Adevěrul, iunie 1903 (Anul 16, nr. 4969-4998)

1903-06-11 / nr. 4979

'Mereu» 11 Iunie 1903 Astăzi 1 © Jixjn­o ■Teatrei­ i Bolș'Citeți. Grădina b­landu­zicî (fostă Edison). Trupa romina de operete și comedii va juca Îînsătbund de­ pus­ti, op­eretă în 3 acte, cu concursul d-nei Margareta-Dan,­ al d-rei Leontina Ioanid și al d-lor Băjenaru, Mur­ge­anu, etc. Fottoplasticul imperial (sub hotel Continental, piața Teatrului) expune săptămîna aceasta splendide vederi din Londra. Cozmoplasticul „Rominia pitorească“ (calea Victoriei 36, vis-a-vis de co­fetăria Frederic) expune săptămîna aceasta în sala I, splendide ve­deri din New-York, Washington, Chicago, în sala II-a, de Sîmbătă 7 pînă Luni 9 Iunie De la Dorna la Ceahlău­, iar de Marți 10 pînă Vineri 13 Iunie inclusiv De la porțile de­ fier la Constanța. Păreai Otd­elișanu.­—Orchestra sub conducerea d-lui Dumitrescu. Grădina Bragadiru.-—Muzica regimentului C Mihaiu-Viteazul. Impresiuni și palavre Un cunoscător In cutiuța lui de lemn sufletul joacă ca actorii comedie sau­ dramă. După felul cum suflă el artiștilor, cu grabă, sau silă sau cu o urmă de dispreț poți ghici ce opinie are acest cunoscător de talentul celor ce sunt în scenă. Laferriere povestea că în cariera sa, cea mai mare dovadă a talentului i-a dat-o... sufletul de la Garté, un om con­știincios și punctual pe care te puteai tot­ d’a­ una bizui. Nici odată acesta nu moțăia, nici odată nu era atent și tot­ d’a­una da la timp re­plica necesară. Era premiera Idiotului, unul din trium­furile lui Laferriere. Intr’un act după o scenă mișcătoare, actorul nu-șî mai adu­cea aminte textul. Bate ușor din picior pentru a înștiința sufletul, încercă să-i atragă atenția printr’o tuse de circumstan­ță... de­geaba, acesta sta mut. Și pe cînd prelungea un joc de scenă pentru a cîș­­tiga timp, Laferriere privi în spre suflet, cu capul rezemat de mînă, sufletul con­templa artistul cu admirație, uitase totul și gusta plăcerea pe care numai un spec­tator o poate avea! Talentul actorului îi cauzase, o așa emoție, că el, sclavul da­toriei, își uitase de ea pentru prima oară. La ferm­ere fu puțin deconcertat dar cum avea obișnuința teatrului, știu să iasă din încurcătură, mai cu seamă că și sufletul nu întîrzie să-și vie în fire. Cînd se lăsă cortina sufletul alergă să ceară scuze asigurînd pe comedian că nici odată nu i se mai întâmplase un a­­semenea accident, și că nu i se va mai întîmpla pe viitor. — Scuze, zise Laferriere... din contra, că trebu­insâ-ți mulțumesc, că mi-ai făcut mare plăcere... Dacă te-am putut emoționa într’atîta în­cît să-ți pierzi capul, ce e­­fect, cu atît mai puternic, trebue să fi produs asupra publicului 1 Rodica Premii pentru cititori Săptămîna aceasta „Adevărul“ oferă cititorilor și abonaților săi, următoarele premii : Luni: Un guler de dantelă point Iacă de la magazinul „La Papagal“ strada Lipscani. Marți: O pereche pantofi de lac pen­tru damă, de la magazinul „La Papa­gal“ str. Lipscani. Miercuri: O rochiță de pichet alb, pentru copii, de la magazinul „La Pa­pagal" str. Lipscani. Joi: O bluză de tulpan b­rodată, de la magazinul „La Papagal“ str. Lip­scani. Vineri: O pălărie de pînză de la cu­noscutul magazin de pălării „La Blă­năria rusească“ calea Victoriei 62 (piața Teatrului Național). Sîmbătă : O haină de alpaga, specia­litatea magazinului „La Blănăria ru­sească“ calea Victoriei 62 (piața Tea­trului Național). D­uminică: O haină de alpaga spe­ Adevăror propria sa moșie Grecii, „semănătoare Kiünne Meson“. D. G. Gr. Cantacuzino unul din cei mai mari moșieri din țară, a introdus la toate moșiile sale aceste semănătoare. In gazetele noastre agricole am citit că d. G. Gr. Cantacuzino posedă peste 50 asemenea mașini. Pedantismul agricultorilor Am înșirat toate acestea, continua interlocutorul meu, ca să-ți arăt că a­­gricultura are astăzi la îndemână toate mijloacele, toate înlesnirile așa că unui bun agricultor nu i se cere de­cît a se pune în curent cu nouile descoperiri și a căuta ast­fel să utilizeze experiența altora. La noi însă în zadar se caută a se da o îndrumare serioasă agriculturei, în zadar se dau­ sfaturi folositoare a­­gricultorilor prin revistele noastre spe­ciale, căci nimeni nu le urmează. Obiceiurile vechi se țin­ea scaiul, de majoritatea agricultorilor noștri mari,­ de cei mici nici nu vorbesc. Sistemul de agricultură apucat de pe la părinții lor îl continuă și astăzi, fără a voi să se intereseze de nouile invențiuni și descoperiri, cari prin efectele lor, des­păgubesc înzecit, cheltuiala ce necesi­­tează introducerea lor. Așa de pildă, cunosc agricultori, cari dacă posedă mașini agricole, le țin pînă se strică atît de rău în­cît nu mai pot funcționa, și nu ar admite pentru nimic în lume să cumpere altele noul și mai perfecționate, în timp ce acele ce le po­sedă ei, mai funcționează încă. Eu unul, continuă interlocutorul meu­, aveam mașini de semănat, în stare bună, atunci cînd amicii mei, mi-au recomandat semănătoarea „Kühne-Mason“ recu­noscută ca „hors concours la expoziția din Paris“. Pe cînd toate aparatele cunoscute pînă acuma prezintă complicațiuni : stele dințate, arcuri, pereți laterale, alveole ce se schimbă ori de cite ori voim să semănăm cu mașina semințe de volum diferit, lingurițe în care se depune suc­cesiv praful grînelor saramurate, ast­fel că după o zi de lucru mașina respectivă nu mai seamănă aceeași cantitate pe pogoa ca în ziua precedentă, aparatul de semănat „Kühne“ n’are de­cît un disc opritor și un inel canelat care scoate sămînța din cutie fără a o atinge, fără a o strivi, fără a o vătăma, iar trecerea de la un fel de semințe la cel­ l’alt se­r face, fără vre-o înlocuire a aparatelor de semănat, simplu și repede. Cu cîte­va învîrtituri ale rotiței de pe lada de se­mințe imediat mașina este aranjată a semăna ori­ ce fel de semințe dorim! Am comandat și eu­ o asemenea ma­șină de la casa Nicolae Fehér et C­ie din București și ce să-ți spun, experiența mea proprie m’a convins de utilitatea și perfecțiunea mașinelor „Kühne-Moson“, care pe lîngă cele­l­alte calități, mai­­ au­ și marele avantagiu, de a fi ușoare, așa ca pot fi ușor purtate la deal și cu puține perechi de tinte. Dar iată că trenul se oprește în gara Bîrlad și ast­fel am fost silit să pun­­ capăt acestei interesante convorbiri, a­­supra agriculturei noastre. F. Emilian clalitatea magazinului „La Blănăria rusească“ calea Victoriei 62 (piața Tea­trului Național). Pentru a concura la aceste premii ci­titorul trebue să trimeată înapoi admi­nistrației noastre, cuponul de participa­re la premiu din pag. IV cu însemna­­narea deslușită a numelui și a adresei. Tragerea se face tot­dea­una a zecea zi de la data ziarului ca să poată să tri­mită mai multe cupoane de o dată și cu o simplă marcă de 3 bani, într’un plic deschis. Abonații iau de drept parte la această tragere fără a mai trimite cuponul înapoi. Curți și tribunale Accidentul de la hotel Bristol La o precedentă înfățișare, tribunalul Ilfov secția 3-a a amînat judecarea procesului dintre văduva decedatului Roemer și I. Weber, antreprenorul ho­telului Bristol, pentru a se face o des­cindere locală. Era tribunalul, în urma acestor des­cinderi, a amînat din nou­ procesul pen­tru ziua de 23 Iunie, pentru a se intro­duce în cauză și pe d. Max Asier pro­prietarul hotelului. Ediția de dimineață INFORMATIUNTI Zilele acestea au fost la Tecuci cîte­va consfătuiri liberale în scop de a se reor­ganiza partidul liberal în localitate. Inițiativa acelei mișcări au luat-o fra­ții George și Ion Gheorghiade, mari proprietari; frații Demetriade; G. Papa­­dopol,Kalimah , O. Condurachi, avo­cat și alți tineri liberali din Tecuci. Mișcarea lor e sprijinită de vechii li­berali C. Racoviță, I. Albu, C. Vidrașcu, Al. Anastasiu etc. S’a hotărît ca de Dumineca viitoare să se scoată în localitate un ziar liberal săptămî­­nal Scutul Tecuciului organ care să fie ex­­presiunea oficioasă a liberalilor tecuceni. Sîmbătă va avea loc o nouă consfătu­ire la Tecuci. D. C. Z. Popazolu, medicul veterinar al orașului Fălticeni a fost transferat ca veterinar ajutor la circumscripția de cale ferată din București. Ministerul domeniilor a dispus ca e­­levilor de la școala centrală de agri­cultură de la Herestrău să nu li se plătească indemnizația și întreținerea pe timpul cît sînt în concediu. Ministerul lucrărilor publice a acor­dat primăriei de Craiova o subvenție de 10 mii lei pentru repararea șosele­lor care conduc la cazarme. D. Ion Procopiu, deputat de Teleor­man, după o ședere de cîte­va luni la Paris, s’a înapoiat în țară, dar spre sur­priza multora, după alegerile comunale de la Roșiorii de Vede. Comisiunea farmaceutică întrunindu-se era a aderat la proectul de farmacopee redactat la conferința internațională ți­nută în luna Septembrie trecut la Bru­xelles. Prin acel proect se stabilește un mod comun pentru prepararea medica­mentelor otrăvitoare. Direcțiunea serviciului sanitar a fost încunoștiințată în mod oficial că s’a a­­mînat pentru 14 Octombrie st. n. ține­rea la Paris a conferinței privitoare la modificarea regulamentului asupra ca­­rantinelor. In vederea ridicărei unui bust lui G. D. Pallade la Bîrlad, s’au lansat liste de subscripție prin toate autoritățile pu­blice. Comitetul pentru organizarea congre­sului de higienă și demografie ce se va ține la Bruxelles de la 2­ 8 Septembrie a. c., a trimes direcției noastre sanitare programa și diferite informațiuni privi­toare la acel congres. Direcțiunea va comunica acele infor­mațiuni medicilor din țară cari vor vor să participe la congresul din Bruxelles. Azi se va afișa o ordonanță prin care primăria Capitalei în­vită pe comercianții ambulanți ca în timp de zece zile să se prezinte la administrația comunală spre a plăti taxa maximală de 22 lei pe an și a lua cartea cu insignele în baza cărora va putea să-și exerciteze comerțul. Consiliul comunal al Capitalei va ține ședință în cursul acestei săptămâni, pro­babil Vineri ș. a., spre a se ocupa cu repartizarea fondului de 130 mii lei, cu regulamentul măcelăriilor și cu diferite cereri pentru scutiri de taxe. D. V. Lascar, ministru de interne, s’a întors aseară de la Sinaia. Primăria Capitalei a numit o comi­­siune compusă din d-nii consilieri co­munali dr. Radovici, dr. Răuțoiu și D. M. Ionescu ca să stabilească condițiu­­nile în cari se vor forma anul acesta coloniile de școlari pe cari primăria le va trimete la stațiuni climaterice. Primăria Capitalei a cerut ministeru­lui de război și să dispue ca o muzică mili­tară să cînte la șosea, în fie­care Marți de la orele 7 jum.—9 jum. dimineața și în fie­care joi și Duminică de la o­­rele 6—8 seara. D. Orăscu, inspector silvic, a fost de­legat de ministerul domeniilor să asiste la examenele de la școala de silvicul­tură de la Brănești. D. Fr. Möller, consulul general al României la Stockholm, lucrează la în­­cheerea unei convențiuni comerciale intre România și Suedia. Ministerul lucrărilor publice a decis construirea unei halte la Dadilov. Lucrările vor începe în curînd. D. Sturdza, ministrul de război­, plea­că azi de dimineață la Dadilov spre a asista la experiențele ce se fac cu nouile tunuri Krupp. D-sa va fi însoțit de d-nii generali Arion, Popescu și Coandă și de mai mulți ofițeri de artilerie. Diseară d. Sturdza se va înapoia în Capitală. — Textul Ordonanței Noi, Alexandru D. Săbăreanu, jude­cător de instrucție al tribunalului Ilfov cabinetul 3, avînd în vedere toate ac­tele de procedură penală aflate în do­sarul instrucției No. 4 din 1903 și în­cheiate contra lor. Alexandru Pari­­zianu, român de 40 ani, fost director al contabilităței generale a statului, năs­cut în orașul Giurgiu, domiciliat în Bu­curești, strada Azilu de Noapte No. 12, decorat cu ordinele Coroana Romîniei și Steaua Romîniei, ne­mai fost dat jude­­căței, depus în penitenciarul Văcărești în baza mandatului nostru de arestare No. 82 din 8 Ianuarie 1903 și pus în libertate de Camera de punere sub a­­cuzare de pe lîngă Curtea de apel din București. Vasile Dumitrescu, român de 43 ani, fost șef de biuron în serviciul Datoriei publice din ministerul de finanțe, deco­rat cu ordinul Coroana Romîniei, nă­scut în București, domiciliat în str. Martirului No. 1 și actualmente depus în penitenciarul Văcărești în baza man­datului nostru de arestare No. 81 din 8 Ianuarie 1903, ne mai­fiind dat jude­­căței. Dan Albahary, ebreu, de 45 ani, za­raf, născut și domiciliat în București, str. Sf. Vineri No. 8, ne mai fost dat judecăței, actualmente depus la Văcă­rești cu mandatul nostru de arestare No. 96 din 1903. Moreno Albahary zis și Bușița, ebreu, de 29 ani, amploiat comercial, născut și domiciliat în București str. Sf. Vineri No. 8, ne mai fost, dat judecăței, fost depus la Văcărești cu mandatul nostru de arestare No. 83 din 8 Ianuarie 1903 și pus în libertate în baza ordonanței noastre din 6 Martie 1903 pe o cau­țiune de 5000 lei. Aron I. Behar, zis Bohor, zis și Pișcu, ebreu de 32 ani, bancher, născut în Rusciuk, domiciliat in București, str. Lipscani No.­ 3, ne mai fost dat jude­căței, depus în arestul preventiv Văcă­rești cu mandatul nostru No. 80 din 8 Ianuarie 1903. Rafael Bally, ebreu, casier la casa de bancă N. Chrisoveloni, născut și domi­ciliat în București, strada Lipscani No. 17, ne mai fost dat judecăței, depus la Văcărești cu mandatul nostru de ares­tare cu No. 197 din 22 Ianuarie 1903. Eustațiu Măcărescu, român, maior, fost sub-director al Băncei Agricole din Ca­pitală, încetat din viață la Turnu-Mă­­gurele în ziua de 21 Ianuarie 1903. Isac Haimovici, evreu, de 43 ani, bancher, născut și domiciliat în Bucu­rești, str. Stoica 24, ne mai fost dat judecăței, fost depus în penitenciarul Văcărești cu mandatul nostru No. 382 din 21 Februarie 1903 și lăsat liber la domiciliu prin ordonanța­ din 14 Martie 1903 pe o cauțiune de 12 mii lei. Avînd în vedere rechizitoriul intro­ductiv No. 302 din 8 Ianuarie 1903 al d-lui prim-procuror, prin care s’a des­chis acțiune publică în contra lui Al. Parizianu, Vasile Dumitrescu, Dan Al­bahary, Moren Albahary și Aron Behar. Avînd în vedere și rechizitoriile de la 18 Ianuarie și 21 Februarie 1903, prin care se deschide acțiune publică și în contra lui E. Măcărescu, Rafael Bally și Isac Haimovici. Expunem La 7 Ianuarie 1903, domnul ministru de finance trimite parchetului, o adresă prin care îi face cunoscut că doi func­ționari din ministerul de finance, Alex. Parizianu, director al comptabilităței ge­nerale a statului și Vasile Dumitrescu, șef de biuron al Datoriei Publice în în­țelegere cu Dan Albaharu și cu Behar, fost procurist al casei Aftalion, au co­mis în favoarea lor și în dauna credi­tului și onoarea statului, uneltiri frau­duloase cu tragerile la sorți a titlurilor Statului supuse amorti sărei, uneltiri care constau în aceia că Dan Albahary cum­păra titluri de rentă 4 la sută a 5000 lei și apoi comunica numerile cumpă­rate lui Parizianu și Dumitrescu, care prin falsificare de acte publice și bule­tine falsificate se declara eșite la sorți. Se mai arăta în adresa domnului mi­nistru că a ajuns la descoperirea fap­telor menționate, grație destăinuirilor lui Aron Behar care ne fiind mulțumit numai cu cîștigul ce realizase din ope­rațiunea frauduloasă, a voit în urmă să stoarcă bani prin amenințări de a des­tăinui faptul. Parchetul sesisează instrucția cu re­chizitor în contra lui AL Parizianu și Vasile Dumitrescu pentru faptele pre­văzute și pedepsite de art. 125, 332, 333 cod penal combinat cu 165, în con­tra lui Dan Albahary și Moren Albaha­ry pentru faptele prevăzute și pedep­site de art. 49, 50 și 334 cod penal. In cursul instrucției se mai deschide acțiune publică de parchet în contra lui Rafael Bally conform art. 334 cod pe­nal, în contra lui Eustațiu Măcărescu conform art. 123, 332, 333 cod penal și în contra lui Isac Haimovici conform art. 334 cod penal. Explicarea tragerilor Statul pentru acoperirea cheltuelilor extraordinare necesitate de lucrări pu­blice, de lucrări pentru apărarea țărei și de înzestrarea ei cu instituțiuni de cultură, cheltueli, care nu se puteau imputa budgetului ordinar de venituri și cheltueli, a contractat diferite împru­muturi. Pentru unele din acele împrumuturi, el a emis simple creanțe, iar pentru altele a emis obligațiuni la purtător, sau titluri de rentă în valori deosebite (de 100 500, 1000, 2,500, 5000 și 20.000 lei), obligațiuni sau titluri de rentă care se amortizează prin trageri la sorți trimes­triale. Odată cu emisiunea obligațiunilor sau titlurilor de rentă se alcătuește un ta­blou în care se indică numărul și va­loarea titlurilor ce urmează a fi trase la sorți. In acela­ș timp se tipărește pe bucă­­țele de hârtie pătrată numerile obliga­țiunilor puse in circulație. Aceste bu­cățele de h­îrtie se rulează (de unde denumire de­­ rulete) se pun în tobe sau urne pe categorii de valori, iar tobele se încue cu lacăt și se sigilează cu si­giliul ministerului de finanțe (cheia și sigiliul se pastrau în ultimul timp de Va­­sile Dumitrescu șeful­ Datoriei Publice) pentru a nu se deschide și de sigila, cel puțin așa se credea (deși în fapt nu se întâmpla așa­ de­cît la ziua fixată pen­tru tragere, care era anunțată prin pu­blicitate cu 10 sau 15 zile mai înainte. La ziua tragerea se scoteau din urne, de către un funcționar, numărul de bu­­s cuți (rulete) indicate pe tabela de amor­tisment și numerile titlurilor eșite se notau pe liste speciale care se atașau ca făcînd corp cu el, la procesul ver­bal încheiat, proces verbal care con­stata operațiunea efectuală. Acest pro­ces verbal se făcea în numele ministru­lui și directorului comptabilității și se semna de ministru sau în lipsa lui de secretarul general, precum și de direc­torul comptabilității sau de delegatul lui, sub-directorul Datoriei Publice. Ruletele scoase din urmă se înșirau pe o sfoară și se pastrau ca piese de control pentru numerele­­ ce fusese no­tate ca eșite la sorți în lista anexată la procesul verbal prin care se constata tragerea. Pînă la 1899 nici unui bancher nu-i trecuse prin minte sa caute prin trageri frauduloase făcute în conivență cu func­ționari însărcinații cu tragerile la sorți,­ să realizeze un beneficiu. Aceasta poate din cauză că cursul titlurilor de rentă fiind foarte urcat (ajungînd cîte odată la 97 la sută pentru titlurile 4 la sută și peste sută, la sută, la cele la 5 la su­tă), beneficiul ce ar fi putut realiza, ar fi fost prea mic în raport cu riscu­rile. Planul falsurilor La 1899 din cauza crizei, cursul ti­­­b­rurilor de rentă scăzînd în mod sim­țitor, Dan Albahary, pe­­ atunci mic Za­raf în București, își face planul să pro­fite de această împrejurare pentru a putea realiza prin mijloace neoneste un câștig însemnat, plan care consta în aceea că el (Albahary) să cumpere ti­tluri de rentă 4 la sută a 5000 lei (la care cîștigul era mai simțitor) iar func­ționarul de la ministerul de finanțe să le scoată la sorți, în schimbul bine­în­țeles a unei părți din beneficiu. Pentru realizarea acestui plan Alba­hazy caută să facă cunoștința lui Vasile Dumitrescu, șef de biuron, în­­ serviciul Datoriei Publice, care în mod obicinuit opera tragerile la sorți (prin scoaterea din urne a ruletelor ce urma a se a­­mortiza) și îi împărtășește planul sau . Dumitrescu ademenit de marele cîștig ce întrevedea, primește propunerea și la tragerea de la 1 Decembrie 1899 din 5 titluri 4 la sută a 5000 lei (No. 23.814, 23.815, 24.017, 22.188, 23.710) cite Albahazy cumpărase de­ja Banca Romîniei, îi scoate la sorți 3 titluri (23.814, 23.815,24.017). Operațiunea însă nu se putea face pe o scară prea întinsa, prin urmare, nu putea fi în­deajuns de lucrativa, din cauza temei pe care o avea Dumitrescu de a fi descoperit de șeful sau, Parizianu pe atunci director al Datoriei Publice. Pentru a face să dispară acest obsta­col, Dumitrescu a simțit nevoia de a-și asigura complicitatea lui Parizianu, pe care nu i-a fost prea greu să o obțină, căci Parizianu, care cu cîtă­va vreme mai înainte săvârșise ast­fel de opera­țiuni, nu aștepta de­cît o ast­fel de îm­prejurare favorabilă, pentru a-și asigura și el asentimentul lui Dumitrescu, de care de asemenea simțea nevoe spre a putea să reînceapă. Odată asigurat și concursul lui Pari­ziana,” Dan Albaharu ajutat și de fra­tele Moren, încep să opereze în mare, cumpărînd de la diferiți bancheri, atît din țară cît și din străinătate nu­meroase titluri de rentă, ale căror nu­mere le comunica lui Dumitrescu, care avea grijă, înainte de tragere, să caute în tobă ruletele cu numerele titlurilor deja cumpărate, să le scoată, operațiune care cîte odată era simplificată prin a­­ceea că în loc de a căuta zile întregi în tobe numerele necesare, ștampila, a­­dică numerota cu mașina de scris,­­bu­cățele de hîrtie, identice în mărime cu ruletele și la ziua tragerei, fie că rule­tele erau ștampilate sau adevărate. Du­mitrescu în loc să scoată din tobă ru­letele titlurilor ce trebuiau amortizate, le avea de mai înainte în mînă, sau le avea puse într’o cutie de carton, în tobă și făcea numai un simulacru de tragere, simulacru consfințit în urmă prin pro­cesul verbal al operațiunei, proces ver­bal care constata ast­fel fapte minci­noase ca adevărate. Cîștigul realizat In modul arătat s’a operat de către Parizianu și Dumitrescu în favoarea lui Albahazy, pînă la Septembrie 1902, în care timp s’a realizat un cîștig de lei 811.384 și 10 bani, la 822 titluri toate 4 la sută a 5000 lei, la care cîștigul era mai însemnat, repartizate pe trageri în modul următor. La 2 Decembrie 1899 din 21 titluri împrumutul de 32 jum. milioane cîte s’au amortizat, s’au scos pentru Alba­hazy 3 titluri, la 20 Ianuarie 1900 din 22 titluri, cîte s’au tras, împrumutul de 180 milioane, s’au scos pentru Albahary 8 ; la 18 Martie 1900, din 161 titluri împrumutul de 274.375.000 cîte s’au tras, s’au scos pentru Albahary 79 ; la 1 Iunie 1900 din 21 titluri cite s’au tras s’au scos 5 ; la 2 Iunie 1900 di­n 32 titluri cîte s’au tras, s’au scos 25 ; la 20 Iunie 1900 din 22 titluri cîte s’au tras s’au scos 11 ; la 18 Septembrie 1900 din 165 titluri s’au scos 79 ; la 2 De­cembrie 1900 din 54 titluri cîte s’au tras, s’au scos pentru Albahazy 31 ; la 18 Ianuarie 1901 din 14 titluri cîte s’au tras,­­s’au scos 4; la 19 Ianuarie 1901 din 22 titluri cîte s’au tras, s’au scos 9 la 19 Martie 1901 din 168 titluri cîte s’au tras s’au scos 86 ; la 1 Iunie 1901 din 22 titluri cîte s’au tras s’au scos 5 la 2 Iunie 1901 din 33 titluri ,s’au scos 29 ; la 19 Iulie din 37 titluri, s’au scos 27 ; la 18 Septembrie 1901 din 171 tit­luri cîte s’au tras s’au scos 104; la 1 De­cembrie 100l’din^ titluri s’au scos 14; la 2 Decembrie 1901 din 34 titluri cîte s’au tras, s’au scos 28 ; la 19 Ianuarie 1902 din 38 titluri s’au scos 32 ; la 18 Martie 1902 din 34 titluri s’au scos 15 ; la 19 Martie 1902 din 174 titluri s’au scos 149 ; la 1 Iunie 1902 din 58 tit­luri cîte s’au tras s’au scos 45 ; la 19 iulie 1902 din 39 titluri cîte s’au tras s’au scos 34 titluri. Vinovăția lui Măcărescu In total deci, din 1864 titluri cîte s’au amortizat, în intervalul de la 2 Decembrie 1899 și pînă la 19 Iulie 1902, s’au scos pentru Dan Albaharu 822 titluri 4 la sută a 5000 lei. Parizianu și Dumitrescu au operat în modul arătat mai sus, nu numai în fa­voarea lui Dan Albavary, dar și în fa­voarea lui Eustațiu Măcărescu, fost funcționar la ministerul de finanțe și Casa de­­ depuneri și în timpul din urmă, subdirector la Banca Agricolă. Numitul Măcărescu a cumpărat în diferite rânduri, titluri de rentă ale că­ror numere le da lui Parizianu sau lui Dumitrescu, ca să le scoată la sorți. Ast­fel la 2 Mar­ai 1900, Eustațiu Mă­cărescu, cumpără de la bancherul Măr­­găritescu 5 titluri de rentă cu numerele 21.189, 21.370, 23.177, 23.785 și 24.108, titluri care la 1 Iunie 1900 au fost de­clarate eșite la sorți și a căror valoare a fost încasată la ministerul de finanțe cu borderou semnat de Florian (sub­­casier la Casa­ de p depunere, unde în acel timp Măcărescu era casier). La 17 Mai­ 1901, Măcărescu cumpără de la același bancher Mărgăritescu ti­tlurile cu No. 2.380, 2.834, 3.260, titluri care la 2 Iunie 1901 sunt declarate eșite la sorți. La 25 Iulie 1901 cumpără tot de la Mărgăritescu trei titluri cu No. 22.130, 21.233 și 21.343, la 9 August cumpără titlul No. 23.538 și la 1 Noembrie un altul cu No. 23.694. Toate aceste 5 ti­tluri au fost declarate eșite la sorți la 1 Decembrie 1901. Măcărescu mai cumpără apoi la 8 A­­­prilie 1902 titlurile cu No. 22.334, 23.629, 23.630 2.373 și la 26 Aprilie titlul cu No. 24.077, toate declarate e­­■,șite la sorți la 1 Iunie 1902. Vinovăția lui Parizianu Parizianu văzînd că operațiunea reu­șea cu foarte mare înlesnire, a operat­­ și pentru propriul sau compt, cumpă­­­­înd titluri de rentă, fie pe numele con­cubinei sale Maria Dumitriu, care mai­­ tîrziu a devenit soția sa, fie pe numele cumnatului său Petre Pîrvulescu, fie chiar pe un nume străin G. Dumitrescu. Ast­fel la 10 iulie 1900 de la ban­cherul Mărgăritescu, Parizianu cumpără pe numele lui Petre Pîrvulescu cumna­tul sau, două titluri de rentă No. 22.208 și 23.505, ambele eșite la sorți, la prima tragere 1 Decembrie 1900 și a căror valoare a fost încasată la minister cu borderoul dat și semnat de Maria Du­mitriu, pentru titlul 22.208 și pe nu­mele lui G. Căpitănescu pentru titlul 23.505. La 19 Februarie 1901 Parizianu mai cumpără pe numele de G. Dumitrescu, de la Mărgăritescu sindicul Bursei, două titluri de rentă cu No. 21.188, 21.406 scoase la sorți la 1 Iunie 1901 și a căror valoare a fost încasată pe nu­mele de Alexandrina Dumitrescu (soacra lui Parizianu) borderou semnat de fiica acesteia, Maria Dumitriu (concubina lui Parizianu) și Rusu (persoană necunos­cută). La 20 Martie 1901 au fost cumpă­rate pe numele doamna Dumitriu de la bancherul Eftimiu, două titluri de rentă cu No. 22.424 și 22.428, amândouă de­clarate eșite la sorți la 1 iunie 1901 și a căror valoare a fost încasată cu bor­­derouri pe numele Maria Dumitriu și M. Petrescu persoană necunoscută. La 8 ianuarie 1902 a fost cumpărat de la același bancher pe numele Maria Dumitriu, titlul cu No. 23.223 care a fost declarat eșit la sorți la tragerea de la 1 iunie 1903, fără a se ști pe ce nume a fost încasată valoarea, bor­deroul fiind dispărut­ In afară de aceste titluri, Parizianu a mai declarat eșite la sorți titlul de rentă cu No. 22.394, titlul ce se afla depus la Casa de depuneri de către tatăl sau E. Parizianu, ridicat de la Casa de de­puneri de inculpatul Al. Parizianu, la 4 Mai 1900, declarat eșit la sorți la 1 Iu­nie acelaș an și valoarea încasată cu borderou pe numele T. Iulian. Vinovăția lui Haimovicî Dumitrescu a operat nu numai pen­tru Albahary, Parizianu și Măcărescu, ci a mai operat pentru Aron Behar și a încercat să opereze și pentru Isac Haimovicî, bancher. Numitul Haimovicî, aflînd de mani­­pulațiunile frauduloase ce se săvîrșeau la ministerul de finanțe de către Du­mitrescu și Parizianu s’a dus în August 1902 în mai multe rîn­duri la Dumitrescu și l’a rugat să-i scoată și lui titluri de rentă la sorți, promițîndu-i o recom­pensă. In urma multor inzistențe, Du­mitrescu care la început probabil făcea dificultăți pentru a obține o recompensă mai mare, a acceptat în cele din urmă și Haimovici i-a dat o listă cu mai multe numere de titluri de rentă pe care tre­buia să le scoată la sorți, i-a mai dat și o chitanță pe suma de 7.000 lei, sumă care trebuia să fie plătită lui Du­mitrescu după tragerea la sorți din 18 Septembrie 1902, cînd urma să fie de­clarate eșite la sorți, titlurile ale căror numere îî încredințase. La această dată însă, fiind minis­tru domnul Costinescu care avusese informațiuni că se comit neorîndueli la tragerile la sorți, a luat măsura de a se face un regulament strict și a prezi­dat în persoană operațiunea tragerea, ast­fel că ori­ce manipulațiune fraudu­loasă a fost imposibilă. Am spus mai sus că Dumitrescu a făcut operațiuni frauduloase de trageri la sorți și în favoarea lui Aron Behar. In adevăr, încă de la primele trageri neregulate, făcute în favoarea lui Dan Albahary, Aron Behar împuternicit al casei de bancă Fr. Aftalion, bănuește că Albahary trebue să facă o operație necinstită cu tragerile la sorți, bănu­ială venită din împrejurarea că îl vedea atît pe el cît și pe fratele sau Moreno, scumptînd imediat după tragere un nu­măr considerabil de titluri de rentă e­­șite la sorți. Pentru a se edifica în bănuiala ce a­­vea începe să spioneze pe Dan Albahary. Intr’un scurt timp, Behar surprinde pe Vasile Dumitrescu, furișîndu-se de mai multe ori în biroul lui Albahary. Faptul acesta a făcut convingerea lui Behar că bănuiala lui era fundată și că funcționarul din minister cu care Alba­hazy opera, era Vasile Dumitrescu. Odată edificat asupra acestor două fapte, Behar își propune să încerce de­mersuri pe lîngă Dumitrescu, spre a-l decide să opereze și în favoarea luî și a patronilor lui Frații Aftalion și în a­­cest scop se și adresează în Main sau Iunie 1900 lui Dumitrescu pe care-l pîndește cînd eșea de la minister și-i cere să-î scoată la sorți titluri de rentă cu promisiunea în caz de acceptare de a-i da un beneficiu de cîștig, amenin­­țîndu-l în caz de refuz că-l va denunța ministrului. Dumitrescu se învoise și la tragerea de la 19 iulie să scoată la sorți. 15 titluri 4 la sută a 5000 lei din 10 cu nume­rele 65.959, 65.942, 65.850, 65.968, 68.230, 68.233, 68.241, 66.050, 6­6.055, 66.059, din emisiunea împrumutului 1898. Imediat după tragere, casa de bancă Aftalion căzînd în stare de fali­ment și Behar ne mai putînd­­ continua operațiunea pe comptul acelei case de bancă, ce reprezintă, și nici pe comptul sau propriu, din lipsă de capital, se ho­tărăște, nevoind, a părăsi această sursă de cîștig fără muncă, să pună în cunoș­tință de manipulațiunile frauduloase pe un intim al său, pentru ca ca­­ capitalul acestuia sa poată continua mai departe operațiunea deja începută, și în a­­cest scop se adresează prietenului sau Rafael Bally, procurist general al ca­sei de bancă Chrisoveloni, care se Behar și Dumitrescu Cu numerele titlurilor cumpărate, Be­har se duce la Dumitrescu și-i cere­ să i le scoată la sorți. Dumitrescu refuză sub pretextul că a încetat ori­ce ope­rațiuni cu Albahazy. Motivul real însă al refuzului era că nu i se dedese de către Behar beneficiile promise la titlu­rile deja scoase la sorți pentru frații Aftalion din cauza căderii acestor în­ stare de faliment. In urma refuzului lui Dumitrescu, Bally și Behar în avidita­tea lor de cîștig, se hotărăsc să facă un demers pe lîngă Albahazy. Hotărârea fiind luată, Behar se și duce într’o zi din luna Octombrie a anului 1900 la Dan Albahary căruia-i spune, că el împreună cu Bally cumpărase un număr oare­care de titluri în spe­ranță că ele au să fie scoase la sorți de Dumitrescu, că acesta a refuzat și că din cauza refuzului lui, ei (Bally și Behar) au încercat o pagubă pe care o evaluau la suma de 10.000 lei, sumă a cărei acoperire o cer de la Albahary, amenințînd că-l va denunța în caz de refuz. Albahary și Behar Albahary ia la goană pe Behar, îl amenință chiar să-l împuște în caz cînd ar îndrăzni să spue Ceva. Nereușita pri­mului demers nu descurajează pe Be­har și Bally și în aceeași zi după amiază se prezintă la Albahary, Rafael Bally, care-i ține aproape același limbagiu pe care Behar îi ținuse de dimineață. Albahary refuzînd și de data asta, Bally pleacă amenințînd. Dan Albahary îngrijit de amenințările lui Behar și mai ales de acele ale lui Bally, trimite a doua zi pe fratele său Moreno la Bally ca să vadă ce cere . Bally îi răs­punde că trebue să le dea neapărat, lui și lui Behar 10.000 lei adăugînd că sunt ferm hotărîțî în cazul contrariu a-l denunța. Moreno Albahary comunică preten­­țiunile lor fratelui sau Dan, care-i tri­mite din nou la dînșii cu însărcinarea de a le spune că e în imposibilitate să le dea suma cerută. Bally și Behar propun atunci să fie luați părtași cu 20 la sută din benefi­ciile ce se vor realiza, punând în ace­lași timp condițiunea ca toate titlurile de rentă să fie cumpărate prin casa de bancă Chrisoveloni, aceasta drept con­trol. Propunerea e adusă la cunoștința lui Dan Albahary, care o primește și de la acea dată la tragerile cari au urmat (în număr de 20) Bally și Behar au a­­vut partea lor de beneficiu, conform in­­­țelegerei, primind în total suma de 18.255 lei, sumă care nu reprezintă de­cît partea de beneficiu la titlurile cum­părate prin casa Chrisoveloni, Albahary avînd grija să nu spue lui Bally și Behar că cumpără titluri de rentă și prin alte case de bancă din țară sau chiar direct din străinătate și dînșii (Bally­ și Behar) ignorînd acest fapt. Aviditatea de bani a lui Bally și Behar fiind prea mare și sumele date lori de către Behar prea neîn­semnate se hotărăsc să încerce o operațiu­ne mult mai importantă din punctul de vedere al cîștigului, au încercat anume să speculeze secretul manipulațiunilor frau­duloase, prin destăinuirea lui casei de bancă Disconto Gesellschaft de la care sperau să obțină o sumă însemnată de bani care de­sigur­­ era și ea prejudi­ciată prin neregularitatea­­ tragerilor de amortizare. In acest scop fac o scrisoare (ano­nimă) casei Disconto Gesellschaft, scri­soare prin care-i aratau că sunt în po­sesiunea unui mare secret care o inte­resează într-un grad foarte înalt, ofe­­rindu-i-se să destăinuiască acel secret în schimbul unei recompense. Casa de bancă nerăspunzînd nimic, Bally și Be­har scriu peste trei luni o a doua scri­­­soare (de data aceasta semnată de Be­har) avînd același conținut ca și cea d’Intíiü, și această a doua scrisoare ră­mâne fără rezultat. După o așteptare de aproape un an, Bally și Behar fără să se descurajeze, cred din contra că planul lor ar reuși dacă ar putea să-și asigure concursul oare­căror persoane influente din Ber­lin, în care scop Bally se și duce în Mai 1902 la Berlin, unde se pune în legătură cu Covo, ruda sa și prietenul din copilărie al lui Behar, precum și cu Liebling, cumnatul lui Covo, cărora dupăă ce le face cunoscut scopul venirei și avantajele ce s’ar putea obține, pun cu toții la cale modul de operare, con­venind ca Covo și Liebling și mai ales acesta din urmă, care era­­ un avocat foarte cunoscut, să intervină cu autori­tatea lor, pentru a obține de la Dis­conto Gesellschaft recompensa ce cereau în schimbul serviciului, ce credeau că-i fac, și în caz de nereușită să-și îndrep­­teze atacurile în contra ministerului de finanțe român. Bally vine apoi la București, lăsînd nouilor săi complici sarcina de a duce la bun­­­fîrșit planul stabilit. Conform înțelegerea, Liebling se prezintă la casa de bancă Disconto Geselschaft, destăi­­nuind drectoratul numitei case, mani­­pulațiuni? frauduloase în schimbul cărei dest­inuici el cer suma de 500.000 mărci, iar pentru a da mai multă au­tenticitate faptelor destăinuite, Liebling adaugă că e în măsură a aduce din Bu­curești un bancher care să se confirme realitatea faptelor și peste puțin timp Behar și primește o scrisoare de la Covo, prin care el ,sau Bally ,sînt che­mați la Berlin . Bally ne putînd pleca trim­ete pe complicele său Behar, care de la conservator Duminică au avut loc la conservata examenele de piano ale Jo-nei Em. Sa­­egiu.­­Ș Am asistat la ere cu adevărată mul­țumire, sunt examene cari dovedesc un studiu sistematic și foarte serios. S’au distins d-rele Bohori Melania Cosub Victoria. Foarte remarcată a fost însă elevi Rădulescu F­lorica din anul al IV-lea, prin studiul op. 130 No. 2 de Köhler, care a fost­ admirabil cîntat atît ca fi­­neță și lejeritate cît și ca agilitate. Apoi în Pollaka Briliante mi major de Weber, ne-a dovedit că posedă în a­­celaș timp o teh­nică sănătoasă și o forță care ne pune în uimire pentru o copilă. E o elevă cu care se poate mîndri conservatorul. Din anul al V­ VI vom menționa pe. d-ra Bucșani Eoplia, d. Dinicu Nico­lae și d-ra Ana Georgescu o adevărată perlă a conservatorului. Ofițer cuzist ieșan la Mexico Iași, 9 Iunie.—Zilele acestea presa a reîmprospătat mintea cititorilor asupra loviturii de stat de la 11 Februarie 1866. La o coincidență aducem un ecou despre un ofițer ieșan, care pe acea vreme a fost unul din acei 150 de ofi­țeri ce au iscălit protestul contra cole­gilor lor, cari au conspirat, detronînd pe Cuza-Vodă. E vorba de locot. Popovici din Iași, care după lovitura de stat de la 1866, și-a dat demisia din armată și a plecat din țară. O scrisoare sosită săptămîna aceasta unui amic­al sau de aci anunță că socot. A se citi urmarea în pagina 3-a ® IIIi ® SIAÄTA DEFINITIVA in­ afacerea ® E EA FOIASTE Premiile die 1 Iulie Peste o lună, la 1 Iulie, se vor trage premiile abonamentelor lu­nare, premii constînd: din: i­. bursă­, tie intern pe un an, la institutul de băeți Vir­gilul Popescu, din Capitală. ^ tă) o bu­rsă tie extern pe un an la același institut, pen­tru doi copii cari urmează clasele primare, liceul ori școala comercială. 3) Un plug supranumit „aiinuat“ cu două brăz­­dare, din renumita fabrică Floether din Gassen, (Germania), în valoare de 110 lei, oferit de societatea anonimă fost E. Behles, reprezentanta fabricei. Iau parte la tragerea acestor premii toți actualii abonați lunari ai ziarului. Acei dintre abonații lunari cari vor fi reînoit de mai multe ori abonamentul, iau parte cu atîtea buletine cîte reînoiri au făcut abona­­­mentului.­­ Abonații trimestriali, semestriali și anuali iau parte la tragere cu atîtea buletine cîte luni constituesc abonamentul lor. La această tragere mai iau parte toți acei cari se vor înscrie ca abonați pînă în seara zilei de‘ 80 Iunie-Costul unui abonament lunar este numai de 3 lei, de trei luni 8 lei,­de 6 luni 15 lei, de un an 30 lei.­­ Abonații mai iau parte, împreună cu cititorii regulați ai ziarului, la tragerea diferitelor premii ce se vor face zilnic, în­ favoarea tuturor cititorilor „Adevărului“. ______ asociază la propunerea făcută de Be­har, după îndemnul și pe îndemnul căruia cumpără chiar la 9 August 1900 de la casa de bancă Chrisoveloni (ce reprezintă­ cinci titluri de rentă a 5000 franci cu No. 198.545, 198.974, 198.976, 206.228, 207.871. este introdus de Liebling la directorii de la Disconto, cărora le confirmă în­ totul cele destăinuite de Liebling, dîn­­­­du-le și un tablou de toate titlurile de­ rentă ce Albahazy cumpărase de la di­ferite bănci din Berlin prin casa Criso­­veloni și cari titluri fusese scoase la sorți în mod fraudulos. In așteptarea răspunsului, ce urma să dea casa Dis­conto și pe care Liebling, Covo și Be­har îl credeau favorabil, convin prin­­tr-un act scris, modul cum urma să fie distribuită suma Cerută și anume: Be­har trebuia să ia 30 la sută, Bally 30 la sută și Covo 40 la sută pe cari tre­buia să-l împartă cu Liebling. Convențiunea e semnată de către Covo, Liebling și Behar, care lucra­ atît personal cît și ca procurator al lui­ Bally (acesta după cum am spus fiind la București în acel timp).­­ "­­Casa Disconto Gesellschaft cercetează faptele denunțate, constată că sunt aderi­vârâte, însă refuză de a da vre-o re­compensă. Acest refuz nu descurajează de­loc pe Liebling și complicii săi, din­ contra îi face mai îndrăzneți, căci de unde pînă aci Liebling se mărginește, la simple demersuri pentru obținerea­ recompensei la care pretindeau că au drept, de aci, înainte pe de o parte, scrie lui Disconto scrisori prin cari a­­menință cu dezvăluirea în public a fap­telor și cu convocarea tuturor deținăto­rilor de rentă romînă în cazul cînd Dis­conto nu ar stărui pe lingă ministerul de finanțe român ca să dea suma pre­tinsă, iar pe de altă parte îndeamnă pe Behar să se prezinte d-lui Costinescu, ministrul de finanțe (noul numit după cum îl întitulează ei în scrisorile lor) și să-i ceară în mod amenințător regu­lar în afacere­. Behar nu are curajul să se prezinte domnului ministru de fi­­­nanțe ; se duce însă prin luna Decem­brie la Sterling, directorul Băncei ge­nerale, cu care d. ministru era în rela­­țiune și-x spune că un amir­al sau din Berlin fiind într’o casă de bancă ar fi descoperit neregularitățile ce se comi­­teau la ministerul de finanțe cu trage­rile la sorți și că pentru Serviciile ce pretindea că a adus ministerului prin faptul denunțarea lui se crede în drept a cere o recompensă de 500.000 mărci, spunînd în acelaș timp că recompensa nu i se pare prea mare, dat fiind pe de-o parte că mai are un asociat, dată fiind pe de altă parte paguba încercată de deținătorii de titluri și mai ales scan­dalul ce s-ar putea face prin jurnale cu această afacere. Sterling încunoștiințează despre demersurile făcute de Behar pe domnul ministru de finanțe care-i spune să ofere lui Behar 30.000 lei, dacă el însuși nu ar fi participat în ceva la ma­nipulațiunile frauduloase ce denunța. Răspunsul dat de d. ministru e comu­nicat lui Behar, care declară că refuză să primească suma oferită, găsind-o de­rizorie, adăugînd că va lăsa asociatului sau din Boh­in sarcina de a face demer­­ șurile ce va crede de cuviință pentru obținerea integrală a sumei ce ceruse și într’adevăr, cîte-va zile după aceasta, Liebling face o scrisoare (cu data de 12 ianuarie 1903) lui Disconto, scrisoare în care pe de o parte se arată uimit de suma modică oferită de d. ministru de finanțe lui Behar, iar pe de alta spune că acesta e hotărît să facă o lo­vitură de bursă pentru a produce o scă­dere însemnată a titlurilor de rentă ro­mînă și să convoace o adunare a tutu­ror detentorilor de rentă germană, că­rora să le expună lucrurile și să hotă­rască dacă nu ar fi bine să facă o ac­țiune în daune ministerului de finanțe român. Toate­ ,e chiar probabil, că ame­­nințările acestea ar fi fost aduse la în­deplinire dacă la 7/20 ianuarie Behar nu ar fi fost arestat și dacă puțin în urmă, după intervenirea statului rom­n, complicii ,săi din Berlin Covp și Lie­bling nu ar fi avut aceeași soartă. A

Next