Adevěrul, ianuarie 1904 (Anul 17, nr. 5180-5207)

1904-01-24 / nr. 5201

Sâmbătă 24 Ianuarie 1904 Astăzi 23 Ianuarie Sala Eforiei. —Bal mascat, al operei. Circul ȘidolL—­ Mare reprezentație. Ji­acul lî*nițelului. — In fie­care zi mare patinaj, cînd lacul e îngheța In toate zilele chită muzica militară. Sala Leisen.—în rii, Joi și Duminică, baluri mascate, Luni, Mercur, Vinerii concerte ale orchestrei Strauss. Folosilasticul imperial i sub hotel Continental, piața Teatrului)expune pentru­­ prima oară, Svu­zeza franceză. zorilor. Ea conține în cîte­va pagini o materie care dă de gîndit mai mult de­cit multe din volumele ce răsar pe piața noastră literară. B Br. I ——a­m impresii și Palavre Răspuns Elisei El vezi, al să­ ț­ zici de unde mai răsare și asta de ,se amestecă în polemica mea (serioasă sau neserioasă) cu Carmen! ? Eu vă cunosc nici j?e una nici pe alta sau știu eu, in tot cazul nu te supar­a ca te contrazic și dau oare­care dreptate lui Carmen. De ce nu convin­gă dacă nu ab­solut toate fetele aleargă după Adonis, dar toate de ce ! Nu trebue să uiți că frumosul frapează și deci incintă. O miș­care, un zîmbet o nimica scormonește în suflet mii de luîni, și... nu o treime decit o clipă pentru a învinge. Pe cînd calită­ților psihice le trebuiesc tu­mp și împreju­rări anumite ca să se producă, pentru a­ atinge sufletul și a’l face să vibreze. Și apoi nu toate au­,o cultură destul de dez­voltată pentru a pricepe saci, admițînd contrariul, cită forță de­­ pătrundere din­­tr’o parte, cită dol convingere din alta tre­­buesc cheltuite și deci cheltuială de timp pentru a se înțelege. Frumosul e viața noastră. De­sigur mult mai mult ne place să avem lingă noi un Adonis de cit j pe unul care trebue să’și dea la iveală intelectul ca să uiți fizicul. Așa sîntem toate, de ce ne am arăta că sîntem ast­ M !­a bietul Byron ce’î lipsea ca psihic de s’a­ înecat!? Vreî o fotografie de a lui Adonis, dar e destul sa’ți pătrunzi în suflet și vei avea cea mai frumoasă fotografie din lume, nu se­­ poate ca în i­­maginația mătăsuță să nu fie inventat vre­ un făt frumos din povești, pe care în­­tîlnindu-l de­sigur nu mai întreba de for­țele sale intelectuale. Te-aî rezema de umărul lui, copilă, și l’ai adora. De ce să ne facem mai tari de­cît sîn­tem, și pînă să vezi că e mic la suflet, rece,egoist, te-a prins in mrejele lui și nu­mai în urmă vezi golul. Castelul de cărți s’a prăbușit ! Pînă să dai cu bobii, fereș­­­te­ te, căci se prea poate ca din admira­toare să devii adoratoare și să’i fii una din cele mai credincioase. Carmen o­i spaniolă după pseudonim iar Adonis are de partea sa pe Cupidon, nu te juca cu săgețile lui, știi bine că sînt bine ascuțite și pătrund adine. Ai să mă întrebi , cine sunt și de ce țin tu Carmen“. Iți răspund : „un X“, și gă­sesc că Carmen are dreptate, a judecat așa cum sunt, nu a luat drept temă gene­rală­­ pe fetele acele, cari vor să probeze în intelectuale. Nici pe Adonis nul cu­nosc,­­vorbesc de toți fanții de pică ori de tobă cari se perindează prin baluri și toatele. E o minune cînd găsești la un loc întrupate avantage fizice și morale. O de­sigur, e ca și cum ai descoperit piatra filosofală, îmi pare bine că ești din capitala Banilor, n’am văzut-o nici odată dar mi-a închipui aevea și am o dorință, aceea de a vedea acea capitală de unde pleacă atîta lumină și fetele se resvrătesc în contra lui Adonis. Flota 1 Și înverșunarea guvernului contra ve­teranilor Goana contra veteranilor și a lumină­torilor lor pină in fundurile județelor a dat naștere la următorul proces de calomnie ,pe care a avut să-l judece erî tribunalul Ilfov secția II. In comuna Ștefănești, județul Ilfov, există antagonism între primarul­­ frh. Neculau și preotul satului Stănescu. Primarul profitând de cerbicia cu care cei de la putere urmăresc mișcările ve­teranilor și rigurozitatea ordinelor de a le denunța și reprima, crezu că sub masca de slujbaș serviabil, își va răz­buna nepedepsit asupra preotului Stă­­nescu. In consecință făcu un raport la pre­fect că preotul cu fiul lui instighează pe cei cîți­ va veterani din sat îndem­­nîndu-i să nu meargă în Dobrogea după pămînt și să ceară să li se împartă mo­șia statului din apropiere, că-î aț­îță la revoltă, în sfirșit preotul e un element de dezordine, crezînd că astfel va fi în­depărtat. Raportul e înaintat de prefect minis­terului­ de interne, care alarmat de gra­vitatea excepțională a faptului, îl tran­smite ministerului de culte și acesta dispune imediat o anchetă la fața lo­cului. Defensorul eclesiastic Vîntul și protoereul Bidoianu, însărcinați cu an­cheta, găsesc pe preot nevinovat. In urma acestora preotul chemă în ju­decată pentru calomnie pe neemsria 1 primar. O serie de martori ascultați confirmă nevinovăția preotului, totuși tribunalul amînă afacerea, citind pe d. Vîntul și protoerul spre a fi și el as­cultați. Jurisprudența interesantă Curtea de casație a stabilit ori o ju­­risprudență în materie de taxare va­mală juStamente opusă unei jurispru­­dențe anterior stabilite. Cazul e următorul: In 1893 Societatea de navigație Aus­triacă a exportat prin portul Brăila o cantitate de piei, plătind taxa vamală fixată de agentul în drept. După 3 ani ministerul de finanțe ch­iamă in judeca­tă societatea pretinzind că agentul va­mal a taxat cu mai puțin 1700 lei și îi cere această sumă. După o divergență ivită la prima în­fățișare, Curtea, în complect, s-a pro­nunțat că decizia taxatorului vamal e obligatorie pentru comerciant ca și pen­tru stat și ca atare nu poate ulterior statul a avea prtențiuni contra celui d’Intíiü. Aceasta e tocmai contrariul unei ju­­risprudențe anterioare, stabilită de Cur­tea de casație în materie identică. Inter, Ediția de dimineață , IjSTFORMATIUNII —.­ . . i D. Em. Costinescu, ministru de­­ finanțe, se află mult mai bine.­­ De­și medicii i-au interzis excesul­­ de muncă, d-sa lucrează foarte mult.­­ Peste trei sau patru zile d. Cos­­­­t­i­nes­cu va putea părăsi casa. A Secțiunea I și IV a Senatului au­ continuat ori discuția­­ asupra legei­­ comunale. D. Anton Carp, în secțiunea I,­­ continua în persistența sa de a nu­­ ceda în ce privește noua împărțire a comunelor. 1 In secțiunea IV discuția a ajuns­­ pînă la articolul 140. Cele­lalte secțiuni au terminat dis­cuția. Erî a venit înaintea secțiunilor Came­rei proectul d-lui C. Stoicescu privitor la numirea de profesori la școala de agri­cultură de la Herăstrău și la școala sil­vică de la Hrănești, fără concurs. In secțiunea IV d. N. Filipescu a com­bătut cu tărie acest proect, reușind ca secțiunea să admită, că numai prin con­curs se pot numi profesori provizorii la aceste școli. In­ alte trei secțiuni de asemeni s’a admis modificarea d-lui N. Filipescu. In cercurile liberale se comentează a­­ceasta ca o cădere a proectului d-lui C. Stoicescu. Ministerul de finanțe a acoperit deja plata cuponului datoriei publice pînă la­ curent pentru străinătate și pînă la 4 / 17 Martie nu se va mai trimite ni­mic acolo. In primăvară vor începe lucrările pen­tru instalarea stabilimentului de pisicul­­tură de la Tarcău­, unde se va face re­popularea cu păstrăvi a apelor de munte. Ministerul de interne a aprobat cere­rea comunei Craiova de a percepe taxe relative la distribuirea apei la particu­lari. Un grup de studenți va pleca astăzi la Iași spre a lua parte la serbarea ani­versarei Unirea principatelor. Principele Ferdinand va pleca Du­minică la T.-Severin, unde va începe in­spectarea trupelor de cavalerie. De acolo principele va merge la Craiova în ace­­laș scop. Intre 28 Ianuarie și 6 Februarie, prin­cipele Ferdinand va inspecta trupele de cavalerie din Capitală. Serviciul maritim român va trimite la Liverpool vaporul T-Severin, spre a încărca mărfuri și a face primul trans­port în baza asociației încheiate între serviciul maritim și compania de navi­gație engleză Johnston. Un alt vapor al serviciului maritim va pleca la Anvere în acel­aș scop. Erî urma să se judece la tribunalul comercial de Ilfov, procesul dintre mi­nisterul domeniilor și d. Emil Gros. A­­cesta din urmă a ridicat pretențiuni de 4.500.000 rei asupra ministerului pentru pădurile de stejar din Argeș pe cari le luase în exploatare. Procesul s’a amînat pentru 6,Februa­rie din cauză că d. Dissescu, avocatul d-lui Gros, lipsea din Capitală. La direcția statisticei generale a fi­nanțelor a început a se lucra la statis­tica impozitelor către stat pe anul tre­cut. După această statistică, cei cari plă­tesc cele mai puține impozite sunt ad­vocații, după cari vin medicii. Ast­fel în Slatina doi advocați din cei două­zeci cîți sunt în total, nu plă­tesc statului de cit patru lei impozit pe an, iar șase numai cite opt lei. De la 1 Aprilie se va crea pe lîngă serviciul zootehnic din ministerul dome­­n­iil­or un post de șef de biuton cl. III. Comuna Craiova a cerut ministerului de interne s’o autorize a ,contracta un­­ nou­ împrumut în sumă de 680.000 lei, pentru plata datoriei flotante. 1 Miercuri 28 Ianuarie, ora 12 din zi,­­ va avea loc în sala Băilor Eforiei o în­trunire publică a comercianților de bă­­­­uturi spirtoase, la care vor lua parte și delegați din provincie, în vederea­­ desființarea taxei de licență. Comercianții au hotărît să ceară o a­­­­udiență la rege pentru a-i expune situ­­­­ați­a. Ministerul domeniilor a luat dispozi­­­­ția ca pe lîngă fie­care regiune silvică­­ din țară, să se înființeze cîte un muzeu­ forestier, în care să se expun eșantioane din toate materiile lemnoase ce se gă­sesc în regiunile respective. » Ministerul de finanțe aduce la cunoș­­­­tința generală că potrivit dispozițiunilor­­ art. 102 din legea vămilor, pe viitor nh , se va mai permite exportarea prin punc­tul Hinova, și prin urmare nici încăl­­­­cările în bastimente la acest punct, de ■ cît numai a acelor produse agricole și­­ forestiere cari vor proveni din locali­tăți depărtate cu mai mult de cinci­­spre­zece ekilometri de la biroul vamal , T.­Severin. In consecință, autorizațiunea prescri­­­­să de menționatul art. care urmează a se cere ministrului de finanțe se va acor­da numai acelora dintre producători cari vor dovedi cu certificate din partea perceptorilor fiscali vizate de adminis­­trațiunea financiară respectivă, cum că produsele ce voesc a exporta prin punc­tul Iimnova sunt recoltate excluziv pe locurile lor de producțiune și că acele locuri se găsesc în depărtări mai mari de cinci­spre­zece ehilometri de biroul vamal T.­Severin. Neguțătorilor de cereale în general ca și interim­atorilor cari de obiceiu fac afaceri de speculă în comună Hinova nu li se vor acorda asemenea autoriza­­țiuni. In unele localități din țară simțin­­du-se nevoia de depozitari de ziare, sunt rugați toți acei cari doresc să ocupe asemenea posturi să-și prezin­te ofertele până în zece zile adminis­­trațiunea ziarului „Adevărul“ însoțindu­­le cu toate referințele necesare. Munca harnică și cinstită de de­pozitar de ziare poate procura o e­­xistență sigură de minimul 300—400­­ lei pe lună. Față de mirele interes­e ce se manifestă în public cu­ privire la : Baiul—mascat—Secesi­on al „Sindicatului ziariștilor“­­ și pentru a se putea executa întreg fantasticul program al veselei îngro­­­­paciuni a Carnavalului, se aduce la­­ cunoștința cetățenilor că Balul­ Mas­­cat-Secession al Sindicatului Ziariș­­­tilor va avea loc I­atol. 5­­ Februarie TEATRUL NAȚIONAL In vedere că întreaga lume politică ■ s’a înscris, din vreme, pentru a par­­­­ticipa la acest Bal al presei bucu­­,­­­reștene, publicul e anunțat că alte înscrieri nu se mai pot face și că j Biletele trebuesc­ ridicate­­ cu începere de Miercuri 22 Ianuarie, direct de la Agenția treatrală a zia­­­­ricul­­ Indépendance Roumaine. Cei ce voesc deci să mai obțină loji, să se grăbească a le ridica din vreme. Odată cu reorganizarea „Ade­­­­verului“ sîntem hotărîți a intro­duce îmbunătățiri și în corespon­dențele noastre din provincie.­­ Toate persoanele care doresc să ocupe un post de corespondent al­­ „Adevărului“ sînt rugate să ne­­ facă ofertă amănunțită, precizînd și condițiunile lor. In ziua aceea chiar, d. Dim. Sturdza împreună cu d-ni. . Ferechide și Anton Carp s’au­­ dus la d. V. Lascar acasă.­­ Aici d. Ferechide și d. An­­ton Carp au­ repetat aceeași­­ declarație.­­ Atunci d. V. Lascar a răs­puns : ] — Decit să retrag proiectul, prefer să mă retrag eu din mi­nister ! < * Pe aită vreme d. Dim. Stur­dza „stăruia cu oare­care suc­ces, în secțiunile Senatului,­­ ca proiectul d-lui Lascar să­­ fie admis, fruntașii liberali­­ din Cameră au făcut o de­monstrație, care amenință si­­­­tu­ați­a guvernului.­­ Văzînd aceste, d. Dim Stur­­­­dza a convocat aseară, la mi­­­­nisterul de interne o consfă­­tuire a fruntașilor partidului, , —minus d-niî Th. Stelian și Al. Djuvara. Au fost față la consfătuire , toți miniștrii, afară de d. E­­­­mil Costinescu, apoi președin­ții și vice-președinții Corpuri­lor Legiuitoare, d niî Anton Carp, Mateiu Corbescu, Gr. Macri, Crătunescu, Orbescu, Morțun, Tache Protopopescu, etc. * O discuție foarte agitată s’a deschis asupra proiectului de reformă. Aproape toți s’au pronunțat în contra reformei. Dintre miniștrii­ numai d-nii Ionel Brătianu și C. Stoicescu. î­. V. Lascar a declarat din nou că de­cit să re­tragă proiectul, mai bine se retrage d-sa din minis­ter. D. Dim. Sturdza a decla­rat, că va pune cestiunea de Încredere. Cu toate aceste marea ma­joritate a celor prezenți n’a vroit să cedeze. * Mulți erau nedumeriți în privința atitudinei d-lui Emil Costinescu și păreau a ex­­­­plica absența d-sale în felul, ■ ca nu s’ar solidariza întru­­ toaște cu d. V. Lascar. Aceia, însă, cari cunosc de a­­proape pe d. Costinescu, pot a­■­firma că d-sa este absolut și fără nici o rezervă solidar cu d. V.­­ Lascar. * > D. Dim. Sturdza temîndu­­. se de precipitarea evenimen­­­­telor și avînd speranța că se ■ va putea găsi o soluție împă­­­­cuitoare, a convocat o nouă con­­­­­fătuire pe Duminecă după a­­­­miast. [ A. C. CRIZA LAMENTA Declarația d-lui Ferech­ide.—D-nii Sturdza și Ferechide la d. V. Lascar.— Consiliul de miniștri de aseară.—D. Costinescu se so­lidarizează cu d. Lascar.— D. Sturdza amenință cu demisiunea cabinetului.— Tratativele conti­nuă. Acum două zile d. Fere­chide, președintele Camerei, a comunicat în mod oficial d-lui Dim. Sturdza, că dacă d. V. Lascar nu-șî va retrage proiectul de reformă comu­nală, ci sa va părăsi președin­ția Camerei, și se va pune în fruntea acelora cari combat proiectul. Această declarație, făcută în mod solemn și categoric, a speriat pe d. Dim. Sturdza. * Clubul conservator a fost ilumi­nat aseară. s O telegramă a d-lui Dissescu a­­­­nunța clubului că 50 alegători, pe­­ cari administrația îi bănuia că vor vota pentru d-sa, au fost seches­­­­trați. Animația a fost mare la club și lozinca a fost: — De acum înainte la luptă de răsturnare! Reforme în Rusia Convorbire cu d. Pleh­we.—Chestiunea evreiască.­ Chestiunea filandeză.— Armenii. Un corespondent al ziarului Neue Freie Presse a avut o convorbire cu d. Plehwe, ministrul de interne al Rusiei, care i-a comunicat următoarele asupra unor chestiuni de politică internă ru­sească : „ Directiva politicei interne a Rusiei este manifestul țarului Nicolae I. care­­ proclamă toleranța pentru toate confe­siunile ,și nu cere de la locuitorii impe­­­riului de­cît că se simtă ruși, să gîn­dească ca ruși și să se poarte ca ruși. • Din punctul acesta de vedere va fi tratată și chestiunea evree. Rusia are acum ș­ase milioane de e­­vrei. Regularea situațiunei lor se va face treptat. La ministerul de interne lu­crează acum o comisiune, care are de scop să stabilească cum se poate răs­­pîndi instrucțiunea între evrei, în­lăun­­trul regiunilor în care pot locui. Se pune mult temerii pe acest mijloc de a re­zolvi chestiunea evreiască și se crede că aceasta e calea pentru a realiza a­­sim­ilarea lor, adică de a-i face ruși, fară nici o atingere a credinței lor re­ligioase. Comisiunea aceasta se mai ocupă cu stabilirea condițiunilor în care se va putea permite evreilor locuirea la sate. Nu se știe încă la ce rezultat va a­junge comisiunea, există însă intenția de a studia serios chestiunea aceasta. Punc­tul principal este însă instruirea și a­­similarea evreilor în sensul de mai sus,­­ In ce privește Finlanda, nu se face acolo o desnaționalizare, ci o organiza­ție administrativă identică cu cea din restul imperiului. Administrația locală proprie se va menține , se modifică nu­mai relațiunile cu imperiul. Nu se poate admite ca de pe un teritoriu al Rusiei să se trimeată guvernului rusesc ra­poarte scrise în limba suedeză. O chestie germană sau­ polonă nu mai­ există rămine deci numai cea­ armenească.­­In Rusia trăesc 600,000 de armenii. Cei mai mulți sunt țărani sau­ meseriași și trăesc în liniște. Neliniștiți sunt nu­mai preoții și elementele care vin din Turcia. Averile monastirilor armenești nu au fost confiscate, ci sustrase veche­ adminis­trațiuni și puse sub administra­ția domeniilor coroanei, care le utili­zează numai în favoarea națiunei ar­mene. Tr. Constituirea soc. agronomice Aseară s’au întrunit la ministerul do­meniilor peste 50 de absolvenți ai școa­­lei de _c.vgr i eu 11 uiți de 1.«» Ii o­r­a o­fc .1 o. bl pus bazele societăței agronomica. La a­­ceastă societate s’au primit peste 100­­ adeziuni. După o lungă discuție, s’au votat sta­tutele acelei societăți. Societatea are de scop strîngerea re­­lațiunilor dintre agronomi, răspîndirea învățămîntului agricol prin conferințe ți­nute de profesori ambulanți, ajutorarea ■ elevilor buni spre a’și complecta studii­­­­le în străinătate și înființarea unei re­viste prin care să se publice studii a­­supra agriculturei. După votarea statutelor, s’a procedat la alegerea membrilor din comitet. Au fost proclamați ca prezidenți ono­rifici, d. ministru al agriculturei și d. P. S. Aurelian. Au fost aleși: d. Eduard Ghica, pre­ședinte activ ; d-nii G. Nicoleanu și N. N. Andronescu, vice-președinți; d. Po­­povici-Lupa, secretar general ; d. Gor­­bu, secretar ordinar; d-nii V. Brezea­­nu, I. Berindei, Corneliu­ Roman, M. Micșunescu și Bozianu, membri; d. Gr. Mărurițeanu, secretar de redacție al re­vistei societăței.* Adunarea a proclamat apoi ca mem­bri onorifici pe d-niî . Kalinderu P., Carp, G. Gr. Cantacuzino, Filipescu, V. Lascar, B. M. Missir, Al. Marghiloman, C. F. Robescu, etc. Ședința s’a ridicat la orele 12 noap­tea. ____ D. Pentru moment nu s’a luat vre-o mă­­­­sură contra numitului Iordănescu pînă ce judecătorul va examina rapoartele de la sindicat și grefă, unde atribuțiu­­nile lui, îi permiteau executarea mano­perelor, spre a se eli­lua exact suma Afacerea corupțiunei de minore Proxeneții Maria Coșaru și Pavel Pe­­trescu, care provocau și înlesneau co­­rupțiunea minorelor din Capitală, au fost aduși spre interogare de la Văcărești la cabinetul­­ d-lui jude Mumuianu însăr­cinat cu instruirea acestei afaceri. Asemenea a fost ascultată și minora Verona Savu, exploatată de acești mi­­­zerabili. In urma confruntărei lor, pro­xeneții au fost retransportați la Văcă­rești. Inter­­ioartea ziaristului Fundescu Aseară s’a stins­­ din viață bătrînul ziarist și publicist Ioan Fundescu, în­­tr’o modestă cameră a hotelului de Fran­ce. Moartea s-a provenit dintr’o pneu­monie, contractată de vre-o cîte­va zile. Fundescu era născut în Pitești, la a­­nul 1836 ; moare deci în etate de 68 ani. Instrucția și-a făcut-o în colegiul Sf. Sava din București. Chiar de pe băncile școalei a început să publice ver­suri prin ziarele „Dîmbovița“ și Națio­nalul“. La 1860 a publicat foaia umoristică „Pepelea“ și la 1861 altă foae umoris­tică „Tombatera“, iar la 1862 a înce­put să colaboreze la „Romînul“. De asemnea, pînă la 1864, a colaborat și la „Nichipercea“, „Reforma“, etc. La 1865 s-a stabilit la Iași unde a înființat ziarul liberal „Teatrul“. S’a­ înapoiat însă la București ca adminis­trator al „Buletinului instrucțiunei pu­blice“. A fondat apoi ziarul „Telegraful“ care a trăit de la 1875—1885, cu cîte­va in­tervale de întrerupere. Ioan Fundescu a fost și deputat. El a reprezentat județul Vlașca în mai multe rînduri în Camerele liberale de la­ 1877—1888. A publicat Vocea Argeșului, versuri, la 1859 ; Hori de cîm­p, versuri la 1864 ; Basme, poezii, păcălituri și ghicitori la 1867 ; Calendarul dracului la 1867,; Po­ezii nouă la 1868 și Scurtat, roman, A 1875. Intre 1893 și 1895 Fundescu a mai colaborat la „Românul“, apoi a părăsit și politica și ziaristica. In timpul din urmă era funcționar la Cameră. După o viață zbuciumată, Fundescu , moare, precum a trăit, modest și sărac. Fie-n țarina ușoară ! Iarăși magistratura !Observatorul publică un articol, care do­vedește că observațiunile noastre asupra magistraturei începe să convingă din ce în ce mai multă lume. Iată cîte­va pasagii din acest articol: „Magistratura a dat mult de vorbă în timpii din urmă. Incepînd cu discursu­rile de la Mesagiul Tronului în care în treacăt s’a arătat ce trebue făcut pen­tru ca să se asigure magistraturei o cît mai deplină independență, apoi interpe­larea d-lui deputat C. Miile asupra ca­zului d-lui președinte de trib, Sh­ina— din toate acestea, zic, a rezultat un lu­cru cert și care­­ nu poate fi contestat de nimeni, că o ‘ reformă în magistra­tură sa impune, și aceasta neîntîrziat. Necesitățile statei noastre sociale, s’au modificat foarte mult în cei din urmă ani. Zilnic se poate observa că actuala oranizațiune a magistraturei a început să nu mai corespundă nici din punct de vedere profesional, nici din punct de vedere social, înaltei misiuni ce­­re­ste încredințată. La multe din tribunale, unii din ma­gistrați nu sunt în stare să rezolve o cestiune de drept, nici chiar să urmă­rească o discuțiune, și­­ aceasta din ca­uză că organizațiunea actuală a magis­­traturei nu poate să ne dea un perso­nal tot­ dea­una instruit, capabil să se impun spiritului națiunei. Cea mai bună garanție a independenței judecătorilor este inamovibilitatea. Ma­gistrații inamovibili, cum spunea parla­mentul din Paris în Noembrie 1765, „nu sunt expuși să-și încovoaie datoria față de dorința de a se menține“. Dacă magistratura engleză nu a în­cetat de a se ridica în opiniunea pu­blică , dacă din zi în zi ea a văzut cres­­cînd influența și prestigiul său, este că ea e cea mai inamovibilă din lumea în­treagă. Avem convingerea că aceste reforme, singurele în practică realizabile sunt su­ficiente. O recrutare mai severă, o avansare mai bine ordonată, independența jude­cătorilor, iată cu ce credem că se poate satisface cele mai legitime existențe. Țara va avea ast­fel magistrații pe cari este în drept să-l dorească, judecători in­struiți, muncitori ne­datorind demnita­tea de­cît singurului merit. I. Zaharoff Rezultatul balot­giilor de erl Eri s’au făcut în Argeș, Teleorman și Tutova alegeri în balotagiu. Iată cum au fost compuse birourile : Argeș.—Biuroul este prezidat de d. C. Tătăranu, consilier la Curtea de a­­pel din București ; secretar d. Alutea­nu, grefier la aceeași curte ; alegători asistenți d-nii Melinescu și G. Popescu. Teleorman.---Biuroul este prezidat de d. Șc. Popescu, prUm-­președinte la Cur­­tea jie­apsi am București ; secretar d. m­. Brătianu, grefier la aceeași curte; alegători asistenți d-niî Al. Curoglu și Cristescu ; delegați d-niî . I. Procopiu și V. Antonescu, din partea d-lui Pe­­traru ; N- Cecropid și I. Ștefănescu din partea d-luî Dissescu. Tibcg.­­Biuroul este prezidat jie d. G. N. Baicovîfiermu,­­consilier la Curtea," de apoi din Galați ; secretar c­. V. Mi­­hăileanu, grefier la acea Curte ; alegă­tori asistenți d-nii N. C. Budu și V. Lascarov ; delegați d-nii : T. V. Ioan și N. Niculescu, din partea d-lui Bujorea­­nu ; N. N. Grigoriade și dr. Șaabner- Tuduri, din partea d lui Emandi ; Mi­hail H. Ivanciă și G. Oprișan, din par­tea d-lui Lupui Costalii. * Iată și rezultatul acestor alegeri: Argeș Colegiul I de Senat înscriși-----------------------------276 Votanți —-----— —---------------210 Anulat — -—-------- ---------------1­1 D. colonel Budișteanu, liberal, 110 y. ales. D. Ion P. Comăneanu, conservator, 99 voturi. Tîstova înscriși 320 Votanți 265 Anulate 4 An întrunit : D. N. Bujoreanu, lib., 123 voturi D. Th. Iamandi, cons., 114 „ D. L. Costaki, jun., 24 „ Biuroul a proclamat ales pe d. Bu­­joreanu. Teleorman înscriși 568 Votanți 431 Anulate 4 An întrunit: D. C. Dissescu, cons., 223 y. D. C. Petraru, lib. 204 Biuroul a ,proclamat ales pe d. Dis­sescu. T­EATRU-MUZICA Teatrul Național : Oh, bărbații, comedie în 4 acte de Capus, tradusă de d. Emil D. Fagure.­­Nu ne-am îndoit un moment că și noua comedie, a cărei traducere a pus-o la dispoziția Teatrului Național colabo­ratorul nostru d. Emil D. Fagure, va avea un deplin succes, de­oare­ce cu­noaștem, cum cunosc și cititorii Adevĕ­­rului ochiul ager și gustul deosebit ce are d. Fagure în alegerea pieselor de teatru. Trebue să mărturisim însă că succe­sul de aseară a întrecut așteptările. Oh, Bărbații ,e o comedie la care, de­sigur, va alerga întreg Bucureștiul. Aseară sala era ticsită. La ora 7 seara Casa teatrului nu mai avea nici un bi­let. In asistanță o lume din celo mai distinse. Subiectul comediei e acesta : Eduard Maubrun (d. Liciu) e o fire bună, veselă, un bărbat plăcut, dar are cusurul că-și înșeală nevasta—așa, din obiceiul Soția sa, Henrietta (d-ra Titi Ghior­­gh­iu) îl iartă odată, de două ori, dar la un moment dat, absolut sigură de fapt, se decide să divorțeze—și o și face. Eduard cade în lațul Estelei (d-na Maria Ciucurescu), o femee divorțată, care a pornit după aventuri, foasta so­ție a unui legător de cărți. Poștașa întîmplare face pe Eduard care vine să sfrînzească cu Estela, să se întîlnească la restaurant cu foștii săi socrii, soții Joulin (D. Niculescu și d-na Ilasnaș) cari sînt împreună cu fiica lor Henrieta, fosta nevastă a lui Eduard și cu Le Hautois, id. P. Sturdza), consi­lier de stat bărbat solemn, cam matur și cam ridicul, mai ales față de femei ! Estolla pleacă pentru un moment la masa unor amice ale sale—și iată pe Eduard la masa foștilor săi socri și foastei sale soții. Vă închipuiți comicul unei­­ asemenea revederi! Scena provoacă hohote de rîs. Le Hautois, solemnul și severul, fi­rește, e in culmea indignare­, ceea­ ce e și mai comic. Rezultatul e că papa Joulin, ex-socrul rămîne cu ex-ginerele său Eduard și alți amici și amice și petrec pînă noap­tea tirziu într’un bar. Dar, de astă-data papa Joulin care e un berbant și jumătate, are ca scuză o idee Rezultatul balotagiilor In toate cercurile politice se co­menta aseară cu mare animație re­­­­zultatul balotagiilor. Impresia generală este că libera­­l­­ii și junimiștii au­ suferit o zdrobi­­­toare înfrîngere. * Vechii liberali sînt foarte încîntați de rezultat și spun, că el este o înfrîngere a tinerilor generoși, și o victorie a vechilor liberali.­­ Căci în Teleorman, unde au lu­­­­crat d-niî Tache Protopopescu, Pro­­s­copiu și Victor Antonescu, a reușit­­ d. C. Dissescu, de­și cei 22 juni­miști au votat cu d. Pietraru, can­didatul tinerilor generoși. * In Ai’geș tinerii generoși au vo­tat pentru d. Comăneanu. Dar ceea ce a determinat trium­ful d-lui colonel Budișteanu, a fost ca junimiștii au votat pentru el. Așa se susținea aseară la clubul conservator. Re la parch­et Falși fictilorul Iordănescu Eri­c. Jude Săbăreanu a interogat și cer­cetat la cabinetul d-sale pe ajutorul de grefier Iordănescu, care sustrăgea coa­sele de timbru de 20 lei ce trebuiau a­nulate. Din răspunsurile lui nu s’a putut afla dacă avea complici ; totuși d. Săbărța­­nu persistă în credința că complici tre­­bue să existe. Adevărul Tribuna Ateneului Conferința d-lui loan Livescu Ocupîndu-se de profesiunea actorului, conferențiarul constată și faptul că nu­mai „jocul“ actorului e singura operă ce nu se poate perpetua cum se per­­petuiază ori­ce altă operă de artă. Vorbește apoi de influența directă ce o are teatrul asupra publicului, stabi­lind la un moment dat o fraternizare a sentimentelor tuturor, fără deosebire de­­ condiții sociale. Conchide că teatrul nu este numai o școală ci simbolul înfrățirei între Oa­meni. Abel FOIȚA ZIARULUI «ADEVERUL» — 67 — COPIII MARTIRI .S­A­U DOUI INOCENȚI DE JULES MARY P VN­TEA II-a Pe drumurile mari X — Le-ai tras-o banii, zise Cri­­quet, Bertina tremura și, tremurătoare 86 agăța de Charlot. Ea murmură ■— Pe mine mic înspăim­întă...' j Borouisie ridică, capul cu un gest orgolios: — O să «azi, Bertino, o să vezi... «O >că auziți vorbindu-se de mine..» Și­­ Chepiet, adresându-se amicu­lui săfi­t — Dar tu, Chariot, ce zice de toate astea ? Chariot ridică capul: — Nu știți, n’am auzit așa de bine... Și apoi, eu sunt ...•a și Ber­­tina... Mi-e frică !.. Cu chipul acesta Borouille făcu să intre cu­­ încetul, tentațiunea, în sufletul lui Chariot. încetul cu în­cetul, puțin cste puțin, copilul se l­ăsa a fi sedus. Nu mai putea suferi,­ cum am mai zis, atîta nenoroc atîta nedreptate, și simțea ca un fel de trebuință vagă, o dorință puternică de a se răzbuna, împotriva cui ? împotriva societății, așa cum zicea adesea Borouille, a societății, în persoana celui dintâi venit pe care îl vor întîlni și care va plăti pen­tru toți! Toate falsele raționamente auzite în jurul sau, în ultimul timp îl re­­veneau în minte . Dacă consimțea vre­o­dată să comită un furt, lucrul nu va fi decit provizoriu ( se va servi de banii furați pentru a se salva pe sine și pe Bertina și apoi, dacă va putea, îl va restitui ! Iată unde ajunsese, sărmanul bă­iat 2 Și Bertina ? Ea avea încredere în Chariot pe care-l iubia din toată inima. Nici dînsa nu mai ținea minte pentru a-1 învăța și al­­ arăta ce e bine de făcut și ce nu, pentru a­l conduce, într’un cuvînt. Cine-i spusese oare, asta-i bine și asta nu ? Nimeni! Cu­ despre Borouille, el bănuia ușor ceia ce se petrecea în Char­iot. •Si păru că a venit momentul de a da o mare lovitură, de-ași atașa copilul prin complicitatea unei cri­me. Atunci, ei nu se vor mai pără­si. Vor forma tu 3-patru, o bandă strîns unită, al cărei șef va fi dîn­­sul și care va explora provincia, sub conducerea sa. In așteptare, puii furați de către Chariot fură coeziunea unui ade­vărat chef pentru asociațiune, îm­preună cu Papillon, care devoră cu plăcere resturile acestor păsări. Borouille, care avea în­tot­deauna bani la dînsul, cumpărase rachia din sat. Băuseră mai mult ca de obiceiü și Chariot și Criquet erau foarte bine montați. Numai Bertina singură nu avoise să se atingă de sticla de rachiu. Ea și păstra tot singele rece. — Vrei să taci o ți­gare. Char­iot ? întrebă porouile, întinzîndu-i tabacherea și foile de țigare. — Cu plăcere, zise Chariot. N’avea obiceiul să fumeze. Bertina se interpuse, zicînd: — O să-! facă râu tutunul! Borouille rînji. Doar nu-i o fetiță de două ani! — Așa e. Nu sîn­t copil mic. Lasă-mi să fumez, Bertina. Toată lumea fumează. Privește l pe Cri­quet, privește-l pe Borouille. Limba îî se hătobănea prin gură și privirea ii era vagă. El îi se strin­sese inima de durere. Nu-l mai re­cunoștea pe drăguțul ei Chariot, atît de blind, de iubitor, cu privi­rea atît de frans. Ea nu îndrăzni să mai inziste și Chariot fumă. Lucrul acesta sfîrși prin a-l îm­băta cu desăvîrșire. Borouille reveni imediat la ideea sa. — Ea, zise el, vreau să pîes odată pentru tot­deauna din­­ încurcătură, b­înt sătul. Nu mai vreau să-l trag pe dracui de coadă. Vreau și eu să trăesc bine. Și știți un loc ușor bun de tot o să facem împreună­ lovi­tura. O să împărțim prada ca buni tovarăși. Și apoi, n’avem să ne te­­măm de nimic. Nu e nimeni care să ne vadă... Rău un pahar de rachiu, privi pe Criquet și pe Chariot, cari ascultau în tăcere. Apoi explică de ce eră vorba. In sursele sale nocturne, desco­­perise o vilă bogată, nu departe de Brutzicourt, un sat măricel, pe dru­mul Parisului. In zilele următoare luase, la Francheville, cu multă is­cusință, informațiunile ce-i trebu­­iau. Vila aceasta era locuită de­­a un general bătrîn în retragere, genera­lul Auberpin, în vîrstă de topt­zeci și cinci ani, încă verde și robust, dar foarte surd. Locuia singur acolo, cu un vizi­tiu și o bucătăreasă. Generalul Aubertin trecea drept foarte bogat și ca avînd la dînsul valori pentru o sumă foarte mare. Cum se știe lucrul acesta? Foarte simplu. Bucătăreasa spusese de mai multe ori în sat, către fur­nizori : — Domnul nu face bine că păs­trează atîtea lucruri prețioase la dînsul. Asta o să ne atragă hoții, fără îndoială. Cuvintele aceastea fură repetate și în fața lui Borouille. Și Borouille se folosise de aceste cuvinte, rotîndu-se noaptea, pri ju­rul vilei, studiind mijloacele de a pătrunde acolo. Ea era situată în mijlocul unei grădini foarte vaste, plină de arbori foarte frumoși, în­conjurată de un zid destul de ridi­cat, cu un grilaj pentru trecerea trăsurilor și cu o portiță destul de largă, la ceal­altă extremitate, pen­tru oamenii casei și pentru fur­nizori. întins pe zid, Borouille observa­­­se, în decursul unei nopți întregi, viața intimă a acestei locuințe izo­late în plin cîmp, departe de sat. Generalul se preumblase de­­ cîte­­va ori prin grădină, fumînd o ți­gare, apoi se reîntoarse. Borouille văzuse lumină în dosul unei ferestre, aceasta se deschise. Generalul citea fumînd mereu. Acolo era deci cabinetul său de lucru, la rez-de-echaussée. Pe la un­spre­zece ceasuri el în­chise fereastra. Lumina se întinse dar reapăru la primul etaj. Silueta înaltă trecu și retrecu­se din­apoia ferestrei, apoi lumina se stinse din nou. De data asta, casa rămase cufun­dată in întuneric. Borouille așteptase o oră întreagă și se aventurase să parcurgă gră­dina. Un moment el avu dorința d­e a pătrunde acolo, de a face sin­gur lovitura.. Dar socoti că lucrul era impru­­dent. (Va urma)

Next