Adevěrul, noiembrie 1903 (Anul 16, nr. 5122-5151)

1903-11-25 / nr. 5146

Anul XVI.—No 5­­46 FOÎWDATOR ALEX. V. JIEMMMIDIU Abonamente : în țară: un an 30 leii; 6 luni 15 lei; 3 lunî 8 lei; 1 lună 3) străin. „ „ 50 „ » „ 25 „ » „ 13 „ „ Un exemplar în țară 10 bani ; în străinătate 15 bani MaițT 25 Noembrie 1903 DIRECTOR CONST. Amunciurî­s. Linia pagina IV . «£ [UNK]"# L&jfe; ban m­p I­BI , inserții și reclame O­SPitMful Pariu iertării și ocultist­l-Conpsil cîrci tunarilor SUPLIMENT GRATUIT: Viața militară cu următorul cuprins : Experiențele asupra tunurilor cu tragere repede.— Despre baloane.- Germania și Luxemburgul. — Psihologia armatei romîne. — Știri militare. Aderera­ la țară cu următorul cuprins : T-Severin, Focșani, Roman, Säveni, Iași, Calafat, Botoranî, BuzKa, Piatra Neamțu. .Ou­strah­mal . Vedem­ din parcul băilor Eforiei Cretzulescu. Pi BUiilli gFatllii .Q crec­e șoșeri galoși bărbătești „Monopol“. Pentru statuia lui Cuza-Vodă D. Const. Mille, deputat și directorul Adevărului, a primit următoarea scrisoare de la d. Dr. Ghyk­a-Deleni, prezidentul Comitetului central din Iași pentru ridicarea statuei lui Cuza-Vodă . Îm­rîm­ul Bîiciui Iași, 17 Noembrie 1903 Pentru sprijinul ce ni l’ațî dat în cauza națională a ridicărei stat­e a lui Cuza-Vodă, vă mulțumesc de mii de ori, și vă rog a ne continui bine-voitorul domniei­ voastre concurs și în viitor , subscrierile în Capitală. In acest scop am luat libertatea a vă trimite ani de subscriere. Mulțum­indu-vă încă odată, domnul meu­, vă rog, expresiunea sentimentelor mele cele mai distinse. și mai ales pentru anexat două liste bine-voite a primi­rir. Ghyka Stoleni Directorul Adeverului crede că ceea­ ce poate face mai bine pentru a­­jungerea scopului comitetului ieșan este să deschidă o listă de subscripțiune publică prin ziar. Subscriptorii vor fi publicați și în ziar și trecu­­t pe lis­tele ce ni s’au procurat de către comitetul ieșan. Socotim că apelul Comitetului central de Iași pentru ridicarea uneî statui lui Cuza-Vodă, va fi auzite de toți romînii și că fie­care, bogat omi sărac, își va aduce obolul pentru această operă de demnitate națională, cum a numit-o venerabilul prezident al comitetului ieșan. A trecut timpul vorbelor și al protestărilor. E azi sosit timpul ca să do­vedim că știm să facem ceva mai mult, să ne deschidem punga și să dăm ajutorul nostru materied inițiativei ieșene. Fie-ne­car permis să începem noi: „.idovenul“................................... Const. Mille, deputat...................... SS. dr. I. Poen­aru, str. Monism.« 22­1>. 5* *. fi’etrescu, str. Gabroveni 11 . Bou Andreescu, Popa-Tatu 111. . 300 lei 200 lei SS lei 5 Hei . 1 leci „Adeverul“ PARLAMENTARII si OCULTIȘTII Um interview — Procesul care s’a declarat între­­grupul parlamentar condus de d-ni. Al. Djuvara, Basile Missir, Toma Stelian, B. Epurescu, Al. Constan­tinescu, etc. și ocultiștii, are să du­reze mult și ambele părțî nu vor cădea nici­odată de acord asupra unei transacțiuni, fiind-că ocultiștii cred că partidul liberal e moșia lor și pot face ceea­ ce vor, iar parla­mentarii cari s’au răsvrătit astăzi contra lor cred ca a sosit momen­tul de-a se da o luptă decisivă și a nu se mai cruța nimic, precum oculta n’a cruțat nimic cînd a fost vorba să acapareze totul. Am arătat ce vor parlamentarii și de ce s’au răzvrătit din ziua cînd s’a introdus în cabinet o personali­tate nepolitică. Asupra frămîntărilor cari s’au de­clarat în partidul liberal, un fost ministru din cabinetul lui Ioan Bră­­tianu a­ bine-voit să ne dea oare­cari indicațiuni prețioase. Iată ce ne-a spus personajul li­beral : — Ceea­ ce se petrece acum în partidul liberal e ceva îmbucurător și nu ceva care să lovească în pres­tigiul liberalilor. E o notă bună pentru Camera liberală că în cea d’Intîia ședință, ch­iar la alegerea președintelui, cum a dat ochi cu d. Ferechide și cu miniștrii, a trimes acel puternic avertisment, foarte conștient, foarte înțelept și foarte parlamentar, votînd în alb tocmai atît cît trebuia să nu cadă guvernul. „Dacă nu s’ar fi produs, imediat la deschiderea parlamentului, o ase­menea manifestare, ar fi fost ruși­nos și nedemn. Trebuia să se pro­testeze, printr’un vot semnificativ, în contra injuriei ce s’a aruncat fruntașilor din majoritatea Camerei prin faptul că au fost nesocotiți cînd d. Stătescu a părăsit cabinetul și s’a alergat la o personalitate ne­politică pentru a’i se da și succe­siunea politică a d-luî Stătescu. Au fost jigniți nu numai ministeria­bilii, dar a fost maltratat și d. Stă­tescu. „Nu se poate explica sau justifica intrarea d-luî Gianni în cabinetul d-lui Sturdza, cînd în partidul libe­ral pentru portofoliul justiției sînt zece ministeriabili capabili să con­ducă acest departament, unii oameni de mult indicați a intra în minister, alții cu drepturi în partid. „Pentru ce s’a oferit un minister unui om nepolitic? Va putea vre­o dată răspunde la aceasta d. Sturdza ■sau acei cari i-ați impus această so­luție ? Vor avea curajul să mărtu­risească ceea­ ce î-a îndemnat să vină cu soluția intrărea d-lui Gianni în cabinet ? Dacă se introducea în ca­binet d. Thoma Stelian, la departa­mentul justiției, imediat după retra­gerea d-lui Stătescu, s’ar fi produs vre­ o nemulțumire, s’ar fi ridicat un singur fruntaș care să protesteze ? De ce l’a inventat pe d. Gianni, un om nepolitic, și nu d. Stelian ? „Sunt cîți­va în partidul liberal cari știu că regretatul Gogu Canta­­cuzino a plecat de la un consiliu­ de miniștri cu misiunea de a se duce la d. Stelian și de a-l hotărî să intre în cabinet. Cantacuzino a luat pe Stelian și l-a dus acasă la Sturdza, unde erau toți adunați, și acolo Stelian, în fața tuturor, a de­clinat această propunere, dar a de­clarat că va lupta în rîndurile parti­dului și a luptat. Un asemenea om ne onorează. De ce­,să fie jignit ? De ce nu i s’a propus acum, după șase ani, portofoliul justiției ? Dintre toți ministeriabilii poate Stelian avea mai multe drepturi și era mai indicat pentru portofoliul justiției ? „Nu i s’a oferit lui Stelian suc­cesiunea lui Stătescu fiind­că oculta și brătieniștii știau cu cine aü a face, știau că Stelian e un om întreg, o personalitate cu o viață politică și privată absolut ireproșabilă, un ca­racter absolut independent și care nu aleargă după măriri. Un ast­fel de ministru alăturea de Costinescu și Lascar, ar fi fost o adevărată pri­mejdie pentru ocultiști și brătieniști și de aceea s’a recurs la un om ne­politic. „De aci toată încurcătura, de aci solidarizarea ministeriabililor parla­mentari, de aci avertismentul la a­­legerea președintelui și cele­l­alte demonstrațiuni, foarte conștiente și foarte demne, în contra tuturor cari au îndrăznit să-l nesocotească. „Ce se va întâmpla e lesne de prevăzut. In guvern se va produce aceeași ruptură. Costinescu, Lascar și Porumbarii se vor ralia cu parla­mentarii ministeriabili și vor conti­nua lupta contra ocultiștilor și bră­­tieniștilor. Cum se va întîmpla a­­ceasta,—nu se poate spune de pe acum. Dar e probabil că oculta și brătieniștii au să mănînce pe Las­car și atunci Costinescu va părăsi și el cabinetul. Dacă nu se va în­tîmpla aceasta, e posibil să vedem pe ministeriabilii parlamentari silind pe Costinescu și Lascar să părăsea­scă guvernul și să vină în mijlocul lor. „Intr’un caz sau într’altul o rup­tură trebue să se producă în parti­dul liberal, fiind­că politica ocultistă este o adevărată pacoste pentru par­tid“.* Iată cum vorbesc mulți fruntași ai liberalilor despre cele ce se pe­trec acum în partid, iată consecin­țele intrărea în minister a unui om nepolitic. Guvernul se zbuciumă de opt zile să-și alcătuiască o comisiune de răs­puns la mesagiu și nu e în stare din cauză că toți fruntașii, indicați de majoritatea Camerei pentru a fi­gura în această comisiune, refuză categoric: A B. Ediția «Ic scara Magistrat ori pungaș? K’a apărut încă in Monitorul oficial, raportat d-lui prim-procuror ge­neral de pe linga Curtea de apel din București, adresat ministru­lui de justiție relativ la cazul ma­gistratului W. C. Scl­ina. .Știm nu­mai din ziarul L’Independance roumaine, est noi suntem miște infami calom­niatori, iar «1. IV. C. Schina un m­a­­gi­strat moșier sie cinste și fie vred­nicie profesională. Curiosul însă, al scurtei notițe a ziarului francez e_că apărarea ce’și face acest ma­gistral e aidoma ca a unui pungaș ordinar care prins cu mina în sac, aduce martori falși ori își creiază un­ alibi. îi. Schina recunoaște că polița este iscălită de d-sa, e silit să recunoască că a fost în mina lui t­oldenberg și că s’a plimbat pe la Marin Rădulescu și la Banca Na­țională, pentru a se reîntoarce iar la creditorul pe care l’a achitat d -sa î. Hr. Croldenberg, dar pretinde că timp de 4 ani habar n’a știut că polița este a lui Goldenberg, ci cred­ea că aparține «nul «are­care.. Canetti. Ca să poată pretinde lucrul ace­sta scoate la iveală pe acest Ca­netti care ar fi avut veșnic polița și care iar fi încasat și procen­tele regulat. Uită însă că polița n‘a fost, și n’a putut fi de­cît tot a lui Goldenberg, chiar cind Canett ar fi încasat procentele și că așa este, dovedește faptul că de­și tot Ca­netti, «iapă d­­e china, a încasat su­ma de I0 de lei la­­ Oct. 92—cu 22 de zile înainte de procesul co­­recțional al lui Croldenberg, totuși acesta a iscălit de primire, nu Canetti, care n'a figurat nici odată în poliță. Apărarea aceasta miroase urît, cu atît mai urît cu cît nu-i vorba aci de un pungaș ordinar, care poate scăpa fnind îndoială, ci de un magistrat care nu poate fi nici mț­car bă­nuit. O nu chiar așa cum se apără t­. Schina, tot răm­âne o gravă bănu­ială, că d-sa a știut perfect cu­­ î debitorul lui Goldenberg și că to­tuși l’a judecat, ba încă mai umil, l’a achitat. D Dacă <a. ministru de justiție se mulțumește cu această apărare, să­ î­iie de bine și îl felicităm­ de acest chip de a înțelege prestigiul magistratului. Totuși va fi silit să răspundă înaintea parlamentului și se va ve­dea cum va eși cu obraz curat și d-sa și magistratul care se apără «tit de deplorabil. Sfinx E. Alexandrescu, Loco, — 1) E american. 2) La Viena, la Geneva, în mai toată Aus­tria, Germania, Belgia și în America. 3) Toate ziarele străine au vorbit de el. 4) A fost plină tot­dea­una. 4) Nu cunoaștem con­dițiile materiale. 5) Nu știm de ce nu i s'au dat flori. 6) Era la Sinaia și n'a venit de­cît Vineri, iar Duminică Fl­ori­nel a plecat N’a fost vreme, deci. 7) Cred că i-o fi dat mina, căci s’a văzut că micuțul î-a săruta­­-o. Nu știm dacă a primit vr’un dar. A. B. C., Galați.—Ne cereți prea mult. Le puteți afla toate de la ministerul domeniilor POST Răspunsul lui Cuza-Vodă d-lui Dim. A. Sturdza Da, există și aceasta, o scrisoare a lui Cuza-Vodă, scrisă de marele domni­tor într’un moment cînd vroia să se în­toarcă în țară, dar care pare a fi cel mai energic protest contra acelora cari ponegresc memoria primului Domnitor al țărilor romînești unite. In această scri­soare pe care o adresase actualului no­stru rege, Cuza-Vodă înșiră toate actele mari ale domniei sale, arată toate ac­tele mari ale vieței sale și referindu­­se la documente ce erau în mîinile principelui Carol, afirmă că avea ferma mențiune de a părăsi tronul pentru a-l ceda unui principe străin și a realiza ast­fel și ultima dorință a divanurilor ad-hoc. Trebue să fii îmbătrânit în rele pentru ca să citești această scrisoare și să nu fi­i mișcat pînă la lacrămî. Acela care a ridicat țările romîneștî și popu­­lațiunea ei în modul descris chiar de el,—­­trebue să implore — și se știe că, a im­plorat zadarnic — dreptul de a călca pe pămîntul acelei țări, de a locui în mij­­locul națiunei pe care odată a stăpînit-o. Soarta nici unui Domnitor detronat n’a fost atît de dureroasă și de mișcătoare ca a lui Vodă­ Cuza. Napoleon I nu era fr­ancez de origină, nu era născut în Franța și cu toate victoriile repurtate de dineul, chiar poporul francez î-a resimțit izgonirea ca un bine. El însuși nu dorea să revadă Franța de­cît pentru a recă­păta puterea. Cuza era roman neaoș, po­porului său î-a dat libertatea, î-a dat viața, î-a redat averea. Puterea a pără­sit-o fără regret și nici odată nu a dorit s'o recîștige. Și totuși a fost ținut în exil și nici odată n'a vroit să se reîntoarcă fără autorizațiunea aceluia care-î ocupase tronul de pe care el fusese dat jos prin­­tr’un complot, care ori cît de bune Men­țiuni avea, era totuși un complot la cont călcarea jurămîntului de credință a jucat un rol. Scrisoarea ce urmează, un pro­test inflăcarat contra infamiei sturdzispa, ar trebui să facă să amuțească glasul di­­lamatorilor. Iată și scrisoarea adresată în Aprilie 1867 prințului Carol al Romîniei : „Măria Ta!“ „Părăsind în pripă Principatele, nu mi-am putut regula mai m­ulte afaceri, a cărora dezlegare interesează starea mea privată“. „De altă parte, sunt citat într’un pro­ces, în care pasiunile politice au ames­tecat numele meu, și care face neapă­rată prezența mea în țară. Pentru aceste două cuvinte, am de gînd să mă duc peste cit­va timp în Moldova, la moșia Ruginoasa“. „Romînia a văzut împlinindu-se do­rințele sale cele mai scumpe : Stabili­rea unei dinastii, care-i va asigura vii­torul, dîndu-i stabilitatea ce lipse insti­­t­uțiunilor sale. Înălțimea Voastră Sere­nisimă, aclamată de națiune, recunoscută de sublima Poartă și de puterile garante, este temeinic stabilită pe tron. De aici înainte, Măria Ta, romînii nu caută să aibă cugetare de cît de a consolida di­nastia Voastră, altă țintă de­cît de a vă ajuta din toate puterile lor în marea sarcină ce ați luat asupra-vă cu a­­tîta curaj. Convins că ideile mele sînt ideile compatrioților mei, îmi place a crede că înălțimea Voastră va aprecia că reintrarea mea în Principate nu poate avea nici un inconvenient“. * „Intr’această privință, permiteți’mi, Măria Ta, a vă spune toată gîndirea mea și a pune ast­fel o stavilă interpe­­lațiunilor ce s’ar putea da reînturnărei mele în Moldova. Imi voi­ împlini ast­fel o datorie ce’mi impune atît carac­terul meu­, cît și trecutul meu, fie ca ce­tățean, fie ca Domnitor.“ „In 1857, la Divanul Ad-hoc al Mol­dovei, am fost unul dintre cei dinții de­putați cari au exprimat și subsemnat dorințele țărei pentru Unirea cu Vala­­hia și pentru un Principe Străin. Speranțele noastre nu se putură împlini atunci. Mai tîrziu, în 1859, voturile u­­nanime ale ambelor Adunări îmi doteză îndouta Coroană a Romînieî; înălțat pe acest tron, ce niu ambiționasem, decla­­raiii, îndată și solemn, că voiu pune onoarea mea și gloria mea in în­deplinirea dorințelor poporului român. Fie­care știe în Romînia că n’am întîr­­zi­at nici cum a formula această îndato­rire, ce luam printr’o scrisoare, adresată a doua zi chiar după alegerea mea către sublima Poartă și Puterile garante, „încercările mele mi izbutiră atunci, și a trebuit să aștept un timp mai favo­rabil. „Cel puțin am avut mulțumirea de a realiza Unirea Principatelor, a face din trei milioane de clăcași, trei mi­lioane de proprietari, a în­apoia țărei a cincea parte din pămîntul său u­­zurpat de clerul grec locurilor sfinte, a da tuturor romînilor fără excep­­țiune drepturile electorale, de care era lipsită pe nedrept marea majori­tate a națiunei, a constitui puternic egalitatea politică și civilă, și în fine, a traduce în fapte mai toate dorin­țele Divanurilor ad-hoc din 1857“. „Cu toate acestea, sarcina m­ea nu avea să fie îndeplinită în ocini mei de­cît în ziua cînd aș fi putut­ ceda Tronul unui Principe eșit dintr’o fa­milie domnitoare în Europa, înălți­mea Voastră a putut urmări în h­îr­­tiile mele șirul acestei constante pre­ocupări. Tulburările din 3 (15) Au­gust 1865, veniră proba că preten­denții indigeni nu abdicaseră încă. Crezul atunci sosit momentul de a lucra și, după șapte ani, de a satis­face dorințele poporului român con­tra­r acestor încercări antinaționale. Aveți în mină, Măria Ta, scrisoarea ce adresam la 1 Octombrie acelaș an, împăratului Napoleon, ca suveranului care, în toate împrejurările, arătase cele mai călduroase și folositoare simpatii atît Principelui roman, cît și Rom­âniei. „Măria sa cunoașteți dar foarte bine că împărtășeam Majestăței Sale imperiale intențiunea mea nestrămu­tată de a abdica și a ceda Tronul unui principe care mi ar fi dat ga­ranții serioase pentru viitorul țărei mn«­e Aveam onoarea tot­-de-oda­tă da a solicita bine-voitoarele consilii ale împăratului pentru alegerea acestui principe. Două luni mai tîrziu, la des­chiderea corpurilor legiuitoare, mesagiul meu reamintea romînilor făgăduin­țele mele din 1859: " „Fie în capul țărei, fie alăturea cu voi, ziceam­ reprezentanțior Națiunei, că voi­ fi tot­dea­una cu țara, pentru țară, fără altă țintă de­cît Voința Națională și marile interese ale Ro­­mîniei. Eu voesc să fie bine știut, că nici odată persoana mea nu va fi o împedicare la ori­ce eveniment care ar permite de a consolida edificiul politic, la a cărui așezare am fost fericit a contribui. „Io Alexandru loan I, Domn al Romînilor, am mai zis că prin acel mesagiu, Romînii vor găsi în tot­dea­una pe Colonelul Cuza, pe acel Co­lonel Cuza, care a proclamat în Adu­narea ad-hoc și în Camera electivă din Moldova, marile principii ale rege­nerațiunei Rom­âniei, și care, fiind Domn al Moldovei, declară oficial­­mente înaltelor puteri garante, cînd primea și coroana Valahiei, că el primește această îndoită alegere ca expresiunea neimb­elnică și stator­nică a Voinței Naționale pentru U­­nire, însă numai ca un depozit sa­cru“. „Astăzi, Măria Ta, toate dorințele mele s’aă împlinit. Acest depozit sa­­cru a fost depus în mîinile Voastre de Romîni înși­și, și singura mea părere de rău este că n’am avut timp să vi-l ofer­­ă singur, și în num­ele lor. Aceasta ar fi fost pentru mine cea mai frumoasă răsplată și adevă­rată încoronare a Domniei mele“. * „Am crezut de datoria mea ș­i dau aceste explicațiuni înălțime! Voastre. Nu mă îndoesc că Măria Ta le va pri­mi cu aceeași bună credință care mi le-a dictat“. " „Revenind simplu cetățean în țara mea, aspir numai în fericirea de a găsi în ea, cu familia mea, existența faci­lti că și rezervată care convine deprinde­rilor și pozițiunei mele. M’aș crede o­rice mai cu seamă, Măria Ta, de aș avea o­­dată ocaziunea a vă repeta în­ persoană asigurarea sentimentelor mele și de a vă exprima dorința mea pentru fericirea și durata Domniei și Dinastiei înălțime Voastre Serenisime sa. Principe A. I. Căzu tot de încredere Guvernul d-lui Sturdza—de­sigur întocmai ca și băiatul deștept al e­­vreului, din anecdota populară — a aprins luminarea ca să se gîndească. Și dacă s’o fi gîndit și cu capul di­rectorului Voinței Naționale, ori al distanței Brătianu, nu­ e de mirare că a găsit o așa de practică solu­­țiune a crizei prin care trece par­tidul liberal. E de remarcat pe lîngă aceasta, că pentru a găsi o solu­­țiune, a dat vacanție parlamentului pe trei zile, aceasta de­sigur pentru a întări și mai mult principiile de economie ale d-lui Sturdza. Știți în adevăr care este solu­­țiunea crizei ce a izbucnit în par­tid ? Dacă n’o știți, iat-o, D-l Sturdza să pună chestiunea de în­credere în Cameră ! Nu e așa că­ e simplu și că totul va fi isprăvit cu bine și cu pace, mai ales cu pace ? Și cînd­ s’a găsit această piramida­lă. soluțiune ? In momentul feri­cit, cînd în partidul liberal, nu se maî ridică nicî o voce ca să nege șefia d-lui Sturdza. Șeful par­tidului liberal, înfrîngînd pe drape­­liștî cari’i contestau șefia, azî se bucură, incontestabil, de acest drept—și în toate luptele și scan­dalurile din partidul liberal, d-sa planează pe deasupra lor. Ce o să se întîmple dar în ziua cînd d. Sturdza, sfătuit în chip atît de inteligent, va pune chestia de în­credere ? Toată lumea va vota pen­tru, toată lumea se va declara so­lidară cu politica guvernului d-lu­ Sturdza, toată lumea va aplauda, va fi un entuziasm ridicat la 100 de grade, dar chestia va rămîne ne­­rezolvată, căcî a doua­ zi chiar vor reîncepe hîrțuelile, luptele de cu­lise, voturile dezastroase, discursu­rile și primele locuri ținute de oa­meni de mina a doua, căci fruntașii iarăși se vor da atunci. Ca să zică, va fi muncă multă pentru un re­zultat ridicul și fără de a fi o soluțiune. Dacă d. Sturdza însă ar proceda alt­fel, lucrurile s’ar schimba. Dacă, de pildă, d-sa ar zice majoritătea că’î dă mină liberă, să facă ce o voi cu miniștrii care nu-i plac, imediat s’ar desemna situațiunea. In două­zeci și patru de ore, de pildă, d-nul Al. Gianini ar trebui să se retragă din cabinet, iar cam tot în același timp, d. Lascar ar simți loviturile Ocultei și șî-ar da seama că în potriva d-sale este întreaga campanie violentă a ocultiștilor și brătieniștilor. E posi­bil ca această luminare a situațiu­­nei să aducă alte încurcături, dar în tot cazul se va sparge buba și se va vedea clar cum stau lucrurile. D. Sturdza nu mai poate să țină frînele guvernului și ale partidului, peste capul d-lum se dau luptele intes­tine — și orî­cît ar vrea să le în­­lătureze, ele sînt fatale , nici odată oculta nu va îngădui ca d-nii Costi­nescu și Lascar să se desemneze ca viitori șefi și ea lăsată pe al­ doile­a plan. Or, d. Sturdza dacă se aruncă în brațele ocultei, imediat partidul se fringe în două ,iar dacă oculta este ignorată același lucru se va întîmpla. E dar o boală fără leac și tot votul de încredere, toate manifestațiile de simpatie și de devotament, nu vor putea folosi la nimic. Partidul li­beral a ajuns în halul în care este partidul conservator, frânt în două, și pentru a pune de acord cele două tabere ar trebui o autoritate mai decisivă de­cît aceea a d-lui Sturdza care a ajuns în halul unui colonel bătrân și căzut în copilărie, pe care numai de formă îl ascultă toată lu­mea, iar la fapt face fie­care ceea­ ce voește să facă... Votul de încredere dar—care se va propune probabil chiar astăzi—nu va da nici o soluție, din potrivă poate va înăspri lucrurile. const. mif.i.i. Trei fagori șî două măsuri Voința Națională a constatat în ultimu­l număr că „de două zile“ Adevărul n’a mai vorbit de afacerea Mândrea. Voința ar fi putut constata că nu mai puțin Adevărul era ocupat de a arăta cum ilustrează prestigiul magistraturei junele magistrat N. C. Schina, ceea ce n-a preocupat și pe Voința, care va conveni că e mai grav ca un magistrat să fie găsit cu polțți neachitate de patru ani și la ordinul unei persoane ce se constată a fi beneficiat — în condiții arhi­­suspecte ! — de o achitare din par­tea­ magistratului semnat pe acea po­liță ! Dar, dacă Adevărul n’a vorbit „de două zile“ de afacerea Mandrea Voința e cu desâvîrșire surdo-mutâ cînd e vorba de alte două cazuri a­­naloage cu afacerea Mandrea și a­­nume : 1 Cazul­­­ lui Dimitrie Sturdza dovedit cu corespondență diplomat­­ca oficială că a fost dat jos din tren pe Căile ferate ungare, prins cu un bilet de care nu avea dreptul să uzeze, și C­IU­E­S­T­IA ZI­L­E­I Consiliul vizirașilor Cei trei vizirași descendenți ai „marelui Vizir“ țin sfat la domiciliul Ocadiei asupra loviturei de stat și a proclamărei viziratului lor ! 2) Cazul d­-lui Stoicescu, actual ministru al domeniilor, care, precum am precizat de acum cinci zile, a comandat între 1—10 August a. c. un tren special la Buhăești, prin Pașcani-Iași, pentru a merge la mo­șia sa Negrești — fără a-l plăti. Tot d-sa a călătorit nu numai cu familia, dar și servitori, servitoare, cîini, etc. tot gratis într’un vagon special, vagon salon, cu trenul No. 1 de la București la Buhăești, la 26 Iulie — cînd se știe că ordinul de serviciu No. 19.933 din August 1881 spune că miniștrii au dreptul la un cuplu separat în vagoanele de clasa I-a și atîta tot. Dacă Voința ține ca noi să vor­bim mereu de afacerea Mandrea, să binevoiască a vorbi și dînsa de cele două cazuri : ale d-lor Sturdza și Stoicescu, cărora li se aplică o mă­sură și de cazul Mandrea, căruia se aplică altă măsură. Dar Voința, care e așa de lim­bută, cînd e vorba de a nu perde ocazia de a tăcea, va tăcea critic și în afacerea Sturdza și în afacerea Stoicescu, relativ la călătoriile pe Căile ferate. Don Salust Din fuga condeiului Lupta cîrciumarilor Erî a apărut pe zidurile Capitalei un manifest din cele mai incendiare , numai spirt curat, să-i dau foc cu un chibrit nu alt­ceva. Manifestul e îndreptat în contra con­gresului cîrciumarilor, provocat de d-niî Brătescu, Mihalcea și Prușan și tună în potriva „acestor, producători și trădători“. Or, se știe că nenea Iancu a declarat categoric ca nu e circiumar, dar e „ami­cul cîrciumarilor“—dacă voiți e chiar ma­rele amic al cîrciumarilor. A învinus pe nenea Iancu de trădare în chestia cîrciumarilor “este curată ne­bunie. Precum în „Emani" bătrînul De Sylva spune lui Don Carlos: — Sire, De Sylva nu trădează! tot ast­fel am putea spune : — Nenea Iancu nu trădează, fiind­că nici­odată nu umblă cu...ocaua mică ! Or fi umblînd unii cîrciumari cu ocaua mică, dar nenea Iancu a fost tot­dea­una pentru ocaua dreaptă, pentru ocaua lui Cuza, ca să fim în actualitate. Să nu se pue deci cu nenea Iancu, că odată mobilizează o serie de ... baterii și vai de „damblagii“ cari îî vor rezista , îi bagă sub masă pe toți Puff Congresul cîrciumarilor Aseară s’a închis congresul comer­cianților de băuturi spirtoase cu o mo­țiune prin care congresiștii cer desfiin­țarea licenței, desființarea comerțului am­bulant la băuturile spirtoase, desființarea comerțului făcut de autorități — și alte reforme. Noi în­tot­dea­una am încurajat ace­ste mișcări profesioniste, fiind­că ele tind să însănătoșeze luptele politice. Cînd fie­care breaslă, fie­care categorie de cetățeni, vor avea formulate cerin­­țele și programul lor, luptele de partid vor înceta să se dea ca acum în jurul intereselor pur politice, ci în jurul ces­­tiunilor economice. Azi comerciantul merge cu poliția și deci cu guvernul fiind­ că poliția îi poa­te face și bine și rău, indiferent dacă guvernul pentru care votează îl va în­cărca cu nouă poveri. Nu tot așa se va întîmpla cînd se va ști că fie­care ale­gător va vota numaî pe acela sau pa aceia care’î susțin interesele sale. El bine­­ starea de astăzi trebue să în­ceteze, fiind-că grație nepăsărea alegă­torului am ajuns în halul de acum, cînd cetățeanul plătește către stat atît de mult și în schimb nu capătă nimic și nimic aproape n’a căpătat. Azi jumătate din venitul statului merge în străină­tate sub formă de anuități și de-abia ju­mătate se revarsă asupra țărei, jumă­tate din care o altă jumătate, adică a­­proape un sfert din venitul întreg al țărei, este destinat armatei! Dacă toate categoriile de cetățeni vor face ceea ce fac acum cîrciumarii, e de prevăzut că în curînd fața luptelor politice se va schimba și aceasta în bine, căci partidele vor începe să fie bazate pe interese reale, bune sau rele, dar în tot cazul reale. Dacă d. deputat Const. Mille a răs­puns la invitarea congresiștilor și a luat cuvîntul la această întrunire, este toc­mai pentru motivele pe cari le arătăm mai sus și pe care de alt­fel le-a dez­voltat în cuvîntarea sa. Ad. SitiafiajK Rusia Din Rusia sosesc mereu știri cari do­­vedesc că acolo domnește o stare de lu­cruri cu totul anormală. Pretutindeni răscoale studențești: la Moscova, la Kiev și la Varșovia. Răs­coalele de muncitori nici nu se mai pot număra, ele au devenit ceva obicinuit și despre ele nici nu se mai relatează,­­­Ast­fel la un proces contra unor revo­luționari, care s’a judecat la V­arșovia, un muncitor citat ca martor și întrebat ca a văzut a răspuns : — Ce să văd, nam­ văzut nimici Am­ văzut oameni mulți, cari ai,­ ridi­cat un steag roș și au strigat proverbul cela care se strigă, acum în toate păr­țile... — Ce proverb ? — Nu știți? „Jos autocrația“ ! Declarația aceasta este caracteristică. Pe de altă parte de la Curte răzbesc știri din ce în ce mai grave. Mica prințesă de Hessa a murit, dar nimeni nu crede că a murit alt­fel de­cît ca victimă a u­­nui atentat contra țarului. Chiar de n’ar fi exactă această știre, ea arată cum ce situație domnește în Rusia și în ce hal se află „cel mai puternic“ dintre suvera­nii moderni. De alt­fel, la ultimele voiagii ale țarului pe la Curțile europene, modul cum călătorește el, a arătat în­deajuns cît este Nicolae II de­sigur de poporul al căruia stăpîn absolut afirmă că este. Și poate că țarul, ca proclamator al păcei, ar acorda cu plăcere poporului sau libertățile ce le reclamă, dar e înconjurat de o camarilă b­răpareță și îndrăzneață cum și în Rusia numai arare­ori s’a vă­zut. Chiar și marele duce Alexandru Mi­­hailovici, uzurpatorul lui Witte și care a venit la putere cu ajutorul camarilei, scandalizat de purtările ei, șî-a dat de­­misiunea din înaltul post ce abia a luat în primire, pentru a porni lupta contra protectorilor săi de pînă acum. In mijlocul acestui bruhada, chiar și un om mai vînjos de­cît Nicolae II șî-ar perde capul. Dar actualul țar este un om slab, înclinat spre sentimentalism, accesi­­sibil tuturor intimidărilor,—om care se poate prevedea că va sfîrși ca și nenoro­citul său­ tată, care pe cînd dădea apro­barea sa celor mai mari cruzimi, nu se vedea sigur în cea mai ascunsă cameră a palatului său și și-a sfîrșit viața sub imperiul unei spaime de nespus, zbătîn­­du-se pînă în ultimul moment prizonier al mulțimeii pe care voia s-o încătușeze. Situația în Rusia este gravă și sîntem poate în ajunul unei revoluțiuni, care va avea asupra Europei, ba chiar asupra lumei, o influență cel puțin tot atît de însem­nată, cît a avut-o marea revoluție franceză. Gal. Pro­ieștii din Itșmău — Noul amănunte — Se continuă cu ascultarea martorilor Buchalo, un înalt funcționar, a venit de bună voe să descrie cum a fost mar­tor la devastarea circiumei lui David Peldstein, care se afla în fața comisa­riatului circumscripției a II-a. Polițiștii de peste drum priveau liniștiți la de­­vas­tare. Doroșevsky, fostul medic al spitalului din Kișinău­, om care prin situația sa exclude orice punere la îndoială a bu­nei sale credințe, descrie starea oribilă a evreilor aduși în căutarea sa. Ororile pe cari le descrie excită groaza ascul­tătorilor. Doroșevsky­­ spune că unui ca­davru i s’a scos pîntecele și s’a umplut, cu pene. Cizmarul Andruejec î-a spus că el însuși, in fața judelui de instruc­ție Davidovici, a scos din nasul unui ca­davru două cup și le-a dat medicului de față.­­Tribunalul decide­,sa se asculte pe a­­­cest martor. D-rul Doroșevsky mai spune că ime­diat după excese a descris într’un ziar rusesc cele constatate do d-sa, dar doc­torul Pretjakovici, medicul-șef al guver­­nămîntului, a venit la dînsul §i l’a sfă-

Next