Adevěrul, iulie 1903 (Anul 16, nr. 5000-5029)
1903-07-22 / nr. 5020
graf Hitti sferti la filat: iota lirei! DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Viața Militară cu următorul cuprins : Lipsă de ideal sau lipsă de energie ?—Marina militară rusă. — Exerciții pe geamuri.— Corsarii—Armata franceză.—Un caz simptomatic.—Știri militare.—Bibliografie. 2) Adevărul în țară cu următoarele corespondențe: Curtea de Argeș, Govora, Negrești, Constanța, Tulcea, Caracal, Călimănești, Adjud, Tg.Prumos, Galați, Sărata-Monteoru. Ilustrațiiuil : Școala No. 2 de băoți „Filipescu“ din Caracal. ’Prostiîmi tai* «a fii If ■ O lampă de noapte Glow de la depozitul general ZarremisU ul și Cili , Maria Marcu, str. Stavropoleos No. 4. Afacerile noastre de petrol — Capitalurile străine — Pregătirile statului.—„Disconto“ și „Telega“.—Vrednicia englezilor și incapacitatea romînilor.—Puterea lui Disconto în Romînia.—Monopolul lui „Disconto“.—Dezastrul de la Baku Particularii și societățile particulare de întreprinderi de petrol dau mereu avînt exploatare industriei petrolului, pe cînd statul păstrează avuția petroliferă fără ca să-î producă ceva, ci de ani de zile se perde în studii și experimente cari, pînă acum, după chiar mărturisirea acelor cari au urmărit aceste studii și experimente, nu au fost de mare folos. Din raportul comisiunea întocmită de guvern pentru a aviza la construirea conductei de petrol pînă la Constanța, rezultă că acum n’avem decît cercetări preliminare asupra zonelor noastre petrolifere și că de acum înainte trebue de stabilit care este zona petroliferă din țară, în genere, și care este zona de pe terenurile statului. Există o hartă a zonelor petrolifere, dar comisiunea a găsit necesară revizuirea și com■tT plectarea ei. Această lucrare, adică stabilirea zonelor, va fi gata tocmai peste un an. A doua lucrare va consta în explorări prin puțuri și săpături, care iarăși va necesita cel puțin un an și apoi se vor face căutări în puțuri adînci și sondaje, un al treilea an de cercetări. Deci iată încă trei ani de cercetări din partea statului, fără foloase, ci cu cheltueli și apoi se va vedea de abia care va fi cel mai rațional sistem de exploatare a producțiunei petrolifere a statului. Precum se vede guvernul d-lui Sturdza nu poate să rezolve asemenea afaceri decît tărăgănind și cheltuind fără a beneficia nimic, pe cînd societățile particulare, caii au fost bine și prevăzător conduse cum și unii exploatatori particulari, au știut să zică foloase imense, de la început, dinn trenurile lor, atrăgînd astfel capitaluri străine. Vom avea dar pe terenul industrial petrolifer acelaș contrast pe care-1 prezintă de pildă exploatarea domeniilor Coroanei față cu exploatarea domeniilor arendate de stat. Particularii și societățile de petrol, sprijinite de capitaluri străine, vor da o dezvoltare mare industriei petrolifere, vor face afaceri mari, pe cînd statul se va perde în revizuirea și complectarea experiențelor și studiilor de ani de zile făcute. Asta nu înseamnă punerea în valoare a avuției noastre în petrol, asta înseamnă tembelism oriental. * In legătură cu afacerile noastre de petrol este și transacția încheiată între „Disconto“ și „Telega-Oil“. In adunarea generală a acționarilor acestei societăți, ținută la Londra, d. Bergheim, președintele societate!, ignorînd că de la înființarea acestei societăți ea a fost condusă de doi romîni, mai întîiu de d. Gogu Ștefănescu de la Cîmpina și apoi de d. Alexandru Ionescu, care este și astăzi reprezentantul general al Telegei, ignorînd acestea, a atribuit meritele dezvoltărei societăței numai englezilor și în special d-luî Hamilton, care a condus în urmă lucrările societăței. Se vede că această constatare a ținut s’o facă d. Bergheim, pentru a putea scăpa de d. Alexandru Ionescu. Enumărînd motivele care au îndemnat societatea să recurgă la „Disconto“, d. Bergheim a zis că în primul loc a făcut afacerea cu „Disconto“ pentru că această bancă este o putere în Romînia. Se vede că declarațiunea aceasta a fost cerută de „Disconto“ ca să se facă tocmai la Londra, în adunarea unei societăți de capitaliști englezi, pentru ca americanii și toți acei cari rîvnesc realizarea vre-unei întreprinderi comerciale sau industriale în Românism să știe că nu pot s’o facă fără concursul și tovărășia băncei „Disconto“. Cu alte cuvinte , „Disconto“ deține monopolul afacerilor din Romînia. Neputînd s’o spună direct—deși o dovedește zilnic prin operațiunile ce le face la noi—a impus această declarație d-lui Bergheim de la Lon. Dar ceea ce interesează mai mult statul nostru, este următoarea declarație făcută în adunarea de la Londra tot de d. Bergheim : „Deja ni se face propunerea de a lua asupra noastră întreaga producțiune, ori care ar fi ea, în condițiuni nu tocmai dezavantagioase. Dacă d-voastre veți adopta această propunere, pozițiunea noastră va fi aceasta : vom avea consiliul nostru întărit prin achizițiunea d-lor A. von Hansemann și Salomonsohn, de la Disconto Gesellschaft din Berlin, a d-lui J. B. Schroeder, de la Disconto Gesellschaft din Londra și a d-lui Schwalbach, din partea casei Bleichröder din Berlin. „Aceasta însemnează, precum vă puteți închipui, un zid de putere“. Din această declarațiune transpiră tendința transacției făcută de „Disconto“ cu „Telega-Oil“, adică de a acapara întreaga noastră producțiune petroliferă și de aceea au intrat în consiliul „Telegen“ conducătorii celor două mai puternice bănci germane „Disconto“ și„Bleiehr0der“. Nu putem ști încă dacă este adevărat că s’au făcut propuneri la Londra pentru cedarea întregei producțiuni. Dacă s’ar fi făcut o astfel de propunere, s’ar fi constituit un sindicat de cel puțin 10—20 de exploatatori de petrol și s’ar fi știut aceasta de toată lumea, cum s’a știut anul trecut cînd un asemenea sindicat se înființase. Dar acum nu are nimeni la noi cunoștință de propunerea de care a vorbit d. Bergheim la Londra. Deci e probabil că a aruncat acest zvon tocmai pentru a sonda terenul și în scop de a provoca o mișcare în direcția urmărită de băncile germane.* Un alt eveniment care preocupă pe exploatatorii de petrol e cumplitul dezastru de la minele de petrol din Baku. 40,000 lucrători s’au pus în grevă cu personalul lor superior.Instalațiunile au fost distruse sondele, rezervoarele și rafineriile incendiate. La exploatațiunile de petrol ordinea nu se poate restabili prin elemente străine, ca armata de pildă. Totul stă în mina celui din urmă lucrător și dacă acesta este rezvrătit nu poți face nimic, totul e în pericol. Sunt perderi de 10 milioane de ruble, întreaga industrie petroliferă rusească se va resimți de acest dezastru. Se știe că Rusia produce anual peste 1.100.000 vagoane petrol. Dacă într’adevăr dezastrul e așa de mare, precum ne spun primele telegrame, atunci petrolul se va urca considerabil pe toate piețele. A. B. Wilhelm II și socialiștii Aui crede oare că Wilhelm II a început să ciupească curte social-democraților germani ? !.... Cu toate astea așa e, întreaga presă germană nu se ocupă decît de candidatura unui socialist la vice-preșidenția Reichstagului ! Se știe că social-democrații au intrat de astă-dată în așa proporție în Reichstag încît ar fi neparlamentar să nu fie reprezentați în biurou. Cum însă asemenea chestiuni sînt supuse hotăriilor partidului, socialdemocrații discută acum în sînul lor, cu mare vioiciune, dacă e bine sau nu să accepte un loc de vice-președinte în Reichstag, care pare a fi destinat lui Vollmar, șeful social-democraților bavarezi, de viță nobilă și fost maior în armata germană, spirit foarte distins și diplomat. Ca chestiune de influență politică ,socialiștii vor să intre în biroul Reichstagului, dar nu le convine a accepta anumite formalități care sunt legăte de vice-președinție și înainte de toate: venirea în contact direct cu împăratul, ceea ce se impune unui vicepreședinte al Reichstagului. Aci se întîmpină opoziție în partid, căruia î-e teamă de concesii ce ar trebui să se facă ! Presa burgheză a Germaniei observă însă, de astă dată cu drept cuvînt, că împăratul a mai stat de vorbă și cu alți reprezentanți ai stîngei, că î-a lăsat să-î vorbească verde, chir ca să le răspundă tot așa, și că nici el nu î-a convins pe ei, nici ei nu iau convins pe el ! Se consideră aceasta ca o invitare a împăratului făcută socialiștilor, de a primi să intre în biuroul Reichstagului. ■ Faptul e semnificativ: Jaures prezidează adesea Camera franceză, un socialist e pe cale de a prezida Reichstagul german.... Nu sînteți oare de părere că socialismul nu e tocmai mort ? !... S. V. B. Din fuga condeiului Don sergent major Fiodor Ivancoff! Din delegația ofițerilor ruși cari au fost oaspeți la Castelul Peleș, regele a rămas pas în fața luî don sergent major Fiodor Ivancoff, care însoțea delegația ca reprezentant al gradelor inferioare din regi* * * mentul Vologda. Bratiușca Fiodor a ținut sus reputația armatei imperiale, stîngînd, în doi timpi și trei mișcări, trei sticle cu șampanie, sub ochii regelui Carol. Față de așa sete pe timp de pace, trebue să ne închipuim ce o mai fi cu setea... de răzbunare a lui Kratiușca Fiodor pe timp de războiu. In astă privință memoria mea mă ajută din copilărie cu o scenă nemuritoare . Era în momentul trecerei trupelor rusești prin Iași, în 77. Un maradet leat trece pe la depozitul de spirt Anghel, din str. Sf. Vineri, și rămîne gură-cască în fața unui bîrdău în care se deșerta spirtul dintr’un boloboc. Numai ce-i văd că trece peste drum la 0 brutărie, cumpără o jumătate pîine, trage un pumn în miez și vine îndărăt. Nu știm, cum se jucă cu pîinea, că-i căzu drept în hîrdăul plin de spirt. Unde începu maladerul să se vaite că i s’a prăpădit pîinea, care însă supsese în ea vr’o jumătate de litru de spirt. I se dete pîinea îndărăt—și unde o duse la gură și o stoarse în burtă, rînjind de bucurie și uitîndu-se chiorîș la negustor, să vază ce zice de păcăleală !... Puff Secretul votului — Noua procedură electorală — Chestiunea secretului votului nu e pe tapet numai la noi și nu numai alegerea de la Tîncăbești a stîrnit o polemica în jurul acestei chestiuni.In Germania oamenii politici sînt actualmente preocupați și ei de secretul votului. Triumful socialiștilor la ultimele alegeri a adus iar în discuție modificarea legei electorale. Sînt temeri în Germania că în curînd Reichstag-ul n’are să mai poată da o majoritate cu care să poți guverna burghezește și aceasta numai din cauza secretului votului. Bineînțeles că sistemul de vot ideal ar fi să poți vota pe față, să nu fii silit să te mai pui la adăpostul secretului de vot. Ar fi un act de adevărată demnitate cetățenească, am avea atunci o epocă de virtute diectorală, de virtuți cetățenești. Dar cîtă vreme vom avea lupte de clase și interese materiale cari să se ciocnească, nu va fi posibil, nu va trebui să existe alt sistem de vot decît cel care să garanteze cu desăvîrșire secretul votărei. In starea socială de lucruri care domnește astăzi a nu avea secretul votului înseamnă complecta falsificare a regimului parlamentar. Cu acest secret guvernele tot au mijloace de a influența alegerile, de a apăsa asupra conștiinței alegătorilor. Prin urmare este absolut indispensabilă o astfel de supapă de siguranță la o mașină guvernamentală care ar apăsa prea tare voința corpului electoral. In discuția care urmează acum în presa germană asupra acestei chestiuni, un deputat a făcut o observație foarte judicioasă, înainte de a se atinge de secretul votului ce s’a conferit alegătorilor, de ce nu desființează parlamentul votul secret în dezbaterile lui ? In parlament într’adevăr că ar fi ceva mai demn să votezi pe față. Dar nu se va mai vota în mod secret, decît în ziua cînd vor dispare deosebirile și interesele de clasă,—zi încă foarte îndepărtată. Dar cu toate că reacționarii din Germania s’au îngrozit de ultimul rezultat electoral, deși chestia secretului votului a fost indicată ca o cauză a nouei stări de lucruri provocată de creșterea socialiștilor, totuși o formală propunere pentru modificarea procedurei electorale nu s’a făcut, ba centrul Heichstag-ului s’a pronunțat chiar în Contra ,oricărei atingeri a secretului de vot, căci această enormă greșală ar provoca cele mai grave dezordine. La noi chestia aceasta e iarăși la ordinea zilei grație alegerei de la Tîncăbești. Noua procedură electorală menită tocmai a garanta mai bine secretul votului, a fost pentru prima oară aplicată. Reforma d-lui Lascar nu este ideală, dar n’am fi de bună credință dacă n’am recunoaște că e un pas înainte în materie electorală, prezintă garanții mai serioase pentru secretul votului, suveica dispare prin sistemul celor două urne și controlul este imposibil, cel puțin pînă acum nimeni n’a indicat cum s’ar putea controla votul cînd într’o urnă atunci candidații votatî și în ceal’altă buletinele cu candidații pe cari nu i-am votat. La orașe realizăm dar necontestat un progres pe terenul electoral. Dar la sate noua procedură nu oferă altă garanție decît dacă președintele biuroului electoral, un consilier județean, va fi un om mai independent decît președintele de sub legea veche, care era totdeauna un sătean om al subprefectului sau candidatului administrației. Trebue experimentată legea. D-l Lascar ar trebui să urmărească bine alegerile parțiale comunale, județene și pentru Cameră, să vadă cari sînt defectele legei și să vină singur și repede cu o modificare. Cîteva alegeri comunale la orașe și cîteva alegeri județene se pot chiar provoca în interesul experimentărei nouei proceduri, iar la Decembrie vor fi cîte-va alegeri partiale pentru parlament ! După aceste experiențe complecte se vor putea vedea bine avantajele și defectele legei. Dacă acele defecte vor fi imediat înlăturate, atunci se va face dovada că d. Vasile Lascar a ținut să doteze tara cu o bună reformă. A. V. Gravitatea situatiei in Balcani — Nota de la Constantinopol — Abia ne sosise Sîmbătă după amiază Le Temps, cu acele reflexiuni și preziceri mai mult ca pesimiste asupra situației în Balcani, pe cari le-am reprodus ori, punîndu-le în legătură și cu darul de o sută de tunuri și cinci mii de puști făcut Bulgariei de Nicolae al II-lea al Rusiei—și iată că ori dimineață sosește, prin canalul Agenției române, următoarea notă oficioasă din Constantinopol: Constantinopol, 20 iulie „Contrar știrilor răspîndite de ziare și „după cari bandele revoluționare și-ar „începe din nou acțiunea îndată după seceriș, pare, din contra, că în urma măsurilor energice luate în ultimul timp, „această mișcare revoluționară a fost suprimată în cîteva regiuni, redusă în „altele. „Este chiar sigur că dacă bandele „nu găsesc ajutor din afară, acțiunea „lor va lîncezi“. Nu vi se pare această așa zisă dezmințire, un răspuns la articolul din Le Temps care oglindea chipul de a vedea al Rusiei ? ^ Le Temps a făcut afirmația că focul e gata să izbucnească în Macedonia după seceriș și arăta că „reformele n’au început încă să se execute“. Totodată Le Temps releva că „presa rusă indică probabilitatea unei acțiuni mai energice a diplomației țarului“ și că „în Sofia nu va pune nici o bază pe declarațiunile Torței relativă la retragerea trupelor turcești de la fruntarie“. Le Temps mai afirma că „continuă si sosească mereu trupe noni turceștîn zona fruntariei« și că „toate trupele sînt gata de räzboiu“. Nota de la Constantinopol polemizează: zice că „pare“ că răscoalele au mai încetat. Dar scopul pentru care e făcută e de a răspunde „probabilităței unor acțiuni mai energice a diplomației rusești, relevată de Le Temps și în astă privință zice: „Este chiar sigur că dacă bandele nu găsesc ajutor din afară, acțiunea lor Ta lîncezi«. Este sigur însă că bandele vor găsi ajutor din afară, căci nu în zadar e decisă la o acțiune energică diplomația rusă și nu de florile mărului a făcut Nicolae al II-lea inofensivul dar de o sută tunuri și cinci mii de puști, Bulgariei. Poarta vede pericolul și desigur că nu-l va înconjura cu note ca cea de mai sus. De altfel la toate afirmațiunile din Le Temps răspunde, numai pe aceea că Turcia continuă a mobiliza, o lasă fără răspuns. Situațiunea în Balcani, cu cît ne apropiem de toamnă, devine mai gravă ca privind. ____________Act.Confiscriile și marile cafenele-restaurante, la rîndul lor, au dus londonizmul mai departe, cu un strălucit succes bănesc. Cine ’și spală rufele la Londra, se îmbracă la „High-life-taylor“ și cumpără diamante false englezești, trebue să frecventeze și „fiv’ o’clok". Pretutindeni, deci, în confiserii și marile cafenele-restaurante e afișat: „fiv’o’clok“. Marile premiere de toalete nu se mai pot vedea la Operă, la curse, sau la Bois de Boulogne ; ele se văd la fiv’o’clok“. Nobleță, mare finanța și înaltele sfere ale demi-mondului se ’ntrec în regularitatea cu care apar la ora cinci la fiv’o’clok-uri’unei confiserii, cînd nu'l aranjează acasă, căci e foarte chic să se poată spune despre o doamnă din lumea mare și mai ales din „semi-lume“ că.......... esle a ses petits „cinq heures“. Londonizarea aceasta a Parisului a început chiar să plictisească pe engleji, cari nu vin la Paris pentru a vedea imitațiunea Londrei. Așa că e de sperat că tot englejii vor locui pe parizieni de această imitațiune, deoarece cînd parizienii vor vedea că nu sînt pe placul englejilor cari le aduc bune parale, vor redeveni repede parizieni..... Deocamdată furia engleză continuă și a mers în creștere cînd cu venirea regelui Angliei la Paris și mergerea dlui Loubet la Londra. Marius Rety, „le roi des Camellots“, generalisimul vînzătorilor de ziare din Paris și „poet“ totodată, a dat expresiune anglofilizmului parizian—care nu va fi și secular!—într’un senzațional cîntec al zilei—Viens Mimille !—pe melodia faimosului „Viens poupoule“ și pe care l-a lansat în preajma plecărei d-lui Loubet la Londra: D’Cristal-Palace , Soho-Squar, D’Pall-Mall k Trafalgar, On t’offrira, selon ton goüt Du pudding et du stou: Tu pourras danser le chahut A VArméc du Salut, Et l’cak’-walk k Piccadilly Aussi bien qu’ä Paris Et franco A gogo, * Souper chez Delmonico ! Viens Mimille, viens Mimille, viens, On t’montrera de bon coeur, L’fameux Jack l’Eventreur, Ah! Viens Mimille, viens Mimille, viens En bateau l’on t’ménera Et tu Tamiso... ras ! Ati înțeles calamburul final?!... E de mina ’ntiiü, așa cum se toarnă „Marius Rety, le roi des Camelots“, un personagiu de care adesea tremură Elyseul, palais Bourbon și... „ces sales gou pins des Dreyfusisme“, căci Marius Rety „c’est le peuple de Paris“, o pertu cu „mon ami Rochefort“ și maestru în organizarea unei manifestații la Longchamps.... „pour qu’on sache a l’Elysee qu’on ne pent passe moquer de Marius Bety !“ Acum exploatează anglofilizmul parizian, deoarece : quant a la politique exterieure, moi je m’enf... Emil D. Fagure CHESTIA. ZILEI D. Costinescu jf. îngrijit, consultă balametrul la Sinaia). Gîte grade or fi oare aci ? Că te pomenești că e maî cald ca la Gastein și ce ne facem cu conu Muiță, sau că e maî rece și ni-l face mai răcit de cum e ! ! TREIZECI DE ZILE LA PARIS Parisul.... londonizat Ceea ce nu observă în destul parizianul, observă numai decît străinul. Parisul se...„londonizează“ pe fiecare zi. Parizienii au început prin a-șî trimite rufele la Londra pentru spălat și călcat și vor termina prin a merge să deruneze la Londra. De altfel fac foarte bine că’șî trimit rufele la Londra fiindcă spălătoresele pariziene știu să te facă albie de cîini, să nu te spele toată Sena, dar nu știe să spele. Clemenceau, care a predicat cu atîta convingere apropierea de Anglia, trebue să fie foarte încîntat . Croitorul francez nu mai cutează a-șî pune firma „tailleur“, căci ar risca să nu-î calce nimeni în prăvălie : el nu mai e „tailleur“, el o „taylor“; unul singur, dintr’o stradă depărtată și obscură, a avut curajul de a înfrunta „londonizarea“ și a bătut următoarea firmă-cartă de vizită : [ipposite anva] qui dans cete ețpoqice, ou tout tailleur se nomme taylor, reste Tailleur pour Homines Magazinele în rue de la Paix, Avenue de l’Opéra și pe bulevarde pînă înspre Boulevard de la bonne nouvelle, unde începe a se rări influența engleză, s’ar considera compromise dacă n’ar avea firme englezești, sau cel puțin indicațiunea: english spoken. Francezul din departamente sau colonii are toate șansele să nu știe ce fel de magazine sunt cele din arătatele strade, mai cu seamă acele de la etaje, cari nu au vitrine—și trei sferturi din magazinele din centru sunt la etajul intíin sau al doilea — și nu fac din astă pricină mai puține afaceri» Orig., Lacul Sǎrat.—Nu știm: D. B., Tg.-Ocna.—Adresați-va la autor. Inai, Brăila.—Nu dăm consultații medicale. Adresați-va unui medic. F. Rosenstein, R.-Sărat.—întrebați la o agenție de vapoare. J. de Rati, Galați.—Toate detaliile le veți avea cerînd un prospect de la „Haute école de commerce“ din Paris. T J. Gheorghiu, Constanța.—Vor fi valabile pînă la un ordin care se va retrage din circulație. ____________________ _•_NOTE*» Traduceri din Verlaine Dificultățile sperie numai pe nevolnici; pe cei bine înarmați ele îl seduc, îi atrag. Turistul, alpinistul încercat, caută cu o deosebită voluptate vîrfurile primejdioase, trecătorile. pline de pericole, ghețarii ceî ne mai trecuți de nimeni—fiindcă îî ademenește greutatea primejdia. Această impresiune îmi fac d-nii D. Anghel și St. O. Iosif—doi turiști ai literaturei, cari trăesc într’o nobilă confraternitate și cari nu odată au explorat Parnasul, triumfători. D. Iosif a cîntat adesea Carpații noștri, d. Anghel s’a adîncit în desișurile încîntătoare ale Andaluzei, tălmăcind în romînește pasionatele stanțe ce străbat Sierra Morena și Sierra Nevada. De astă dată amîndoi au ținut să treacă unul din cele mai primejdioase păsuri ale Parnasului francez : Paul Verlaine. Cei ce cunosc opera acestui straniu și mult nenorocit poet, știț că fondul sau, liric pînă la naivitatea copilului ce abia beguește, mistic ca acela al unui sihastru și rebel pînă la dezordonarea alcoolicului de stradă, îmbracă o formă care atinge perfecțiuni necunoscute pînă la ea muzicei versului francez. Aceasta explică irezistibilul îndemn ce provoacă versul lui Verlaine, de a fi citit „cu glas tare“, cum mărturisesc, în prefață, c’au făcut și d-niî Anghel și Iosif. A reda toată această muzică în limba noastră, care e departe de a fi ajuns la virtuozități muzicale, e o încercare pe cît de îndrăzneață, pe atîta de merituoasă. Cînd vom spune deci că d-niî Anghel și Iosif au reușit în bună parte , vom fi recunoscut celor doi traducători din Verlaine un succes care nu se înregistrează în fiecare zi. Iată una din cele mai fericite traduceri din volumul apărut zilele aceste :i circiumelor larmă, gunoaiele pe stradă, Castanii morți ce-și lasă frunzișul să le cadă, Tram care zgomotoase, ce ’mproașcă ’n drum cu tină Și între patru roate abia pot să se țină, holbîndu’șî ochii roșii și verzi, în fapt de sară. Desmoșteniți ce alene spre cluburi se strecoară Fumînd fuduri sub nasul agenților de pază; Ploioase șandramale; clădiri ce lăcrimează; Canaturi potopite, drum fărîmat de cai— Ah, și aceasta-i calea pe care merg spre raia! Și mai sunt ca acestea în frumosul volum »1 d-lor Anghel și Iosif. Yorik STATISTICA FUNCȚIONĂRILOR « Numărul funcționarilor aflători în serviciul administrațiilor publice din țară.—Totalul cheltuelilor de personal.—Media salarului anual pe cap de funcționar.—Lefurile la noi și aiurea Intr’un număr trecut ne-am servit de o statistică alcătuită la direcția statisticei generale a finanțelor spre a arăta citi pensionari are tara și sumele pe cari ea le servește anual. Ne vom servi astăzi de aceeași statistică spre a arăta care e numărul personalului aflător în serviciul administrațiilor publice din țară cum și sumele pe cari le încasează el anual. * După acea statistică, personalul acesta e în număr de 102.560, cu un salar anual total de 107.617.995 lei. Adăugînd la această sumă lei 10.468.656 solda și nutrimentul trupei în număr de 59.481 soldați, lei 620.000 diurnele membrilor parlamentului și lei 728.021 diurnele consilierilor județeni și ai comunelor urbane reședințe, ajungem la suma totală de 119.434.672 lei, exceptînd lista civilă și dotațiunea prințului moștenitor. Personalul aflător în serviciul administrațiilor publice se împarte astfel: personalul ministerelor (afară de trupă) 29.684 persoane, cu un salar de 58 mii, 264.644 lei, adică 48.30 la sută din totalul cheltuelilor propriu zise ale acestor departamente ; personalul administrațiilor de stat, cu administrația căilor ferate, Casa de depuneri, Casa școalelor, Casa bisericei, budgetul porturilor etc., 31.817 persoane, cu un salar de 25.678.137 lei, adică 49.70 la sută din totalul cheltuelilor acestor administrații, în fine personalul județelor și comunelor urbane și rurale 40.979 persoane, cu un salar de 23.675.214 lei, adică 33,35 la sută din totalul cheltuelilor. Totalul cheltuelilor de personal ale ministerelor, în sumă de 58.264.644 lei, se repartizează astfel : asupra ministerului de instrucție 26.73 la sută, asupra ministerului de războiu 26.46 la sută, asupra ministerului de interne 16.18 la sută, asupra ministerului de finanțe 13.20 la sută, asupra ministerului de justiție 9.33 la sută, asupra ministerului de domenii 3.78 la sută, asupra ministerului de lucrări publice 2.54 la sută și asupra ministerului de externe 1.33 la sută. Totalul cheltuelilor de personal ale administrațiilor de stat, în sumă de 25.678.137 lei, se repartizează:asupra administrației căilor ferate cu 78.65 la sută, Casei bisericei cu 15.89 la sută, Creditului agricol cu 1.52 la sută, budgetului porturilor cu 1.45 la sută etc., iar la totalul cheltuelilor de personal ale județelor și comunelor, în sumă de 23.675.214 lei, iau parte comunele urbane reședințe cu 45.35 la sută, județele cu 25.86 la sută, comunele rurale cu 23.78 la sută și comunele urbane, nereședințe cu 5.01 la sută. * Făcînd acum media salarului anual, care ne arată starea materială a funcționarilor de la o administrațiune, dobîndim media următoare pe cap de funcționar: ministerul de războiului 4.029 de oni pe an, ministerul de externe 3.549, ministerul de justiție 2.382, ministerul de lucrări publice 1.989, ministerul de instrucție 1.841, ministerul de interne 1.653, ministerul de finanțe 1.484*, ministerul de domenii 692, căile ferate 1.022, Casa bisericei 356, județe 1.262, comunele urbane reședințe 804, nereședințe 745 și rurale 266. La comunele urbane nereședințe și la comunele rurale salariile în genere sunt mici. La celelalte administrații însă salarul mediu e influențat de numărul mai mare sau mai mic al personalului plătit cu un salar pînă la 50 sau pînă la 100 lei pe lună. Aceasta se poate observa cu deosebire la căile ferate și la Casa bisericei. Funcționarii plătiți cu 1.000 lei sau mai mult pe lună sînt în număr de 102 în toată țara și primesc un salar anual total de 1.480.112 leî. Funcționarii retribuiți cu 1.000 lei sau mai mult pe lună sunt: la ministerul de finanțe 4, la ministerul de instrucție 1, la ministerul de domenii 2, la ministerul de interne 37, la ministerul de justiție 22, la ministerul de lucrări publice 4, la ministerul de externe 10, la ministerul de razboiu 5, la administrația căilor ferate 3, la Casa de depuneri 1, la Casa bisericei 8, la budgetul porturilor 2, la județe 1 și la comunele urbane reședințe 2. Dacă privim ca funcționari inferiori pe acei cari au sub 300 lei și ca funcționari superiori pe acei cari au peste 300 lei pe lună, atunci găsim că numărul celor d’Intuiü (de la ministere, administrații de stat, județe și comune) este de 96.680, adică 93.92 la sută, iar al celor din urmă de 5.880, adică 6.08 la sută din totalul funcționarilor. Primii primesc un salar anual de 78.174.452 lei și ultimii un salar de 29.443.543 lei, adică 28 la sută din totalul cheltuelilor de personal. Cît despre personalul cu un salar lunar pînă la 50 lei, el e în toată țara în număr de 43.795, iar acela cu un salar lunar de 50—90 lei e de 34.612. * Statistica la urmă face și o comparație a cheltuelilor de personal din Romînia cu acele din alte țări. După datele pe cari le-a avut la îndemînă, în afară de Franța a cărei stare economică permite o altă retribuire a funcționarilor și deci o face să nu fie o țară de comparat cu Romînia salariile în țări ca Belgia și Italia nu prea diferă de ale noastre. Astfel, un ministru la noi primește 24.000 lei pe an, în Italia 25 iuni, pe cînd în Belgia numai 21.000. Tot așa cam și cu celelalte funcțiuni. An. Marele scandal parlamentar din Ungaria Prima ședință a comisiunei parlamentari de anchetă. —Declarațiunile contelui Szapary.—Fuga lui Martin Dienes; Dienes la Berlin.—Szapary și socialiștii.—Un nou vinovat: contele Nicolas Banffy. Scandalul parlamentar din Budapesta continuă să preocupe toată presa și lumea politică din Austro-Ungaria. Comisiunea parlamentară de anchetă aleasă în ședința de Vineri a Camerei ungare, a început cercetările chiar în acea seară, ascultând pe Zoltán Papp, pe contele Szapary, pe contele Zichy și pe un ziarist Aurel Csâto. In acelaș timp s’a redactat un manifest către public, prin care toți aceia cari au oarecare cunoștință de cele petrecute sînt invitați să se prezinte în fața comisiunei parlamentare de anchetă. * Contele Szapary, după cum am relatat de altminteri la depeșile noastre particulare, a declarat că din propria sa inițiativă a încercat să conrupă pe deputații din partidul independent pentru a face ca starea de exlex, atît de dăunătoare Ungariei, să înceteze. Fostul guvernator din Fiume a declarat că regretă de a fi ofensat demnitatea Camerei și și-a exprimat în acelaș timp durerea că în loc să facă, prin acțiunea și intervenția sa, un bine contelui Khuen Hedervary î-a pricinuit din potrivă, un mare ran. La toate celelalte întrebări, pe cari i le puneau membrii comisiunei parlamen