Adevěrul, octombrie 1903 (Anul 16, nr. 5091-5121)
1903-10-04 / nr. 5094
ANUL I— No. 35 AI* AM JE IV FIE CARE TOERI AmIN TÎR : Strada Sărindar No. 11 I Expoziția din Belgrad In anul viitor, Serbia va sărbători a snta aniversare a eliberărei sale de sub jugul turcesc. Se știe că în anul 1804, voevodul George Kara-George, strămoșul lui Petre I Karagheorghevici, în capul unei bande de sîrbî răsculați șî-a eliberat patria de sub jugul turcesc. Pentru a se sărbători această dată memorabilă, se organizează pentru anul viitor o expoziție națională sîrbă. Expoziția va fi deschisă în ziua de 4 iunie 1904. Ministerul de comerț a instituit o comisiune specială, care să se ocupe de organizarea expozitiunei. Președintele acestei comisiuni e d. Mihail Valtrovici, iar vice-președintele ei e d. Lyuba Kovacevicî, profesor universitar. Comisiunea și-a și terminat lucrările și a și înaintat ministrului respectiv un raport amănunțit. Cheltuerile viitoarei expozițiuni sunt evaluate la suma de un milion de dinari. Expoziția fiin St.Louis La Paris s’a constituit un comitet comtras din delegații principalelor societăți de educațiune, datorit inițiativei d-lui C. A. Guerard, profesor și vice-președinte al societatei de studii și corespondențe internaționale „Concordia“. Scopul comitetului e înființarea unor burse de călătorie în Statele Unite și în Canada, cu ocazia expoziției universale din Star Louis. Bursele se vor decerna celor meritoși și lipsiți de mijloace. Comitetul crede că 1000 de lei vor fi de ajuns să acopere spesele de călătorie și de ședere ale unul bursier timp de trei sau patru săptămîni. Bursierii vor fi numiți pirin alegere; subscriitorii vor lua partea vot cu un număr de glasuri în proporție cu suma la care se ridică subscripția lor. Cei ce vor subscrie 1000 de lei, vor avea dreptul să designeze înșiși pî titularul bursei înființate de ei. Cei mai mulți dintre bursieri se vor alege printre studenții din Paris, unde se întîlnesc toate naționalitățile din lume. Ori-ce cereri de informațiuni, darurile și subscripțiunilo, trebuesc făcute pe adresa „Comite Contrai d’Organisation des Bourses de Voyage â L’Exposition de St.-Louis, Hótel des Sociótés Savantes (Bureaux de l'Association Politechnique), 28 rue Serpente, Paris, Franco.Serviciu de automobile Direcția expoziției din St.Louis s’a înțeles cu „World’s Fair Automobile Company“ pentru organizarea unui serviciu de automobile. Automobilele vor transporta pe vizitatori de la domiciliuți la expoziție și-i vor depune în locurile cele mai interesante ale lui „World’s Pair“. Un minimum de 200 de mașini, putînd să transporte fiecare douăzeci pînă la patruzeci de persoane va funcționa nnecontenit. Automobilele se vor opri la hoteluri, la gară și în alte puncte ale orașului. Vor fi stațiuni și în foburgurile lui St.Louis (Nord și Sud) așa că automobilele vor deservi orașul întreg. Doctorul automatic „Doctorul automatic“ va fi una din cele mai nostime noutăți ale expoziției. Bolnavul se va urca pe o mașină și va pune avant brațul într-o ghiară care-i va pipăi pulsul, iar în timp ce un orologiu va bate 60 de secunde sub limba pacientului se va pune un termometru și va constata temperatura. Pulsațiunile și temperatura se vor înscrie pe o cartă, iar pe spate se va scrie în același timp ordonanța ce trebue să urmeze bolnavul ca să se vindece. Expoziție de plante medicinale Institutul medicinal al orașului Mexic Va expune 50 de varietăți de plante medicinale cari cresc în Mexic. Expoziția va arăta nu numai plantele vii ce nu cresc pe pămîntul Mexicului, ci va mai arăta și va explica la ce pot fi întrebuințate și modul cum combat boalele. Bursele călătorie Alpii tirolienî (una din concesiunile cele mai mărețe ale expozițiunei din St.-Louis va fi cea care va purta numele de „German Tyrolean Alps“. Concesiunea va cuprinde o suprafață de 275.000 picioare pătrate. Intrarea principială va reprezintă portalul unei primării din timpurile vechi. Prima privire a vizitatorului va cădea asupra unei grădini în care se va servi răcoritori. Din grădină vizitatorul va avea o splendidă vedere a vechiului castel tirolier, înconjurat de toate părțile de munți. Acest castel pitoresc, cu turnul și portalul său circulator, cu turnulețele și crenelele sale, va fi înconjurat pe de întregul de stînci abrupte și va servi de intrare imensei panorame a munților Alpi. Un drum de fer electric va plimba pe vizitatori printre vîrfurile munților. Se va expune un sat în stil tirolez, precum și dazinele locuitorilor și prăvăliile unde tinerele și frumoasele tiroleze vor vinde suveniruri și tot felul de lucruri executate de poporul tirolez. „^îilătorul“ Niște pescari din Palavas (Hérault) au pescuit de curînd un pește enorm în greutate de cinci pînă la șase sute de kgi. Trei ore le trebuiră pescarilor ca să tragă la țărm acest monstru marin pe care îl duseră în portul Cotte spre vînzare. Acest cotaceu aparține familiei delfinilor. E un soi de „suflător“, nume ce se dă acestor pești din cauza ușurinței cu care dau apa afară prin branhii, suflînd cu putere o fac să țîșnească uneori la înălțimi uriașe. Acest pește, deși măsoară patru metrii în lungime, are formele foarte mlădioase. Capul său e fin și lung. Divorțul Rejanei iată o veste care nu va surprinde pe mulți: Hejana, cunoscuta artistă de la Vaudeville din Paris, care a jucat de atîtea ori înaintea publicului bucureștean, divorțează de soțul ei, Porel. Se știe că Porel e directorul teatrului sau devine. Nu e vorbă, de acum doi ani se știa că căsnicia Pejane-Porel nu e atît de perfectă, încă pe atunci artista ceruse divorțul și numai după intervenția amicilor casei, cei doi soți s-au împăcat. De data aceasta însă, lucrul pare mult mai grav, pentru că eminenta artistă a cerut tribunalului ca să-i permită să părăsească domiciliul conjugal, împreună cu copiii săi. Tribunalul a admis această cerere. Motivul invocat de Bejana a fost: râul tratament din partea soțului. E drept însă că directorul Porel s’a făcut vinovat de rău tratament numai în ce privește calitatea sa de soț al Rejanei ; întrucît privește rolul său de director al teatrului a cărui stea luminoasă e celebra comediană, d. Porel nu s’a făcut vinovat de nimic, așa că contractul de zece luni dintre d-na Bejane și d. Porel nu numai că nu va fi rupt, dar artista de a înțelege că divorțul nu o va împiedica de a juca înainte, sub direcțiunea ex-soțului său. In sfîrșit, cine știe cum vor mai ajunge în urmă lucrurile: te pomenești că Bejana va juca în viața reală rolul Estellei din Les deux écoles de Capus. ---------—, — I Ferme cu broaște Un confrate american ne vorbește de existența, în Statele Unite, a o mulțime de „ferme cu broaște“ unde se practică pe scară mare creșterea batracienilor comestibili cari plac pe zi ce trece mai mult yankeilor. Cea mai bine instalată din aceste frog-farms este, fără îndoială, cea care s-a deschis de curînd prin împrejurimile orașului Boston, numită SUPLIMENT GRATUIT JL.A No. 5094 al Ziarului „AMEVERIN"4 Octombrie 1980 Massachsuetts Company. Berma ocupă o suprafață de aproape 20 de hectare In jurul unei bălți vaste naturale situată în mijlocul stabilimentului s’au săpat alte cincisprezece bălți mici artificiale. Acestea din urmă servesc pentru clocirea ouălor și pentru îngrășarea progresivă și metodică a broaștelor. In apropiere s-au constituit rezervoriî speciale ce servă pentru creșterea micilor crustacee cari hrănesc broaștele ; mai sunt încă și niște sere calde în care se conservă animalele în timpul iernei. Cu acest chip amatorii de broaște pot fi satisfăcuți în orice anotimp. Această constitue cu adevărat ultimul cuvînt al progresului. Deocamdată, prog-farm-ul din Boston nu pune în consumația pentru americani decît 50.000 de batracieni comestibili pe an. Se crede însă că perfecționîndu-și dechisul va putea îndoi în curînd această țifră. O princiară, — Căsătoria prințului Andrei de Grecia cu prințesa de Battenberg . Castelul ducal din Darmstadt Musică pentru Sens ei leisure Contele Patrassoff, directorul asistenței publice din Rusia, aflîndu-se de curînd la Paris, a povestit după cum urmează ce i-a dat prin gînd să facă în spitale, spre marea fericire a femeilor în serviciul maternităței: „M’am inspirat de la cunoscutul proverb că muzica îndulcește moravurile și am cumpărat o orgă care se află așezată lingă odăile bolnavelor. In timp ce nenorocita este prada celor mai teribile dureri, o infirmieră învîrtește manivela orgei, iar dacă această muzică nu are darul de a face să înceteze durerea femeii, are cel puțin pe acela de a o distra. E ceva și aceasta. Efectul produs e minunat și o mulțime de doctori ruși sunt hotărîți să urmeze exemplul dat.“ 1EMONSTRAȚIA: strada Sărindar Mo. 11 Făurirea urechilor Fiindcă obiceiul de a se găuri urechile tot mai perzistă, se cade să avem citeva noțiuni despre această operațiune ce o practică mai toate popoarele de pe pămînt. Precum vedem, e o idee comună ce a încolțit în creerii oamenilor cel mai depărtați unii de alții și cari îi imbordează să se dedea la acest act stupid. Unii etmologi mucaliți au văzut în aceasta cultul pentru soare ! In fond aceasta e pur și simplu vanitatea de a se deosebi cineva de cel-l’alți. Voind să introducă podoabe mai mari și mai grele decît ale celor-l’alțî omul își dilată lobul urechei, ajunge do’și formează o bucată de carne care î atîrnă pînă la umăr. Curios e că lobul rezistă, nu se rupe dacă cum se întîmplă europencelor limfatice care șî pun la urechi cercel prea grei. In Asia, obiceiul acesta există în India și Udo-China, etc. și trebue să fie foarte vechi, căci iacmdr,_10 săpături la Cambodge, s’au găsit fel de fel de cercei de os, de fildeș și de bronz. Se crede că acești cercei datează din timpurile preistorice. Războinicii și femeile din anticul imperiu Khmer (Cambodge) își dilatau urechile. La războinicii din Angkor Wat lobul ureche atîrnă pînă în dreptul bărbiei. Femeile din acea epocă își dilatau urechile; sînt arătate de sculptori ca niște urechi ce le vin pînă la umeri. Toate statuele reprezintînd pe Budha au lobii ureche dilatați; obiceiul acesta exista în anticitate în Ceylon și a fost păstrat pentru întruchiparea numitului zeu. In timpul de față numai sălbaticii din Asia își mai dilatează astfel urechile. Indienii se mulțumesc să poarte podoabe mai puțin grele. In schimb uneori însă își pun un șir întreg de cercei ce sunt trecuți printr’o serie de găuri pe toată lungimea urechei. Cochetăria a împins la aceleași practici pe femeile Mittus din Africa centrală. Cu acest prilej reproducem o curioasă descripțiune datorită unui explorator anume Thompson. In țara Massailor copilul își întinde și destinde într’atît lobii urechei încît ar putea să-șî treacă pumnul prin deschizătura practicată în ureche. La început prin gaura urechei putea trece un fir de pae, apoi un bețișor, după aceea altele mai groase pînă ce s’a ajuns a se pune un cilindru gros de 15 cent, în direcția lungime. Lobul urechei ajunge de seamănă cu chipul acesta cu o scară de șea. La sălbaticii din America există același obiceiu. Botocudozii din Brazilia își lungesc lobii pînă ce ajung aproape cît urechea de mare. La sălbaticii din Paraguai lobii le vin pînă la baza gîtului și ia unii pînă la clavicule. Mai înainte de descoperirea Americei, mexicanii, peruvienii și guatemalienii își măreau lobii urechei după cum dovedesc statuetele rămase din acea epocă. In Oceania acest obiceiu mai există încă la daiakî (Sumatra), în Noua Caledonie și în Polinesia a dispărut de abia în zilele noastre. Insularii din insulele Anadureches, în loc de a-și trece un singur cercel în ureche, introduc printr’o singură gaură un șir de inele. La cochinuri nu se supune omul ca să se deosebească de semenul sau e reclamă „sui generis'. In L’Intermediate des Chercheurs et des Curieux, publicație care apare la Paris, găsim semnalat, în numărul său din urmă, un caz curios de reclamă făcută de un autor înaăt și operei sale. Vă aduceți aminte de sigur imensul succes al romanului lui Sinkiewicz, Quo Vadis ? succes care aduse în discuție mai multe romane inspirate de același subiect, mai ales volumul lui Jean Lombard întitulat L’Agonie. Acest autor care a descris în culorile cele mai vii decadența antică, nu merita nepăsarea publicului față de operile sale. Fiu de lucrător, lucrător el însuși, lipsit aproape de instrucțiune, învățase singur limba latină. Secretar al primului congres socialist, ținut la Marsilia în 1873, ar fi putut să ajungă deputat. Preferi întotdeauna literatura politicei. Jean Lombard tipări Byzance, apoi veni L’se gonie. Nimeni nu-i citi lucrările. Văzînd asta, Lombard scrise parchetului Senei o scrisoare semnată : „Un republican indignat“ prin care semnala pasagiile scabroase ale cărții. „Se pot, termina Lombard, că această carte nu poate avea decît o înrîurire rea asupra tineretului deja atît de conrupt de romanele naturaliste. Vă veți face deci datoria urmărind pe autor și mai ales pe editor. Bietul om nu găsise alt chip decît acesta de a face operei sale, printr’o dare în judecată, reclama scandalului, ca să facă publicul să o citească !! Dar nici aceasta nu’l reuși. Magistratul citia cartea și îi se păru că-i scrisă cu prea multă artă ca s’o dea în judecată. Drept care Jean Lombard muri în mizerie sau cam p’aci. Problema Wo. 30 De D. Rodrig I. Wilman, Berkec NEGRU ( 4 figuri) Alb trage și face mat în 2 mutări Partea Wo. 19 Turnirul din Londra 20 Iulie 1886 1) Prea îndrăzneț, Negru jertfește doui spioni pentru a ajunge la atac. 2) Greșit. Nebunul trebuia retras în dl. 3) Flegant. Dacă Albin Dama, e mat în 3 mutări. 4) Amenință cu Nf4Xb2 urmat de Df6xb4-1- Pentru această partidă Schallopp obținu un premiu special de 40 Mărci. Rectificare: La problema No. 29 s’ .a strecurat două erori. 1) Turnul din f este Albear nu Negru și 2) N el trebui mutat la f5.g Deslegarea problemei de sait No. 28 1 C e6—gb, 16Xg5 : 2 N e8—g0-1 mat 1.............. si f5Xg5 ; 2 D d6—f4*hmat 1...............0 e1—g2 :2 D d6—c5--mat Au deslegat-o just: Domni!: Lepp, Iosenberg, Salomon Ro«senfeld, Paul I. Negreanu, București; dr. M. Wechsler, Dorohoiu ; A. I. Goldenberg,lag ; W. Hirschhorn; Joseph Winterstein, Craiova; Michel Hirschenbein, Címpina ; K. Mesrobeanu, Tecuci ; I. Pinkelstein« Casa, Rîmnicul-Sărat; N. Emil Liebreich» Leon W. Lowenton, Brăila; Tobias Friedman, Galați: Tanase C. Tănăsescu, Călărași. Doamnele: Rabhella Witzling, București: B. Friedman, Galați. D-ra Claire L. Brociner, Brăila. După 1 D d6—c5, N h1—d5 nu e mat. Iar contra 1 D e6—d4 Negru se apără prin E f5—e4; 2 D d6—f<H , B el—d5 ! Atragem atențiunea d-lor deslegatori că, problema No. 28 e mult fi mai grea și mai frumoasă decit li se pare. Deslegarea prii. 1 T e5—c5 e numai aparență. Dacă nu ne scriu autorul că este originală, am fi crezut că aparține unuia dintre marii maeștri din străinătate. CORESPONDENȚA D. I. F. R.-Sărat. Cele trei probleme sînt corecte și se vor publica. D. A I. G. Iași. Problema e bună, dar vă rugăm să ne spuneți dacă este compusă de d-r. D. S. B. Loco. Dacă ați avea un coleg p potrivit ra’ar fi rău. Dar și singur puteți ace studiile, căutînd să vă întipăriți cu mai bine uverturile și diversele lor variante. Ar fi încă bine dacă ați studia partide întregi ale marilor maeștri, așa ca să vă remînă întipărite în memoria. Dacă a« veți aplicațiune (talent aveți) pentru compoziția problemelor, v-am recomanda Problemele de Jean Dufresne, editura Beelam, ce găsiți la orice librărie. Problema d-r. No. 1 se va publica, No. 2 are defectul că prima mutare a lui Alb este forțată. D. M. S. Brăila, Articolul va apare să stămîna viitoare. -------■ » — - -----— Călătorie de studii Bastimentul școală „Duguay-Trouin” va pleca din Brest la 10 Octombrie st. n. spre a întreprinde o călătorie de studii pentru aplicațiile aspiranților de marină francezi. Această călătorie va dura mai bine de cinci luni și comportă vizitarea Maderei, Bahiei, coastelor orientale ale Americii de sud, capului Bunei Speranțe, a insulei Sta Elena, întorcîndu-se prin Tenenerifa și coastele bazinului occidental al Mediteranei. Pinte ce sedițios Pe perspectiva Nevski, una din cele mai mari și mai elegante cai din Capitala Rusiei, o damă atrăgea luarea aminte a publicului cu pirntecele sau extraordinar de mare. Niște agenți de poliție, curioși să știe ce el o aduseră la poliție unde dama în chestiune fu căutată și se constată că extraordinarul său pînteca era artificial, făcut din drapele roșii prevăzute cu inscripțiuni sedițioase. Drapelele trebuiau să servească la o manifestație ce o preparau revoluționarii cu prilejul centenarului orașului Petersburg. Societatea Creditului Funciar Urban din București PUBLICAȚIUNE Societatea Creditului Funciar Urban din București publică spre cunoștința amatorilor că are de închiriat de la sil Octombrie 190 i imobilul numit Hotel, Concordia (nemobilat) din București, str. Smărdan 51, precum și prăvăliile situate la parter. Doritorii pot adresa oferte scrise la sediul acestei Societăți în zilele și orele de acru.* Se aduce la cunoștința domnilor de atentorî că tragerea la sorti semestriali a scrisurilor funciare urbane, cari urmeazză a se scoate din circulație al pari, ve avea loc în zilele de 29 Octombrie st. u și următoarele la sediul Societăței strada Doamnei d la ora 1 p. m. Operațiunea trageri la sorți se va efectua în prezența Consiliului de Administrație a Dlui Comisar al Guvernului și a Domnilor detentori, cari sunt rugați , asista. Dnrecțiunea FOIȚA ZIARULUI «ADEVĂRUL» —32— Prăbușirea Tronurilor la Milioanele arhiducelui DE JULES HOCHS O scrisoare de la fioul ,or tutorel făcu cunoscut de o dată că ele posedau o stare civilă de care nu se îndoiseră niciodată. Și ca dovadă, li se trimeteau acte le botez după care arhiducele Ernest fusese pur și simplu tatăl lor. „Nu sînteți născute la Laibach, ci la Pesta, se scria Clotildei, dovadă actul de botez aci alăturat. „El vă va provoca mulțumirea de a nu mai avea pe viitor să bănuiți moralitatea aceleia care v’a dat lumina zilei. „Mulțumiți Providenței care permite astfel ca să nu mai aveți sä roșiți de numele vostru.. „Sîntețî copii legitimi. „Mama voastră a murit; de mult tatăl vostru, un ofițer prusian a dispărut de la 1866. „Restul, tot ce v’a rămas ca amintire din copilărie, este legendă. „Considerați-vă fericire că ați găsit un adevărat binefăcător în persoana arhiducelui R.... el a binevoit să se însărcineze cu educația orfanelor pe cari i le-a lăsat moartea mamei voastre, o femee săracă, absolut săracă. „Lui i datorați totul, și va fi de ajuns să vă purtați după cum i place lui pentru ca el să continue cu bine-facerea". Trebue să adăugăm că d. E. de S. urmează această scrisoare cu un facsimile, unul din acele false extracte de botez scris în latinește cum era obiceiul. Tatăl și mama copilului al cărui nume era scris caligrafic sunt desenați acolo sub numele de Charles de Warburg și contesa Laura Hugonay; nașul și nașa sunt arhiducele Ernest și o femee Anna Feszel, toți, afară de arhiduce, personne imaginare. Un alt personagiu care din nenorocire nu este imaginar este preotul care a semnat acest document apocrif, Frantz Simon, preot oficiant al bisericei Sfîntu Leopold din Budapesta, și care apoi deveni arhiepiscop și primat al Ungariei. Nu e inutil de a observa de asemenea că numele Warburg nu este o invențiune pură. Căsătorindu-se Cu arhiducele Ernest, Laura de Stübkitz luase — nu se știe pentru ce — acest nume de Walburg care figură pe actul de căsătorie, în urma numelui sau cu titlul de baroană, și fu impus mai tirziu copiilor. In 1884 în sfîrșit soarta Clotildei suferi o întorsătură neașteptată, fără ca tînăra fată, care avea atunci douăzeci si două de ap> să poată nutri cea mai mică speranță de a vedea noua-i experiență orientîndu-se spre o fericire relativă. Părinții ei adoptivi o informară că un noroc neprevăzut venea în ajutor : era cerută în căsătorie de un doctor din Lienz (Tirol), celebru în orașul său și deja bogat, deși înt vîrstă de patruzeci și trei de ani. Clotilda tresării se putea oare propune un soț cu douăzeci și doi de ani mai mare ca dînsa ? Se știe de altfel că vîrsta înaintată a unui soț sperie pe toate fetele, atunci cînd ar trebui, din contra, să le liniștească. Incuminaită destul de ușor. Această partidă convenea arhiducelui R..., ea era foarte onorabilă pentru dînsa, o orfană, fără zestre, care se încapățîna să nu ia în seamă că e așa pretinsă bastardă Tutorele ei de altfel va continua să-i dea pensiunea sub formă de venit și va constitui chiar o mică zestre. ..f După o matură chibzuire, de loc neplăcut impresionată de fizicul ginerelui, gîndindu-se că cel puțin această căsătorie o va smulge dintr’o rochie înjositoare, ea consimți și cîteva săptămînî mai tîrziu dînsa f«troița doctorului Sadul Deger, care o duse la Lienz, reședința sa obicinuită. Un tip interesant, doctorul acesta, o siluetă cu reliefuri puternice, aspre, dar care ar fi de folos într’un roman psihologic. Sărac și din familie obscură, el își făcuse un loc de mina întîia prin munca și iscusința sa. Sigur de sine însuși, ca și toți aceia cari au ajuns prin propriile lor torțe, el ascundea, sub un aer disprețuitor și taciturn, o voință de fier. O trăsătură va fi poate pentru a zugrăvi sufletul acestui personagiu: înainte de a cere mîna Clotildei, era logodit cu o tînără fată pentru care avea o mare pasiune. Părinții cerînd ca el să locuiască lîngă dînșii, el rupse imediat pentru că -și construise o vilă drăguță și ținea absolut s’o locuiască. Clotilda nu întîrzia să observe că în schimbul calităților sale acest individualist de rasă avea un defect capital: zgîrcenia, care nu este decît o formă degenerată a egoismului. Nu numai că tînăra femee era lipsită de tot și constrînsă la munci incompatibile cu rangul ei (fără îndoială, el avea o concepție foarte egoistă despre rolul femeei), dar cele mai mici cheltueli pe care făcea pentru trebuințele ei personale scoteau pe soț din fire. Cumpărarea unui carnet cu bomboane pectorale dezlănțui, într’o zi, o scenă odioasă, în care soțul stigmatiza cu cuvinte crude lăcomia soției sale, sfîrșind la urma urmei, prin a o pune în seama naștere ei neligitime. Acest punct negru al nelegitimittăr ei făcuse obiectul unei chestiuni puse de bărbat chiar în timpul voiajului de nuntă. Ce era adevărat în această privință? Clotilda era ea în adevăr fiica arhiducelui Ernest ? Consternată, Clotilda a destănui tot ce știa dînsa relativ la asta (ea nu știa nici atunci că este o copilă legitimă) adăugind că mătușa i spusese : „Mai ales, pentru D-zeu, nici un cuvînt să nu spui bărbatului tău despre asta, căci altfel va divorța imediat“. Asupra acestora, el i răspunse : — Mătușa ta e o înșelătoare, căci mi-a spus totul, rugîndu-mă pe mine de asemenea ca să nu’ți vorbesc nici odată de nașterea ta, subiectul acesta rănindu-te adînc ; dar am voit să te încerc ; dacă nu mi-ar fi spus adevărul, s’ar fi dus încrederea mea în tine. Și în urma acestora, fu hotărît ca nimic să nu se mai vorbească asupra acestui subiect delicat. Numai soțul îșî rezerva dreptul de a răni pe soția sa în cursul certelor nesfîrșite provocate de egoismul sau — un egoism care da altfel nu împedeca pe acest om ciudat și paradoxal să caute gratuit toate bolnavele lui sărace. Situațiunea, aproape insuportabilă pentru Clotilda, a cărei sănătate se pierdea văzînd cu ochii, se agravă încă cu intrigile unei surori a soțului ei care știuse să cîștige încrederea acestuia din urmă, atrăgîndu-i la dînsa seri întregi, și în« treținînd cu perfidie toate motivele cari ar fi putut atrage mustrări soției »ale. (Va urma) Ernest