Adevěrul, iulie 1903 (Anul 16, nr. 5000-5029)

1903-07-22 / nr. 5020

graf Hitti sferti la filat: iota lirei! DOUA SUPLIMENTE GRATUITE 1) Viața Militară cu următorul cuprins : Lipsă de ideal sau lipsă de energie ?—Marina militară rusă. — Exerciții pe geamuri.— Corsarii—Armata franceză.—Un caz simptomatic.—Știri militare.—Bibliografie. 2) Adevărul în țară cu următoarele corespondențe: Curtea de Argeș, Govora, Negrești, Constanța, Tulcea, Caracal, Călimănești, Adjud, Tg.­­Prumos, Galați, Sărata-Monteoru. Ilustrațiiuil : Școala No. 2 de băoți „Filipescu“ din Caracal. ’Prostiîmi tai* «a fii If ■ O lampă de noapte Glow de la depozitul general Za­­rremisU ul și Cil­i , Maria Marcu, str. Stavropoleos No. 4. Afacerile noastre de petrol — Capitalurile străine — Pregătirile statului.—„Disconto“ și „Telega“.—Vrednicia englezilor și in­­capacitatea romînilor.—Puterea lui Disconto în Romînia.—Mo­nopolul lui „Disconto“.—Dezastrul de la Baku Particularii și societățile particu­­­­lare de întreprinderi de petrol dau mereu avînt exploatare­ industriei petrolului, pe cînd statul păstrează avuția petroliferă fără ca să-î pro­ducă ceva, ci de ani de zile se perde în studii și experimente cari, pînă acum, după chiar mărturisirea acelor cari au­ urmărit aceste studii și experimente, nu au fost de mare folos. Din raportul comisiunea întocmită de guvern pentru a aviza la con­struirea conductei de petrol pînă la Constanța, rezultă că acum n’avem de­cît cercetări preliminare asupra zonelor noastre petrolifere și că de acum înainte trebue de stabilit care este zona petroliferă din țară, în genere, și care este zona de pe te­renurile statului. Există o hartă a zonelor petrolifere, dar comisiunea a găsit necesară revizuirea și com­­■tT plectarea ei. Această lucrare, adică stabilirea zonelor, va fi gata tocmai peste un an. A doua lucrare va consta în ex­plorări prin puțuri și săpături, care iarăși va necesita cel puțin un an și apoi se vor face căutări în pu­țuri adînci și sondaje, un al treilea an de cercetări. Deci iată încă trei ani de cerce­tări din partea statului, fără foloase, ci cu cheltueli și apoi se va vedea de abia care va fi cel mai rațional sistem de exploatare a producț­iunei petrolifere a statului. Precum se vede guvernul d-lui Sturdza nu poate să rezolve ase­menea afaceri de­cît tărăgănind și cheltuind fără a beneficia nimic, pe cînd societățile particulare, caii au­ fost bine și prevăzător conduse cum și unii exploatatori particulari, au știut să zic­­ă foloase imense, de la început, dinn trenurile lor, atrăgînd ast­fel capitaluri străine. Vom avea dar pe terenul indus­­trial petrolifer acelaș contrast pe care-1 prezintă de pildă exploatarea domeniilor Coroanei față cu exploa­tarea domeniilor arendate de stat. Particularii și societățile de petrol, sprijinite de capitaluri străine, vor da o dezvoltare mare industriei pe­trolifere, vor face afaceri mari, pe cînd statul se va perde în revizui­rea și complectarea experiențelor și studiilor de ani de zile făcute. Asta nu înseamnă punerea în va­loare a avuției noastre în petrol, asta înseamnă tembelism oriental. * In legătură cu afacerile noastre de petrol este și transacția încheiată între „Disconto“ și „Telega-Oil“. In adunarea generală a acționa­rilor acestei societăți, ținută la Lon­dra, d. Bergheim, președintele so­cietate!, ignorînd că de la înființa­rea acestei societăți ea a fost con­dusă de doi romîni, mai întîiu de d. Gogu Ștefănescu de la Cîmpina și apoi de d. Alexandru Ionescu, care este și astăzi reprezentantul ge­­neral al Telegei, ignorînd acestea, a atribuit meritele dezvoltărei socie­­tăței numai englezilor și în special d-luî Hamilton, care a condus în urmă lucrările societăței. Se vede că această constatare a ținut s’o facă d. Bergheim, pentru a putea scăpa de d. Alexandru Ionescu. Enumărînd motivele care au în­demnat societatea să recurgă la „Disconto“, d. Bergheim a zis că în primul loc a făcut afacerea cu „Dis­conto“ pentru că această bancă este o putere în Romînia. Se vede că declarațiunea aceasta a fost cerută de „Disconto“ ca să se facă tocmai la Londra, în adunarea unei societăți de capitaliști englezi, pentru ca americanii și toți acei cari rîvnesc realizarea vre-unei întreprinderi co­merciale sau industriale în Rom­ânism să știe că nu pot s’o facă fără concursul și tovărășia băncei „­Dis­­conto“. Cu alte cuvinte , „Disconto“ de­ține monopolul afacerilor din Ro­­mînia. Neputînd s’o spună direct—de­și o dovedește zilnic prin operațiunile ce le face la noi—­a impus această declarație d-lui Bergheim de la Lon­. Dar ceea ce interesează mai mult statul nostru, este următoarea de­clarație făcută în adunarea de la Londra tot de d. Bergheim : „Deja ni se face propunerea de a lua asupra noastră întreaga pro­­ducțiune, ori care ar fi ea, în con­­dițiuni nu tocmai dezavantagioase. Dacă d-voastre veți adopta această propunere, pozițiunea noastră va fi aceasta : vom avea consiliul nostru întărit prin achizițiunea d-lor A. von Hansemann și Salomonsohn, de la Disconto Gesellschaft din Berlin, a d-lui J. B. Schroeder, de la Dis­conto Gesellschaft din Londra și a d-lui Schwalbach, din partea casei Bleichröder din Berlin. „Aceasta însemnează, precum vă puteți închipui, un zid de putere“. Din această declarațiune transpiră tendința transacției făcută de „Dis­conto“ cu „Telega-Oil“, adică de a acapara întreaga noastră produc­­țiune petroliferă și de aceea au­ in­trat în consiliul „Telegen“ conducă­torii celor două mai puternice bănci germane „Disconto“ și„Bleiehr0der“. Nu putem ști încă dacă este a­­devărat că s’au făcut propuneri la Londra pentru cedarea întregei pro­­ducțiuni. Dacă s’ar fi făcut o astfel de propunere, s’ar fi constituit un sindicat de cel puțin 10—20 de ex­ploatatori de petrol și s’ar fi știut a­­ceasta de toată lumea, cum s’a știut anul trecut cînd un asemenea sin­dicat se înființase. Dar acum nu are nimeni la noi cunoștință de propu­nerea de care a vorbit d. Bergheim la Londra. Deci e probabil că a a­­runcat acest zvon tocmai pentru a son­da terenul și în scop de­ a provoca o mișcare în direcția urmărită de băncile germane.* Un alt eveniment care preocupă pe exploatatorii de petrol e cum­plitul dezastru de la minele de pe­trol din Baku. 40,000 lucrători s’au pus în grevă cu personalul lor su­­perior.Instalațiunile au fost distruse sondele, rezervoarele și rafineriile incendiate. La exploatațiunile de petrol ordi­nea nu se poate restabili prin ele­mente străine, ca armata de pildă. Totul stă în mina celui din urmă lucrător și dacă acesta este rezvrătit nu poți face nimic, totul e în pe­ricol. Sunt perderi de 10 milioane de ruble, întreaga industrie petro­liferă rusească se va resimți de a­­cest dezastru. Se știe că Rusia produce anual peste 1.100.000 vagoane petrol. Dacă într’adevăr dezastrul e așa de mare, precum ne spun primele te­legrame, atunci petrolul se va urca considerabil pe toate piețele. A. B. Wilhelm II și socialiștii Aui crede oare că Wilhelm II a început să ciupească curte social-de­­mocraților germani ? !.... Cu toate astea așa e, întreaga presă germană nu se ocupă de­cît de candidatura unui socialist la vice-preșidenția Reichs­tagului ! Se știe că social-democrații au in­trat de astă-dată în așa proporție în Reichstag în­cît ar fi neparlamentar să nu fie reprezentați în biurou. Cum însă asemenea chestiuni sînt supuse hotăriilor partidului, social­­democrații discută acum în sînul lor, cu mare vioiciune, dacă e bine sau nu să accepte un loc de vice-preșe­­dinte în Reichstag, care pare a fi destinat lui Vollmar, șeful social-de­­mocraților bavarezi, de viță nobilă și fost maior în armata germană, spirit­ foarte distins și diplomat. Ca chestiune de influență politică ,socialiștii vor să intre în biroul­­ Reich­stagu­lui, dar nu le convine a ac­­ce­pta anumite formalități care sunt legăte de vice-președinție și înainte de toate: venirea în contact direct cu împăratul, ceea­ ce se impune unui vicepreședinte al Reichstagului. Aci se întîmpină opoziție în partid, că­ruia î-e teamă de concesii ce ar tre­bui să se facă ! Presa burgheză a Germaniei ob­servă însă, de astă dată cu drept cuvînt, că împăratul a mai stat de vorbă și cu alți reprezentanți ai stîn­­gei, că î-a lăsat să-î vorbească verde, chir ca să le răspundă tot așa, și că nici el nu î-a convins pe ei, nici ei nu iau convins pe el ! Se consideră aceasta ca o invitare a împăratului făcută socialiștilor, de a primi să intre în biuroul Reichs­tagului. ■ Faptul e semnificativ: J­aur­es pre­zidează adesea Camera franceză, un socialist e pe cale de a prezida Reichstagul german.... Nu sînteți oare de părere că so­cialismul nu e tocmai mort ? !... S. V. B. Din fuga condeiului Don sergent major Fiodor Ivancoff! Din delegația ofițerilor ruși cari au fost oaspeți la Castelul Peleș, regele a rămas pas în fața luî don sergent major Fiodor Ivancoff, care însoțea delegația ca repre­zentant al gradelor inferioare din regi* * * mentul Vologda. Bratiușca Fiodor a ținut sus reputația armatei imperiale, stîngînd, în doi timpi și trei mișcări, trei sticle cu șampanie, sub ochii regelui Carol. Față de așa sete pe timp de pace, tre­bue să ne închipuim ce o mai fi cu se­tea... de răzbunare a lui Kratiușca Fiodor pe timp de războiu­. In astă privință memoria mea mă aju­tă din copilărie cu o scenă nemuritoare . Era în momentul trecerei trupelor ru­sești prin Iași, în 77. Un maradet leat trece pe la depozitul de spirt Anghel, din str. Sf. Vineri, și ră­­mîne gură-cască în fața unui bîrdău­ în care se deșerta spirtul dintr’un boloboc. Numai ce-i văd că trece peste drum la 0 brutărie, cumpără o jumătate pîine, trage un pumn în miez și vine îndărăt. Nu știm­, cum se jucă cu pîinea, că-i căzu drept în hîrdăul plin de spirt. Unde începu maladerul să se vaite că i s’a prăpădit pîinea, care însă supsese în ea vr’o jumătate de litru de spirt. I se dete pîinea îndărăt—și unde o duse la gură și o stoarse în burtă, rîn­­jind de bucurie și uitîndu-se chiorîș la negustor, să vază ce zice de păcăleală !... Puff Secretul votului — Noua procedură electorală — Chestiunea secretului votului nu e pe tapet numai la noi și nu numai alegerea de la Tîncăbești a stîrnit o polemica în jurul acestei chesti­­uni.In Germania oamenii politici sînt actualmente preocupați și ei de se­cretul votului. Triumful socialiștilor la ultimele alegeri a adus iar în discuție modificarea legei electorale. Sînt temeri în Germania că în cu­­rînd Reichstag-ul n’are să mai poată da o majoritate cu care să poți gu­verna burghezește și aceasta numai din cauza secretului votului. Bine­înțeles că sistemul de vot ideal ar fi să poți vota pe față, să nu fii silit să te mai pui la adăpos­tul secretului de vot. Ar fi un act de adevărată demnitate cetățenească, am avea atunci o epocă de virtute diectorală, de virtuți cetățenești. Dar cîtă vreme vom avea lupte de clase și interese materiale cari să se cioc­nească, nu va fi posibil, nu va tre­bui să existe alt sistem de vot de­cît cel care să garanteze cu desă­­vîrșire secretul votărei. In starea socială de lucruri care domnește astăzi a nu avea secretul votului înseamnă complecta falsifi­­care a regimului parlamentar. Cu a­­cest secret guvernele tot au mijloace de a influența alegerile, de a apăsa asupra conștiinței alegătorilor. Prin urmare este absolut indispensabilă o ast­fel de supapă de siguranță la o mașină guvernamentală care ar apăsa prea tare voința corpului e­­lectoral. In discuția care urmează acum în presa germană asupra acestei ches­tiuni, un deputat a făcut o obser­vație foarte judicioasă, înainte de a se atinge de secretul votului ce s’a conferit alegătorilor, de ce nu des­ființează parlamentul votul secret în dezbaterile lui ? In parlament în­­tr’adevăr că ar fi ceva mai demn să votezi pe față. Dar nu se va mai vota în mod secret, de­cît în ziua cînd vor dispare deosebirile și interesele de clasă,—zi încă foarte îndepărtată. Dar cu toate că reacționarii din Germania s’au îngrozit de ultimul rezultat electoral, de­și chestia se­cretului votului a fost indicată ca o cauză a nouei stări de lucruri pro­vocată de creșterea socialiștilor, to­tuși o formală propunere pentru mo­dificarea procedurei electorale nu s’a făcut, ba centrul Heichstag-ului s’a pronunțat chiar în Contra ,ori­cărei atingeri a secretului de vot, căci a­­ceastă enormă greșală ar provoca cele mai grave dezordine. La noi chestia aceasta e iarăși la ordinea zilei grație alegerei de la Tîncăbești. Noua procedură electorală menită tocmai a garanta mai bine secretul votului, a fost pentru prima oară aplicată. Reforma d-lui Lascar nu este ideală, dar n’am fi de bună cre­dință dacă n’am recunoaște că e un pas înainte în materie electorală, prezintă garanții mai serioase pen­tru secretul votului, suveica dispare prin sistemul celor două urne și controlul este imposibil, cel puțin pînă acum nimeni n’a indicat cum s’ar putea controla votul cînd într’o urnă atunci candidații votatî și în cea­l’altă buletinele cu candidații pe cari nu i-am votat. La orașe realizăm dar necontestat un progres pe tere­nul electoral. Dar la sate noua pro­cedură nu oferă altă garanție de­cît dacă președintele biuroului electoral, un consilier județean, va fi un om mai independent de­cît președintele de sub legea veche, care era tot­­dea­una un sătean om al subprefec­tului sau candidatului administrației. Trebue experimentată legea. D-l Lascar ar trebui să urmărească bine alegerile parțiale comunale, județene și pentru Cameră, să vadă cari sînt defectele legei și să vină singur și repede cu o modificare. Cîte­va a­­legeri comunale la orașe și cîte­va alegeri județene se pot chiar provoca în interesul experimentărei nouei proceduri, iar la Decembrie vor fi cîte-va alegeri partiale pentru parla­ment ! După aceste experiențe com­plecte se vor putea vedea bine a­­vantajele și defectele legei. Dacă acele defecte vor fi imediat înlăturate, atunci se va face dovada că d. Vasile Lascar a ținut să do­teze tara cu o bună reformă. A. V. Gravitatea situatiei in Balcani — Nota de la Constantinopol — Abia ne sosise Sîmbătă după amiază Le Temps, cu acele reflexiuni și preziceri mai mult ca pesimiste asupra situației în Balcani, pe cari le-am reprodus ori, pu­­nîndu-le în legătură și cu darul de o sută de tunuri și cinci mii de puști făcut Bul­gariei de Nicolae al II-lea al Rusiei—și iată că ori dimineață sosește, prin cana­lul Agenției române, următoarea notă ofi­cioasă din Constantinopol: Constantinopol, 20 iulie „Contrar știrilor răspîndite de ziare și „după cari bandele revoluționare și-ar „începe din nou­ acțiunea îndată după se­­­ceriș, pare, din contra, că în urma mă­­­surilor energice luate în ultimul timp, „această mișcare revoluționară a fost su­primată în cîte­va regiuni, redusă în „altele. „Este chiar sigur că dacă bandele „nu găsesc ajutor din afară, acțiunea „lor va lîncezi“. Nu vi se pare această așa zisă dezmin­țire, un răspuns la articolul din Le Temps care oglindea chipul de a vedea al Ru­siei ? ^ Le Temps a făcut afirmația că focul e gata să izbucnească în Macedonia după seceriș și arăta că „reformele n’au­ înce­put încă să se execute“. Tot­odată Le Temps releva că „presa rusă indică pr­o­­babilitatea unei acțiuni mai energice a di­plomației țarului“ și că „în Sofia nu va pune nici o bază pe declarațiunile Torței relativă la retragerea trupelor turcești­­ de la fruntarie“. Le Temps mai afirma că „continuă si sosească mereu trupe noni turceștî­n zona fruntariei« și că „toate trupele sî­nt gata de räzboiu“. Nota de la Constantinopol polemizează: zice că „pare“ că răscoalele au mai în­cetat. Dar scopul pentru care e făcută e de a răspunde „probabilităței unor acți­uni mai energice a diplomației rusești, relevată de Le Temps și în astă privință zice: „Este chiar sigur că dacă bandele nu găsesc ajutor din afară, acțiunea lor Ta lîncezi«. Este sigur însă că bandele vor găsi ajutor din afară, căci nu în zadar e decisă la o acțiune energică diplomația rusă și nu de florile mărului a făcut Nicolae al II-lea inofensivul dar de o sută tunuri și cinci mii de puști, Bulgariei. Poarta vede pericolul și de­sigur că nu-l va înconjura cu note ca cea de mai sus. De alt­fel la toate afirmațiunile din Le Temps răspunde, numai pe aceea că Turcia continuă a mobiliza, o lasă fără răspuns. Situațiunea în Balcani, cu cît ne apro­piem de toamnă, devine mai gravă ca pri­vin­d. ____________Act.­Confiscriile și marile cafenele-restau­­rante, la rîndul lor, au dus londonizmul mai departe, cu un strălucit succes bă­nesc. Cine ’și spală rufele la Londra, se îmbracă la „High-life-taylor“ și cum­pără diamante false englezești, trebue să frecventeze și „fiv’ o’clok". Pretutindeni, deci, în confiserii și ma­rile cafenele-restaurante e afișat: „fi­­v’o’clok“. Marile premiere de toalete nu se mai pot vedea la Operă, la curse, sau la Bois de Boulogne ; ele se văd la fi­­v’o’clok“. Nobleță, mare finanța și înal­tele sfere ale demi-mondului se ’ntrec în regularitatea cu care apar la ora cinci la fiv’o’clok-u­­ri’unei confiserii, cînd nu'l aranjează acasă, căci e foarte chic să se poată spune despre o doamnă din lumea mare și mai ales din „semi-lume“ că.......... esle a ses petits „cinq heures“. Londonizarea aceasta a Parisului a început chiar să plictisească pe engleji, cari nu vin la Paris pentru a vedea imitațiunea Londrei. Așa că e de sperat că tot englejii vor locui pe parizieni de această imitațiune, de­oare­ce cînd pa­rizienii vor vedea că nu sînt pe placul englejilor cari le aduc bune pa­rale, vor redeveni repede parizieni..... De­ocamdată furia engleză continuă și a mers în creștere cînd cu venirea regelui Angliei la Paris și mergerea d­lui Loubet la Londra. Marius Rety, „le roi des Camellots“, generalisimul vînzătorilor de ziare din Paris și „poet“ tot­odată, a dat expre­­siune anglofilizmului parizian—care nu va fi și secular!—într’un senzațional cîntec al zilei—Viens Mimille !—pe melo­dia faimosului „Viens poupoule“ și pe care l-a lansat în preajma plecărei d-lui Loubet la Londra: D’Cristal-Palace , Soho-Squar, D’Pall-Mall k Trafalgar, On t’offrira, selon ton goüt Du pudding et du stou: Tu pourras danser le chahut A VArméc du Salut, Et l’cak’-walk k Piccadilly Aussi bien qu’ä Paris Et franco A gogo, * Souper chez Delmonico ! Viens Mimille, viens Mimille, viens, On t’montrera de bon coeur, L’fameux Jack l’Eventreur, Ah! Viens Mimille, viens Mimille, viens En bateau l’on t’ménera Et tu Tamiso... ras ! Ati înțeles calamburul final?!... E de mina ’ntiiü, așa cum se toarnă „Marius Rety, le roi des Camelots“, un persona­giu de care adesea tremură Elyseul, palais Bourbon și... „ces sales gou pins des Dreyfusisme“, căci Marius Rety „c’est le peuple de Paris“, o per­tu cu „m­on ami Rochefort“ și maestru în or­ganizarea unei manifestații la Long­­ch­amps.... „pour qu’on sache a l’Elysee qu’on ne pent pas­se moquer de Marius Be­ty !“ Acum exploatează anglofilizmul pari­zian, de­oare­ce : quant a la politique ex­­terieure, moi je m’en­f... Emil D. Fagure C­HE­STIA. ZILEI D. Costinescu­­ jf. îngrijit, consultă balametrul la Sinaia). Gîte grade or fi oare aci ? Că te pomenești că e maî cald ca la Gastein și ce ne fa­cem cu conu Mu­iță, sau că e maî rece și ni-l face mai răcit de cum e ! ! TRE­I­ZECI DE ZILE LA PARIS Parisul.... londonizat Ceea ce nu observă în destul parizia­nul, observă numai de­cît străinul. Parisul se...„londonizează“ pe fie­care zi. Parizienii au început prin a-șî trimi­te rufele la Londra pentru spălat și căl­cat și vor termina prin a merge să de­runeze la Londra. De alt­fel fac foarte bine că’șî trimit rufele la Londra fiind­că spălătoresele pariziene știu să te facă albie de cîini, să nu te spele toată Sena, dar nu știe să spele. Clemenceau, care a predicat cu atîta convingere apropierea de Anglia, tre­bue să fie foarte încîntat . Croitorul francez nu mai cutează a-șî pune firma „tailleur“, căci ar risca să nu-î calce nimeni în prăvălie : el nu mai e „tailleur“, el o „taylor“; unul sing­ur, dintr’o stradă depărtată și obscură, a a­­vut curajul de a înfrunta „londonizarea“ și a bătut următoarea firmă-cartă de vi­zită : [ipposite a­nva] qui dans cete ețpoqice, ou tout tailleur se nomme taylor, reste Tailleur pour Homines Magazinele în rue de la Paix, Avenue de l’Opéra și pe bulevarde pînă înspre Boulevard de la bonne nouvelle, unde în­cepe a se rări influența engleză, s’ar con­sidera compromise dacă n’ar avea firme englezești, sau cel puțin indicațiunea: english spoken. Francezul din departamente sau colo­nii are toate șansele să nu știe ce fel de magazine sunt cele din arătatele strade, mai cu seamă acele de la etaje, cari nu au vitrine—și trei sferturi din magazinele din centru sunt la etajul intíin sau al doilea — și nu fac din astă pricină mai puține afaceri» Orig., Lacul­ Sǎrat.—Nu știm: D. B., Tg.-Ocna.—Adresați-va la autor. Inai, Brăila.—Nu dăm­ consultații medi­cale. Adresați-va unui medic. F. Rosenstein, R.-Sărat.—­întrebați la o a­­genție de vapoare. J. de Rati, Galați.—Toate detaliile le veți avea cerînd un prospect de la „Haute école de commerce“ din Paris. T­ J. Gheorghiu, Constanța.—Vor fi vala­bile pînă la un ordin care se va retrage din circulație. ____________________ _•_N­O­TE*» Traduceri din Verlaine Dificultățile sperie numai pe nevolnici; pe cei bine înarmați ele îl seduc, îi atrag. Turistul, alpinistul încercat, caută cu o deosebită voluptate vîrfurile primejdioase, trecătorile. pline de pericole, ghețarii ceî ne mai trecuți de nimeni—fiind­că îî a­­demenește greutatea primejdia. Această impresiune îmi fac d-nii D. Anghel și St. O. Iosif—doi turiști ai litera­turei, cari trăesc într’o nobilă confrater­­nitate și cari nu odată au explorat Par­­nasul, triumfători. D. Iosif a cîntat adesea Carpații noștri, d. Anghel s’a adîncit în desișurile încîn­­tătoare ale Andaluzei, tălmăcind în romî­­nește pasionatele stanțe ce străbat Sierra Morena și Sierra Nevada. De astă dată amîndoi au ținut să trea­că unul din cele mai primejdioase păsuri ale Parnasului francez : Paul Verlaine. Cei ce cunosc opera acestui straniu și mult nenorocit poet, știț că fondul sau, liric pînă la naivitatea copilului ce abia beguește, mistic ca acela al unui sihastru și rebel pînă la dezordonarea alcoolicului de stradă, îmbracă o formă care atinge perfecțiuni necunoscute pînă la ea muzi­­cei versului francez. Aceasta explică irezistibilul îndemn ce provoacă versul lui Verlaine, de a fi citit „cu glas tare“, cum mărturisesc, în pre­față, c’au făcut și d-niî Anghel și Iosif. A reda toată această muzică în limba noastră, care e departe de a fi ajuns la virtuozități muzicale, e o încercare pe cît de îndrăzneață, pe atîta de merituoasă. Cînd vom spune deci că d-niî Anghel și Iosif au reușit în bună parte , vom fi recunoscut celor doi traducători din Verla­ine un succes care nu se înregistrează în fie­care zi. Iată una din cele mai fericite traduceri din volumul apărut zilele aceste :­i circiumelor larmă, gunoaiele pe stradă, Castanii morți ce-și lasă frunzișul să le cadă, Tram care zgomotoase, ce ’mproașcă ’n drum cu tină Și între patru roate abia pot să se țină, holbîndu’șî ochii roșii și verzi, în fapt de sară. Desmoșteniți ce­ alene spre cluburi se strecoară Fumînd fuduri sub nasul agenților de pază; Ploioase șandramale; clădiri ce lăcrimează; Canaturi potopite, drum fărîmat de cai— Ah, și aceasta-i calea pe care merg spre raia! Și mai sunt ca acestea în frumosul vo­lum »1 d-lor Anghel și Iosif. Yorik STATISTICA FUNCȚIONĂRILOR « Numărul funcționarilor aflători în serviciul administrațiilor publice din țară.—Totalul ch­eltuelilor de personal.—Media salarului anual pe cap de funcționar.—Lefurile la noi și aiurea Intr’un număr trecut ne-am servit de o statistică alcătuită la direcția statis­ticei generale a finanțelor spre a arăta citi pensionari are tara și sumele pe cari ea le servește anual. Ne vom servi astăzi de aceeași statistică spre a arăta care e numărul personalului aflător în serviciul administrațiilor publice din țară cum și sumele pe cari le încasează el anual. * După acea statistică, personalul a­­cesta e în număr de 102.560, cu un salar anual total de 107.617.995 lei. Adăugînd la această sumă lei 10.468.656 solda și nutrimentul trupei în număr de 59.481 soldați, lei 620.000 diurnele membrilor parlamentului și lei 728.021 diurnele consilierilor județeni și ai co­munelor urbane reședințe, ajungem la suma totală de 119.434.672 lei, excep­­tînd lista civilă și dotațiunea prințului moștenitor. Personalul aflător în serviciul admi­nistrațiilor publice se împarte ast­fel: personalul ministerelor (afară de trupă) 29.684 persoane, cu un salar de 58 mii, 264.644 lei, adică 48.30 la sută din to­talul cheltuelilor propriu zise ale aces­tor departamente ; personalul adminis­trațiilor de stat, cu administrația căilor ferate, Casa de depuneri, Casa școale­­lor, Casa bisericei, budgetul porturilor etc., 31.817 persoane, cu un salar de 25.678.137 lei, adică 49.70 la sută din totalul cheltuelilor acestor administrații, în fine personalul județelor și comune­lor urbane și rurale 40.979 persoane, cu un salar de 23.675.214 lei, adică 33,35 la sută din totalul cheltuelilor. Totalul cheltuelilor de personal ale ministerelor, în sumă de 58.264.644 lei, se repartizează ast­fel : asupra ministe­rului de instrucție 26.73 la sută, asupra ministerului de războiu 26.46 la sută, asupra ministerului de interne 16.18 la sută, asupra ministerului de finanțe 13.20 la sută, asupra ministerului de justiție 9.33 la sută, asupra ministerului de domenii 3.78 la sută, asupra ministe­rului de lucrări publice 2.54 la sută și asupra ministerului de externe 1.33 la sută. Totalul cheltuelilor de personal ale administrațiilor de stat, în sumă de 25.678.137 lei, se repartizează:­­asupra administrației căilor ferate cu 78.65 la sută, Casei bisericei cu 15.89 la sută, Creditului agricol cu 1.52 la sută, bud­getului porturilor cu 1.45 la sută etc., iar la totalul cheltuelilor de personal ale județelor și comunelor, în sumă de 23.675.214 lei, iau parte comunele ur­bane reședințe cu 45.35 la sută, jude­țele cu 25.86 la sută, comunele rurale cu 23.78 la sută și comunele urbane, nereședințe cu 5.01 la sută. * Făcînd acum media salarului anual, care ne arată starea materială a func­ționarilor de la o administrațiune, do­­bîndim media următoare pe cap de funcționar: ministerul de războiu­lui 4.029 de oni pe an, ministerul de ex­terne 3.549, ministerul de justiție 2.382, ministerul de lucrări publice 1.989, mi­nisterul de instrucție 1.841, ministerul de interne 1.653, ministerul de finanțe 1.484*, ministerul de domenii 692, căile ferate 1.022, Casa bisericei 356, județe 1.262, comunele urbane reședințe 804, nereședințe 745 și rurale 266. La comunele urbane nereședințe și la comunele rurale salariile în genere sunt mici. La cele­l­alte administrații însă sa­larul mediu e influențat de numărul mai mare sau mai mic al personalului plătit cu un salar pînă la 50 sau pînă la 100 lei pe lună. Aceasta se poate ob­serva cu deosebire la căile ferate și la Casa bisericei. Funcționarii plătiți cu 1.000 lei sau mai mult pe lună sînt în număr de 102 în toată țara și primesc un salar anual total de 1.480.112 leî. Funcționarii retribuiți cu 1.000 lei sau mai mult pe lună sunt: la ministe­rul de finanțe 4, la ministerul de ins­­­trucție 1, la ministerul de domenii 2, la ministerul de interne 37, la ministe­rul de justiție 22, la ministerul de lu­crări publice 4, la ministerul de externe 10, la ministerul de razboiu 5, la admi­nistrația căilor ferate 3, la Casa de de­puneri 1, la Casa bisericei 8, la budge­tul porturilor 2, la județe 1 și la co­munele urbane reședințe 2. Dacă privim ca funcționari inferiori pe acei cari au sub 300 lei și ca func­ționari superiori pe acei cari au peste 300 lei pe lună, atunci găsim că numă­rul celor d’Intuiü (de la ministere, admi­nistrații de stat, județe și comune) este de 96.680, adică 93.92 la sută, iar al celor din urmă de 5.880, adică 6.08 la sută din totalul funcționarilor. Primii primesc un salar anual de 78.174.452 lei și ultimii un salar de 29.443.543 lei, adică 28 la sută din totalul cheltuelilor de personal. Cît despre personalul cu un salar lunar pînă la 50 lei, el e în toată țara în număr de 43.795, iar acela cu un salar lunar de 50—90 lei e de 34.612. * Statistica la urmă face și o compa­rație a cheltuelilor de personal din Ro­­mînia cu acele din alte țări. După da­tele pe cari le-a avut la îndemînă, în afară de Franța a cărei stare economică permite o altă retribuire a funcționari­lor și deci o face să nu fie o țară de comparat cu Romînia salariile în țări ca Belgia și Italia nu prea diferă de ale noastre. Ast­fel, un ministru la noi primește 24.000 lei pe an, în Italia 25 iuni, pe cînd în Belgia numai 21.000. Tot așa cam și cu cele­l­alte funcțiuni. An. Marele scandal parla­mentar din Ungaria Prima ședință a comisiunei parlamentari de anchetă. —Declarațiunile contelui Szapary.—Fuga lui Martin Dienes; Dienes la Berlin.—Szapary și socia­liștii.—Un nou vinovat: contele Nico­las Banffy. Scandalul parlamentar din Budapesta continuă să preocupe toată presa și lu­mea politică din Austro-Ungaria. Comisiunea parlamentară de anchetă aleasă în ședința de Vineri a Camerei ungare, a început cercetările chiar în acea seară, ascultând pe Zoltán Papp, pe contele Szapary, pe contele Zichy și pe un ziarist Aurel Csâto. In acelaș timp s’a redactat un manifest către pu­­blic, prin care toți aceia cari au oare­­care cunoștință de cele petrecute sînt invitați să se prezinte în fața comisiunei parlamentare de anchetă. * Contele Szapary, după cum am re­­latat de altminteri la depeșile noastre particulare, a declarat că din propria sa inițiativă a încercat să conrupă pe de­­putații din partidul independent pentru­ a face ca starea de ex­lex, atît de dă­­unătoare Ungariei, să înceteze. Fostul guvernator din Fiume a de­­­clarat că regretă de a fi ofensat dem­­­nitatea Camerei și și-a exprimat în ace­laș timp durerea că în loc să facă, prin­ acțiunea și intervenția sa, un bine con­­telui Khuen Hedervary î-a pricinuit din potrivă, un mare ran. La toate celelalte întrebări, pe cari i le puneau membrii comisiunei parlamen

Next