceasta Avakumovici răspunse categoric : „Nu, asta nu merge așa“ și se depărta. După scandalul cunoscut, relativ la sarcina simulată a reginei, în primele zile ale lui Main 1901, intenția de a de­trona pe rege căpătă conzistență. Șefii partidului liberal rupseră ori­ce rela­­țiune cu curtea. Colonelul Mașin se stabili puțin după aceea la Viena unde, prin intermediul lui Ioșa Nenadovici, rudă și prieten cu Petre Karageorgevici, intră cu acesta din urmă în relațiuni intime. Planul răsturnărei dinastiei Obrenovici a fost conceput la Cafeneaua imperială din Viena. Sunt trei luni de cînd Mașin s-a în­tors la Belgrad, unde a găsit deja un comitet format ad-hoc și compus din vechi partizani ai regelui Alexandru : Avakumovici, Gench­î, Rajovicî, Nova­­covici, Zivkovici, Sofajonovici și Veliko­­vici. In jurul colonelului Mașin se strîn­­seră militarii nemulțumiți, generalul A­­tanaskovici, colonelul Damian Popovici, locotenentul-colonel Mișk­î, maiorii La­­zarevici, Andjel­ovici, mulți căpitani și un foarte mare număr de alți ofițeri subalterni. In luna lui Decembrie 1902, complo­tul ajunsese la deplină maturitate­; lip­­sia însă deocam­dată ocazia favorabilă. Regele trăia cu totul retras și nu lua parte la nici o serbare , conjurații se hotărîră să-l caute în palat. Pentru aceasta trebuiau, bani destul de mulți. O sumă de 300.000 de lei fu pusă la dispoziția conspiratorilor.­ Spre a-1 atrage de partea conjurației pe lo­­cot.-col. Naumovici, aghiotantul regelui, îi sa dădură 25.000 de lei. Cît au pri­mit cei­ flalți complici ai asasinatului,­ aceasta nu e încă stabilit. Toate sumele necesare întreprindere­ au fost date în păstrare comerciantului Nicolae Haggi Thomas, un cumnat al răposatului fost regent și ministru Ioan­ Ristici, care a plecat la Geneva,, ime­diat după sîngerosul eveniment. M. W., Loco.—Sînteți greșit. Numitele pa­­săgiî sînt luate dintr’un articol al lui Păun și tocmai de aceea au fost luate ca temă de comparație. Lorac. Loco.—Conform unei decizii minis­teriale, nu se admite în cazul d-voastră. . Cititor zilnic, Loco.—Nu mai lucrează la nici un ziar. Cyrano de Negulești. — Nu-l cunoaștem , de­cît sub pseudonimul cu care semnează. Nu știm deci cine sc. ..................J­­.. 11. Lp. La București. Soco. Cîmpina.—Poeziile lui Budiceanța au apărut în volum în editura Șaragfr Volu­mul 1 lea la toate librăriile". -Lam­bro Livada Podo Turco. — Aveți răb­dare. Va mai scrie: Gh. Teodorescu, Brăila.—La oA­ce librărie și la toți chioșcanii, de asemenea la „Moni­torul Oficial“. . . . f. S. O., Galați.—1) Prin­­ spirit'se înțelege în spiritizm, partea nematerială, ce ar trăi­ și după moarte din om. .2) Un­ asemenea spi­rit care se manifestează spiritiștilor. 3) Șe­dință spiritistă o adunare de oameni cari cred în nemurirea duhurilor și cari se sting spre a cita asemenea duhuri. 4) In editura Reclam este o excelentă lucrare de Dupreli intitulată Spiritismus. ...*■ Mărfi 10 iunie 1903 DIRECTOR POLITIC CONST. MILL ® Ammcinrî: Linia pagina IV * ț J. • ț. |­­ Leî 0.50 ban! • m.KfifTl £ L­V ' 5­­2._ » inserții și ț­elam^| DRAMA DIA BULGRA» Gravura aceasta reprezintă momentul în care corpurile regelui Alexandru și reginei Draga sunt aruncate pe fereastră. Evenimentele din Belgrad al recunoaște de nevinovat pe incul­patul, fost ministru de finanțe în acelaș cabinet, în acuzarea de călcare a Consti­tuției și aducere de pagubă statului în folos personal și îl descarcă de ori­ce respon­sabilitate criminală sau civilă în aseme­nea acte. 10) Cererea de despăgubiri civile a statului, contra inculpaților dr. V. Ra­doslavoff, T. Ivancef și D. Toncef, pentru crime politice, credite și legea dijmei se respinge ca nefondată, iar aceea pentru furnizarea vagoanelor construirea hamba­relor și afacerea portului Varna rămî­­nînd fără curs. Profesorul Liubomir Stoianovîci noul ministru al cultelor - Condamnarea, cabinetului Radoslavei Coresp. particulară a „Adevărului“ — Sofia, 5 Iunie V’am relatat telegrafic asupra con­damnarea miniștrilor din cabinetul Ra­­doslavoff. Iată textul sentinței : — „Tribunalul de stat 1) Recunoaște pe acuzatul dr. V. Ra­­doslawoff, fost ministru al afacerilor in­terne în cabinetele D. Grecof și T. Ivan­­cef, în 1899—1900, de vinovat pentru căl­carea art. 3, 43, 73, 82 și 86 din Consti­tuție prin nelegală dizolvare de consilii comunale și județene, prin nelegale nu­miri de comisii interimare, prin nelegale schimbări ale centrelor de alegeri, prin nelegale propuneri de candidaturi oficiale și practicare de ingerință la alegeri, prin nelegale. arestări a cetățenilor bulgari, prin nelegale interziceri de meetinguri, prin nelegale, furnizări, fără licitație, de hambare de­­ fier și prin nelegală acordare de subsidii liniei Deutsche Levant, din fondurile Caselor­ Agricole, pentru care fapte pedepsește pe nimitul la 8 luni în­chisoare ordinară și la perderea dreptu­rilor politice și civile; 2) Recunoaște pe inculpații T. Ivancef și­­ D. Toncef, foști miniștri­ în aceleași ca­binete, vinovați de călcarea art. 43 din­ Constituție prin faptul că au acordat ne­legal subsidii liniei Deutsche Levant din fondurile Caselor Agricole, pentru care ÎI condamnă la 8 luni închisoare și la perderea drepturilor politice și civile. 3) In puterea art. 19 din legea dărea în judecata a­ miniștrilor, se va interveni pe lingă adunarea națională și Șeful sta­tului pentru complecta amnistiare a in­culpaților dr. V. Radoslavoff, T. Ivancef și D. Toncef de condamnarea impusă lor. 4) Recunoaște pe dr. V. Radoslavoff ne­vinovat și-l achită de învinuirea de căl­care a Constituției prin numire nelegală de funcționari. 5) Recunoaște pe inculpatul T. Ivancef, fost ministru prezident, nevinovat în in­culparea de călcare a Constituției prin interzicerea meetingurilor și-l achită de această acuzare. 6) Recunoaște pe inculpații dr. Rados­lavoff, T. Ivancef și D.Toncef, de nevino­vați, și-î achită de acuzarea de călcare a Constituției prin­ cheltuirea fără credit a 2.000.000 fr. bani ai statului pentru con­struirea hambarelor pentru dijmă și­ fur­nizarea fără licitație a materialului și pen­tru acordarea de premii fabrice­­­­re zahăr din Sofia. ■ ■ 7) Acuzații dr. V. Radoslavon Ivan­cef și D. Toncef sunt achitați din­ lipsă de probe de­ acuzarea că au adus statului pagubă în folos personal,­­ că au­ lucrat spre folosul lor personal în afacerea por­tului ." Vama, în furnizarea vagoanelor ve­chi, în­ construirea hambarelor, aceasta neconstituind o crimă de stat prevăzută de art. 155 din Constituție. 8) Inculpatul dr. V. Radoslavoff se a­­chită de învinuirea că a adus pagubă co­munei Sofia, aceasta neconstituind o pa­gubă adusă statului. 11) Cheltuelile de judecată rămîn a­­supra inculpaților. Această din urmă hotărîre nu era de loc prevăzută de acuzați, de­oare­ce în­ caz de achitare sau de grațiere erau să fie puși în libertate, ei avînd cauțiune in­ bani. Prietenii acuzaților și pregătise muzica, ca să-i întîmpine presupunînd că vor fi achitați. Această condamnare nu este aplicabilă fără autorizarea Camerei, deci miniștrii vor rămîne 1­, •»* i­înă la­ o atare autori­zare. ARCHETELE „AMVESIUNI» — Ospătărie, cosimitiîlă — Palatul Ospătăriei. — Sălile de mîncare. — Bucătăria.— Consumatorii. Studenții, funcționarii, muncitorii.— Ospătăria și cîrciumiie. — Avan­­tajele clienților.— Prejudecățile.— Un îndemn In apropierea cheiului Dîmbovițicî, lîngă școală Golescu, se află construit un modest palat în care a instalată os­pătăria comunală fondată de către re­gretatul fost primar Em. Protopopescu- Pake. Această instituțiune, împreună cu Azilul de noapte, au fost înființate cu scopul exclusiv de a se veni în ajuto­rul populațiunei nevoiașe. Am vizitat ospătăria comunală și dacă m’am convins de utilitatea ei, nu e mai puțin adevărat că am regretat faptul că această ospătărie, pentru care co­muna face oare­care jertfe materiale, nu e în­de­ajuns de cercetată de către cei cari ar trebui să se folosească de înles­nirile ei. Dar, înainte de a continua cu consi­­derațiunile acestea, mă vom­­ încerca de a face o unică descriere a localului Os­pătăriei comunale. După cum­ am spus ospătăria se află în centrul Capitalei. In fața modestului palat de­ pe cheiul Dîmboviței, e așezat un stîlp de fontă cu o mare placă, pe care în fie­care zi se afișează m­încările cari se pregătesc pen­tru consumatori. In ziua vizitei mele figura la clasa I : supă de macaroane și stufat de ceapă verde cu carne. La clasa II: supă de griș și cartofi cu carne. La intrarea în ospătărie e o sală ro­tundă cu un ghișeu al intendentului de unde consumatorii de la ambele clase își procură biletel­e de consumațiune. De ambele laturi ale ghișeului sunt atîrnate niște mari tablouri în care sunt enumărate toate proprietățile chimice ale diferitelor alimente : pîinea, carnea, zarzavatul, etc. In fruntea acestor tablouri, se arată cantitățile absolut necesare întreținerea organizmului, adică : 115 gr. substanțe albuminoide 50 „ grăsime 500 „ carboidrate. Din această sală, consumatorii trec in sălile respective. Pentru consumatorii din clasa I, e o sală lungă și îngustă la dreapta în care sînt aranjate­ numeroase mese și scaune. Consumatorii sînt serviți de un om de serviciu, de­oare­ce clienții nu sînt tocmai numeroși, 15—20 la dejun, și tot atîția la masa de seară. In partea stîngă se află o sală îndoit de mare pentru clasa II. Aci sînt mese lungi, comune, cu cîte două rînduri de bănci.­­ . Totul e în perfectă curățenie, iar par­doseala e de ceramică. Alături de această sală, e bucătăria unde se pregătesc mîncărurile. In mij­loc e o enormă mașină de bucate, iar de jur-împrejur, pe niște rafturi sînt așe­zate diferite tingiri, căzănele, tigăi și vasele de servit. Toate în cea mai per­fectă curățenie și ordine. Intr’un mare cazan de aramă se fier­be zilnic cantitatea de carne destinată a, produce, supa, care se servește consu­matorilor. Ospătăria comunală e înzestrată pu așa unelte și mobilier, în­cît ar putea servi zilnic 3.400 de consumatori. Cu­ toate acestea numărul consumatorilor e restrîns. E de neînțeles cum ospătăria aceasta­ nu e frecventată de acei muncitori din fabrici și ateliere cari pot mînca in­­ mod perfect în schimbul a 25 de bani la clasa II, ba chiar și la clasa I în schimbul a 60 bani, căci iată ceea­ ce se servește consumatorilor : La clasa II pentru 25 bani , o supa, un fel de mîncare, 250 grame pîîne și un pahar cu vin. Toate aceste mîncăruri, dacă un mun­citor și le-ar procura de la cel mai mo­dest restaurant-cîrciumă, ar trebui să plătească : o supă 20 bani , un fel de mîncare 25 ; vinul 10 și pîinea 10. Ce­­ea­ ce ar face 65 bani! Pe cînd ospătă­­tăria comunală servește masa numai cu 25 bani ! . La clasa I în schimbul a 60 de bani se servește: o supă, un fel de mîncare, o friptură, pîine și un pahar cu vin! Toate acestea, la un restaurant, nu le-ar putea obține de­cît în schimbul unui îndoit preț, adică 1 leu­ și 20,­dacă nu și mai mult. In afară de aceasta dacă clientela ar fi numeroasă, ospătăria ar putea reveni asupra măsurei revocate din cauza lip­sei de consumatori, de a servi clienți­lor Joia și Dumineca în afară de m­în­­carea regulamentară și o porțiune de prăjitură. Credem că va recunoaște ori­cine că ospătăria comunală procură o masă în­destulătoare în schimbul unui preț des­tul de modic. De curiozitate am gustat din nou­ toate mîncărurile cari se servesc atît la clasa I cît și la clasa II, și mărturisesc că ele sînt preparate în mod excelent. Supa, o supă foarte tare, extrasă din­­tr’o cantitate de aproape 30—40 chilo­­grame­­ de carne și oase,—întrece ori­ce supe de prin micile restaurante ale Ca­pitalei. Mîncărurile, de asemenea gustoase ,, zarzavaturi din abundență. In afară de excelenta preparare a mîncărurilor, trebue să adăogăm că în nici un restaurant-cîrciumă unde mun­citorii mănîncă i d­e obiceiu, nu poate fi curățenia care există la ospătăria comu­nală în prepararea mâncărurilor. Am vizitat cîte­va din cîrciumiie fre­cventate de diferiți muncitori și am vă­zut că bucătăriile acestor cârciumi sunt într’o stare de necurățenie indescriptibilă iar bucatele servite clienților, formează un soiü de amestec dezgustător. Dints’# —y j»

Next