Adevěrul, septembrie 1903 (Anul 16, nr. 5061-5090)

1903-09-15 / nr. 5075

Conservatorii și fraudele.- Condamnarea Ini üspasoiu SUPLIMENT GRATUIT: Pentru copii cu următorul cuprins : Text: Povestea unui ban, de George Iordache Ionescu.—învinsă, poezie de Eugeniu Sperantia.—Co *o­oș rege.­­de T. D. Speranția.—Om practic, anecdotă de Hora Fortună. —Doi­­ amici, de Rebus-Br&ilft.—Găina care cîntă cocoșește. — Tot Zapîrstea mai vornic, basm de M. I. Râdulescu.—Delinquența sau higroscopia, de I. Manu. Acidul azotic (ur­mare)­­de Eugeniu Bobul­escu.—Jocuri și dezlegări. Ilu­strații int : Cocoloș rege.—Un coteț bun. O serie de cărți de școală, curs primar, ori­ce clasă, specialitatea librăriei „Școalelor”. Sfetea. Premiul gratuit: Conservatorii și fraudele — Din cialisclc politice — Se pare că­­ partidul conservator este h­otărît să continue campania în ch­estia fraudelor pînă ce se va­­ face complectă lumină. Ce vor conservatorii ? Unde vor să ajungă cu această campanie ? Ce mai au de descoperit ? Pe cine mai urmăresc în această afacere ?— iată ce se întreabă multă dintr’acei cari nu mai înțeleg rostul unei agi­tații pe această chestie, din care, în definitiv, s’a stors "destul, s’a scos la lumină falsurile­­ p­atrioti­ce și s’a­­ dovedit că și d. Sturdza a jucat un rol în aceste falsuri, dar faptul e... prescris ! Un conservator, dintr’aceî cari a­­gită reluarea campaniei pe chestia fraudelor, ne-a expus motivele cari fac pe mulți fruntași să nu lase să se închidă această afacere, fără a se face dovada că în afară de func­ționari protejați de personalități mar­cante din partidul liberal mai sunt amestecați în fraudele ordinare ce stau,comis și­ politiciani liberali.­ Pînă acum,s’a șoptit, prin culisele partidelor, că cutare corifeu este im­plicat, că cutare a profitat din tra­geri false, că d. Pictorian va fi tot­­dea­una susținut și apărat de cîțî­va politiciani oameni de afaceri, fiind­că știe că acești oameni au profitat­­ de operațiunile de la finanțe.­­Dar nu s’a precizat nimic, fiind-că cer­cetările s’au oprit tocmai în momen­ts iul cînd s’a descoperit că sunt și borderou­ri distruse. Atunci nu­­ s’au mai întins cerce­tările, căci nu se mai putea ști ce se va mai descoperi.­­ * Dar­ să relevăm ceea­ ce face pe conservatori să continue campania pînă ce vor descoperi de ce s’au dis­trus borderourile, cine le-a distrus și prin urmare ce se ascunde în dosul acestei fraude ? . Iată ce ne spune un conservator, în această privință : — Trebue să continuăm campa­nia fiind că sunt provocatori acei «JUrî vor să acopere fraudele. Sturdza în loc să caute să­­ tacă cum tace în multe ocaziuni, se bizue pe prescrip­ție și atacă pe... Take Ionescu pe tema că el a tolerat fraudele, că a știut că funcționari liberali fură și falsifică, că a știut că sub guverne liberale s’au inaugurat trageri patrio­tice și trageri cu profit personal și nu le-a descoperit, n’a băgat în puș­cărie pe oamenii liberalilor ! Eî bine, fiind­că țin acest limbagiu, trebue să dovedim liberalilor că noi, con­servatorii, n’avem un singur om a­­mestecat în afacerea fraudelor, că toți cei cunoscuți pînă acum ca im­plicați, sunt creaturile d-nului Take Protopopescu și dacă mai sînt și alții se­ va vedea că tot din tagma aceasta fac parte. Aci voim să a­­­­jungem și, în opoziție sau la pu­­­tere, vom continua cercetările pen­tru a da­ pe față pe indivizii cari în cîți­va ani au devenit milionari și astăzi, au nerușinarea să ne acuze pe noi că nu le-am descoperit, la timp, pungășiile, că acum e prea ■í­târziu! „Pictorian va fi omul care are să-i înfunde pe toți acei cari s’au îmbogățit din fraude. El deține ma­rele secret. Dacă nu va recunoaște că tragerile patriotice s’au făcut din ordinul vre­unui ministru liberal, va denunța, de­sigur, pe acei cari s’au folosit de fraudele ordinare pentru a dovedi cîțî oameni... „improprii“ sunt amestecați în această afacere. . „Liberalii spun că Pictorian nu mai știe nimic, căci dacă ar fi știut ceva apoi nu alerga ca un disperat pe la puternicii zilei să-l scape. Ei mai spun că chiar dacă Pictorian deține secrete, nu le va da pe față fiind­că nu va avea nici un interes s-o facă. Liberalii se bizue pe fap­tul că Pictorian știind că de con­servatori e sacrificat, nu va mai căuta să-și piardă cu desăvîrșire ori­ce sprijin în partidul liberal fă­­cînd destăinuiri. Deci chiar dacă va­­ fi sacrificat acum, va prefera să tacă și, la timp, sa invoace față de lijmral, acest serviciu al tăcerea. „Cu aceste speranțe se hrănesc acea cari vor să înăbușe afacerea fraudelor. Dar se înșală. Pentru a se descoperi tot adevărul și mai ales pentru a rupe masca unor șarlatani politici, sînt destule mijloace să faci să vorbească­ și muțți. In a­­ceastă direcție vor lucra acum con­servatorii și nu voi înceta această campanie fără a descoperi tot ce s’a ascuns pînă acum în afacerea fraudelor“. Iată ce motive au conservatorii de a redeschide campania pe ches­tia fraudelor.* Toate acestea se spun în culise. In organele oficioase conservatoare, chestia e pusă pe alt teren. "„Conservatorul“ vorbind de situa­ția în care se află d. Sturdza, în urma deciziei Camerei de punere sub acuzare, încheie ast­fel revista sa de eri: ’...„Mai ales d. Dimitrie Sturdza per­sonal este pus într’o situațiune din cele mai grele. „A nu reintegra pe Pictorian este a mărturisi că el nu mai poate ocupa funcțiuni publice ; or, primul-ministru, șeful partidului liberal, a procedat iden­tic la 1887 ; prin urmare, nici el n’ar mai fi demn de a ocupa vre-o funcțiune publică. „Moralmente el este pe aceeașî­ linie cu Pictorian.” " „A reintegra în capul celei mai mari instituții financiare a țarei pe un falsi­­ficator, a’i încredința păstrarea econo­miilor naționale, ar fi a introduce lupul în stînă­, țara întreagă ar fi în drept să se ridice în contra unei asemenea imo­ralități. „Dilema este nespus de grea pentru guvern. „Noi îl deplîngem, dar n­u putem de­cît să-î zicem: „Ale tale dintru ale tale!? La aceste ata­curi ziarele oficioase nu­­ răspund absolut nimic, ci se­ mărginesc, să critice decizia magi­straților. R. P. Din fuga condeiului Spiritul Sectar Sunt în ziare anumite rubrici, unde spi­ritul vehement al politicei militante, spi­ritul de partid, încetează, pentru a face locul intereselor educațiunei, artei, etc. Ei bine, Pepitaț Jimenez, alias „Voința națională“ nu e numai ocultistă la ru­brica „Curiozități“, colectivistă — de sine înțeles — la rubrica „Minciuni“ și anostă la rubrica „Caraghioflîcurî“. Ea rămîne sectaristă pînă și la rubrica bibliografiilor. Așa de pildă, îi sosește Istoria Romî­­nilor de d. Aguletti Iată cum o anunță Pepita Jimenez : „A. Aguletti: Istoria ro­mînilor pentru cl. IV-a secundară. Manualul d-lui Agu­letti, profesor de istorie la liceul Mihaiu­ Viteazul, are pretinsul merit de a fi în curent cu nouile cercetări făcute de sa­vanții noștri istorici d-nii Bogdan, Onciul și Iorga și de a fi scris într’o limbă u­­șoa­ră, potrivită cu mintea elevilor cărora e destinat“. Ei, de ce această­ răutate față pînă și de istoria d-lui Aguletti, spunîndu-se că are „pretinsul“ merit de a fi în curent cu nouile cercetări“ ?! Foarte simplu! Fiind­că d. Aguletti e conservator și Pepita Jimenez face poli­tică și la rubrica bibliografiilor ! Ce „pretinsă“ gazetă mar e și Pepita! Puff D. Sturdza și fraudele Destăinuirile Adeverului în chestia fal­­surilor patriotice și relevarea faptului că distrugerea horderourilor e recunos­cută azi prin sentința tribunalului în pro­cesul Pariziana sunt astăzi reluate de întreaga presă, dimpreună cu contradic­țiile flagrante spicuite de noi în organul oficios „Voința națională“, care după ce in Februarie anunța că e în pozițiune a declara că d. Pictorian nu e amestecat nici pe departe în fraudele de la finanțe, în Iunie anunța darea în judecată a d-lui Pictorian. In adevăr, astăzi asupra guvernului a­­pasă o contradicție și o consecință, de care nu va scăpa atît de lesne. Contradicția privește distrugerea bor­derourilor. Voința națională anunța — textual — la 20 Februarie 1903, că „nu s’a con­statat lipsa nici unui borderou de plata titlurilor eșite la sorți“, iar în procesul Pariziani primul procuror declară că recunoaște că au fost distruse borde­­rouri la ministerul de finanțe. Trebue sau nu să scapun de acord gu­vernul și oficiosul său­ cu declarația pri­mului procuror, trecută azi în­ sentința procesului ? Consecința Care apasă asupra guver­nului decurge din decizia Camerei ,de punere sub acuzare, care calificînd a fi „incorectitudine de ,o imensă­­ gravitate falsurile patriotice din 1901- comisor de Pictorian, a lovit cu acelaș­i calificat d­V^și falsurile patriotice din 1887 , cu titlurile Nifon, comise de d. Sturdza. Camera de punere sub acuzare decla­­rîna pe d. Pictorian impropriu­ de a o­­cupa funcțiuni în stat, declară impropriu­ pentru asemenea funcțiuni și pe domnul Sturdza. Iată halul în care se află șeful guver­­nului! Act Triumf al bulgarilor Noi am strigat „trăiască sultanul“ în plin Senat; noi am refuzat ospi­talitate răniților greci pentru a face pe placul Forței; noi am expulzat armenii, pe cînd urgia turcească se dezlănțuia asupra capetelor acestor creștini în Turcia; noi am fost mie­lușeii cari am dat față de Poartă mai multă dovadă de supunere ca pe timpul vasalităței. Bulgarii, vasali și azi ai Turciei, au strigat din potrivă, în școli, în biserici, în meetinguri, „să piară sultanul“ ; au alimentat ban­dele macedonene, cu munițiuni și luptători din zidurile armatei din principat; au transportat dinamită cît au putut pentru a arunca în aer așezâmintele, trenurile, orașele din Turcia ; au ținut în relațiile diplo­matice un limbaj nu ca de la vasal la suzeran, ci, din potrivă, ca de la suzeran la vasal și, în cele din urmă, au mobilizat armata contra Turciei. Care a fost rezultatul? Cari au fost avantajele dobîndite de Romînia, grație „tactului și cu­mințeniei“ d-lui Sturdza și cari sînt avantajele obținute de bulgari ? O telegramă sosită noaptea trecută și oficial confirmată anunță că: 1) sultanul a acceptat propunerile Bul­­gariei cu privire la pacificarea Ma­cedoniei și a vilaetului Andrianopoli, 2) ambele state vor demobiliza tru­pele, 3) fugarii bulgari vor fi retri­­miși la căminele lor, 4) sultanul va emite un decret de amnistie generală; 5) se va numi o comisie mixtă cu misiunea de a elabora legi cu privire la extinderea unui guvernămînt au­tonom, la regularea siguranței per­soanei, a instituției liniei ferate și a justiției; 6) membrii bulgari ai comi­­siunei vor fi propuși de exarhul bul­gar și o comisiune și în fine 7) un supus bulgar va funcționa ca ra­portor al comisiei și ca mijlocitor permanent dintre sultan și comi­sia de mai sus. Iată ce au obținut: bulgarii — cu bande, dinamită, mobilizări și în­drăzneală în demersurile diplomatice —pe­ cînd Romînia, grație „tactului și cumințeniei d-lui Sturdza“,­s’a ies cu cîțî­va membri în comisiune, cari vor fi covîrșițî de bulgari și vor obține iarăși un mitropolit a la Antim ! O să-i meargă pomina ă-lui Stur­dza cu „succesele“ diplomatice. S. U. R. fraților să fie potrivnică intereselor venerabilului falsificator, pentru ca aceea ce ar fi fost de laudă, să fie un motiv de batjocură și de oprobiü. De alt­fel partidul d-lui Sturdza tot aceeași atitudine are față de pre­să, cînd presa se amestecă în tripo­­logiile guvernamentale, cînd nu lasă să se întindă mușamaua națională peste falsurile de la finanțe și cînd în sfîrșit toate ticăloșiile guvernului sînt dezvăluite... E iarăși interesul mizerabil la mijloc, e iarăși per­­derea busolei bunului simț, este din nou aceeași boală fără de leac: pierderea drumului principiilor... Din fericire țara nu se alcătuește numai din partizanii venerabilului falsificator și țara reală știe ce face cînd nici odată nu lovește în presă, ci o scutește și o apără de loviturile ce’I se dau, iar justiției îl aduce prinoase de mulțumiri cînd își face datoria. Const. Miile Presa și justiția Intr’o țară ca a noastră în care de fapt nu există de­cât domnia bu­nului plac ca lege, două așezăminte mai există și anume : presa și jus­tiția. Presa este sentinela libertăților publice, de ea se tem regimurile arbitrare, ea dă la lumina zilei fără de­legile și ori­cît ar avea dînsa greșelile și păcatele ei, presa într’o țară ca a noastră are atîtea merite, în­cît îi se pot erta abaterile și a­­buzurile, explicabile mai ales prin starea noastră socială. Ia închipuiți­­vă că n’ar exista presa și veți vedea ce ar deveni dintr’o zi în alta liber­tatea, cinstea și averea cetățenilor ! Ziaristul în condițiunile de luptă ale țărei noastre este un adevărat erou, care în mijlocul lașităței ge­nerale și al bizantinismului nostru, al minciunilor convenționale, riscă totul, de multe ori și viața — pildă ne-a dat-o d. Emil. Lahovary —ca să se facă lumină și să rupă conspi­­rațiunea tăcerei, care acopere cri­mele și toate turpitudinile... Dacă presa dă alarma, justiția este pusă ca să cerceteze cele denun­țate și să facă dreptate... Cîte­oda­­tă — de foarte multe ori—justiția fiind legată la ochi, nu vede și cu sabia el taie tocmai pe cei cari au cerut dreptate... Cîte­ odată însă — arareori, — justiția răzbună opiniu­­nea publică și ast­fel complectează opera presei... El bine, cînd așa ceva se întîmplă, cînd se face această mi­nune, ca cei culpabili să fie pedep­siți ori înfierați, e un sacrilegiu de a te atinge de judecători și a’i in­sulta fiind-că și-au făcut datoria și au făcut dreptate. Și ca să revenim la fapte concrete n’avem de­cît să cităm purtarea rușinoasă a presei liberale față de membrii Camerei de punere sub acu­­zațiune, cari au împiedicat reinte­grarea cu onoruri a d-lui Pictorian în funcția de director al casei de depunere. E așa de rar ca justiția să iasă din cuvîntul guvernului în­cît, dacă partidul liberal ar fi conștient de ceea ce ar trebui să fie, ar fi dator să aducă cele mai mari laude magis­­tKrio T Cați a i­eșit din sferele de im­­inență ale puterei executive și și-au făcut datoria în conștiință, așa cum au crezut el. Chiar dacă ar fi greșiți, totuși trebue să fie respectați și dați ca pildă, nu cum fac sectarii liberali cari îi tîrăsc în noroiü. Dar această atitudine se explică: Partidul d-lui Sturdza de mult a pier­­i­dut cărarea principiilor și a bunului simț și nu se conduce de cît de pa­timi mici și de interese personale... A fost de­ ajuns cu părerea magii­ Biuroul de azistență judiciară pentru săteni — Apelul comitetului — Pe cînd la țară o­ mînă de oameni de bine caută să vină în ajutorul sănătății țăranului nostru prin înființare de in­firmerii, la oraș în chiar capitala țărei un grup de tineri licențiați eșiți di­n rîn­­durile poporului pun bazele unui biurou de azistență judiciară pentru săteni. Miș­carea aceasta în favorul clasei celei mai muncitoare dar și celei mai oropsite de la noi, mișcarea asupra însemn­ătăței căreia am inzistat destul cînd am vorbit* des­pre curentul poporanist ce a început să­­ se­­ formeze în țară, trebue privită cu ochi buni de către toți acei ce doresc îmbunătățirea stărei populației noastre rurale. Iată și apelul pe care îl lansează comi­tetul biurgului de azistență judiciară pen­tru popor . Ne adresăm acelora din mijlocul cărora am pornit, celor mulți și lipsiți ele mij­loace din țara noastră , ne adresăm ce­lor pătrunși de dreptul sfînt al cauzei lor, dar i negalî și îndepărtați în fața justiției, neputîndu’șî urmări și apăra interesele din cauza sărăciei. Plecăm de­ la trista experiență, căpătată în fața bazei justiției, că nu toți sînțate­­.­g&lt ;u față judecătorului din parcte de vedere al apărărei; pentru aceasta nimenii nu poate fi făcut răspunzător, dar toți doritorii de bine trebue să pui umărul pentru ca nedreptatea să dispară. * Nu’i nenorocit numai* acela ce n’are cu ce să’și astîmpere foamea, nu’i nenorocit numai săracul care lîncezește în boală și n’are cu ce să se caute, dar­ și acela ce își știe fruntea senină și nu se poate dezvinovăți, ce știe că are dreptate și al­ții i-o fură numai pentru că el nu se poate apăra. Nu sîntem cei d’ĭntíiü cari ridicăm gla­sul, s’au găsit mulți înaintea noastră cari împinși de același dor, ca dreptatea să fie pentru toți, au scris, s’au mișcat, au mijlocit pe lîngă cei marți pentru ca dreptul sfînt al apărărei să fie con­sfințit prin lege și pentru cei săraci; s’a făcut chiar un proect în acest­­ sens și sperăm ca el să devie lege cît­­ mai curînd. Pînă atunci am găsit că e bine și nea­părat trebuincios ca să ne punem în ser­viciul acestei mari reforme „asistența ju­diciară“, să dăm sfaturile noastre celor cu totul lipsiți de mijloace, să’i asistăm înaintea judecăței făcînd din răsputeri cu egalitatea în fața legei înscrisă în Consti­tuție să existe și de fapt; de aceea rugăm pe toți acei cari au nevoe de un sprijin în fața justiției să vie la biuroul de azis­tență judiciară în calea Itadovei No. 29, la sediul societăței maced­o-romîne, de la 7—9 dimineața.________ _______ N­O­T t: Georges Boscoff In prima zi cînd am sosit acum trei luni la Paris mi s’a vorbit de Georges Bos­­coff, care în aceeași zi participa, la un con­curs al clasei de piano de sub conduce­rea ilustrului sau maestru Diemer. Obosit cum eram după trei nopți de drum, am regretat că n’am putut a­­sista la acel con­curs. Am aflat însă din cercuri muzi­cale că Georges Boscoff s’a relevat și de astă dată ta­lent de mîna întîiai. N­’am întîlnit apoi­ pe tîmărul acesta care acopere de glorie numele de roman Intre funii virtuoși al pianului din capitala Fran­ței. Am recunoscut în ochii și figura lui, cari exprimă atît de viu personalitatea sa muzicală, silința enormă cef șidă de a stu­dia și urmăream în fizionomia sa acel nimb de intelectualitate artistică pe care îl imprimă preocuparea de artă. Acum vre-o doi ani, cînd Georges Bos­coff a absolvit Conservatorul nostru, lam ascultat ca solist și într’o piesă de mu­zică de Cameră. Am relevat de pe atunci, în acest loc, însușirile sale atît ca pianist, cît și, în genere, ca muzician, prevestin­­du-i un mare viitor. E încă unul cu care nu m’am înșelat. La Paris Boscof e astăzi aproape un „consacrat“ în cercurile mu­zicale și ca mîine—căci se ’ntoarce­ să’șî termine studiile—îl va consacra, de­sigur, și publicul parizian. In cursul vacanței pe care a petrecut-o în țară, a fermecat auditorul la Constanța, într’un concert patronat de d-na Zoe Sturdza, în Capitală saloanele și’l dispută și înainte de a ne părăsi pentru Paris se va prezenta marelui public într’un concert, la Ateneu, care va atrage, de­sigur, în­treg Bucureștiul select și pe toți acei acei cari l’au cunoscut din Conservator. In frigurile arzătoare ale definitivei sale formațiuni de artist, Boscoff duce prea departe uitarea de sine și’șî supune orga­­nizmul unei excesive activități. Sănătatea trebue economisită tocmai pentru atinge­rea celor mai ideale scopuri. E un sfat pe care simpatia ce-V port',, mă face Să’l trimit tînăruluT Rnsr.nff. Tartorul meseriașilor D. Sturdza­­— lucru de mirare — a avut de astă singură dată, bunul simț de a declina onoarea să prezideze ban­chetul corporațiunei meseriașilor, mulțu­­mindu­-se a lua parte la serbarea din Ciș­­megiu. De alt­fel cl-sa ar fi trebuit să nu facă nici acest din urmă­­ pas, fiind-că încă odată, nu are dreptul să zică că a făcut ceva pentru meseriași. N’a făcut nimic cu legea, î-a bătut și schingiuit, i-a ținut închiși ca pe niște hoți ordinari, pe cînd erau delicvenți politici — și ca chestiune economică, primul-ministru poate fi socotit cu drept cuvînt tartorul mese­riașilor. Cine în adevăr prin politica sa de economii lipsită de inteligență, a pus­ ca­păt vieței întregei țări ? Răspunsul este u­­­șor de dat: d. Dimitrie Sturdza. D-sa azi este în mare parte vinovat, dacă dulgherul moare de foame, dacă zidarul n’are de lu­cru,dacă întreaga clasă a meseriașilor trece prin cea mai mare criză și nevoe... A crezut că pentru a salvă statul, trebue de făcut economii și le-a făcut ast­fel în­cît întreaga țară a fost adusă la sapă de lemn și la disperare. Aceasta este opera economică a d-lui Stur­za față de meseriași și iată de ce nu vedem ce ar căuta d-sa în mijlocul lor, ce ar avea să le spue, cu ce operă ar veni să se laude, căci legea meseriilor î-a fost im­pusă de către clasa muncitoare și numai strîmbînd din nas și știrbind-o și fă­­cînd-o inaplicabilă, d-sa a lăsat să se vo­teze. E un trist curaj acela ce-l are primul ministru că se arată în sînul clasei mun­citoare și primește ca să prezideze la săr­bătorirea unei opere contra căreia a lu­crat cu toată puterea reacționarizmului său­ de om mic și strict la vederi. Sfinx C. G. Sol. Bîrlad.— Să fii sănătos și să­­ ai bani. * A. O. Galați. —Moisi nu a prezis lumea viitoare. E chestia să citați pasagiul din bi­blie, in­ care ar exista așa ceva. I. I. Sol. Pitești.-- Bokfeller Standard Oii Co. New-York. Putlitzer The „World“ edi­tor-New-York. 2) Englezește. M. Pop, Gară Ștefan Vodă. — Adresați-vă chiar d-lu­l colonel P. V. Năsturel, Bucu­rești. R. Piatra-N. ,— Der Briefmarkensammler, Berlin: Briofmarkenpost, Yiena. Briofmar­­kenzeitung, Berlin. Zeitschrift des Phila­­telistischen Bundes, Berlin. Spener, Ploești. — Ați repetat întrebările necomplect. In ce oraș, la ce universitate ? Repetați iarăși Întrebările, dar complect și lămurit. R. B. Mărășești.— 1) Adresați-vă secreta­riatului societăței geografice, București, pa­latul Băilor Eforiei, ii) E tradusă în romî­­nește de o d-nă Chițu. 4) Convorbiri lite­rare și Revista idealistă. V. I. T., sub­ofițer. Adjud.— Adresați o ce­rere ministerului finanțelor. 2) Vre­o 50 lei pe lună. Fervent cititor. Zvoriștea.— 1) Toate lămu­ririle ce cereți vi le poate da numai Stabi­limentul grafic Ralian și Ignat Samitca, Craiova. Gomos, Galați.— La 1 Noembrie. D­ioara Mary. Ploești. — Doi lei. Federația Austro-Ungară Situațiunea în Ungaria este extrem de gravă: încercarea împăratului de a calma spiritele a eșuat. Ungurilor li s’a urcat rău la cap, nu mai știu nici ei ce să ceară și au perdut și cel mai e­­lementar respect ce-i datoresc unui mo­narh­, care a nedreptățit în favoarea lor pe ceî­ l’alțî supuși ai săi, împăratul a avut acum prilejul să se informeze la ce se poate aștepta. Un deputat i-a strigat în mijlocul aplauze­lor celor­l’alți că e sperjur, iar altul i-a făcut ofensa de a se îndoi de vorbele sale. Dușmănia pe care ungurii o nu­tresc contra împăratului a eșit acum la iveală în mod atît de evident, în­cît dacă împăratul s’a îndoit cum­va de ea cîtuși de puțin, trebue să se fi vindecat cu desăvîrșire de această îndoială. In această situațiune împăratul se în­țelege că trebue să se gîndească la o soluțiune care să-l pună la adăpostul ti­raniei și t­eroarei ungurești. Soluția nu este ușoară, dar va trebui s’o dea și dacă nodul nu va putea fi dezlegat, va trebui să fie tăiat cu sabia. Intr’adevăr soluția nu poate fi de­cît într’o direcție. Pînă acum două naționa­lități au fost favorizate în Austro-Un­­garia în paguba celor­ l’alte : naționali­tatea germană și cea maghiară. Insă de atunci încoace lucrurile s’au schimbat, cele­ l’alte naționalități s’au deșteptat și cer dreptul la viață. Va trebui să se dea o soluție ce știuncă naționalităților dacă nu se vroește ca monarh­ia austro­­ungară, zdruncinată din temelii, să se prăbușească. Pe lîngă acest motiv foarte important, mai este însă unul: împăratul a făcut cu ungurii experiența că favorizarea na­­ționalitățea se întoarce contra favorizato­rului. Viitorul deci nu poate fi așteptat cu liniște de­cît dacă se pregătesc con­­dițiuni în care toate naționalitățile să se poată dezvolta deopotrivă de bine și de liber. Așa fiind, împăratul, după cum se a­­nunță, s-ar fi oprit la o soluțiune care ar schimba fundamental fața imperiului austro-ungar. Este vorba de a se re­nunță la sistemul dualist, al celor două State­­, suverane și a se preface întreg imperiul pe bazele federațiunei națio­nale. Această soluțiune ar aduce de partea colhanei toate naționalitățile asuprite și cum ele formează majoritatea, succesul ei ar fi asigurat. Se poate însă, ba este chiar probabil că în momentul din urmă cînd va trebui să se treacă de la vorbe la fapte împăratul se va speria de ulti­­mele consecințe ale planului său și va prefera să prelungească actuala stare de a­rui ț deopotrivă de primejdioasă și pentr­u el și pentru monarchie.—East C­HESTIA ZILEI Conu Mutită tupilat sub casca jandarmului prusac poruncește să nu se miște nici frunza în.... chestia macedoneană, căci are ordin de la Berlin să fie liniște în țară !­ Ü candelul din Camera undară — Corespondență amănunțită — Asupra ședinței de Jos a Camerei maghiare, despre care ni s’a relatat te­legrafic, primim acum următoarea dare de seamă amănunțită. La deschiderea ședinței are cuvîntul deputatul Olay, care, în mijlocul pro­testelor liberalilor, spune că primul mi­nistru Khuen-Hedervary nu mai poate fi deputat, de­oare­ce a mărturisit că știa despre planul și intențiunile con­telui Szapary de a conrupe pe depu­tați. Președintele trimite declarațiunea a­­ceasta de incompatibilitate comisiunei respective, fără a o supune discuțiunea.­­ După aceasta are cuvîntul deputatul Kossuth care vorbește în numele parti­dului independent. In discursul său Kossuth se ocupă de manifestul împă­ratului către națiunea ungară și de or­dinul de zi pe toată oastea. Regele —­­zice el — în calitatea sa de șef suprem a vorbit o știre­ de politică, șî-a însușit drepturi față cu națiunea și și-a dat cu­vîntul că în calitate de factor al unei legiferații, nu va executa nici odată ho­­tărîrile celuî-l’alt factor. Proteste la stingă. O voce : Aceasta­ î absolutizm ! Regele — continuă Kossuth — a in­terpretat în mod voluntar legea în fața armatei. Infidelii sfătuitori ai Coroanei nu s’au gîndit că o armată ce face po­litică poate înclina și spre pronuncia­­mentarî. Ei au uitat că legea o poate interpreta numai Camera ungară. Un­garia este cel mai puternic sprijin al tronului. O voce . A fost­ Kossuth . Ungurii n’au căutat nici o­­dată ajutor peste frontieră și de aceea sunt un element care, susține statul. Rău s’a făcut că­ ministrul austriac a sfătuit pe împărat într’o cestie ce pri­vea pe Ungaria. Cu acest chip s’a a­­cordat guvernului austriac o influență asupra afacerilor interne maghiare, o influență care e în contrazicere cu prin­cipiul și faptul suveranității statului ungar, care principiu și care fapt sunt o consecință a acelei Constituții pe care a jurat regele. Bela Barabas . Dracu a mîncat jură­­mîntul. (Liberalii strigă : la ordine: In­dependenții aplaudă pe Barabas­. Președintele îl ch­iamă pe Barabas la ordine.­ Kossuth protestează contra faptului că ordinul de zi a numit pe unguri o naționalitate. Ungurii sunt o națiune. Nu putem tolera ca națiunea ungară să fie înjosită. Sfătuitorii regalul au voit să provoace un conflict între rege și națiunea ungară. In decursul discursului lui Kos­suth, membrii partidului independent îl aprobă scoțînd la locuri indicate strigăte de indignare. Continuînd Kossuth spune că d. Koerber a lezat interesele monarh­iei, numai pen­tru a-și întări propria sa pozițiune. Nu ne îndreptăm contra dreptului majorită­­ței, ci contra greșitei sale aplicări. Toate drepturile, chiar și cele ale majes­­tăței își au origina lor în națiune, care le poate retrage. Kossuth supune apoi un proect de a­­dresa, elaborat de ambele fracțiuni in­dependente și în care se protestează în­tre altele contra declarațiunilor făcute de primul ministru austriac în Reichsratul din­­ Viena. Proectul se termină cu vor­bele : „Națiunea ungară nu va renunța nici o dată la drepturile ei privitoare la, limba ungară“. La citirea acestui pa­sagiu deputații partidului independent izbucnesc în aplauze și se aud diverse strigăte ca acesta ! „împăratul Austriei nu va confisca limba noastră, aceasta n’o tolerăm !“ A urmat o pauză de o jumătate de oră.* După pauză primul ministru Khuen a încercat să vorbească. Dar— după cum s’a anunțat telegrafie—a izbucnit,un scan­dal ne­mai pomenit. Strigăte de : „Să ascultăm pe conra­­pător !“ „Unde . e Martin Dienes ? .. Am ceva de vin zare?“ Deputatul Lengyel a« țunea cuvinte provocătoare. Majoritatea urlă: „Dați’l afară“. Lengyel cu toate observațiunile președintelui continuă a provoca. Majoritatea îi strig­ă : „Ești un Balazzo ! Ești nedemn de a sta în a­­ceastă Cameră“. Primul ministru în tot acest timp a fost relativ calm. La un moment dat insa deputatul Rigo se apropie de el și-l spune la ureche: „Nu provoca Camera, ci du-te afară, căci alt­fel lucrurile se vor isprăvi rău de tot“. Aceasta l-a scos pe ministrul președinte din sărite. El a declarat că consideră imunitatea sa par­lamentară ca atinsă. Deputații partidu­lui independent aprobă pe Riga și se reped la Kh­uca. Majoritatea sare să-l apere. Minoritatea ii strigă lui Khuen­: „Afară ! Vrei într’adevăr să fi pălmuit ?“ Primul ministru își face declarația așa ca s’o poată nota stenografii. De­odată se aud cuvintele premierului: „Sunt autorizat să declar...“ prin aceasta Camera află că contele Khuen are in­tenția de a repeta declarația ce o fă­cuse cu o zi înainte la conferința par­tidului liberal. In acest moment deputatul Barabas din partidul independent strigă : „N’a­­vem încredere în cuvintele regelui“. Aceste­ cuvinte dezlănțuesc o furtună. Un deputat liberal spune că pentru a­­semenea cuvinte nu există o scuză și strigă : „la spânzurătoare cu el“, adică cu Barabas. Mai mulți deputați inde­pendenți insistă pe lîngă Barabas să-șî retragă cuvintele. Barabas declară: „Observ că întreruperea mea a provo­cat indignarea unor mari părți a Ca­merei. Cedînd dorinței majoritățea co­religionarilor mei politici... întreruperi . Deci nu din­­ propriul d-tale îndemn ? Asta nu ascultăm ? Barabas se așează la loc și toate in­­zistențele puse pe lîngă el nu-l pot de­termina să retracteze. Atunci contele Apponyi îi dictează cea mai aspră pe­­deapsă a reglementului, reprimând­ trecută în­ proces-verbal. A urmat o altă pauză. * După aceasta opoziția a încercat sî reia obstrucțiunea, însă nu cu un success complect. La urmă s’a acceptat propu­nerea primului ministru de a se pro­roga pînă după constituirea noului­ mi­nister. Cor. Bulgaria și Turcia In cercurile diplomatice se crede că chestia păcei și războiul se vor regula in curînd între Turcia și Bulgaria. Generalul Petros, primul ministru al Bulgariei, a avut cu Ali Beruk­bey, o­­întrevedere în care au discutat despre situația din Macedonia. Poarta a declarat de curînd că­ e dis­pusă să examineze propunerile ce tind la o înțelegere directă. Guvernul bul­gar a prezintat următoarele condi­­țiuni: 1) Acordarea din partea Turciei a unei amnistii generale și încetarea persecu­­țiunilor contra bulgarilor; 2) înființarea unei comisiuni mixte. Membrii bulgari vor fi numiți de exareb și nu vor putea fi nici­odată în mino­ritate . 3) Elaborarea de către comisiune de reforme administrative, extensiunea au­tonomiei administrative, siguranța pe drumurile mari, egalitatea creștinilor și­ a musulmanilor dinaintea curților și tri­bunalelor, o nouă repartizare și percep­­țiune echitabilă a impozitelor, reforme în corpul jandarmeriei și restabilirea si­guranței personale ; 4) Comisiunea, după îndeplinirea ace­stei sarcini, va forma consiliul inspec­­torului general, iar unii din membrii

Next