Adevěrul, noiembrie 1903 (Anul 16, nr. 5122-5151)
1903-11-25 / nr. 5146
Anul XVI.—No 546 FOÎWDATOR ALEX. V. JIEMMMIDIU Abonamente : în țară: un an 30 leii; 6 luni 15 lei; 3 lunî 8 lei; 1 lună 3) străin. „ „ 50 „ » „ 25 „ » „ 13 „ „ Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani MaițT 25 Noembrie 1903 DIRECTOR CONST. Amunciurîs. Linia pagina IV . «£ [UNK]"# L&jfe; ban mp IBI , inserții și reclame OSPitMful Pariu iertării și ocultistl-Conpsil cîrci tunarilor SUPLIMENT GRATUIT: Viața militară cu următorul cuprins : Experiențele asupra tunurilor cu tragere repede.— Despre baloane.- Germania și Luxemburgul. — Psihologia armatei romîne. — Știri militare. Aderera la țară cu următorul cuprins : T-Severin, Focșani, Roman, Säveni, Iași, Calafat, Botoranî, BuzKa, Piatra Neamțu. .Oustrahmal . Vedem din parcul băilor Eforiei Cretzulescu. Pi BUiilli gFatllii .Q crece șoșeri galoși bărbătești „Monopol“. Pentru statuia lui Cuza-Vodă D. Const. Mille, deputat și directorul Adevărului, a primit următoarea scrisoare de la d. Dr. Ghyka-Deleni, prezidentul Comitetului central din Iași pentru ridicarea statuei lui Cuza-Vodă . Îmrîmul Bîiciui Iași, 17 Noembrie 1903 Pentru sprijinul ce ni l’ațî dat în cauza națională a ridicărei state a lui Cuza-Vodă, vă mulțumesc de mii de ori, și vă rog a ne continui bine-voitorul domniei voastre concurs și în viitor , subscrierile în Capitală. In acest scop am luat libertatea a vă trimite ani de subscriere. Mulțumindu-vă încă odată, domnul meu, vă rog, expresiunea sentimentelor mele cele mai distinse. și mai ales pentru anexat două liste bine-voite a primirir. Ghyka Stoleni Directorul Adeverului crede că ceea ce poate face mai bine pentru ajungerea scopului comitetului ieșan este să deschidă o listă de subscripțiune publică prin ziar. Subscriptorii vor fi publicați și în ziar și trecut pe listele ce ni s’au procurat de către comitetul ieșan. Socotim că apelul Comitetului central de Iași pentru ridicarea uneî statui lui Cuza-Vodă, va fi auzite de toți romînii și că fiecare, bogat omi sărac, își va aduce obolul pentru această operă de demnitate națională, cum a numit-o venerabilul prezident al comitetului ieșan. A trecut timpul vorbelor și al protestărilor. E azi sosit timpul ca să dovedim că știm să facem ceva mai mult, să ne deschidem punga și să dăm ajutorul nostru materied inițiativei ieșene. Fie-necar permis să începem noi: „.idovenul“................................... Const. Mille, deputat...................... SS. dr. I. Poenaru, str. Monism.« 221>. 5* *. fi’etrescu, str. Gabroveni 11 . Bou Andreescu, Popa-Tatu 111. . 300 lei 200 lei SS lei 5 Hei . 1 leci „Adeverul“ PARLAMENTARII si OCULTIȘTII Um interview — Procesul care s’a declarat întregrupul parlamentar condus de d-ni. Al. Djuvara, Basile Missir, Toma Stelian, B. Epurescu, Al. Constantinescu, etc. și ocultiștii, are să dureze mult și ambele părțî nu vor cădea niciodată de acord asupra unei transacțiuni, fiind-că ocultiștii cred că partidul liberal e moșia lor și pot face ceea ce vor, iar parlamentarii cari s’au răsvrătit astăzi contra lor cred ca a sosit momentul de-a se da o luptă decisivă și a nu se mai cruța nimic, precum oculta n’a cruțat nimic cînd a fost vorba să acapareze totul. Am arătat ce vor parlamentarii și de ce s’au răzvrătit din ziua cînd s’a introdus în cabinet o personalitate nepolitică. Asupra frămîntărilor cari s’au declarat în partidul liberal, un fost ministru din cabinetul lui Ioan Brătianu a bine-voit să ne dea oarecari indicațiuni prețioase. Iată ce ne-a spus personajul liberal : — Ceea ce se petrece acum în partidul liberal e ceva îmbucurător și nu ceva care să lovească în prestigiul liberalilor. E o notă bună pentru Camera liberală că în cea d’Intîia ședință, chiar la alegerea președintelui, cum a dat ochi cu d. Ferechide și cu miniștrii, a trimes acel puternic avertisment, foarte conștient, foarte înțelept și foarte parlamentar, votînd în alb tocmai atît cît trebuia să nu cadă guvernul. „Dacă nu s’ar fi produs, imediat la deschiderea parlamentului, o asemenea manifestare, ar fi fost rușinos și nedemn. Trebuia să se protesteze, printr’un vot semnificativ, în contra injuriei ce s’a aruncat fruntașilor din majoritatea Camerei prin faptul că au fost nesocotiți cînd d. Stătescu a părăsit cabinetul și s’a alergat la o personalitate nepolitică pentru a’i se da și succesiunea politică a d-luî Stătescu. Au fost jigniți nu numai ministeriabilii, dar a fost maltratat și d. Stătescu. „Nu se poate explica sau justifica intrarea d-luî Gianni în cabinetul d-lui Sturdza, cînd în partidul liberal pentru portofoliul justiției sînt zece ministeriabili capabili să conducă acest departament, unii oameni de mult indicați a intra în minister, alții cu drepturi în partid. „Pentru ce s’a oferit un minister unui om nepolitic? Va putea vreo dată răspunde la aceasta d. Sturdza ■sau acei cari i-ați impus această soluție ? Vor avea curajul să mărturisească ceea ce î-a îndemnat să vină cu soluția intrărea d-lui Gianni în cabinet ? Dacă se introducea în cabinet d. Thoma Stelian, la departamentul justiției, imediat după retragerea d-lui Stătescu, s’ar fi produs vre o nemulțumire, s’ar fi ridicat un singur fruntaș care să protesteze ? De ce l’a inventat pe d. Gianni, un om nepolitic, și nu d. Stelian ? „Sunt cîțiva în partidul liberal cari știu că regretatul Gogu Cantacuzino a plecat de la un consiliu de miniștri cu misiunea de a se duce la d. Stelian și de a-l hotărî să intre în cabinet. Cantacuzino a luat pe Stelian și l-a dus acasă la Sturdza, unde erau toți adunați, și acolo Stelian, în fața tuturor, a declinat această propunere, dar a declarat că va lupta în rîndurile partidului și a luptat. Un asemenea om ne onorează. De ce,să fie jignit ? De ce nu i s’a propus acum, după șase ani, portofoliul justiției ? Dintre toți ministeriabilii poate Stelian avea mai multe drepturi și era mai indicat pentru portofoliul justiției ? „Nu i s’a oferit lui Stelian succesiunea lui Stătescu fiindcă oculta și brătieniștii știau cu cine aü a face, știau că Stelian e un om întreg, o personalitate cu o viață politică și privată absolut ireproșabilă, un caracter absolut independent și care nu aleargă după măriri. Un astfel de ministru alăturea de Costinescu și Lascar, ar fi fost o adevărată primejdie pentru ocultiști și brătieniști și de aceea s’a recurs la un om nepolitic. „De aci toată încurcătura, de aci solidarizarea ministeriabililor parlamentari, de aci avertismentul la alegerea președintelui și celelalte demonstrațiuni, foarte conștiente și foarte demne, în contra tuturor cari au îndrăznit să-l nesocotească. „Ce se va întâmpla e lesne de prevăzut. In guvern se va produce aceeași ruptură. Costinescu, Lascar și Porumbarii se vor ralia cu parlamentarii ministeriabili și vor continua lupta contra ocultiștilor și brătieniștilor. Cum se va întîmpla aceasta,—nu se poate spune de pe acum. Dar e probabil că oculta și brătieniștii au să mănînce pe Lascar și atunci Costinescu va părăsi și el cabinetul. Dacă nu se va întîmpla aceasta, e posibil să vedem pe ministeriabilii parlamentari silind pe Costinescu și Lascar să părăsească guvernul și să vină în mijlocul lor. „Intr’un caz sau într’altul o ruptură trebue să se producă în partidul liberal, fiindcă politica ocultistă este o adevărată pacoste pentru partid“.* Iată cum vorbesc mulți fruntași ai liberalilor despre cele ce se petrec acum în partid, iată consecințele intrărea în minister a unui om nepolitic. Guvernul se zbuciumă de opt zile să-și alcătuiască o comisiune de răspuns la mesagiu și nu e în stare din cauză că toți fruntașii, indicați de majoritatea Camerei pentru a figura în această comisiune, refuză categoric: A B. Ediția «Ic scara Magistrat ori pungaș? K’a apărut încă in Monitorul oficial, raportat d-lui prim-procuror general de pe linga Curtea de apel din București, adresat ministrului de justiție relativ la cazul magistratului W. C. Sclina. .Știm numai din ziarul L’Independance roumaine, est noi suntem miște infami calomniatori, iar «1. IV. C. Schina un magistrat moșier sie cinste și fie vrednicie profesională. Curiosul însă, al scurtei notițe a ziarului francez e_că apărarea ce’și face acest magistral e aidoma ca a unui pungaș ordinar care prins cu mina în sac, aduce martori falși ori își creiază un alibi. îi. Schina recunoaște că polița este iscălită de d-sa, e silit să recunoască că a fost în mina lui toldenberg și că s’a plimbat pe la Marin Rădulescu și la Banca Națională, pentru a se reîntoarce iar la creditorul pe care l’a achitat d -sa î. Hr. Croldenberg, dar pretinde că timp de 4 ani habar n’a știut că polița este a lui Goldenberg, ci credea că aparține «nul «arecare.. Canetti. Ca să poată pretinde lucrul acesta scoate la iveală pe acest Canetti care ar fi avut veșnic polița și care iar fi încasat și procentele regulat. Uită însă că polița n‘a fost, și n’a putut fi decît tot a lui Goldenberg, chiar cind Canett ar fi încasat procentele și că așa este, dovedește faptul că deși tot Canetti, «iapă de china, a încasat suma de I0 de lei la Oct. 92—cu 22 de zile înainte de procesul corecțional al lui Croldenberg, totuși acesta a iscălit de primire, nu Canetti, care n'a figurat nici odată în poliță. Apărarea aceasta miroase urît, cu atît mai urît cu cît nu-i vorba aci de un pungaș ordinar, care poate scăpa fnind îndoială, ci de un magistrat care nu poate fi nici mțcar bănuit. O nu chiar așa cum se apără t. Schina, tot rămâne o gravă bănuială, că d-sa a știut perfect cu î debitorul lui Goldenberg și că totuși l’a judecat, ba încă mai umil, l’a achitat. D Dacă <a. ministru de justiție se mulțumește cu această apărare, să îiie de bine și îl felicităm de acest chip de a înțelege prestigiul magistratului. Totuși va fi silit să răspundă înaintea parlamentului și se va vedea cum va eși cu obraz curat și d-sa și magistratul care se apără «tit de deplorabil. Sfinx E. Alexandrescu, Loco, — 1) E american. 2) La Viena, la Geneva, în mai toată Austria, Germania, Belgia și în America. 3) Toate ziarele străine au vorbit de el. 4) A fost plină totdeauna. 4) Nu cunoaștem condițiile materiale. 5) Nu știm de ce nu i s'au dat flori. 6) Era la Sinaia și n'a venit decît Vineri, iar Duminică Florinel a plecat N’a fost vreme, deci. 7) Cred că i-o fi dat mina, căci s’a văzut că micuțul î-a săruta-o. Nu știm dacă a primit vr’un dar. A. B. C., Galați.—Ne cereți prea mult. Le puteți afla toate de la ministerul domeniilor POST Răspunsul lui Cuza-Vodă d-lui Dim. A. Sturdza Da, există și aceasta, o scrisoare a lui Cuza-Vodă, scrisă de marele domnitor într’un moment cînd vroia să se întoarcă în țară, dar care pare a fi cel mai energic protest contra acelora cari ponegresc memoria primului Domnitor al țărilor romînești unite. In această scrisoare pe care o adresase actualului nostru rege, Cuza-Vodă înșiră toate actele mari ale domniei sale, arată toate actele mari ale vieței sale și referinduse la documente ce erau în mîinile principelui Carol, afirmă că avea ferma mențiune de a părăsi tronul pentru a-l ceda unui principe străin și a realiza astfel și ultima dorință a divanurilor ad-hoc. Trebue să fii îmbătrânit în rele pentru ca să citești această scrisoare și să nu fii mișcat pînă la lacrămî. Acela care a ridicat țările romîneștî și populațiunea ei în modul descris chiar de el,—trebue să implore — și se știe că, a implorat zadarnic — dreptul de a călca pe pămîntul acelei țări, de a locui în mijlocul națiunei pe care odată a stăpînit-o. Soarta nici unui Domnitor detronat n’a fost atît de dureroasă și de mișcătoare ca a lui Vodă Cuza. Napoleon I nu era francez de origină, nu era născut în Franța și cu toate victoriile repurtate de dineul, chiar poporul francez î-a resimțit izgonirea ca un bine. El însuși nu dorea să revadă Franța decît pentru a recăpăta puterea. Cuza era roman neaoș, poporului său î-a dat libertatea, î-a dat viața, î-a redat averea. Puterea a părăsit-o fără regret și nici odată nu a dorit s'o recîștige. Și totuși a fost ținut în exil și nici odată n'a vroit să se reîntoarcă fără autorizațiunea aceluia care-î ocupase tronul de pe care el fusese dat jos printr’un complot, care ori cît de bune Mențiuni avea, era totuși un complot la cont călcarea jurămîntului de credință a jucat un rol. Scrisoarea ce urmează, un protest inflăcarat contra infamiei sturdzispa, ar trebui să facă să amuțească glasul dilamatorilor. Iată și scrisoarea adresată în Aprilie 1867 prințului Carol al Romîniei : „Măria Ta!“ „Părăsind în pripă Principatele, nu mi-am putut regula mai multe afaceri, a cărora dezlegare interesează starea mea privată“. „De altă parte, sunt citat într’un proces, în care pasiunile politice au amestecat numele meu, și care face neapărată prezența mea în țară. Pentru aceste două cuvinte, am de gînd să mă duc peste citva timp în Moldova, la moșia Ruginoasa“. „Romînia a văzut împlinindu-se dorințele sale cele mai scumpe : Stabilirea unei dinastii, care-i va asigura viitorul, dîndu-i stabilitatea ce lipse instituțiunilor sale. Înălțimea Voastră Serenisimă, aclamată de națiune, recunoscută de sublima Poartă și de puterile garante, este temeinic stabilită pe tron. De aici înainte, Măria Ta, romînii nu caută să aibă cugetare de cît de a consolida dinastia Voastră, altă țintă decît de a vă ajuta din toate puterile lor în marea sarcină ce ați luat asupra-vă cu atîta curaj. Convins că ideile mele sînt ideile compatrioților mei, îmi place a crede că înălțimea Voastră va aprecia că reintrarea mea în Principate nu poate avea nici un inconvenient“. * „Intr’această privință, permiteți’mi, Măria Ta, a vă spune toată gîndirea mea și a pune astfel o stavilă interpelațiunilor ce s’ar putea da reînturnărei mele în Moldova. Imi voi împlini astfel o datorie ce’mi impune atît caracterul meu, cît și trecutul meu, fie ca cetățean, fie ca Domnitor.“ „In 1857, la Divanul Ad-hoc al Moldovei, am fost unul dintre cei dinții deputați cari au exprimat și subsemnat dorințele țărei pentru Unirea cu Valahia și pentru un Principe Străin. Speranțele noastre nu se putură împlini atunci. Mai tîrziu, în 1859, voturile unanime ale ambelor Adunări îmi doteză îndouta Coroană a Romînieî; înălțat pe acest tron, ce niu ambiționasem, declaraiii, îndată și solemn, că voiu pune onoarea mea și gloria mea in îndeplinirea dorințelor poporului român. Fiecare știe în Romînia că n’am întîrziat nici cum a formula această îndatorire, ce luam printr’o scrisoare, adresată a doua zi chiar după alegerea mea către sublima Poartă și Puterile garante, „încercările mele mi izbutiră atunci, și a trebuit să aștept un timp mai favorabil. „Cel puțin am avut mulțumirea de a realiza Unirea Principatelor, a face din trei milioane de clăcași, trei milioane de proprietari, a înapoia țărei a cincea parte din pămîntul său uzurpat de clerul grec locurilor sfinte, a da tuturor romînilor fără excepțiune drepturile electorale, de care era lipsită pe nedrept marea majoritate a națiunei, a constitui puternic egalitatea politică și civilă, și în fine, a traduce în fapte mai toate dorințele Divanurilor ad-hoc din 1857“. „Cu toate acestea, sarcina mea nu avea să fie îndeplinită în ocini mei decît în ziua cînd aș fi putut ceda Tronul unui Principe eșit dintr’o familie domnitoare în Europa, înălțimea Voastră a putut urmări în hîrtiile mele șirul acestei constante preocupări. Tulburările din 3 (15) August 1865, veniră proba că pretendenții indigeni nu abdicaseră încă. Crezul atunci sosit momentul de a lucra și, după șapte ani, de a satisface dorințele poporului român contrar acestor încercări antinaționale. Aveți în mină, Măria Ta, scrisoarea ce adresam la 1 Octombrie acelaș an, împăratului Napoleon, ca suveranului care, în toate împrejurările, arătase cele mai călduroase și folositoare simpatii atît Principelui roman, cît și României. „Măria sa cunoașteți dar foarte bine că împărtășeam Majestăței Sale imperiale intențiunea mea nestrămutată de a abdica și a ceda Tronul unui principe care mi ar fi dat garanții serioase pentru viitorul țărei mn«e Aveam onoarea tot-de-odată da a solicita bine-voitoarele consilii ale împăratului pentru alegerea acestui principe. Două luni mai tîrziu, la deschiderea corpurilor legiuitoare, mesagiul meu reamintea romînilor făgăduințele mele din 1859: " „Fie în capul țărei, fie alăturea cu voi, ziceam reprezentanțior Națiunei, că voi fi totdeauna cu țara, pentru țară, fără altă țintă decît Voința Națională și marile interese ale Romîniei. Eu voesc să fie bine știut, că nici odată persoana mea nu va fi o împedicare la orice eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic, la a cărui așezare am fost fericit a contribui. „Io Alexandru loan I, Domn al Romînilor, am mai zis că prin acel mesagiu, Romînii vor găsi în totdeauna pe Colonelul Cuza, pe acel Colonel Cuza, care a proclamat în Adunarea ad-hoc și în Camera electivă din Moldova, marile principii ale regenerațiunei României, și care, fiind Domn al Moldovei, declară oficialmente înaltelor puteri garante, cînd primea și coroana Valahiei, că el primește această îndoită alegere ca expresiunea neimbelnică și statornică a Voinței Naționale pentru Unire, însă numai ca un depozit sacru“. „Astăzi, Măria Ta, toate dorințele mele s’aă împlinit. Acest depozit sacru a fost depus în mîinile Voastre de Romîni înșiși, și singura mea părere de rău este că n’am avut timp să vi-l oferă singur, și în numele lor. Aceasta ar fi fost pentru mine cea mai frumoasă răsplată și adevărată încoronare a Domniei mele“. * „Am crezut de datoria mea și dau aceste explicațiuni înălțime! Voastre. Nu mă îndoesc că Măria Ta le va primi cu aceeași bună credință care mi le-a dictat“. " „Revenind simplu cetățean în țara mea, aspir numai în fericirea de a găsi în ea, cu familia mea, existența facilti că și rezervată care convine deprinderilor și pozițiunei mele. M’aș crede orice mai cu seamă, Măria Ta, de aș avea odată ocaziunea a vă repeta în persoană asigurarea sentimentelor mele și de a vă exprima dorința mea pentru fericirea și durata Domniei și Dinastiei înălțime Voastre Serenisime sa. Principe A. I. Căzu tot de încredere Guvernul d-lui Sturdza—desigur întocmai ca și băiatul deștept al evreului, din anecdota populară — a aprins luminarea ca să se gîndească. Și dacă s’o fi gîndit și cu capul directorului Voinței Naționale, ori al distanței Brătianu, nu e de mirare că a găsit o așa de practică soluțiune a crizei prin care trece partidul liberal. E de remarcat pe lîngă aceasta, că pentru a găsi o soluțiune, a dat vacanție parlamentului pe trei zile, aceasta desigur pentru a întări și mai mult principiile de economie ale d-lui Sturdza. Știți în adevăr care este soluțiunea crizei ce a izbucnit în partid ? Dacă n’o știți, iat-o, D-l Sturdza să pună chestiunea de încredere în Cameră ! Nu e așa că e simplu și că totul va fi isprăvit cu bine și cu pace, mai ales cu pace ? Și cînd s’a găsit această piramidală. soluțiune ? In momentul fericit, cînd în partidul liberal, nu se maî ridică nicî o voce ca să nege șefia d-lui Sturdza. Șeful partidului liberal, înfrîngînd pe drapeliștî cari’i contestau șefia, azî se bucură, incontestabil, de acest drept—și în toate luptele și scandalurile din partidul liberal, d-sa planează pe deasupra lor. Ce o să se întîmple dar în ziua cînd d. Sturdza, sfătuit în chip atît de inteligent, va pune chestia de încredere ? Toată lumea va vota pentru, toată lumea se va declara solidară cu politica guvernului d-lu Sturdza, toată lumea va aplauda, va fi un entuziasm ridicat la 100 de grade, dar chestia va rămîne nerezolvată, căcî a doua zi chiar vor reîncepe hîrțuelile, luptele de culise, voturile dezastroase, discursurile și primele locuri ținute de oameni de mina a doua, căci fruntașii iarăși se vor da atunci. Ca să zică, va fi muncă multă pentru un rezultat ridicul și fără de a fi o soluțiune. Dacă d. Sturdza însă ar proceda altfel, lucrurile s’ar schimba. Dacă, de pildă, d-sa ar zice majoritătea că’î dă mină liberă, să facă ce o voi cu miniștrii care nu-i plac, imediat s’ar desemna situațiunea. In douăzeci și patru de ore, de pildă, d-nul Al. Gianini ar trebui să se retragă din cabinet, iar cam tot în același timp, d. Lascar ar simți loviturile Ocultei și șî-ar da seama că în potriva d-sale este întreaga campanie violentă a ocultiștilor și brătieniștilor. E posibil ca această luminare a situațiunei să aducă alte încurcături, dar în tot cazul se va sparge buba și se va vedea clar cum stau lucrurile. D. Sturdza nu mai poate să țină frînele guvernului și ale partidului, peste capul d-lum se dau luptele intestine — și orîcît ar vrea să le înlătureze, ele sînt fatale , nici odată oculta nu va îngădui ca d-nii Costinescu și Lascar să se desemneze ca viitori șefi și ea lăsată pe al doilea plan. Or, d. Sturdza dacă se aruncă în brațele ocultei, imediat partidul se fringe în două ,iar dacă oculta este ignorată același lucru se va întîmpla. E dar o boală fără leac și tot votul de încredere, toate manifestațiile de simpatie și de devotament, nu vor putea folosi la nimic. Partidul liberal a ajuns în halul în care este partidul conservator, frânt în două, și pentru a pune de acord cele două tabere ar trebui o autoritate mai decisivă decît aceea a d-lui Sturdza care a ajuns în halul unui colonel bătrân și căzut în copilărie, pe care numai de formă îl ascultă toată lumea, iar la fapt face fiecare ceea ce voește să facă... Votul de încredere dar—care se va propune probabil chiar astăzi—nu va da nici o soluție, din potrivă poate va înăspri lucrurile. const. mif.i.i. Trei fagori șî două măsuri Voința Națională a constatat în ultimul număr că „de două zile“ Adevărul n’a mai vorbit de afacerea Mândrea. Voința ar fi putut constata că nu mai puțin Adevărul era ocupat de a arăta cum ilustrează prestigiul magistraturei junele magistrat N. C. Schina, ceea ce n-a preocupat și pe Voința, care va conveni că e mai grav ca un magistrat să fie găsit cu polțți neachitate de patru ani și la ordinul unei persoane ce se constată a fi beneficiat — în condiții arhisuspecte ! — de o achitare din partea magistratului semnat pe acea poliță ! Dar, dacă Adevărul n’a vorbit „de două zile“ de afacerea Mandrea Voința e cu desâvîrșire surdo-mutâ cînd e vorba de alte două cazuri analoage cu afacerea Mandrea și anume : 1 Cazul lui Dimitrie Sturdza dovedit cu corespondență diplomatca oficială că a fost dat jos din tren pe Căile ferate ungare, prins cu un bilet de care nu avea dreptul să uzeze, și CIUESTIA ZILEI Consiliul vizirașilor Cei trei vizirași descendenți ai „marelui Vizir“ țin sfat la domiciliul Ocadiei asupra loviturei de stat și a proclamărei viziratului lor ! 2) Cazul d-lui Stoicescu, actual ministru al domeniilor, care, precum am precizat de acum cinci zile, a comandat între 1—10 August a. c. un tren special la Buhăești, prin Pașcani-Iași, pentru a merge la moșia sa Negrești — fără a-l plăti. Tot d-sa a călătorit nu numai cu familia, dar și servitori, servitoare, cîini, etc. tot gratis într’un vagon special, vagon salon, cu trenul No. 1 de la București la Buhăești, la 26 Iulie — cînd se știe că ordinul de serviciu No. 19.933 din August 1881 spune că miniștrii au dreptul la un cuplu separat în vagoanele de clasa I-a și atîta tot. Dacă Voința ține ca noi să vorbim mereu de afacerea Mandrea, să binevoiască a vorbi și dînsa de cele două cazuri : ale d-lor Sturdza și Stoicescu, cărora li se aplică o măsură și de cazul Mandrea, căruia se aplică altă măsură. Dar Voința, care e așa de limbută, cînd e vorba de a nu perde ocazia de a tăcea, va tăcea critic și în afacerea Sturdza și în afacerea Stoicescu, relativ la călătoriile pe Căile ferate. Don Salust Din fuga condeiului Lupta cîrciumarilor Erî a apărut pe zidurile Capitalei un manifest din cele mai incendiare , numai spirt curat, să-i dau foc cu un chibrit nu altceva. Manifestul e îndreptat în contra congresului cîrciumarilor, provocat de d-niî Brătescu, Mihalcea și Prușan și tună în potriva „acestor, producători și trădători“. Or, se știe că nenea Iancu a declarat categoric ca nu e circiumar, dar e „amicul cîrciumarilor“—dacă voiți e chiar marele amic al cîrciumarilor. A învinus pe nenea Iancu de trădare în chestia cîrciumarilor “este curată nebunie. Precum în „Emani" bătrînul De Sylva spune lui Don Carlos: — Sire, De Sylva nu trădează! tot astfel am putea spune : — Nenea Iancu nu trădează, fiindcă niciodată nu umblă cu...ocaua mică ! Or fi umblînd unii cîrciumari cu ocaua mică, dar nenea Iancu a fost totdeauna pentru ocaua dreaptă, pentru ocaua lui Cuza, ca să fim în actualitate. Să nu se pue deci cu nenea Iancu, că odată mobilizează o serie de ... baterii și vai de „damblagii“ cari îî vor rezista , îi bagă sub masă pe toți Puff Congresul cîrciumarilor Aseară s’a închis congresul comercianților de băuturi spirtoase cu o moțiune prin care congresiștii cer desființarea licenței, desființarea comerțului ambulant la băuturile spirtoase, desființarea comerțului făcut de autorități — și alte reforme. Noi întotdeauna am încurajat aceste mișcări profesioniste, fiindcă ele tind să însănătoșeze luptele politice. Cînd fiecare breaslă, fiecare categorie de cetățeni, vor avea formulate cerințele și programul lor, luptele de partid vor înceta să se dea ca acum în jurul intereselor pur politice, ci în jurul cestiunilor economice. Azi comerciantul merge cu poliția și deci cu guvernul fiind că poliția îi poate face și bine și rău, indiferent dacă guvernul pentru care votează îl va încărca cu nouă poveri. Nu tot așa se va întîmpla cînd se va ști că fiecare alegător va vota numaî pe acela sau pa aceia care’î susțin interesele sale. El bine starea de astăzi trebue să înceteze, fiind-că grație nepăsărea alegătorului am ajuns în halul de acum, cînd cetățeanul plătește către stat atît de mult și în schimb nu capătă nimic și nimic aproape n’a căpătat. Azi jumătate din venitul statului merge în străinătate sub formă de anuități și de-abia jumătate se revarsă asupra țărei, jumătate din care o altă jumătate, adică aproape un sfert din venitul întreg al țărei, este destinat armatei! Dacă toate categoriile de cetățeni vor face ceea ce fac acum cîrciumarii, e de prevăzut că în curînd fața luptelor politice se va schimba și aceasta în bine, căci partidele vor începe să fie bazate pe interese reale, bune sau rele, dar în tot cazul reale. Dacă d. deputat Const. Mille a răspuns la invitarea congresiștilor și a luat cuvîntul la această întrunire, este tocmai pentru motivele pe cari le arătăm mai sus și pe care de altfel le-a dezvoltat în cuvîntarea sa. Ad. SitiafiajK Rusia Din Rusia sosesc mereu știri cari dovedesc că acolo domnește o stare de lucruri cu totul anormală. Pretutindeni răscoale studențești: la Moscova, la Kiev și la Varșovia. Răscoalele de muncitori nici nu se mai pot număra, ele au devenit ceva obicinuit și despre ele nici nu se mai relatează,Astfel la un proces contra unor revoluționari, care s’a judecat la Varșovia, un muncitor citat ca martor și întrebat ca a văzut a răspuns : — Ce să văd, nam văzut nimici Am văzut oameni mulți, cari ai, ridicat un steag roș și au strigat proverbul cela care se strigă, acum în toate părțile... — Ce proverb ? — Nu știți? „Jos autocrația“ ! Declarația aceasta este caracteristică. Pe de altă parte de la Curte răzbesc știri din ce în ce mai grave. Mica prințesă de Hessa a murit, dar nimeni nu crede că a murit altfel decît ca victimă a unui atentat contra țarului. Chiar de n’ar fi exactă această știre, ea arată cum ce situație domnește în Rusia și în ce hal se află „cel mai puternic“ dintre suveranii moderni. De altfel, la ultimele voiagii ale țarului pe la Curțile europene, modul cum călătorește el, a arătat îndeajuns cît este Nicolae II desigur de poporul al căruia stăpîn absolut afirmă că este. Și poate că țarul, ca proclamator al păcei, ar acorda cu plăcere poporului sau libertățile ce le reclamă, dar e înconjurat de o camarilă brăpareță și îndrăzneață cum și în Rusia numai arareori s’a văzut. Chiar și marele duce Alexandru Mihailovici, uzurpatorul lui Witte și care a venit la putere cu ajutorul camarilei, scandalizat de purtările ei, șî-a dat demisiunea din înaltul post ce abia a luat în primire, pentru a porni lupta contra protectorilor săi de pînă acum. In mijlocul acestui bruhada, chiar și un om mai vînjos decît Nicolae II șî-ar perde capul. Dar actualul țar este un om slab, înclinat spre sentimentalism, accesisibil tuturor intimidărilor,—om care se poate prevedea că va sfîrși ca și nenorocitul său tată, care pe cînd dădea aprobarea sa celor mai mari cruzimi, nu se vedea sigur în cea mai ascunsă cameră a palatului său și și-a sfîrșit viața sub imperiul unei spaime de nespus, zbătîndu-se pînă în ultimul moment prizonier al mulțimeii pe care voia s-o încătușeze. Situația în Rusia este gravă și sîntem poate în ajunul unei revoluțiuni, care va avea asupra Europei, ba chiar asupra lumei, o influență cel puțin tot atît de însemnată, cît a avut-o marea revoluție franceză. Gal. Proieștii din Itșmău — Noul amănunte — Se continuă cu ascultarea martorilor Buchalo, un înalt funcționar, a venit de bună voe să descrie cum a fost martor la devastarea circiumei lui David Peldstein, care se afla în fața comisariatului circumscripției a II-a. Polițiștii de peste drum priveau liniștiți la devastare. Doroșevsky, fostul medic al spitalului din Kișinău, om care prin situația sa exclude orice punere la îndoială a bunei sale credințe, descrie starea oribilă a evreilor aduși în căutarea sa. Ororile pe cari le descrie excită groaza ascultătorilor. Doroșevsky spune că unui cadavru i s’a scos pîntecele și s’a umplut, cu pene. Cizmarul Andruejec î-a spus că el însuși, in fața judelui de instrucție Davidovici, a scos din nasul unui cadavru două cup și le-a dat medicului de față.Tribunalul decide,sa se asculte pe acest martor. D-rul Doroșevsky mai spune că imediat după excese a descris într’un ziar rusesc cele constatate do d-sa, dar doctorul Pretjakovici, medicul-șef al guvernămîntului, a venit la dînsul §i l’a sfă-