Adevěrul, octombrie 1903 (Anul 16, nr. 5091-5121)

1903-10-04 / nr. 5094

ANUL I— No. 35 AI* AM JE IV FIE­ CARE TOERI AmIN TÎR : Strada Sărindar No. 11 I Expoziția din Belgrad In anul­ viitor, Serbia va sărbători a snta aniversare a eliberărei sale de sub jugul turcesc. Se știe că în anul 1804, voevodul George Kara-George, strămoșul lui Petre I Karagheorghevici, în capul unei bande de sîrbî răsculați șî-a e­­liberat patria de sub jugul turcesc. Pentru a se sărbători această dată memorabilă, se organizează pentru anul viitor o expoziție națională sîrbă.­­ Expoziția va fi deschisă în ziua de 4 iunie 1904. Ministerul de comerț a instituit o comisiune specială, care să se ocupe de organizarea expozitiunei. Preșe­dintele acestei com­isiuni e d. Mihail Valtrovici, iar vice-președintele ei e d. Lyuba Kovacevicî, profesor u­­niversitar. Comisiunea și-a și termi­nat lucrările și a și înaintat minis­trului respectiv un raport amă­nunțit. Ch­eltuerile viitoarei expozițiuni sunt evaluate la suma de un milion de dinari. Expoziția fiin St.­Louis La Paris s’a constituit un comitet­ com­­tras din delegații principalelor societăți de educațiune, datorit inițiativei d-lui C. A. Guerard, profesor și vice-președinte al societatei de studii și corespondențe in­ternaționale „Concordia“. Scopul comi­tetului e înființarea unor burse de că­lătorie în Statele­ Unite și în Canada, cu­ ocazia expoziției universale din St­ar Louis. Bursele se vor decerna celor me­­ritoși și lipsiți de mijloace. Comitetul crede că 1000 de lei vor fi de ajuns să acopere spesele de călătorie și de șe­dere ale unul bursier timp de trei sau patru săptămîni. Bursierii vor fi numiți pirin alegere; subscriitorii vor lua parte­a vot cu un număr de glasuri în pro­porție cu suma la care se ridică sub­scripția lor. Cei ce vor subscrie 1000 de lei, vor avea dreptul să designeze înșiși pî titularul bursei înființate de ei. Cei mai mulți dintre bursieri se vor a­­lege printre studenții din Paris, unde se întîlnesc toate naționalitățile din lume.­­ Ori-ce cereri de informațiuni, darurile și subscripțiunilo, trebuesc făcute pe a­­dresa „Comite Contrai d’Organisation des Bourses de Voyage â L’Exposition de St.-Louis, Hótel des Sociótés Sa­­vantes (Bureaux de l'Association Poli­­technique), 28 rue Serpente, Paris, Franco.Serviciu de automobile Direcția expoziției din St.­Louis s’a înțeles cu „World’s Fair Automobile Company“ pentru organizarea unui ser­viciu de automobile. Automobilele vor transporta pe vizitatori de la domiciliu­­ți la expoziție și-i vor depune în locurile cele mai interesante ale lui „World’s Pair“. Un minimum de 200 de mașini, pu­­tînd să transporte fie­care două­zeci pînă la patru­zeci de persoane va func­ționa nne­­contenit. Automobilele se vor opri la hoteluri, la gară și în alte puncte ale orașului. Vor fi stațiuni și în foburgu­rile lui St.­Louis (Nord și Sud) așa că automobilele vor deservi orașul întreg. Doctorul automatic „Doctorul automatic“ va fi una din cele mai nostime noutăți ale expoziției. Bolnavul se va urca pe o mașină și va pune avant­ brațul într-o ghiară care-i va pipăi pulsul, iar în timp ce un oro­logiu va bate 60 de secunde sub limba pacientului se va pune un termometru și­­ va constata temperatura. Pulsațiu­­nile și temperatura se vor înscrie pe o cartă, iar pe spate se va scrie în ace­lași timp ordonanța ce trebue să ur­meze bolnavul ca să se vindece. Expoziție de plante medicinale Institutul medicinal al orașului Mexic Va expune 50 de varietăți de plante medicinale cari cresc în Mexic. Expo­ziția va arăta nu numai plantele vii ce nu cresc pe pămîntul Mexicului, ci va mai­­ arăta și va explica la ce pot fi între­buințate și modul cum combat boalele. Burse­­le călătorie Alpii tirolienî (una din concesiunile cele mai mărețe ale expozițiunei din St.-Louis va fi cea care va purta numele de „German Ty­rolean Alps“. Concesiunea va cuprinde o suprafață de 275.000 picioare pătrate. Intrarea principială va reprezintă porta­lul unei primării din timpurile vechi. Prima privire a vizitatorului va cădea asupra unei grădini în care se va servi răcoritori. Din grădină vizitatorul va a­­vea o splendidă vedere a vechiului cas­tel tirolier, înconjurat de toate părțile de munți. Acest castel pitoresc, cu tur­nul și portalul său­ circulator, cu turnu­lețele și crenelele sale, va fi înconjurat pe de întregul de stînci abrupte și va servi de intrare imensei panorame a munților Alpi. Un drum de fer electric va plimba pe vizitatori printre vîrfurile munților. Se va expune un sat în stil tirolez, precum și dazinele locuitorilor și prăvăliile unde tinerele și frumoasele tiroleze vor vinde suveniruri și tot fe­lul de lucruri executate de poporul ti­rolez. „^îi­lătorul“ Niște pescari din Palavas (Hérault) au pescuit de curînd un pește enorm în greutate de cinci pînă la șase sute de kgi. Trei ore le trebuiră pescarilor ca să tragă la țărm acest monstru marin pe care îl duseră în portul Cotte spre vînzare. Acest cotaceu aparține familiei delfini­lor. E un soi de „suflător“, nume ce se dă acestor pești din cauza ușurinței cu­ care dau apa afară prin branh­ii, suflînd­ cu puter­e o­ fac să țîșnească une­ori la­ înălțimi uriașe. Acest pește, deși măsoară patru me­trii în lungime, are formele foarte mlă­dioase. Capul său­ e fin și lung. Divorțul Rejanei iată o veste care nu va surprinde pe mulți: Hejana, cunoscuta artistă de la Vaudeville din Paris, care a jucat de atîtea ori înaintea publicu­lui bucureștean, divorțează de soțul ei, Porel. Se știe că Porel e directo­rul teatrului s­au devine. Nu­ e vorbă, de acum doi ani se știa că căsnicia Pejane-Porel nu e atît de perfectă, încă pe atunci ar­tista ceruse divorțul și numai după intervenția amicilor casei, cei doi soți s-au împăcat. De data aceasta însă, lucrul pare mult mai grav, pentru că eminenta artistă a cerut tribunalului ca să-i permită să părăsească domiciliul conjugal, împreună cu copiii săi. Tribunalul a admis această cerere. Motivul invocat de Bejana a fost: râul tratament din partea soțului. E drept însă că directorul Porel s’a făcut vinovat de rău tratament numai în ce privește calitatea sa de soț al Rejanei ; întru­cît privește rolul său de director al teatrului a cărui stea luminoasă e celebra co­­mediană, d. Porel nu s’a făcut vi­novat de nimic, așa că contractul de zece luni dintre d-na Bejane și d. Porel nu numai că nu va fi rupt, dar artista de a înțelege că divor­țul nu o va împiedica de a juca îna­inte, sub direcțiunea ex-soțului său. In sfîrșit, cine știe cum vor mai ajunge în urmă lucrurile: te pome­nești că Bejana va juca în viața reală rolul Estellei din Les deux écoles de Capus. ---------—, — I F­er­me cu broaște Un confrate american ne vorbeș­te de existența, în Statele­ Unite, a o mulțime de „ferme cu broaște“ unde se practică pe scară mare creș­terea batracienilor comestibili cari plac pe zi ce trece mai mult yan­­keilor. Cea mai bine instalată din aceste frog-farms este, fără îndoială, cea care s-a deschis de curînd prin îm­prejurimile orașului Boston, numită SUPLIMENT GRATUIT JL.A No. 5094 al Ziarului „AMEVERIN­"4 Octombrie 1980 Massachsuetts Company. Berma o­­cupă o suprafață de aproape 20 de hectare In jurul unei bălți vaste naturale situată în mijlocul stabilimentului s’au săpat alte cinci­spre­zece bălți mici artificiale. Acestea din urmă servesc pentru clocirea ouălor și pen­tru îngrășarea progresivă și meto­dică a broaștelor. In apropiere s-au constituit rezer­­voriî speciale ce servă pentru creș­terea micilor crustacee cari hră­nesc broaștele ; mai sunt încă și niște sere calde în care se conservă ani­malele în timpul iernei. Cu acest chip amatorii de broaște pot fi sa­tisfăcuți în ori­ce anotimp. Această constitue cu adevărat ultimul cuvînt al progresului. Deocamdată, prog-farm-ul din Boston nu pune în consumația pen­tru americani de­cît 50.000 de ba­tracieni comestibili pe an. Se crede însă că perfecționîndu-și dechisul va putea îndoi în curînd această ți­­fră. O princiară, — Căsătoria prințului Andrei de Grecia cu prințesa de Battenberg .­ Castelul ducal din Darmstadt Musică pentru Sens ei leisure Contele Patrassoff, directorul asis­tenței publice din Rusia, aflîndu-se de curînd la Paris, a povestit după cum urmează ce i-a dat prin gînd să facă în spitale, spre marea feri­cire a femeilor în serviciul materni­­tăței: „M’am inspirat de la cunoscutul proverb că muzica îndulcește mora­vurile și am cumpărat o orgă care se află așezată lingă odăile bolna­velor. In timp ce nenorocita este prada celor mai teribile dureri, o infirmieră învîrtește manivela or­­gei, iar dacă această muzică nu are darul de a face să înceteze du­rerea femeii, are cel puțin pe acela de a o distra. E ceva și aceasta. E­­fectul produs e minunat și o mul­țime de doctori ruși sunt hotărîți să urmeze exemplul dat.“ 1EMON­STRAȚIA: strada Sărindar Mo. 11 Făurirea urechilor Fiind­că obiceiul de a se găuri ure­chile tot mai perzistă, se cade să avem cite­va noțiuni despre această operațiune ce o practică mai toate popoarele de pe pămînt. Precum vedem, e o idee comună ce a încolțit în creerii oamenilor cel mai de­părtați unii de alții și cari îi imbor­­dează să se dedea la acest act stupid. Unii etmologi mucaliți au­ văzut în a­­ceasta cultul pentru soare ! In fond a­­ceasta e pur și simplu vanitatea de a se deosebi cine­va de cel-l’alți. Voind să introducă podoabe mai mari și mai grele de­cît ale celor-l’alțî omul își dilată lobul urechei, ajunge do’și formează o bucată de carne care­ î a­­tîrnă pînă la umăr. Curios e că­ lobul rezistă, nu se rupe dacă cum se întîmplă europencelor lim­fatice care­ șî pun la urechi cercel prea grei. In Asia, obiceiul acesta există în In­dia și Udo-China, etc. și trebue să fie foarte vechi­, căci iacmdr,_10 săpături la Cambodge, s’au găsit fel de fel de cercei de os, de fildeș și de bronz. Se crede că acești cercei datează din timpurile preistorice. Războinicii și femeile din anticul im­periu Khmer (Cambodge) își dilatau u­­rechile. La războinicii din Angkor­ Wat lobul ureche­ atîrnă pînă în dreptul băr­biei. Femeile din acea epocă își dilatau urechile; sînt arătate de sculptori ca niște urechi ce le vin pînă la umeri. Toate statuele reprezintînd pe Budha au lobii ureche­ dilatați; obiceiul acesta exista în anticitate în Ceylon și a fost păstrat pentru întruchiparea numitului zeu. In timpul de față numai sălbaticii din Asia își mai dilatează ast­fel urechile. Indienii se mulțumesc să poarte po­doabe mai puțin grele. In schimb une­ori însă își pun un șir întreg de cercei ce sunt trecuți printr’o serie de găuri pe toată lungimea ure­chei. Cochetăria a împins la aceleași practici pe femeile Mitt­us din Africa centrală. Cu acest prilej reproducem o curioasă descripțiune datorită unui explorator a­­nume Thompson. In țara Massailor copilul își întinde și destinde într’atît lobii urechei în­cît ar putea să-șî treacă pumnul prin des­chizătura practicată în ureche. La înce­put prin gaura urechei putea trece un fir de pae, apoi un bețișor, după aceea altele mai groase pînă ce s’a ajuns a se pune un cilindru gros de 15 cent, în direcția lungime­. Lobul urechei a­­junge de seamănă cu chipul acesta cu o scară de șea. La sălbaticii din America există ace­lași obiceiu­. Botocudozii din Brazilia își lungesc lobii pînă ce ajung aproape cît u­­rechea de mare. La sălbaticii din Para­guai lobii le vin pînă la baza gîtului și ia unii pînă la clavicule. Mai înainte de descoperirea Americei, mexicanii, peruvienii și guatemalienii își măreau lobii urechei după cum dove­­desc statuetele rămase din acea epocă. In Oceania acest obiceiu mai există încă la daiakî (Sumatra), în Noua Cale­­donie și în Polinesia a dispărut de abia în zilele noastre. Insularii din insulele Anad­ureches, în loc de a-și trece un singur cercel în u­­reche, introduc printr’o singură gaură un șir de inele. La co­chinuri nu se supune omul ca să se deosebească de semenul sau­­­ e reclamă „sui generis'. In L’Intermediate des Chercheurs et des Curieux, publicație care apare la Paris, găsim semnalat, în numărul său din urmă, un caz curios de reclamă fă­cută de un autor înaăt și operei sale. Vă aduceți aminte de sigur imensul succes al romanului lui Sinkiewicz, Quo Vadis ? succes care aduse în discu­ție mai multe romane inspirate de ace­lași subiect, mai ales volumul lui Jean Lombard întitulat L’Agonie. Acest autor care a descris în culorile cele mai vii decadența antică, nu me­rita nepăsarea publicului față de o­­perile sale. Fiu de lucrător, lucră­tor el însuși, lipsit aproape de ins­trucțiune, învățase singur limba la­tină. Secretar al primului congres so­cialist, ținut la Marsilia în 1873, ar fi putut să ajungă deputat. Preferi în­tot­­deauna literatura politicei. Jean Lombard tipări Byzance, apoi veni L’se gonie. Nimeni nu-i citi lucră­rile. Văzînd asta, Lombard scrise par­chetului Senei o scrisoare semnată : „Un republican indignat“ prin care semnala pasagiile scabroase ale cărții. „Se pot, termina Lombard, că această carte nu poate avea de­cît o înrîurire rea asupra tineretului deja atît de con­­rupt de romanele­ naturaliste. Vă veți face deci datoria urmărind pe autor și mai ales pe editor. Bietul om nu găsise alt chip de­cît acesta de a face operei­ sale, printr’o dare în judecată, reclama scandalului, ca să facă publicul să o citească !! Dar nici aceasta nu’l reuși. Magistratul citi­a cartea și îi se păru că-i scrisă cu prea multă artă ca s’o dea în judecată. Drept care Jean Lombard muri în mizerie sau cam p’aci. Problema Wo. 30 De D. Rodrig I. Wilman, Berkec NEGRU ( 4 figuri) Alb trage și face mat în 2 mutări Partea Wo. 19 Turnirul din Londra 20 Iulie 1886 1) Prea îndrăzneț, Negru jertfește doui spioni pentru a ajunge la atac. 2) Greșit. Nebunul trebuia retras în dl. 3) Flegant. Dacă Alb­in Dama, e mat în 3 mutări. 4) Amenință cu N­f4Xb2 urmat de D­f6xb4-1- Pentru această partidă Schallopp obținu un premiu special de 40 Mărci. Rectificare: La problema No. 29 s’ .a strecurat două erori. 1) Turnul din f este Alb­ear nu Negru și 2) N el trebui mutat la f5.g Deslegarea problemei de sait No. 28 1 C e6—gb, 16Xg5 : 2 N e8—g0-1 mat 1.............. si f5Xg5 ; 2 D d6—f4*hmat 1...............0 e1—g2 :2 D d6—c5-­-mat Au deslegat-o just: Domni!: Lepp, I­osenberg, Salomon Ro«­senfeld, Paul I. Negreanu, București; dr. M. Wechsler, Dorohoiu ; A. I. Gold­enberg,­lag­ ; W. Hirschhorn; Joseph Winterstein, Craiova; Michel Hirschenbein, Címpina ; K. Mesrobeanu, Tecuci ; I. Pinkelstein« Casa, Rîmnicul-Sărat; N. Emil Liebreich» Leon W. Lowenton, Brăila; Tobias Fri­edman, Galați: Tanase C. Tănăsescu, Că­lărași. Doamnele: Rabhella Witzling, Bucu­­rești: B. Friedman, Galați. D-ra Claire L. Brociner, Brăila. După 1 D d6—c5, N h1—d5­ nu e mat. Iar contra 1 D e6—d4­­ Negru se apără prin E f5—e4; 2 D d6—f<H , B el—d5 ! Atragem atențiunea d-lor deslegatori că, problema No. 28 e mult fi mai grea și mai frumoasă de­cit li se pare. Deslegarea prii. 1 T e5—c5 e numai aparență. Dacă nu ne scriu autorul că este originală, am fi crezut că aparține unuia dintre marii ma­eștri din străinătate. CORESPONDENȚA D. I. F. R.-Sărat. Cele trei probleme sînt corecte și se vor publica. D. A I. G. Iași. Problema e bună, dar vă rugăm să ne spuneți dacă este com­­­pusă de d-r. D. S. B. Loco. Dacă ați avea un coleg p potrivit ra’ar fi rău­. Dar și singur puteți ace studiile, căutînd să vă­ întipăriți cu­ mai bine uverturile și diversele lor vari­ante. Ar fi încă bine dacă ați studia par­­­tide întregi ale marilor maeștri, așa ca să vă remînă întipărite în memoria. Dacă a« veți aplicațiune (talent aveți) pentru com­poziția problemelor, v-am recomanda Pro­blemele de Jean Dufresne, editura Beelam, ce găsiți la ori­ce librărie. Problema d-r. No. 1 se va publica, No. 2 are defectul că prima mutare a lui Alb este forțată. D. M. S. Brăila, Articolul va apare să s­tămîna viitoare. -------■ » — - -----— Călătorie de studii Bastimentul școală „Duguay-Trouin” va pleca din Brest la 10 Octombrie st. n. spre a întreprinde o călătorie de stu­dii pentru aplicațiile aspiranților de ma­rină francezi. Această călătorie va dura mai bine de cinci luni și comportă vi­zitarea Maderei, Bahiei, coastelor orien­tale ale Americii de sud, capului Bu­nei Speranțe, a insulei S­ta Elena, în­­torcîndu-se prin Tenenerifa și coastele bazinului occidental al Mediteranei. Pinte ce sedițios Pe perspectiva Nevski, una din cele mai mari și mai elegante cai din Capitala Rusiei, o damă atrăgea luarea aminte a publicului cu pirnte­­cele sau extraordinar de mare. Niște agenți de poliție, curioși să știe ce el o aduseră la poliție unde dama în chestiune fu căutată și se cons­tată că extraordinarul său pînteca era artificial, făcut din drapele roșii prevăzute cu inscripțiuni sedițioase. Drapelele trebuiau să se­rvească la o manifestație ce o preparau revo­luționarii cu prilejul centenarului o­­rașului Petersburg. Societatea Creditului Funciar Urban din București PUBLICAȚIUNE Societatea Creditului Funciar Urban din București publică spre cunoștința a­­matorilor că are de închiriat de la sil Octombrie 190 i imobilul numit Hotel, Concordia (nemobilat) din București, str. Smărdan 51, precum și prăvăliile situate la parter. Doritorii pot adresa oferte scrise la se­diul acestei Societăți în zilele și orele de acru.* Se aduce la cunoștința domnilor de a­tentorî că tragerea la sorti semestriali a scrisurilor funciare urbane, cari urmeaz­ză a se scoate din circulație al pari, ve avea loc în zilele de 29 Octombrie st. u și următoarele la sediul Societăței strada Doamnei d­ la ora 1 p. m. Operațiunea trageri la sorți se va efect­­ua în prezența Consiliului de Administ­­rație a D­lui Comisar al Guvernului și a Domnilor detentori, cari sunt rugați , asista. Dnrecțiu­nea FOIȚA ZIARULUI «ADEVĂRUL» —32— Prăbușirea Tronurilor la Milioanele arhiducelui DE JULES HOCHS O scrisoare de la fioul ,or tutore­l făcu cunoscut de­ o dată că ele posedau o stare civilă de care nu se îndoiseră nici­odată.­­ Și ca dovadă, li se trimeteau acte­­ le botez după care arhiducele Er­nest fusese pur și simplu tatăl lor. „Nu sînteți născute la Laibach, ci la Pesta, se scria Clotildei, do­vadă actul de botez aci alăturat. „El vă va provoca mulțumirea de a nu mai avea pe viitor să bă­nuiți moralitatea aceleia care v’a dat lumina zilei. „Mulțumiți Providenței care per­mite ast­fel ca să nu mai aveți sä roșiți de numele vostru.. „Sîntețî copii legitimi. „Mama voastră a murit; de mult tatăl vostru, un ofițer pru­sian a dispărut de la 1866. „Restul, tot ce v’a rămas ca a­­mintire din copilărie, este legendă. „Considerați-vă fericire că ați găsit un adevărat bine­făcător în persoana arhiducelui R.... el a bine­voit să se însărcineze cu educația orfanelor pe cari i le-a lăsat moar­tea mamei voastre, o femee săracă, absolut săracă. „Lui i datorați totul, și va fi de ajuns să vă purtați după cum i place lui pentru ca el să continue cu bine-facerea". Trebue să adăugăm că d. E. de S­. urmează această scrisoare cu un fac­simile, unul din acele false ex­tracte de botez scris în latinește cum era obiceiul. Tatăl și mama copilului al cărui nume era scris caligrafic sunt dese­nați acolo sub numele de Charles de Warburg și contesa Laura Hug­­onay; nașul și nașa sunt arhiduce­le Ernest și o femee Anna Feszel, toți, afară de arhiduce, personne imaginare. Un alt personagiu care din ne­norocire nu este imaginar este pre­otul care a semnat acest document apocrif, Frantz Simon, preot ofici­ant al bisericei Sfîntu Leopold din Budapesta, și care apoi deveni ar­hiepiscop și primat al Ungariei. Nu e inutil de a observa de ase­menea că numele Warburg nu este o invențiune pură. Căsătorindu-se Cu arhiducele Er­nest, Laura de Stübkitz luase — nu se știe pentru ce — acest nume de Walburg care figură pe actul de căsătorie, în urma numelui sau cu titlul de baroană, și fu impus mai tirziu copiilor. In 1884 în sfîrșit soarta Clotildei suferi o­­ întorsătură neașteptată, fără ca tînăra fată, care avea atun­ci două­zeci si două de ap> să poată nutri cea mai mică speranță de a vedea noua-i experiență orien­­tîndu-se spre o fericire relativă. Părinții ei adoptivi o informară că un noroc neprevăzut­­ venea în ajutor : era cerută în căsătorie de un doctor din Lienz (Tirol), celebru în orașul său și deja bogat, de­și înt vîrstă de patru­zeci și trei de ani. Clotilda tresări­­i se putea oare propune un soț cu două­zeci și doi de ani mai mare ca dînsa ? Se știe de alt­fel că vîrsta înain­tată a unui soț sperie pe toate fe­tele, atunci cînd ar trebui, din con­tra, să le liniștească. Incuminaită destul de ușor. Această partidă convenea arhidu­celui R..., ea era foarte onorabilă pentru dînsa, o orfană, fără zestre, care se încapățîna să nu ia în sea­mă că e așa pretinsă bastardă Tutorele ei de alt­fel va continua să-i dea pensiunea sub formă de venit și va constitui chiar o mi­că zestre. ..f După o matură chibzuire, de loc neplăcut impresionată de fizicul gi­nerelui, gîndindu-se că cel puțin această căsătorie o va smulge din­­tr’o rochie înjositoare, ea consimți și cîte­va săptămînî mai tîrziu dînsa f«­troița doctorului Sadul Deger, care o duse la Lienz, reședința sa obicinuită. Un tip interesant, doctorul aces­ta, o siluetă cu reliefuri puternice, aspre, dar care ar fi de folos în­­tr’un roman psihologic. Sărac și din familie obscură, el își făcuse un loc de mina întîia prin munca și iscusința sa. Sigur de sine însuși, ca și toți aceia cari au ajuns prin propriile lor torțe, el ascundea, sub un aer disprețuitor și taciturn, o voință de fier. O trăsătură va fi poate pentru a zugrăvi sufletul acestui persona­giu: înainte de a cere mîna Clotildei, era logodit cu o tînără fată pentru care avea o mare pasiune. Părinții cerînd ca el să locuias­că lîngă dînșii, el rupse imediat pentru că -și construise o vilă dră­guță și ținea absolut s’o locuiască. Clotilda nu întîrzia să observe că în schimbul calităților sale acest individualist de rasă avea un de­fect capital: zgîrcenia, care nu este de­cît o formă degenerată a egois­mului. Nu numai că tînăra femee era lipsită de tot și constrînsă la munci incompatibile cu rangul ei (fără îndoială, el avea o concepție foarte egoistă despre rolul femeei), dar cele mai mici cheltueli pe care făcea pentru trebuințele ei perso­nale scoteau pe soț din fire. Cumpărarea unui carnet cu bom­boane pectorale dezlănțui,­ într’o zi, o scenă odioasă, în care soțul stig­matiza cu cuvinte crude lăcomia soției sale, sfîrșind la urma urmei, prin a o pune în seama naștere­ ei neligitime. Acest punct negru al nelegitimit­tăr ei făcuse obiectul unei chestiuni puse de bărbat chiar în timpul vo­iajului de nuntă. Ce era adevărat în această pri­vință? Clotilda era ea în adevăr fiica arhiducelui Ernest ? Consternată, Clotilda a destănui tot ce știa dînsa relativ la asta (ea nu știa nici atunci că este o copilă legitimă) adăugind că mătușa i spusese : „Mai ales, pentru D-zeu, nici un cuvînt să nu spui bărbatu­lui tău despre asta, căci alt­fel va divorța imediat“. Asupra acestora, el i răspunse : — Mătușa ta e o înșelătoare, căci mi-a spus totul, rugîndu-mă pe mine de asemenea ca să nu’ți vorbesc nici odată de nașterea ta, subiectul acesta rănindu-te adînc ; dar am voit să te încerc ; dacă nu mi-ar fi spus adevărul, s’ar fi dus încrederea mea în tine. Și în urma acestora, fu hotărît ca nimic să nu se mai vorbească asupra acestui subiect delicat. Numai soțul îșî rezerva dreptul de a răni pe soția sa în cursul certelor nesfîrșite provocate de ego­ismul sau — un egoism care da alt­fel nu împedeca pe acest om ciudat și paradoxal să caute gra­­tuit toate bolnavele lui sărace. Situațiunea, aproape insuportabi­lă pentru Clotilda, a cărei sănătate se pierdea văzînd cu ochii, se a­­gravă încă cu intrigile unei surori a soțului ei care știuse să cîștige încrederea acestuia din urmă, atră­­gîndu-i la dînsa seri întregi, și în« treținînd cu perfidie toate motivele cari ar fi putut atrage mustrări so­ției »ale. (Va urma) Ernest

Next