Adevěrul, noiembrie 1903 (Anul 16, nr. 5122-5151)

1903-11-01 / nr. 5122

ANULUI No. 39 APARTE IV FIE­CARE VINERRI ADMINISTRAȚIA: Strada Sărindar Wo. 11 l­EDACȚII: Strada Sărindar Wo. 11 A MOH PRIM T­ELFPOM Sute și mii de fete tinere caută le învețe­azî o meserie pentru a’șî ușura întru­cît­ va lupta pentru trai. Acesta e un fapt stabilit. Se întâm­plă adese­ori ca, în exercitarea me­­tșșriei învățate, aceste fete să întîm­­pine oare­cari aventuri cari nu se găsesc adesea de­cît în romanele și în povestirile senzaționale. Unele din­ aceste aventui au sfîrșitul la... ofițerul starei civile... Așa, una din fericitele acestea a fost miss Bermas, actuala soție a u­­n­i mare industriaș american, foarte bogat. Miss Bermas era pe vremuri telefonistă într-unul din oficiile te­lefonice ale unui mare oraș din A­­merica de Nord, în vreme ce suro­rile ei lucrau la o fabrică de lină, situată la opt-zeci de mile de a­­colo.­­ Telefonista noastră miss Bermas era cea mai tînără din cele trei su­rori. Ea avea o voce foarte plăcută și melodioasă ale cărei calități pu­teau fi foarte bine remarcate chiar de la distanțe mari, prin telefon. Ea trebuia să cheme, prin aparat, de foarte multe ori pe proprietarul fabricei în care lucrau cele două su­rori ale ei, astfel că amîndoi deve­nire cu timpul foarte familiari între dînșii, deși ea nu știa despre el alt­ceva de­cît că e foarte bogat și că cele două surori ale ei lucrează în fabrica lui, și deși el nu știe despre dbija de­cît că are o voce foarte plăcută. Nu putea fi vorba de „flirt“ prin telefon, pentru că, mai înainte de floate, miss Bermas nu găsea aceasta demn pentru rangul și demnitatea ei și apoi, domnul în chestiune era însurat de multă vreme. Se intîmplă însă că moare soția fabricantului. Acesta își aminti în­dată de telefonista cu vocea plăcută și imediat se născu într’însul do­rința de a auzi zilnic această voce, dar fără intervenția și intermediul sîrmelor, și de a­­ avea mereu ne lîncții uman­l, Scurt și coprinzător, el se urcă în tren, ajunse în oraș și se prezintă la oficiul telefonic cerînd sub un pretext oare­care să vorbească cu te­lefonista în chestiune pentru că era destul de prudent de a vedea dacă telefonista cu vocea cea atît de sim­­patică întrunea și calitățile exteri­­oare pe cân ar fi vroit dînsul să le aibă soția sa. Miss Bermas nu era, e drept, cine știe ce frumusețe de speriat, dar nu era urîtă și ea plăcu milio­narului nostru. Convorbirea aceasta fu urmată de altele. Nu trecu multă vine și telefonista noastră își dădu Emisia din slujba pentru­ a urma pe milionar în palatul său. Chiar și mister T. P. Philipps, președintele uneia din cele mai mari bănci di­n Chicago se poate mîndri că șî-a cîștigat soția prin mijlocul telefonului. Mr­. Philipps frecventa des casa tată­lui ei din Cadiz (Ohio) și nu era un secret pentru nimeni din cercul lor că ceî d­ouî tineri nutreau oare­care simpatie între dînșii, deși nu erau logodiți. Viața îî despărți și apoi e drept că ei au rezistat cu tărie la această lovitură a soartei. Dar nu e mai pu­­puț­in adevărat că ambii tineri au resimțit o adevărată bucurie întîl­­nindu-se acum cît­va timp pe o stradă din Chicago. Miss Carnahan — acesta era nu­mele fetei— trebuia să plece a doua zi la Cadiz, ast­fel că bucuria lor fu de scurtă durată. Puțin timp după întoarcerea ei miss Carnahan fu chemată la telefon și, spre imensa ei bucurie, primi la aparat o cerere în căsăto­rie din partea d-lui Philippi. Un „da“ timid fu răspunsul emoționa­tei copile. In ziua de 13 (!) Octombrie aru loc la Chicago cununia celor doui tineri. Nu e vorba, America nu e sin­gura țară în care se pot petrece ast­fel de romane. Și Europa nu se lase mai pe jos—așa că gentilele noastre telefoniste să fie liniștite. In centrala telefonică din Liver­pool era o telefonistă care reuși să îndeplinească marea minune de a domoli cu amabilitatea și cu spiri­tul ei, pe abonații cei maî nerăbdă­tori și mai puțin politicoși. Cel mai nepoliticos și maî nerăb­dător abonat—lucrul e de necrezut, dar așa e !—în tot orașul era un tî­năr proprietar de fabrică, John Schmitt. Mr. Schmidt își făcu gustul­­ de a încărca într’o bună zi pe tî­­năra damă cu cele mai urgente și mai grele... comenzi, în singura spe­­­­ranță că o va scoate din pepeni — cum se zice pe la noi— și că o va putea auzi înjurînd. Dar, cu cît se încălzea și se e­­nerva și vorbea mai sgomotos d. Schmith, cu atît mai amabilă și mai veselă deveni miss Pratt, așa­ că tînă­­rul fabricant căpătă convingerea că o femee cu o ast­fel de... conforma­ție psihică ar trebui să fie o soție ideală. Intri o bună zi deci, mr. Schmith se duse la oficiul telefonic pentru si o cunoaște personal pe miss Pratt. Din acea zi, englezul nostru nu mai suna ca disperatul la aparat, ci deveni din ce în ce mai blind, pînă ce, într’o bună dimineață, fără ori­ce preambul, mr. Schmith sună la telefon și oferi prea amabilei engle­zoaice inima, mîna sa și un venit anual de un sfert de milion. Ca un bun englez și om de afa­ceri în acelaș timp, mr. Schmith a­­dăogă că, dacă miss Pratt nu găsea convenabile amănuntele ofertei sale —amănunte pe care el îi le trimitea într’un plic închis— ea n’avea de­cît să o refuze. De prisos să mai spunem că miss Pratt a fost destul de inteligentă pentru a nu refuza această frumoasă ofertă, cu atît mai mult cu cît mr. Schmith era un june foarte drăguț și simpatic. ...La nunta care a urmat după a­­ceea,[tânăra pereche primi numeroase felicitări telegrafice și... telefonice. Telefonistele noastre să ia aminte ! Maurul din Yonozzia Q statue a lui Thiers Muzeul din Versailles se va îmbogăți cu o operă nouă. E vorba de o statue a lui Thiers pe care celebrul sculptor Eu­gé­no Guillaumo, tocmai a terminat o. Thiers a reprezentat în picioare la tribună. La picioarele sale figurează trei curți: Istoria Revoluțiunei, cea a Consulatului și cea a Imperiului. Dacă Thiers ar fi putut să fie con­sultat, ar fi cerut de­sigur voo statua­rului să se urce pe aceste trei volume ca să pară mai mare—sau mai bine un așa mic. Intr’adevăr, toată viața sa, Thiers tur­nase că era numit­ micul Thiers. —­----------------------------------------­ Crima din Aix-les-Bains Nouă amănunte Un ziar din Franța publică următoa­rele amănunte asupra împrejurărilor în care serviciul siguranței a fost pus pe urma adevărului și­ a decis arestarea fe­­meei Giriat, zisă „Nubiana“. O tînără femee, anume Odeta Dufage, certîndu-se cu o doamnă Champion, în casa căreia stătea cu chirie, se duse la serviciul siguranței și spune d-lui Ha­­mard că avea să-i facă o declarație de cea mai mare importanță. Servitoarea d-nei Champion, zice d-ra Odeta Dufage, mi-a povestit­­ că găsise în odaia stăpînei sale o scrisoare tri­misă acestei din urmă de femeia Gi­liat­. Prin această scr­isoare se recoman­da în primul rînd d-nei Champion să nu uite să trimeată clorofomul necesar, „pentru trebuința în chestiune“. Afară de aceasta, d-na Dufage dădu d-lui Hamard adresa unui afM. do F..., negustor de obiecte de artă, care fu­sese fondat de femeia Champion, pen­tru a ști de nu-i va putea vinde, de se va prezintă cazul, bijuterii în valoare de 100 000 de lei aproape. Șeful siguranței controla aceste infor­­mațiuni și le găsi exacte. D-na Champion, arestată și pusă sub mandat de depunere, mărturisi că se a­­fla în relațiune cu femeea Giriat și făcu, afară de aceasta, următoare declarațiune foarte pimortantă: „Acum câte­va zile, între 7 și 15 Oc­tombrie, luam masa cu femeea Giriat la restaurantului Jouanne și o întrebat de­­odată,pe neașteptate : „Trucul de la Aix-les-Bains“ e lovi­tura de care mi-ai vorbit? „Da, îmi răspunse ea, și se puse să-mi povestească drama în cele mai mici a­­mănunte : „Eu o țineam de mîine pe Fougaro, îmi zicea ea, pe cînd îi se strîngea gî­­tul. Spurcăciunea ! un sfert de oră a tre­cut pînă și-a dat sufletul. Bagă de seamă să nu spui nimic din ce’ți povestesc. Dacă întîlnești pe Bassot, să nu’î spui că ai vorbit cu mine. Această frază din urmă din depoziția femoei Champion fu de ajuns d-lui Ha­­mard ca să ordone arestarea lui Bassot, care fu operată, după cît se știe, în a­­celași timp cu a prostituatei Gil’iat. Bassot protestează că ar fi vinovat. Acum, mai mult ca ori­cînd, se ridică contra afirmațiunilor femeei Champion și a prostituatei Giliat. Trebue să re­cunoaștem că pînă acum nu s’a găsit nici o sarcină contra lui. S’a zis că scrisoarea trimisă de Ce­sar Ladermann șefului siguranței con­ținea o acuzațiune precisă contra lui Bassot. Din textul acestei scrisori o singură frază e privitoare la Bassot, care e a­­cuzat că a fost instigatorul crimei de la villa Solms. Iată această frază: „A­­ceasta s’a petrecut (asasinatul) fără Bassot să fie arestat“, ca un cap de operă pentru două­zeci de fr. La Douai, în Franța, s’a vîndut dou­­nă­ zi în licitație materialul unei mănăs­­tir­i numite a benedictinilor englezi. Comisarul de urmărire adjudecă asu­pra unui amator pentru „două­zeci de fr.“—punerea în vînzare a fost de un ieu—un tablou mic îmbâcsit de murdă­rii. Cumpărătorul plecă cu tabloul la subțioară însoțit de privirile compătimi­toare și batjocoritoare ale anticarilor. Tabloul fiind spălat, iși la iveală m. SUPLIMENT GRATUIT LA No. 5123 al Ziarului „ADEVERUL“ delicios peisaj cu culorile reîmprospă­tate și semnat de maestrul „David Ta­­niers fiul“. In realitate tabloul în chestiune era un mic cap de operă. -------- O moarte misterioasă O domnișoară anume Luisa Bignot locuind la Batignolles, strada Levis, în apropiere de Paris, do­ar’o cinci zile n­’a mai fost văzută eșind din casă. Por­tarul casei, un anume Bertrand, îngri­­jat, sparse ușa apartamentului și găsi pe d-na Luisa Biguet moartă iu patul său cu gîtul strins într’o batistă. Pe o măsuță se afla o sticlă cu laudanum pe trei sfertul! goală. Ancheta începută de d-ni. Boucard, judecător de instrucție și Hamanid, șe­ful siguranței, nu a stabilit încă definitiv dacă e la mijloc o crimă sau o sinucidere. Totuși cei două magistrați au făcut constatări importante cald alăturate la concluziunile medicului-legist însărcinat de a face autopsia cadavrului, vor risipi de­sigur misterul ce planează peste a­­ceastă moarte. Mai întîiu s’a stabilit că ușa era în­cuiată pe dinăuntru și că cheia rămă­sese în broască. Această împrejurare pare a dovedi că d-ra Luisa Biguet se incuiase în casă și nu deschisese nimeni ușa după moartea sa. D. Rouffaud însă, comisar de poliție în acel cartier, obiectează că cheia fusese întoarsă numai odată în broască Deducția e că niște hoți foarte îndemâ­natici izbutesc, după cît se pare, mu­țind zăvorul unei broaște pînă la un punct determinat și trăgind apoi ușa cu putere după eî, să aper­eze închiderea cî deși cheia rămîne înăuntru. In apartament nu se observă nici o dezordine , lucrurile sînt la locurile lor obișnuite. Intr’o cutie de inele s’a gă­sit suma de 11 lei și 90, iar într-’un sertar mai multe capete de mandate a­­dresate unor negustori și cari reprezintă în total o sumă importantă. Gîtul d-rei Louise Biguet era strîns într’un fulard alb înodat de două ori și și într’o batistă mare ce înfășură fular­­­dul. Faptul acesta face pe doctorul Au­­bry să conchidă că a murit strangulată. Doctorul Locquet, medic-legist, crede din contra că e la mijloc o otrăvire cu landanum­. Părerea aceasta o împărtă­șesc și d-nii Hamard și Boucard. Magistrații s’au informat asupra tre­cutului d-re. Luisa Biguet. Născută la 16 Septembrie 1869, la Charolle (depart. Saône-et-Loire), unde tatăl său ținea o cafenea, ajunsese cîntă­­reață de Café-chantant sub numele de „Medinah“ și de „Andree de Meyran“. Cîntase în diferite stabilimente de pro­vincie, în primul rînd la Bordeaux, la Angoulêne, la Niost, la Arcachon, la Tours, la Nantes, la Angers, la Mans, unde făcu pe cumătră într’o revistă lo­cală, etc. Acum două ani, grație unei subvențiuni ce-i servea un amic al ei bogat, părăsi cafenelele-concerte și veni­a Paris, unde se instala într’un aparta­ment destul de luxos din strada Cla­­peyron. Amicul ei încetînd de a-î mai da subvenția se mută într’o locuință mai modestă în strada Lévis, și căută să-și cîștige viața în localurile de petre­ceri. E de crezut că nu prea a avut succes, căci se află în cur­înd, dacă nu în mizerie, cel puțin într’o mare strîm­­torare. Reduse cheltuelile, dădu drumul servitoarei și nu mai eși de­cît seara. Situația sa înrăutățindu-se începu să-și amaneteze bijuteriile și bibelourile la Muntele de Pietate. Casa i se deșertă iute. Magistrații n’au găsit în aparta­ment de­cît rămășiți din splendoarea de altă dată și un teanc gros de adeve­rințe de la Muntele de Pietate. D. Hamard a reț­nut o inf­lație dată de portalul casei. Acum o lună, văzînd că trecuse cinci zile de cînd chi­riașa sa n­u maî eșise, se urcă în apar­tamentul ei și o întrebă care e cauza de stă închisă în casă : „Nici una, răspunse ea. Doresc să fiu­ lăsată în pace“. încă atunci Louise Bi­guet, lucrul e foarte probabil, încercase să se sinucidă, căci vecinii o auziseră gemînd și plîngînd toată noaptea. Luisa Biguet era o morfinoniană. Pe masa ei s-a găsit o seringă de Pravaz cu care își făcea injecțiuni. Prejudecata contra negrilor In America, locuitorii din Princetown statul New­ Jersey, amenință pe facto­rul numit de curînd de administrația poștelor. Numele acestui factor e Davis și e de rasă neagră. Prejudecata contra ra­sei negre e așa de mare în această regi­une în­ci­ albii aruncă un foc ori­ce obi­ect atins de negrii din nebăgare de seamă. Drept care refuză scrisorile și ziarele pe cari le aduce noul factor. Negrului acesta îi s-ar putea da o funcțiune potrivită cu culoarea piesei sale—­aceea de a distribui scrisorile de doliu. Pienul unei cârți 15.000 de lei s’a plătit de curînd la Londra, la o licitație publică, un mo­dest volumaș de vr’o șai­zeci și patru de pagini. Titlul volumului . Poezii de Victor și Cazire (pseudonimele lui Shel­ley și a surorei sale) și poartă data anului 1810. Această cărțulie nu fu scoasă în mai mult de o sută de exem­plare. Din ele n’au mai rămas de­cît două exemplare cunoscute, acesta și un altul care fu plătit în 1898, 13.520 de lei. Un bibliofil anume Wise le posedă acum pe amîndouă. Nici un autor din secolul al nouă­spre­zecelea n’a fost plă­tit pînă acum cu o sumă mai mare. De alt­fel, la Londra acum sînt la modă vînzările senzaționale. De curînd­­’a j dat peste un portret al lui Mrs Boala lui Wilhelm 11 Adeverul a vorbit la timp despre boala și operațiunea la care a fost supus împăratul Wilhelm II al Ger­maniei. ■ Prn telegrame amănunțite și re­lațiuni poștale am arătat că în anu­mite cercuri din Germania și Austria sunt foarte îngrijate de această boală cu caracter atît de inofensiv în apa­rență. Wilhelm II a fost operat de un polip al laringelui. Operațiunea a fost făcută de celebrul profesor Mauriciu­ Schmidt din Frankfurt pe Alain, în asistența profesorului I. Orth și a medicului general v. Leuthold, trei specialiști în bontele de gît și de nas. îngrijirea publicului provine din faptul că și boala tatălui împăratu­lui Wilhelm s-a manifestat la înce­put prin aceleași simptome. Prof. Mauriciu Schmidt a fost acela care a stabilit atunci diagnosticul cel mai just: intrarea ori și­cărui individ care are... un guler curat, o pereche de pantaloni nerupți și botine întregi. Așa­dar, c nici un juio american în­cepe să simtă primele zvîcnituri ale i­­nimei, care îi poruncește să iubească,—■ el n’are de­cît să vină și să se pre­umble prin camera fotografiilor. • Dacă americanul nostru găsește prin­tre fotografiile expuse chipul vre-unei copile a cărei frumusețe și... situațiune materială corespunde cu cerințele sale, atunci el n’are de­cît să apese pe un buton electric. Imediat se deschide o ușă și în schimbul unei mici sume de bani, junele nostru are dreptul de a in­tra în cele­ l’alte camer­ O, unde poate vorbi cu dama sau cu... damele sufletu­lui sau. Faimoasa expresie „Vorbiți cu mama !“ e necunoscută în America, unde de alt­minteri ea e de prisos, de­oare­ce fe­tele din America se bucură de o liber­tate nețărmurită, așa că pot să se mă­rite fără a avea nevoe de bine­cuvîn­­tarea mamei sau a... soacrei respective. Acum, daca domnișoara în chestiune acceptă propunerea făcută, viitoarea tî­nără pereche trec, dacă vroește, imediat î­n departamentul mobilelor unde își a­­leg mobilele de cari vor avea nevoe în viitorul lor menaj. Agentura aceasta de mariaj se ocupă cu tot ceea­ ce privește o încheere re­gulată de căsătorii. Găsești tot ceea­ ce trebue, în localul expoziției, de la preo­tul care cunună la orî­ ce oră din zi și noapte, pînă la avocatul care, într’un caz eventual, face pr­imele for’me pen­tru... obținerea divorțului tinerei perechi abia cununate...* Așa spune cel puțin un ziar ameri­­can, și noi avem motive temeinice de a crede că practicii locuitori ai noului continent au întemeiat într’adevăr ex­poziția... Fortunis Wilhelm II Consilierul intim dr. M. Schmidtm Prof. dr. I. Orth Medic general v. Leutho Kanditizmul In America Ziarele din America se ocupă cu o is­pravă banditească, ce amintește pe cele ce se comit în Italia și în penin­sula balcanică. Acum vre-o două săptămîni dispăruse în mod misterios un milionar din Fila­deiba, d. Eduard W­inz, în cursul unei escursiuni în munții Virginiei. Fu cre­zut mort. Lucrurile stau însă alt­fel. Eduard M­entz a fost prins de niște briganzi cari cer pentru liberarea sa 500.000 de lei. In același timp fac cu­noscut că, dacă se va face vre-o încer­care de a-l prinde, d. Wentz va fi asa­sinat. Familia lui Eduard Wentz a răspuns că va plăti suma cerută și a însărcinat pe deputatul districtului Virginia de a intra în negocieri cu audiții pentru re­­gularea afacere!. Siddons de Bonney acoperit de un strat de funingine. Proprietarul său, un biet om, nu spera să ia mai mult de 200 de lei pe el; rămase încremenit de bu­curie cînd văzu că un expert îi oferă 9000 de lei pe portret, sinucigași aparțin clasei celei mai bo­­gate. Dar San­ Francisco are acum glo­ria nedisputată încă de nici un alt oraș american, de a poseda un club de sinu­cigașe. Societatea înaltă din acest or­aș a fost dureros surprinsă acum cîte­va zile prin vestea sinuciderea lui miss Isabella Clark, fiica și moștenitoarea lui W. S. Clark. Tînără americană s-a sinucis tră­­gîndu-șî un glonte de revolver în cap ; în același timp sinucigașa a avut grija de a lăsa deschise toate conductele de gaz aerian. Prin testamentul său, ea a lăsat suro­­rilor sale din Chicago splendidul palat ce-l avea în San­ Francisco, împreună cu averea sa de două milioane franci. Printre hîrtiiile sale s-au găsit statu­tele unui club de sinucigașe. Nenorocita credea că e tuberculoasă și groaza de boală a împins-o la sinu­cidere. A doua zi după sinuciderea lui Miss Isabela Clark, Miss Adelina Waldorf, o bună prietenă o sinucise!, se otrăvi bl­ind o doză de acid fenic concentrat ș, două­zeci și patru de ore după aceea. Miss Herma Page,—o bună prietenă a celor două sinucigașe,—se aruncă în mare. Cele trei dame aparțineu celei mai bune societăți din San­ Francisco. Sinuciderile par să fie în legătură cu regulile unui club de sinucigașe ale că­rui membre erau cele trei femei. Clu­bul acesta își recruta partizanele din straturile cele mai bune ale societății. E foarte probabil că autoritățile vor căuta să interneze în casa de nebuni pe celelalte membre ale clubului sinuciga­șelor. Automobilele o­­u­ne iile Trei morți. —Doui răniți La Gaillon, în Franța, unde jurnalul sportiv L’Auto organizase o cursă de coastă pentru automobile, s’au produs Dumineca trecută două accidente îngro­zitoare. Concurentul Danjan, care bătuse Joia trecută la Dourdan, recordul de un ki­lometru, a voit să facă o încercare. Vo­ind să ocolească trăsura unuia Brasier, greși manevra și se rostogoli într’un șanț. Lumea dădu năvală și reuși să’l scoată d’acolo. Transportat leșinat la spital, după o oră muri, fără ca grijile grabnice ce îi se duse să fi fost în stare a’l face să’și recapete cunoștința. Mecanicul său, grav rănit, a fost trans­portat la spital. Nenorocitul Danjan, care era tată de familie, lasă o tînără nevastă în pozi­ție interesantă. Cel dal­ doilea accident s-a produs la Bo­­mieres, ceva mai departe de Gaillon. Cinci mecanici ai casei Lei­pold­ se în­­dreptau spre locul cursei. Intrînd în Bomieres, la poalele coborîșului care se află la intrarea în oraș, nu putură în­toarce bine automobilul, care merse de se zdrobi de un arbore. Din cinci persoane cari ocupau tră­sura, două și-au dat sufletul imediat. A­­cestea sunt d-nii: Alech, de trei­zeci și două de ani, celibatar, și Lambert. Cel­l’alțî trei sunt grav răniți. ---------**•------­ Un club de sinucigașe la San­ Fr­an­cisco — Sinuciderea a trei milionare — In America nu e ceva neobicinuit un club de sinucigași. Și, de regulă, acești Expoziția fetllor de măritat La New­ York e vorea să se deschidă pe la mijlocul lunei Noem­brie a. c., o expoziție a fetelor de măritat. Iată o in­­stituțiune curat americană, care cores­punde unei necesități bine simțite a yankeilor neînsemnați cari trăesc în o­­rașele Americei. Cum se știe, americanii trebue să fie foarte zgârciți cu timpul lor și un yan­keu elegant și modern cheltuește mai cu plăcere o sută de dolari de­cît o oră din prețiosul său timp. De aceea un june american găsește cu greu tim­­pul necesar pentru a-și căuta o soție. Acum, pentru a li se ușura tinerilor americani sarcina de a-și căuta soții, se organizează acum la New­ York o expo­­zițiune permanentă de fete mai mult sau mai puțin... tinere, cari ar dori să se mărite.­ Expozițiunea e instalată într-un local spațios, elegant mobilat și compus din numeroase saloane. Primul salon e ca­mera fotografiilor: în el sînt expuse fo­tografiile candidatelor la măritiș, — s înțelege, flatate enorm. Fie­care fotografie e însoțită de cîte o scurtă biografie ; în acest curriculum vitae se găsește numele și pronumele domnișoarei doritoare de a se mărita, date asupra familiei sale, ocupațiunea eî, zestrea ei (!), în sfîrșit tot ceea­ ce inte­resează mai de aproape pe bărbat. In acest salon de fotografii a permisă Deslegarea problemei de șah No. 30 1 Dh8—bl, f5—f-t; 2Dhl—h5+, mat 1 .... . , .w ; 2 f3—f4-| , mat Au deslegat’o just: Domnii: Paul I. Negreanu, Leop. Rosen­berg, V. Stoiceanu, Const. Herescu, So­lomon Rosefeld, București ; Leon Spirea­­nu, Caracal , K. Mesrobeanu, Tecuci , N. Emil Liebreich, Leon W. Löwenton, Bră­ila ; Michel Hirschenbein, Címpina; A. I. Goldenberg, Iași ; Tobias Friedman Galați ; Dr. T., Piatra-N.; I. Finkelstein- Casy, Iacob Schlesinger, Marcel S. I., R.­­Sarat. , Doamna Rachelia Witzling, București; D-șoara Sofie Herescu, București. Am mai pr­imit deslegări juste la pro­blema No. 29 de la d-nix : K. Mesrobeanu, Tecuci, Const. Herescu, V. Stoiceanu, Paul I. Negreanu, Solomon Rosenfeld, și d-ra Sofie Herescu București. * Noembre 1903 mentul Litere și Arte se va lua în curînd o hotărîre. 11000- b Și 3) Aveți deslușirile în No. din 25 pro 2) Nu putem răspunde fără a trăda prima mutare a deslecărei problemei No. 32. D. D. A. Botoșani. Acuma problem*, are dual 10d4—b5 (or 16). A doua pro­­­blemă nu o mai avem. Trimeteți mei multe de o dată să alegem noi. O afacere senzațională, în Olerm­auia De cîte­va zile se judecă înaintea consiliului de războiu din Metz, procesul locotenentului în rezervă, Oscar Bilse, acuzat de insulta supe­­riorului său­ prin romanul Dintr’o garnizoană mică. Acest proces și cercetările preliminare au­ produs o mare senzație în Germania prin dez­văluirea unei curioase stări de lu­cruri din armata care are reputați­­unea de a fi cea mai bună din lume. Iată de ce e vorba : Acum câte­va luni, apare la un editor din Braunschweig un roman Dintr'o garnizoană mică, roman care conținea descrierea scandaloasă a unor împrejurări cu totul imorale în care ar fi trăind ofițerii dintr-o garnizoană de la frontiera franco­­germană. Se arată, în roman, abso­­­uta imoralitate și relațiunile adulte­­r­ne dintre ofițeri și soțiile lor ; se vorbește de prevari­ațiuni de bani publici; ofițerii superiori sunt acu­­zați de fapte­le cele mai josnice. In sfîrșit în roman se descriau oameni cu atari amănunte cari dovedeau că era vorba de garnizoana din Forbach unde fusese în garniz­o­­nă locote­­nentul Bilse. SA 1 Problema Vo. 34 De D. M. Arm­andt București. NEGRU ( 3 figuri) ALB ( 5 figur­i) Alb trage și face mat în 3 mixturi Parti­d la Wo. 33 Turnirul din Londra 1 Mai­ 1888 1) Sacrificiu îndrăzneț care raportă lui Pollok un premiu­ de 20 Mărci instituit de D. H. Lewis pentru cea­­ mai frumoasă partidă. 2) In locul acestei mutări care duce la perdere trebuia să joace Rg8—h8 care ar fi zădărnicit atacul lui Alb. CORESPONDENȚA D. M. S. Brăila. Am primit cele 5 par­­­tide. Concluzia d-v. am tx­as’o și noi din alt manuscript în­cît cele trei ocațiuni sînt perfect exacte. Mulțumim pentru o­­ferta în privința problemelor dubioase, vom face la ocasie us de dînsă. D. T. F. Galați. Problema d-v. No. 2 nu merge, căci se poate începe cu a doua mutare ce indicați. Ar fi bine ca la pro­blemele ce trimiteți, figurele să fie aran­jate după importanța lor (R, D, T, N, C, p.), dar nu răzlețe cum le puneți dv. D. S. R. Loco. In privința propunerei d­v. d’a trece rubrica de «ah în supli­Lee a b c d ofgli Negru 1 e2—e4 e7—e6 2 C b!—c3 d7—d5 3 C gl—f3 O g8—f6 4 e4—ei C f6—d7 5 b2—b3 N f8—e7 6 cl—b2 a7—a6 7 N fi—d3 c7—c5 8 0-0 ß bS—c6 9 Ddl—e2 O c6—b4 10 T al—el 0—0 11 a2—a3 O b4Xd3 12 D e2 d3 b7—b5 13 C c3—e2 O d7—b6 14 C e2—g3 N c8—d7 15 R gl—hl a6—a5 lö O 13—gl a5—a4 17 f2—i'4 «7—g6? 18 C gl— li3 a4Xb3 19 c2Xb3 c5—c4 20 D d3—e3 c4 \ b3 Zi 14—f5 el)Xi5 22 D e3—li6 N d7—e6 23 T flXfb') N e6xf5 24 O g3Xl'5 gf)Xf5 25 T el—e3 T a8—a4=) 26 e5—e6 T a4—g4 27 O h3—g5 T g4 g5 28 T e3—b3 abandonă Locotenentul Bilse Autorul romanului era Bilse, care-l publicase sub pseudonimul Fritz von der Kyrburg. La cercetarea prelimi­­nară, Bilse, care -și dăduse între a­­cestea demisia din armată, sub mo­­tiv de boală,­declară că menținu în total cele scrise, cerînd proba ca martori pentru a dovedi adevărul celor scrise. El a fost arestat și procesul se judecă actualmente înaintea consi­­liului de războiți din Metz. Bilse, interogat, a declarat că a scris romanul din fantezia sa. In a­­celaș timp el a spus că a făcut tot posibilul pentru a împiedica răspîn­­direa romanului la Eorbach și în toată Lorena Consiliul de război și a decis ci să i se citească mai întîî romanul Se crede că Bilse va fi con­damnat. Societatea Creditului Funciar Urban din București PUBLICAȚIUNE Aduce la cunoștința generală că are d, închiriat imobilul din București strada Polonă No. 2n (lîngă Ministerul de Do­­menii) fosta proprietate a D-nei Con­stanța Ghermani. Imobilul ar grajd și șopron. Ori-ce inform­ațiuni se iau de la secța de închiriere a Creditului între orele la până 5 p. m. Se aduce la cunoștința domnilor de­­tentori că tragerea la sorți semestriali a scrisurilor funeb­re urbane, care urmea­­ză a se scoate din circulație al pari, va avea loc în zilele de 29 Octombrie st. n. și următoarele la sediul Societăței strada Doamnei t la ora p. m. Operațiunea trageri la sorți se va efec­­tua în prezența Consiliului de Adminis­­trație a D­lui Comisar al Guvernului ș­i Domnilor detentori, cari sunt rugaț­i asista. f­OICf HM s’a m­u­t­a­t strada gradului .To­­t fu­recționea Fost medic secundar la clinicile oculistice, dermatologice și ginecologice­ din Viena, cu consultațiuni pentru boale de femei și co­pil, boale sifilitice și de piele. Boale reumatismale se vinidică în scurt timp după o metodă specială. Psoriasis (boale de piele cu soiți albi) car­­e trece ca incurabilă, se vindică cu sigu­­ranță. Onorariul după vindecare. Se face operațiune de cataracta (albeafa) și de glaucoma (apă verde) la domiciliul. Cons. 10—12 și 6—8 p.­­n. Act de Mulțumire Sub­semnatul August Resner, tutorele minorilor ramași în urme defunctului Carl Lteinke, mă grăbesc a ad­­e în public v­ile mele mulțumiri Societăței Române de Asigurăr­i Generale „Gev­erMa1” din Bucu­­resci pentru promptitudinea cu care a lichidat suma de cei 10.000 (zeci mii) pentru care numitul își asigurase viața a zisa Societat­ de abea de uc scurt timp și o recomand că duros tu­turor acelor persoanee cari vor să assgure viitorul fami­lei lor. __________m. p. AUGUST RESNER.

Next