Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)
1903-09-15 / nr. 5075
Conservatorii și fraudele.- Condamnarea Ini üspasoiu SUPLIMENT GRATUIT: Pentru copii cu următorul cuprins : Text: Povestea unui ban, de George Iordache Ionescu.—învinsă, poezie de Eugeniu Sperantia.—Co *ooș rege.de T. D. Speranția.—Om practic, anecdotă de Hora Fortună. —Doi amici, de Rebus-Br&ilft.—Găina care cîntă cocoșește. — Tot Zapîrstea mai vornic, basm de M. I. Râdulescu.—Delinquența sau higroscopia, de I. Manu. Acidul azotic (urmare)de Eugeniu Bobulescu.—Jocuri și dezlegări. Ilustrații int : Cocoloș rege.—Un coteț bun. O serie de cărți de școală, curs primar, orice clasă, specialitatea librăriei „Școalelor”. Sfetea. Premiul gratuit: Conservatorii și fraudele — Din cialisclc politice — Se pare că partidul conservator este hotărît să continue campania în chestia fraudelor pînă ce se va face complectă lumină. Ce vor conservatorii ? Unde vor să ajungă cu această campanie ? Ce mai au de descoperit ? Pe cine mai urmăresc în această afacere ?— iată ce se întreabă multă dintr’acei cari nu mai înțeleg rostul unei agitații pe această chestie, din care, în definitiv, s’a stors "destul, s’a scos la lumină falsurile patriotice și s’a dovedit că și d. Sturdza a jucat un rol în aceste falsuri, dar faptul e... prescris ! Un conservator, dintr’aceî cari agită reluarea campaniei pe chestia fraudelor, ne-a expus motivele cari fac pe mulți fruntași să nu lase să se închidă această afacere, fără a se face dovada că în afară de funcționari protejați de personalități marcante din partidul liberal mai sunt amestecați în fraudele ordinare ce stau,comis și politiciani liberali. Pînă acum,s’a șoptit, prin culisele partidelor, că cutare corifeu este implicat, că cutare a profitat din trageri false, că d. Pictorian va fi totdeauna susținut și apărat de cîțîva politiciani oameni de afaceri, fiindcă știe că acești oameni au profitat de operațiunile de la finanțe.Dar nu s’a precizat nimic, fiind-că cercetările s’au oprit tocmai în moments iul cînd s’a descoperit că sunt și borderouri distruse. Atunci nu s’au mai întins cercetările, căci nu se mai putea ști ce se va mai descoperi. * Dar să relevăm ceea ce face pe conservatori să continue campania pînă ce vor descoperi de ce s’au distrus borderourile, cine le-a distrus și prin urmare ce se ascunde în dosul acestei fraude ? . Iată ce ne spune un conservator, în această privință : — Trebue să continuăm campania fiind că sunt provocatori acei «JUrî vor să acopere fraudele. Sturdza în loc să caute să tacă cum tace în multe ocaziuni, se bizue pe prescripție și atacă pe... Take Ionescu pe tema că el a tolerat fraudele, că a știut că funcționari liberali fură și falsifică, că a știut că sub guverne liberale s’au inaugurat trageri patriotice și trageri cu profit personal și nu le-a descoperit, n’a băgat în pușcărie pe oamenii liberalilor ! Eî bine, fiindcă țin acest limbagiu, trebue să dovedim liberalilor că noi, conservatorii, n’avem un singur om amestecat în afacerea fraudelor, că toți cei cunoscuți pînă acum ca implicați, sunt creaturile d-nului Take Protopopescu și dacă mai sînt și alții se va vedea că tot din tagma aceasta fac parte. Aci voim să ajungem și, în opoziție sau la putere, vom continua cercetările pentru a da pe față pe indivizii cari în cîțiva ani au devenit milionari și astăzi, au nerușinarea să ne acuze pe noi că nu le-am descoperit, la timp, pungășiile, că acum e prea ■ítârziu! „Pictorian va fi omul care are să-i înfunde pe toți acei cari s’au îmbogățit din fraude. El deține marele secret. Dacă nu va recunoaște că tragerile patriotice s’au făcut din ordinul vreunui ministru liberal, va denunța, desigur, pe acei cari s’au folosit de fraudele ordinare pentru a dovedi cîțî oameni... „improprii“ sunt amestecați în această afacere. . „Liberalii spun că Pictorian nu mai știe nimic, căci dacă ar fi știut ceva apoi nu alerga ca un disperat pe la puternicii zilei să-l scape. Ei mai spun că chiar dacă Pictorian deține secrete, nu le va da pe față fiindcă nu va avea nici un interes s-o facă. Liberalii se bizue pe faptul că Pictorian știind că de conservatori e sacrificat, nu va mai căuta să-și piardă cu desăvîrșire orice sprijin în partidul liberal făcînd destăinuiri. Deci chiar dacă va fi sacrificat acum, va prefera să tacă și, la timp, sa invoace față de lijmral, acest serviciu al tăcerea. „Cu aceste speranțe se hrănesc acea cari vor să înăbușe afacerea fraudelor. Dar se înșală. Pentru a se descoperi tot adevărul și mai ales pentru a rupe masca unor șarlatani politici, sînt destule mijloace să faci să vorbească și muțți. In această direcție vor lucra acum conservatorii și nu voi înceta această campanie fără a descoperi tot ce s’a ascuns pînă acum în afacerea fraudelor“. Iată ce motive au conservatorii de a redeschide campania pe chestia fraudelor.* Toate acestea se spun în culise. In organele oficioase conservatoare, chestia e pusă pe alt teren. "„Conservatorul“ vorbind de situația în care se află d. Sturdza, în urma deciziei Camerei de punere sub acuzare, încheie astfel revista sa de eri: ’...„Mai ales d. Dimitrie Sturdza personal este pus într’o situațiune din cele mai grele. „A nu reintegra pe Pictorian este a mărturisi că el nu mai poate ocupa funcțiuni publice ; or, primul-ministru, șeful partidului liberal, a procedat identic la 1887 ; prin urmare, nici el n’ar mai fi demn de a ocupa vre-o funcțiune publică. „Moralmente el este pe aceeașî linie cu Pictorian.” " „A reintegra în capul celei mai mari instituții financiare a țarei pe un falsificator, a’i încredința păstrarea economiilor naționale, ar fi a introduce lupul în stînă, țara întreagă ar fi în drept să se ridice în contra unei asemenea imoralități. „Dilema este nespus de grea pentru guvern. „Noi îl deplîngem, dar nu putem decît să-î zicem: „Ale tale dintru ale tale!? La aceste atacuri ziarele oficioase nu răspund absolut nimic, ci se mărginesc, să critice decizia magistraților. R. P. Din fuga condeiului Spiritul Sectar Sunt în ziare anumite rubrici, unde spiritul vehement al politicei militante, spiritul de partid, încetează, pentru a face locul intereselor educațiunei, artei, etc. Ei bine, Pepitaț Jimenez, alias „Voința națională“ nu e numai ocultistă la rubrica „Curiozități“, colectivistă — de sine înțeles — la rubrica „Minciuni“ și anostă la rubrica „Caraghioflîcurî“. Ea rămîne sectaristă pînă și la rubrica bibliografiilor. Așa de pildă, îi sosește Istoria Romînilor de d. Aguletti Iată cum o anunță Pepita Jimenez : „A. Aguletti: Istoria romînilor pentru cl. IV-a secundară. Manualul d-lui Aguletti, profesor de istorie la liceul Mihaiu Viteazul, are pretinsul merit de a fi în curent cu nouile cercetări făcute de savanții noștri istorici d-nii Bogdan, Onciul și Iorga și de a fi scris într’o limbă ușoară, potrivită cu mintea elevilor cărora e destinat“. Ei, de ce această răutate față pînă și de istoria d-lui Aguletti, spunîndu-se că are „pretinsul“ merit de a fi în curent cu nouile cercetări“ ?! Foarte simplu! Fiindcă d. Aguletti e conservator și Pepita Jimenez face politică și la rubrica bibliografiilor ! Ce „pretinsă“ gazetă mar e și Pepita! Puff D. Sturdza și fraudele Destăinuirile Adeverului în chestia falsurilor patriotice și relevarea faptului că distrugerea horderourilor e recunoscută azi prin sentința tribunalului în procesul Pariziana sunt astăzi reluate de întreaga presă, dimpreună cu contradicțiile flagrante spicuite de noi în organul oficios „Voința națională“, care după ce in Februarie anunța că e în pozițiune a declara că d. Pictorian nu e amestecat nici pe departe în fraudele de la finanțe, în Iunie anunța darea în judecată a d-lui Pictorian. In adevăr, astăzi asupra guvernului apasă o contradicție și o consecință, de care nu va scăpa atît de lesne. Contradicția privește distrugerea borderourilor. Voința națională anunța — textual — la 20 Februarie 1903, că „nu s’a constatat lipsa nici unui borderou de plata titlurilor eșite la sorți“, iar în procesul Pariziani primul procuror declară că recunoaște că au fost distruse borderouri la ministerul de finanțe. Trebue sau nu să scapun de acord guvernul și oficiosul său cu declarația primului procuror, trecută azi în sentința procesului ? Consecința Care apasă asupra guvernului decurge din decizia Camerei ,de punere sub acuzare, care calificînd a fi „incorectitudine de ,o imensă gravitate falsurile patriotice din 1901- comisor de Pictorian, a lovit cu același calificat dV^și falsurile patriotice din 1887 , cu titlurile Nifon, comise de d. Sturdza. Camera de punere sub acuzare declarîna pe d. Pictorian impropriu de a ocupa funcțiuni în stat, declară impropriu pentru asemenea funcțiuni și pe domnul Sturdza. Iată halul în care se află șeful guvernului! Act Triumf al bulgarilor Noi am strigat „trăiască sultanul“ în plin Senat; noi am refuzat ospitalitate răniților greci pentru a face pe placul Forței; noi am expulzat armenii, pe cînd urgia turcească se dezlănțuia asupra capetelor acestor creștini în Turcia; noi am fost mielușeii cari am dat față de Poartă mai multă dovadă de supunere ca pe timpul vasalităței. Bulgarii, vasali și azi ai Turciei, au strigat din potrivă, în școli, în biserici, în meetinguri, „să piară sultanul“ ; au alimentat bandele macedonene, cu munițiuni și luptători din zidurile armatei din principat; au transportat dinamită cît au putut pentru a arunca în aer așezâmintele, trenurile, orașele din Turcia ; au ținut în relațiile diplomatice un limbaj nu ca de la vasal la suzeran, ci, din potrivă, ca de la suzeran la vasal și, în cele din urmă, au mobilizat armata contra Turciei. Care a fost rezultatul? Cari au fost avantajele dobîndite de Romînia, grație „tactului și cumințeniei“ d-lui Sturdza și cari sînt avantajele obținute de bulgari ? O telegramă sosită noaptea trecută și oficial confirmată anunță că: 1) sultanul a acceptat propunerile Bulgariei cu privire la pacificarea Macedoniei și a vilaetului Andrianopoli, 2) ambele state vor demobiliza trupele, 3) fugarii bulgari vor fi retrimiși la căminele lor, 4) sultanul va emite un decret de amnistie generală; 5) se va numi o comisie mixtă cu misiunea de a elabora legi cu privire la extinderea unui guvernămînt autonom, la regularea siguranței persoanei, a instituției liniei ferate și a justiției; 6) membrii bulgari ai comisiunei vor fi propuși de exarhul bulgar și o comisiune și în fine 7) un supus bulgar va funcționa ca raportor al comisiei și ca mijlocitor permanent dintre sultan și comisia de mai sus. Iată ce au obținut: bulgarii — cu bande, dinamită, mobilizări și îndrăzneală în demersurile diplomatice —pe cînd Romînia, grație „tactului și cumințeniei d-lui Sturdza“,s’a ies cu cîțîva membri în comisiune, cari vor fi covîrșițî de bulgari și vor obține iarăși un mitropolit a la Antim ! O să-i meargă pomina ă-lui Sturdza cu „succesele“ diplomatice. S. U. R. fraților să fie potrivnică intereselor venerabilului falsificator, pentru ca aceea ce ar fi fost de laudă, să fie un motiv de batjocură și de oprobiü. De altfel partidul d-lui Sturdza tot aceeași atitudine are față de presă, cînd presa se amestecă în tripologiile guvernamentale, cînd nu lasă să se întindă mușamaua națională peste falsurile de la finanțe și cînd în sfîrșit toate ticăloșiile guvernului sînt dezvăluite... E iarăși interesul mizerabil la mijloc, e iarăși perderea busolei bunului simț, este din nou aceeași boală fără de leac: pierderea drumului principiilor... Din fericire țara nu se alcătuește numai din partizanii venerabilului falsificator și țara reală știe ce face cînd nici odată nu lovește în presă, ci o scutește și o apără de loviturile ce’I se dau, iar justiției îl aduce prinoase de mulțumiri cînd își face datoria. Const. Miile Presa și justiția Intr’o țară ca a noastră în care de fapt nu există decât domnia bunului plac ca lege, două așezăminte mai există și anume : presa și justiția. Presa este sentinela libertăților publice, de ea se tem regimurile arbitrare, ea dă la lumina zilei fără delegile și oricît ar avea dînsa greșelile și păcatele ei, presa într’o țară ca a noastră are atîtea merite, încît îi se pot erta abaterile și abuzurile, explicabile mai ales prin starea noastră socială. Ia închipuițivă că n’ar exista presa și veți vedea ce ar deveni dintr’o zi în alta libertatea, cinstea și averea cetățenilor ! Ziaristul în condițiunile de luptă ale țărei noastre este un adevărat erou, care în mijlocul lașităței generale și al bizantinismului nostru, al minciunilor convenționale, riscă totul, de multe ori și viața — pildă ne-a dat-o d. Emil. Lahovary —ca să se facă lumină și să rupă conspirațiunea tăcerei, care acopere crimele și toate turpitudinile... Dacă presa dă alarma, justiția este pusă ca să cerceteze cele denunțate și să facă dreptate... Cîteodată — de foarte multe ori—justiția fiind legată la ochi, nu vede și cu sabia el taie tocmai pe cei cari au cerut dreptate... Cîte odată însă — arareori, — justiția răzbună opiniunea publică și astfel complectează opera presei... El bine, cînd așa ceva se întîmplă, cînd se face această minune, ca cei culpabili să fie pedepsiți ori înfierați, e un sacrilegiu de a te atinge de judecători și a’i insulta fiind-că și-au făcut datoria și au făcut dreptate. Și ca să revenim la fapte concrete n’avem decît să cităm purtarea rușinoasă a presei liberale față de membrii Camerei de punere sub acuzațiune, cari au împiedicat reintegrarea cu onoruri a d-lui Pictorian în funcția de director al casei de depunere. E așa de rar ca justiția să iasă din cuvîntul guvernului încît, dacă partidul liberal ar fi conștient de ceea ce ar trebui să fie, ar fi dator să aducă cele mai mari laude magistKrio T Cați a ieșit din sferele de iminență ale puterei executive și și-au făcut datoria în conștiință, așa cum au crezut el. Chiar dacă ar fi greșiți, totuși trebue să fie respectați și dați ca pildă, nu cum fac sectarii liberali cari îi tîrăsc în noroiü. Dar această atitudine se explică: Partidul d-lui Sturdza de mult a pieridut cărarea principiilor și a bunului simț și nu se conduce de cît de patimi mici și de interese personale... A fost de ajuns cu părerea magii Biuroul de azistență judiciară pentru săteni — Apelul comitetului — Pe cînd la țară o mînă de oameni de bine caută să vină în ajutorul sănătății țăranului nostru prin înființare de infirmerii, la oraș în chiar capitala țărei un grup de tineri licențiați eșiți din rîndurile poporului pun bazele unui biurou de azistență judiciară pentru săteni. Mișcarea aceasta în favorul clasei celei mai muncitoare dar și celei mai oropsite de la noi, mișcarea asupra însemnătăței căreia am inzistat destul cînd am vorbit* despre curentul poporanist ce a început să se formeze în țară, trebue privită cu ochi buni de către toți acei ce doresc îmbunătățirea stărei populației noastre rurale. Iată și apelul pe care îl lansează comitetul biurgului de azistență judiciară pentru popor . Ne adresăm acelora din mijlocul cărora am pornit, celor mulți și lipsiți ele mijloace din țara noastră , ne adresăm celor pătrunși de dreptul sfînt al cauzei lor, dar i negalî și îndepărtați în fața justiției, neputîndu’șî urmări și apăra interesele din cauza sărăciei. Plecăm de la trista experiență, căpătată în fața bazei justiției, că nu toți sînțate.g< ;u față judecătorului din parcte de vedere al apărărei; pentru aceasta nimenii nu poate fi făcut răspunzător, dar toți doritorii de bine trebue să pui umărul pentru ca nedreptatea să dispară. * Nu’i nenorocit numai* acela ce n’are cu ce să’și astîmpere foamea, nu’i nenorocit numai săracul care lîncezește în boală și n’are cu ce să se caute, dar și acela ce își știe fruntea senină și nu se poate dezvinovăți, ce știe că are dreptate și alții i-o fură numai pentru că el nu se poate apăra. Nu sîntem cei d’ĭntíiü cari ridicăm glasul, s’au găsit mulți înaintea noastră cari împinși de același dor, ca dreptatea să fie pentru toți, au scris, s’au mișcat, au mijlocit pe lîngă cei marți pentru ca dreptul sfînt al apărărei să fie consfințit prin lege și pentru cei săraci; s’a făcut chiar un proect în acest sens și sperăm ca el să devie lege cît mai curînd. Pînă atunci am găsit că e bine și neapărat trebuincios ca să ne punem în serviciul acestei mari reforme „asistența judiciară“, să dăm sfaturile noastre celor cu totul lipsiți de mijloace, să’i asistăm înaintea judecăței făcînd din răsputeri cu egalitatea în fața legei înscrisă în Constituție să existe și de fapt; de aceea rugăm pe toți acei cari au nevoe de un sprijin în fața justiției să vie la biuroul de azistență judiciară în calea Itadovei No. 29, la sediul societăței macedo-romîne, de la 7—9 dimineața.________ _______ NOT t: Georges Boscoff In prima zi cînd am sosit acum trei luni la Paris mi s’a vorbit de Georges Boscoff, care în aceeași zi participa, la un concurs al clasei de piano de sub conducerea ilustrului sau maestru Diemer. Obosit cum eram după trei nopți de drum, am regretat că n’am putut asista la acel concurs. Am aflat însă din cercuri muzicale că Georges Boscoff s’a relevat și de astă dată talent de mîna întîiai. N’am întîlnit apoi pe tîmărul acesta care acopere de glorie numele de roman Intre funii virtuoși al pianului din capitala Franței. Am recunoscut în ochii și figura lui, cari exprimă atît de viu personalitatea sa muzicală, silința enormă cef șidă de a studia și urmăream în fizionomia sa acel nimb de intelectualitate artistică pe care îl imprimă preocuparea de artă. Acum vre-o doi ani, cînd Georges Boscoff a absolvit Conservatorul nostru, lam ascultat ca solist și într’o piesă de muzică de Cameră. Am relevat de pe atunci, în acest loc, însușirile sale atît ca pianist, cît și, în genere, ca muzician, prevestindu-i un mare viitor. E încă unul cu care nu m’am înșelat. La Paris Boscof e astăzi aproape un „consacrat“ în cercurile muzicale și ca mîine—căci se ’ntoarce să’șî termine studiile—îl va consacra, desigur, și publicul parizian. In cursul vacanței pe care a petrecut-o în țară, a fermecat auditorul la Constanța, într’un concert patronat de d-na Zoe Sturdza, în Capitală saloanele și’l dispută și înainte de a ne părăsi pentru Paris se va prezenta marelui public într’un concert, la Ateneu, care va atrage, desigur, întreg Bucureștiul select și pe toți acei acei cari l’au cunoscut din Conservator. In frigurile arzătoare ale definitivei sale formațiuni de artist, Boscoff duce prea departe uitarea de sine și’șî supune organizmul unei excesive activități. Sănătatea trebue economisită tocmai pentru atingerea celor mai ideale scopuri. E un sfat pe care simpatia ce-V port',, mă face Să’l trimit tînăruluT Rnsr.nff. Tartorul meseriașilor D. Sturdza— lucru de mirare — a avut de astă singură dată, bunul simț de a declina onoarea să prezideze banchetul corporațiunei meseriașilor, mulțumindu-se a lua parte la serbarea din Cișmegiu. De altfel cl-sa ar fi trebuit să nu facă nici acest din urmă pas, fiind-că încă odată, nu are dreptul să zică că a făcut ceva pentru meseriași. N’a făcut nimic cu legea, î-a bătut și schingiuit, i-a ținut închiși ca pe niște hoți ordinari, pe cînd erau delicvenți politici — și ca chestiune economică, primul-ministru poate fi socotit cu drept cuvînt tartorul meseriașilor. Cine în adevăr prin politica sa de economii lipsită de inteligență, a pus capăt vieței întregei țări ? Răspunsul este ușor de dat: d. Dimitrie Sturdza. D-sa azi este în mare parte vinovat, dacă dulgherul moare de foame, dacă zidarul n’are de lucru,dacă întreaga clasă a meseriașilor trece prin cea mai mare criză și nevoe... A crezut că pentru a salvă statul, trebue de făcut economii și le-a făcut astfel încît întreaga țară a fost adusă la sapă de lemn și la disperare. Aceasta este opera economică a d-lui Sturza față de meseriași și iată de ce nu vedem ce ar căuta d-sa în mijlocul lor, ce ar avea să le spue, cu ce operă ar veni să se laude, căci legea meseriilor î-a fost impusă de către clasa muncitoare și numai strîmbînd din nas și știrbind-o și făcînd-o inaplicabilă, d-sa a lăsat să se voteze. E un trist curaj acela ce-l are primul ministru că se arată în sînul clasei muncitoare și primește ca să prezideze la sărbătorirea unei opere contra căreia a lucrat cu toată puterea reacționarizmului său de om mic și strict la vederi. Sfinx C. G. Sol. Bîrlad.— Să fii sănătos și să ai bani. * A. O. Galați. —Moisi nu a prezis lumea viitoare. E chestia să citați pasagiul din biblie, in care ar exista așa ceva. I. I. Sol. Pitești.-- Bokfeller Standard Oii Co. New-York. Putlitzer The „World“ editor-New-York. 2) Englezește. M. Pop, Gară Ștefan Vodă. — Adresați-vă chiar d-lul colonel P. V. Năsturel, București. R. Piatra-N. ,— Der Briefmarkensammler, Berlin: Briofmarkenpost, Yiena. Briofmarkenzeitung, Berlin. Zeitschrift des Philatelistischen Bundes, Berlin. Spener, Ploești. — Ați repetat întrebările necomplect. In ce oraș, la ce universitate ? Repetați iarăși Întrebările, dar complect și lămurit. R. B. Mărășești.— 1) Adresați-vă secretariatului societăței geografice, București, palatul Băilor Eforiei, ii) E tradusă în romînește de o d-nă Chițu. 4) Convorbiri literare și Revista idealistă. V. I. T., subofițer. Adjud.— Adresați o cerere ministerului finanțelor. 2) Vreo 50 lei pe lună. Fervent cititor. Zvoriștea.— 1) Toate lămuririle ce cereți vi le poate da numai Stabilimentul grafic Ralian și Ignat Samitca, Craiova. Gomos, Galați.— La 1 Noembrie. Dioara Mary. Ploești. — Doi lei. Federația Austro-Ungară Situațiunea în Ungaria este extrem de gravă: încercarea împăratului de a calma spiritele a eșuat. Ungurilor li s’a urcat rău la cap, nu mai știu nici ei ce să ceară și au perdut și cel mai elementar respect ce-i datoresc unui monarh, care a nedreptățit în favoarea lor pe ceî l’alțî supuși ai săi, împăratul a avut acum prilejul să se informeze la ce se poate aștepta. Un deputat i-a strigat în mijlocul aplauzelor celorl’alți că e sperjur, iar altul i-a făcut ofensa de a se îndoi de vorbele sale. Dușmănia pe care ungurii o nutresc contra împăratului a eșit acum la iveală în mod atît de evident, încît dacă împăratul s’a îndoit cumva de ea cîtuși de puțin, trebue să se fi vindecat cu desăvîrșire de această îndoială. In această situațiune împăratul se înțelege că trebue să se gîndească la o soluțiune care să-l pună la adăpostul tiraniei și teroarei ungurești. Soluția nu este ușoară, dar va trebui s’o dea și dacă nodul nu va putea fi dezlegat, va trebui să fie tăiat cu sabia. Intr’adevăr soluția nu poate fi decît într’o direcție. Pînă acum două naționalități au fost favorizate în Austro-Ungaria în paguba celor l’alte : naționalitatea germană și cea maghiară. Insă de atunci încoace lucrurile s’au schimbat, cele l’alte naționalități s’au deșteptat și cer dreptul la viață. Va trebui să se dea o soluție ce știuncă naționalităților dacă nu se vroește ca monarhia austroungară, zdruncinată din temelii, să se prăbușească. Pe lîngă acest motiv foarte important, mai este însă unul: împăratul a făcut cu ungurii experiența că favorizarea naționalitățea se întoarce contra favorizatorului. Viitorul deci nu poate fi așteptat cu liniște decît dacă se pregătesc condițiuni în care toate naționalitățile să se poată dezvolta deopotrivă de bine și de liber. Așa fiind, împăratul, după cum se anunță, s-ar fi oprit la o soluțiune care ar schimba fundamental fața imperiului austro-ungar. Este vorba de a se renunță la sistemul dualist, al celor două State, suverane și a se preface întreg imperiul pe bazele federațiunei naționale. Această soluțiune ar aduce de partea colhanei toate naționalitățile asuprite și cum ele formează majoritatea, succesul ei ar fi asigurat. Se poate însă, ba este chiar probabil că în momentul din urmă cînd va trebui să se treacă de la vorbe la fapte împăratul se va speria de ultimele consecințe ale planului său și va prefera să prelungească actuala stare de arui ț deopotrivă de primejdioasă și pentru el și pentru monarchie.—East CHESTIA ZILEI Conu Mutită tupilat sub casca jandarmului prusac poruncește să nu se miște nici frunza în.... chestia macedoneană, căci are ordin de la Berlin să fie liniște în țară ! Ü candelul din Camera undară — Corespondență amănunțită — Asupra ședinței de Jos a Camerei maghiare, despre care ni s’a relatat telegrafic, primim acum următoarea dare de seamă amănunțită. La deschiderea ședinței are cuvîntul deputatul Olay, care, în mijlocul protestelor liberalilor, spune că primul ministru Khuen-Hedervary nu mai poate fi deputat, deoarece a mărturisit că știa despre planul și intențiunile contelui Szapary de a conrupe pe deputați. Președintele trimite declarațiunea aceasta de incompatibilitate comisiunei respective, fără a o supune discuțiunea. După aceasta are cuvîntul deputatul Kossuth care vorbește în numele partidului independent. In discursul său Kossuth se ocupă de manifestul împăratului către națiunea ungară și de ordinul de zi pe toată oastea. Regele —zice el — în calitatea sa de șef suprem a vorbit o știre de politică, șî-a însușit drepturi față cu națiunea și și-a dat cuvîntul că în calitate de factor al unei legiferații, nu va executa nici odată hotărîrile celuî-l’alt factor. Proteste la stingă. O voce : Aceasta î absolutizm ! Regele — continuă Kossuth — a interpretat în mod voluntar legea în fața armatei. Infidelii sfătuitori ai Coroanei nu s’au gîndit că o armată ce face politică poate înclina și spre pronunciamentarî. Ei au uitat că legea o poate interpreta numai Camera ungară. Ungaria este cel mai puternic sprijin al tronului. O voce . A fost Kossuth . Ungurii n’au căutat nici odată ajutor peste frontieră și de aceea sunt un element care, susține statul. Rău s’a făcut că ministrul austriac a sfătuit pe împărat într’o cestie ce privea pe Ungaria. Cu acest chip s’a acordat guvernului austriac o influență asupra afacerilor interne maghiare, o influență care e în contrazicere cu principiul și faptul suveranității statului ungar, care principiu și care fapt sunt o consecință a acelei Constituții pe care a jurat regele. Bela Barabas . Dracu a mîncat jurămîntul. (Liberalii strigă : la ordine: Independenții aplaudă pe Barabas. Președintele îl chiamă pe Barabas la ordine. Kossuth protestează contra faptului că ordinul de zi a numit pe unguri o naționalitate. Ungurii sunt o națiune. Nu putem tolera ca națiunea ungară să fie înjosită. Sfătuitorii regalul au voit să provoace un conflict între rege și națiunea ungară. In decursul discursului lui Kossuth, membrii partidului independent îl aprobă scoțînd la locuri indicate strigăte de indignare. Continuînd Kossuth spune că d. Koerber a lezat interesele monarhiei, numai pentru a-și întări propria sa pozițiune. Nu ne îndreptăm contra dreptului majorităței, ci contra greșitei sale aplicări. Toate drepturile, chiar și cele ale majestăței își au origina lor în națiune, care le poate retrage. Kossuth supune apoi un proect de adresa, elaborat de ambele fracțiuni independente și în care se protestează între altele contra declarațiunilor făcute de primul ministru austriac în Reichsratul din Viena. Proectul se termină cu vorbele : „Națiunea ungară nu va renunța nici o dată la drepturile ei privitoare la, limba ungară“. La citirea acestui pasagiu deputații partidului independent izbucnesc în aplauze și se aud diverse strigăte ca acesta ! „împăratul Austriei nu va confisca limba noastră, aceasta n’o tolerăm !“ A urmat o pauză de o jumătate de oră.* După pauză primul ministru Khuen a încercat să vorbească. Dar— după cum s’a anunțat telegrafie—a izbucnit,un scandal nemai pomenit. Strigăte de : „Să ascultăm pe conrapător !“ „Unde . e Martin Dienes ? .. Am ceva de vin zare?“ Deputatul Lengyel a« țunea cuvinte provocătoare. Majoritatea urlă: „Dați’l afară“. Lengyel cu toate observațiunile președintelui continuă a provoca. Majoritatea îi strigă : „Ești un Balazzo ! Ești nedemn de a sta în această Cameră“. Primul ministru în tot acest timp a fost relativ calm. La un moment dat insa deputatul Rigo se apropie de el și-l spune la ureche: „Nu provoca Camera, ci du-te afară, căci altfel lucrurile se vor isprăvi rău de tot“. Aceasta l-a scos pe ministrul președinte din sărite. El a declarat că consideră imunitatea sa parlamentară ca atinsă. Deputații partidului independent aprobă pe Riga și se reped la Khuca. Majoritatea sare să-l apere. Minoritatea ii strigă lui Khuen: „Afară ! Vrei într’adevăr să fi pălmuit ?“ Primul ministru își face declarația așa ca s’o poată nota stenografii. Deodată se aud cuvintele premierului: „Sunt autorizat să declar...“ prin aceasta Camera află că contele Khuen are intenția de a repeta declarația ce o făcuse cu o zi înainte la conferința partidului liberal. In acest moment deputatul Barabas din partidul independent strigă : „N’avem încredere în cuvintele regelui“. Aceste cuvinte dezlănțuesc o furtună. Un deputat liberal spune că pentru asemenea cuvinte nu există o scuză și strigă : „la spânzurătoare cu el“, adică cu Barabas. Mai mulți deputați independenți insistă pe lîngă Barabas să-șî retragă cuvintele. Barabas declară: „Observ că întreruperea mea a provocat indignarea unor mari părți a Camerei. Cedînd dorinței majoritățea coreligionarilor mei politici... întreruperi . Deci nu din propriul d-tale îndemn ? Asta nu ascultăm ? Barabas se așează la loc și toate inzistențele puse pe lîngă el nu-l pot determina să retracteze. Atunci contele Apponyi îi dictează cea mai aspră pedeapsă a reglementului, reprimând trecută în proces-verbal. A urmat o altă pauză. * După aceasta opoziția a încercat sî reia obstrucțiunea, însă nu cu un success complect. La urmă s’a acceptat propunerea primului ministru de a se proroga pînă după constituirea noului minister. Cor. Bulgaria și Turcia In cercurile diplomatice se crede că chestia păcei și războiul se vor regula in curînd între Turcia și Bulgaria. Generalul Petros, primul ministru al Bulgariei, a avut cu Ali Berukbey, oîntrevedere în care au discutat despre situația din Macedonia. Poarta a declarat de curînd că e dispusă să examineze propunerile ce tind la o înțelegere directă. Guvernul bulgar a prezintat următoarele condițiuni: 1) Acordarea din partea Turciei a unei amnistii generale și încetarea persecuțiunilor contra bulgarilor; 2) înființarea unei comisiuni mixte. Membrii bulgari vor fi numiți de exareb și nu vor putea fi niciodată în minoritate . 3) Elaborarea de către comisiune de reforme administrative, extensiunea autonomiei administrative, siguranța pe drumurile mari, egalitatea creștinilor și a musulmanilor dinaintea curților și tribunalelor, o nouă repartizare și percepțiune echitabilă a impozitelor, reforme în corpul jandarmeriei și restabilirea siguranței personale ; 4) Comisiunea, după îndeplinirea acestei sarcini, va forma consiliul inspectorului general, iar unii din membrii