Adevěrul, noiembrie 1904 (Anul 17, nr. 5476-5504)

1904-11-27 / nr. 5501

Anul al XVn-lea — No. 5501 !«»»ator! Alex. V. JEBeldi ABONAMENTE Un an ... . .lei 16,— 6 luni ... . „ 8.— 3 luni . . . ... „ 4.— o lună . . ... „1.5 In străinătate îndoit Abonam orici combinate (Adevărul politic și Dimineața) Un an..................................... lei 30,— 6 luni ...................................... . 15.— 3 luni .................................... . 7.50 O lună.................................... „ 3.— In străinătate îndoit 5 I»ani fu î§at& farit șsgBj sxííbssissss^s mm Apare zilnic la ora H seara era ultimele știri ale zilei Sîmbată 27 Noembre 1901 DIRECTOR POL­ITIC CON­T. PUBLICITATEA: Linia pe corp 6 în pag. IlI-abani 20 « » si „ » si IV-a .1 10 PUBLICITATEA UNITA. In aceiași si la amb­ele ziare Linia în pagina HI. IV. Inserțiiț prp&ame linia Lei 2 bani 30 15« Agravare!i^fii^i»­Conflict«1 Stardsii-Carada D. Ionel Bratianu și d. Lascar Intrigile Ocultei Toate intrigile ocultiștilor tind acum la două lovituri și anume izolarea d-lui Lascar și soli­darizarea vizibilă a d-lui Ionel Brătianu cu ac­țiunea întreprinsă în contra d-lui Lascar. Am arătat, zilele trecute, că ocultiștii nu nu­mai că n’au reușit să izoleze pe d. Lascar d­ar prin atitudinea lor au creat simpatii minist­rului de interne și l-au format o gardă puter­nică de fruntași, de la centru și din provincie, care se opune la sacrificarea d-lui Lascar din răsputeri. Pe lîngă această gardă Oculta a reușit tot prin faimoasele intrigi, să amintească d-lui Costinescu că a reînviat în partidul liberal tagma călugă­rească și să decidă astfel pe ministrul de fi­nanțe să vegheze bine și să se păzească tocmai de acei cari de mai bine de un an îl plictisesc cu dragostea, urmărindu-l pe la minister, pe acasă, în Cameră, în Senat și chiar cînd se duce să se repauzeze în vila sa de la Sinaia ! In această privință se povestesc lucruri pi­cante în culisele liberal­e. A doua lovitură, neisbutită pină acum, e de­ciderea d-lui Ionel Brătianu de a face totul, în mod fățiș, pentru­­ sacrificarea d-lui Lascar. Dar ministrul de externe ezita să facă acest pas din diferite motive politice și personale. E bine să amintim astă­zi ce atitudine a avut d. Ionel Brătianu cînd d. Lascar ezita să intre ln minister și e bine să amintim ce-a zis atunci actualul minisru de interne. Tot la d. Eugeniu Stătescu s'a decis intrarea în minister a d-lui Lascar, față fiind și preșe­dinții corpurilor legiuitoare. D. Lascar se impunea atunci la ministerul de interne de și erau cîți­va aspiranți la acel­ de­partament, pe cînd astă­zi fug toți de acest minister. Trei zile s’a insistat pe lîngă d. Lascar să intre în cabinet și d-sa refuza categoric invo­­cînd considerațiuni pur politice. Atunci „I­ndépendance Roumaine“ a anun­țat că d. Lascar refuză să intre în minister din considerațiuni de ordin privat. Se făcea aluzie la splendida carieră de avocat a d-lui Lascar, care-i aducea un venit anual de aproape 200,000 lei. Și ocultiștii răspîndiseră svonul că d. Lascar nu poate face asemenea sacrificii pentru partid și de aceia preferă servieta de avocat portofo­liului ministerial. In realitate însă lucrurile­­ stateau alt­fel. D. Lascar avea motive de ordin pur politic ca să nu primească să intre in cabinet, căci prevedea că Oculta are să lupte pentru a-i sdruncina si­tuația. De aceia d. Lascar ezita să intre și atunci s’a convocat o consfătuire mare la d. Stătescu și, în plină consfătuire, d. Lascar a arătat mo­tivele pentru care nm vrea să intre în guvern, a spus franc că simte că Oculta și d. Ionel Brătianu nu-l vor agrea și prin urmare nu vrea să dea loc la frămîntări. Atunci d. Ionel Brătianu a luat cuVÎHtUl și a implorat d-lui Lascar să intre în cabinet asigu­­rindu-l că se va solidariza cu toate actele sale. N’au trecut nici șase luni și Oculta a încer­cut să dea asalt ministrului de interne, după un an lupta s’a declarat in mod fățiș în par­lament fără ca d. Ionel Brătianu să desavueze pe partizanii săi. Acum Oculta și d. Ionel Brătianu au­ cerut capul d-lui Lascar tot la d. Stătescu în casă! Iată de ce s’au răsvrătit în partid vechii li­berali, iată de ce d. Costinescu s-a solidarizat cu d. Lascar pentru a respinge intrigile și a­­pucăturile de predominare cari au­ reînviat în tagma călugărească. Dar Oculta are vre-un candidat pentru mi­nisterul de interne? N’are absolut nici un candidat și s’ar crede deci că acțiunea ei este cu desăvîrșire desin­­teresată. In realitate acu­ta e infernală căci știe foarte bine că dacă d. Lascar se retrage și d. Costinescu ar rămînea în cabinet, apoi numai d sa se impune să treacă la interne pentru a conduce alegerile. Aci vor să împingă lucrurile ocultiștii: să-l prindă pe d. Costinescu la interne și să-l facă la cîte­va luni prizonierul Ocultei. D. Ionel Brătianu nu vrea să audă de tre­cerea sa la interne și toți partizanii ministru­lui de externe cer numai pe d. Costinescu la interne. Complotul e vizibil și de aceea d. Costi­nescu nu va primi­ cu nici un preț această com­binație și cu nici un preț nu se va hotărî d. Ionel Brătianu să treacă la interne din o mie și una de motive! Alt ministru de interne nu vedem, fiind­că generoșii au înlăturat pe d. Ferechide amenin­ți­nd Oculta că trec în jurul d-lui Lascar dacă se vor opri la această soluție. Deci Oculta și d. Ionel Brătianu dau o luptă contra d-lui Lascar fără să poată opune­ un­ora și numai cu speranța că vor reuși să păcă­­lească pe d. Costinescu. Suntem în măsură a declara în mod ca­tegoric, pe baza unor inform­ațiuni precise, culese de la amici personali ai d-lor Costi­nescu și Lascar, că cu nici un preț d. Las­car nu va primi să treacă la alt departa­ment și cu nici un preț d. Costinescu nu va primi să ia locul d-lui Lascar. N­Ă­Z­B­Î­Ț­I­I Bărbile și șefia Gallus Declarația d-lui Costinescu cum că dumnea­­lui, cu barbă albă, s’ar mulțumi să fie omul a­c­­tual cățel și lasă celor cu barba brună sau blon­dă viitorul, declarața aceasta a dat de lucru celor ce aspiră la șefie . Cornn Petrache Carp ducîndu-șî mîna la băr­bie, a exclamat: — Acum înțeleg­eți de ce nu pot ajunge șe­ful conservatorilor ! E că sunt ras și d’aia m’au ras și „februariștii“. Domnu Cosmetică Stoicescu era andantei —Dacă e vorba ca tuturul să fie al acelora cu barba neară, atunci Costinescu a pățit’o, fiindcă eu voia fi cu barba eternei neagă, grație cosme­ticului negru, Roger et. Galiet­, a declarat se­­duisantul și ravisantul titular de la domenii. Pe de altă parte, d. general Manu și-a zis: Pe aâtă vreme barbișonul nu este negația băr­­bei, posibilitatea încă nu e exclusă ca să am șe­fia guvernului conservator! Ceea ce rezultă din toate astea, este că, pe viitor, cine o să-șî pună candidatura la șefie, va trebui mai întii să rezolve chestia bărbei. De prevăzut e că pe viitor vom avea o serie de bărbi pină în piept, ceea ce va produce o strașnică criză în lumea bărbierească. Pac. Partidele politice ți țărănimea Discurs ținut de d. Const. Mille, depu­tat al col. III de Teleorman, în șe­dința adunărei deputaților din 21 Noembrie D-lor deputați. Nu mă amestec în cercetarea acestui proect de lege pentru schimbarea articolului 21 din legea băncilor populare, nu mă amestec cu gîn­­dul dușmănesc de a mă împotrivi ei. Sînt îm­prejurări în cari toți romînii, ori din ce partid politic ar fi, orice păreri ar avea, sînt datori să vie în ajutorul guvernului și al statului. Azi cînd țărănimea este în primejdie de a muri de foame, datoria noastră a tuturor este să alergăm întru ajutorul ei și să-î îndulcim pe cît putem ticăloasa ei soartă. Cu acest prilej însă — și cu voia d-lui pre­zident și a d-tre—vă rog să mă lăsați să ies puțin din firul discuțiunei adevărate și să mă urc mai sus de­cît­ cercetarea unui articol din legea băncilor populare. Și îmi veți da voie să încalc întru cîtva regulamentul, fiind­că, după cîte știu, anul acesta nu se va mai face discuțiune la mesajul regal. Dacă s’ar fi fă­cut, ceea ce azi sînt nevoit să vă spun, ași fi fă­cut-o cu acest prilej, bine­înțeles mult mai pe larg și cu mult mai multe pilde și docu­mente. O Întrebare partidelor istorice Dacă dar ași fi vorbit la mesagiu, ași fi în­­trebat guvernul și partidul liberal și ași fi întrebat și pe cele două partide conservatoare, ași fi pus o întrebare claselor stăpînitoare din cari se alcătuiesc partidele istorice cari ocîr­­muesc țara de o jumătate de veac. Iată care este această întrebare: Ce ați făcut și cum ați lucrat, voi toți cari ați avut frinele statului și ale țărei în mîi­­nile voastre, timp de cinci­zeci de ani, dacă după acest răstimp de viață politică, găsim clasa țărănească în această stare deznădăj­duită, că un singur an de recoltă proastă, o aduce în halul de a se stinge sub înțepăturile foamei. Nici într’o altă țară civilizată nu se întîmplă aceasta, fiindcă în toate s’a lucrat mult și cu rîvnă pentru clasele muncitoare. Sunt și acolo crize grozave și la orașe și la sate. Totuși nu se întîmplă nenorociri ca acestea de la noi, fiindcă în general luată, clasa muncitoare, are economii, are de unde să poată lupta contra lipsei de lucru și deci a lipsei de pîine. Temelia statala­ putredă Nu’I pare ceva putred la temelia statului ro­mân, dacă săteanul nu se găsește în stare să își pună la o parte cel puțin atît ca să’și poată ține viața? Nu este o stare îngrozitoare a­ ‘­ceasta că săteanului îi lipsește ori putința e­­conomiei ori spiritul de economie? Aceia ce vedem azi că se întîmplă nu-i pare o dovadă că tot lustrul civilizației noa­stre de la orașe, e fără de adîncime și fără de temelie, deoarece se întemeiază pe o po­­pulațiune de cinci milioane de oameni, cari în fiecare an—și chiar după ani buni cum au fost cei din două urmă, dacă nu plouă la timp și nu se face porumb, e în primejdia petrol și statul trebue sa-i vină în ajutor? De în­treaga această stare de lucruri, cine este vi­novat ? Nu de­sigur săteanul fiindcă el nu a fost și nu este nici acum amestecat în luptele noastre politice și în ocîrmuirea țărei, ci noi, cele trei partide istorice, cari de o jumătate de veac ducem această țară spre poiio. Noi sîntem dar răspunzători și vinovați de ceea ce se întîmplă, și eu azi sînt dator să vă întreb ce aveți de gînd să faceți ca lu­­crurile să se îndrepteze temeinic și acum de­odată întreb pe d. Ministru de finanțe, ce crede d-sa asupra acestei chestiuni? Statul trebue să procure hrană ? Și pe lîngă acestea, ași ra aî ruga pe d. ministru de finanțe care dacă este omul pre­zentului, îl socot și omul viitorului (ilaritate), l’ași ruga să-mi răspundă: cari sînt vederile d-sale asupra faptului de a se ști dacă e bine să intre în capul țăranului credința că statul îi va da hrana ori­cînd va fi în lipsă ? înțeleg că azi sîntem nevoiți să facem această jertfă din partea statului. Ce crede însă d. ministru de finanțe că este de făcut ca aceste neno­rocite păreri și credinți să nu ia temeiii în capetele sătenilor? Omul nu trebue să aibă credința decît în sine însuși și să nu ’și aș­tepte scăparea decît tot de la dînsul. Altfel rîvna de muncă ar pieri și am ajunge ca pe timpurile de­ decădere ale împărăției romane, cînd poporul cerea pline și petreceri la circ, înțeleg că nu este locul și timpul ca să mă întind mai mult asupra acestei chestiuni. Am pus două întrebări d-lui ministru de finanțe și trag nădejde că vom­ avea din parte­ î un răspuns mulțumitor și vă cer iertare și dv., d-le prezident și dv. d-lor deputați, dacă vorbind despre un articol din legea băncilor populare, am eșit întru cât­va din subiect și am arătat acum o parte mică din aceea ce ași fi avut de zis dacă discuțiunea la mesa­giu ar fi să aibă loc. Gh­e­va observațiani vin însă­și la însăși legea care se dis­­cuta.Vom­ vota articolul 21 așa cum ni’l cere d. ministru de finanțe, fiindcă prin el se înles­nește venirea în ajutor a clasei țărănești bîn­­tuită de foamete. Totuși să-mi dea voo d. ministru de finanțe, să-l rog să ne răspundă: dacă d-sa crede că așa cum s’a lucrat pînă acum cu împărțirea porumbului s’a lucrat după un plan bun și sigur și în așa chip cu aju­torul dat de stat să ajungă la cel în nevoe și repede și numai la acel sărac și lipsit de hrană? Cercetările ce am făcut și multe fapte ce mi s’au adus la cunoștință, îmi dau siguranța că în foarte multe județe s’a lucrat prea în­cet, prea cu multe forme, și că tocmai acei mai nevoiași n’au­ putut căpăta nimic, tocmai fiindcă sunt mai nevoiași. Rog dar pe d. mi­nistru de finanțe să-mi răspundă dacă aceste observațiuni ale mele sînt adevărate și dacă sînt astfel, ce măsuri a luat ori va lua ca totul să ajungă în bună rîndueală și ca în a­­devăr ajutorul ce îl dă statul și toate jertfele ce face, să folosească mai cu seamă celor mai mulți și cît mai repede ? In privința forma­lităților, totdeauna prea multe la noi, onor. d. deputat Iaiiovici, a dat pilda celor 19 hîrtii pe cari trebue să la iscălească un să­tean înainte de a căpăta o boabă de porumb. Acestea aveam de zis și, oricare ar fi răs­punsul băncei ministeriale, eu declar că vom­ vota proectul de lege a­sigurărilor obligatorii. Dacă bună­oară s’ar o­­bliga fiecare cap de familie să depue cîte doui lei pe an la fondul de rezervă, s’ar aduna 2 milioane pe an și cum crizele agricole mari sunt rari, fondul de rezervă ar fi destul de mare cînd s’ar repeta o criză groaznică de felul celei de azi. Depunerea acelor bani ar putea-o face țăra­nii la băncile populare cari au devenit niște admirabile case de economii și cari sînt în țară de 1600 pînă acum. La legea în discuție a făcut unele observa­­țiuni și d. Teodor Rosetti. D-sa nu convenea că băncile populare trebue să fie însărcinate cu distribuirea porumbului la țărani, ci era de părere ca operațiunea să se facă tot prin pre­fecturi și administrațiile financiare, iar rolurile să fie făcute de perceptori. De­ asemenea d. Rosetti cerea ca guvernul să spue curat că se împrumută la Banca Na­țională cu 20 milioane, iar nu să lase a se crede că băncile populare fac acel împrumut. D. Costinescu s’a declarat contra sistemului de a se face totul pentru țărani prin perceptori, c-sa considered pe perceptori ca nenorocirea cea mai mare a țăranilor. A făcut senzație această declarație a d-lui ministru de finanțe, șeful perceptorilor. _ E de relevat de asemenea că d. Costinescu s’a declarat contra părere­ de a se satisface toți aceia care cer porumb. Dacă s’ar satisface toate cererile, ar trebui pînă la 100 milioane lei și un asemenea sacrificiu nu trebue să se ceară nici­odată statului. Morfeü Creditul pentru porumb la Senat Ajutorarea țăranilor de la orașe.—Amnes­tiărea de amenzi.—Asigurări obligatorii. Ajutoare pentru 109 milioane. Legea pentru autorizarea băncilor populare de a înlesni țăranilor să-și procura porumb, a fost votată era în unanimitate și de Senat. Opoziția n’a combătut legea, ci a votat-o, la discuție voind s’o mai complecteze chiar. Așa d­ nn­ general Iacob Lahovary și Ioan Lahovary au cerut să se dea ajutoare și țăra­nilor de la orașe, precum și să se amnestieze țăranii de amenzile date pentru contravențiuni. La aceste propuneri s’a opus atît d. Costi­nescu, cît mai ales d. Lascar, care, în amnes­­tierea de amenzi, vede un îndemn al țăranilor spre nesupunere la legi.* D. Lan Lahovary, examinînd situația critică agricolă din prezent, s’a gîndit la viitor și a propus crearea magaziilor de rezervă, spre a se preveni epocile de foamete. Și această părere a fost combătută de d. Cos­tinescu, care vede un sistem patriarhal în ma­gaziile de rezervă. D-sa n’ar fi însă contra a­ Cartă poștală neilustrata .D-lui Ionel Brătianu Dragă Ionel! Loco Alăltăeri la Cameră, vulpoiul de Costinescu, răs­punzând lui Mille care l’a botezat „omul viitoru­lui“, a declarat că se mulțumește să fie omul ac­­tualităței, lăsaul viitorul celor cu barba blondă ori neagră. Mie unul, care și că sunt un vulpoi bătrîn, nu îmi place de­loc răspunsul acesta, și să nu cumva să te culci pe o ureche, ci să veghezi neadormit, să cauți dimpotrivă să fii mai atent decît oricând, căci bărbosul ăla, cu multă dibăcie, a profitat de aluziunea lui Mille, ca să se declare șef de pe acum ori cel puțin moștenitorul la șefie a lui Sturdza. El este omul actualităței, se mulțumește dar să fie acum șef, lăsîndu-ți ție, dragă Ionel, speranța Că vei deveni și tu odată șef, căci viitorul este al taü, prezentul e însă al lui. Și cu atîta mai mult trebue să veghem și să luăm măsuri grabnice de-a trece în opozițiune, cu át pe bărbos îl susține și Vodă, așa că îl are de parte­ i cu chipul acesta și pe conu Mitiță care se știe că nu mai ese din vorba „Neamțului“, încă odată­­ dar îți recomand energie și vigilență și nu te opri la jumătăți de măsuri. De altfel cît timp ești cu Oculta și cu Banca Națională nu te îndoi de victorie. Te îmbrățișez Bătrânul tău amic Eugen Carada j». conf. O. Cult. C­HESTIA ZILEI După vorba d-lui Costinescu De cînd ă. Costinescu a declarat că viitorul e al "bărbilor blonde sau brune, ". Ionel Brătianu se uită toată ziua în Oglindă și-și vede șefia asigurată. Budgetul pe 1905—1900 Evaluarea veniturilor.—Un rău.—Sedu­cerea veniturilor —:Impozitele directe și cele pe alcool.—­Veniturile vămilor.— Noul tarif vamal.—Evaluarea cheltue­­lilor.— Un merit al d-lui Costinescu : economii la datoria publică. Am publicat la vreme cifrele principale din budgetul general al statului pe 1905—1906, depus de d. Costinescu în Cameră și a căruia discuțiune va începe acum. Anul rău agricol prin care am trecut și trecem a avut un considerabil efect asupra rezultatelor budgetului in curs chiar. D. Cos­tinescu se așteaptă ca în decursul aplicărei acestui budget, adică pînă la 31 Martie 1905, să avem față cu anul trecut un minut de în­casări de aproape 26 milioane lei. Anii a­­gricoli răi însă se resimt mai ales în aplica­rea budgetului pe anul ce-i urmează. Aceasta o dovedește și experiența trecutului. * " Avînd aceasta in vedere d. Costinescu a evaluat veniturile pe 1905—1906 la 229.645.000 lei față cu 234.947.000 lei cit a fost prevăzut pentru budgetul curgător. Deci avem pentru budgetul viitor o diferență de aproape șase milioane lei. Reducțiunea aceasta a veniturilor s’a ob­ținut astfel : Contribuțiunile directe au fost reduse cu 720 000 lei. La contribuțiunile indirecte au fost reduse toate articolele afară de acel al vămilor. Aceasta ni se pare a fi o greșală. Nu se poate ca după un an agricol atît de rău ca cel de față—d. Costinescu spune că e mai rău chiar decît 1894— să nu scadă importul și deci și veniturile vămilor. D-l Costinescu explică menținerea cifrei prin perspectiva „schimbarea regimului vamal“. Aceasta în­seamnă oarecum că ministrul de finanțe cr­ede în putința unei apropiate aplicări a noului ta­rif vamal cu­ taxele urcate. Or, după toate pro­balitățile și avîndu-se in vedere că cu cele mai multe state tratativele nici n’au început iar vechile convenții au a rămîne în vigoare încă un an din ziua denunțului, denunț care nu s'a comunicat pentru nici una,­e evident că la anul nu se va putea aplica noul tarif vamal decît doar spre sfîrșitul lui. Reducerea cea mai senzibilă la contribu­­țiunile indirecte s’a făcut la alcool. Venitul a­­cesta s’a arătat a fi unul dintre cele mai ne­sigure, dacă nu chiar cel mai nesigur. El a fost redus iarăși cu două milioane, fiind fi­xat la 11 milioane. • Dacă evaluarea veniturilor a fost redusă, nu s’a putut face același lucru și în ce pri­vește cheltuelile. încă anul trecut s’a renun­țat la fixarea cheltuelilor la 218 milioane lei. Anul 1905—1906, cu toate că e un an critic vedem cheltuelile urcate cu 1,088,000 lei față cu budgetul in curs. Economii s’au făcut aci in primul rînd in serviciul datoriei publice. Aceste economii sînt marele merit, meritul exclusiv al d-lui Costinescu. Inițiat ca nici un ministru de pînă acum în misterele schimbu­lui, d-sa știe să acopere trebuințele acestui serviciu prin cumpărări de remiza la vreme oportună cînd cursul este scăzut. Cu chipul acesta a rea­lzat o economie totală de 2 mi­lioane lei. Tot acest procedeu i-a permis să reducă alocuțiunea pentru acest serviciu de la un milion șapte sute de mii lei cît era în trecut, sumă ce adesea nu ajungea la numai 300.000 lei. Meritul acesta al d-lui Costinescu va rămîne pentru totdeauna, căci e de spe­­rat că procedeul d-sale se va urma și în viitor. La razboiu s’a făcut o economie de 773.000 lei de la îmbrăcăminte, echipament și artile­ria,­aceasta în vederea chestiunilor mai ex­traordinare ce s’au făcut și se vor mai face din fondul excedentelor. Cheltuelile celorlalte ministere au fost urcate chiar­ la culte de exemplu cu 1.061.000 lei din cari 900.000 lei trebuincioși pentru gra­­dațiile personalului didactic, la interne cu 1.430.000 lei necesari aplicărei legei comu­nale etc. Pol, numai din munca cîmpului. Acești săteni prin garile împrejurări prin cari trece țărănimea, sînt îndepărtați de la distri­buirea de porumb, pentru că sînt socotiți ca orășeni, înaintea parlamentului de ministru de finanțe, a părut a dezita, să dea o dezle­gare chestiuni. Totuși ea merită să fie rezolvată și în sens larg, fiindcă e vorba tot de săteni și nu are importanță că să­teanul locu­ște intr’o comună rurală pro­­piu zisă ori într’un sat mai mare po­reclit oraș și declarat de lege comună urbană. < încă odată dlar, trebue ca guvernul să se gîndească și la sătenii din comunele ur­bane cari sînt pe cale de a muri de foame. Sfinx Țărani și Țărani D-niî deputați I. Procopiu și Const. Mille, au ridicat în Cameră și domnul general Lahovary la Senat, cestiunea lo­cuitorilor orășei­lor cari deși comune ur­bane de drept, de fapt sunt locuite de ță­rani cultivatori de pământ, cari trăesc­ ­[eu Adeveruri 7AV?— Scrisoarea regelui D. Sturdza a mai colecționat ori o scrisoare autografă a regelui, către „iubitul sau preșe­dinte de consiliu“. De Crăciun e vorba ca d. Sturdza să mai primească o scrisoare de la rege, care însă va fi adresată către ,,ex­­iubitul meu președinte de consiliu“, sau, ceea ce e și mai rau , „către iubitul meu ex-pre­­ședinte de consiliu“ ! O propunere justă Țăranii n’au ce mînca și au de plată sutimi de amenzi pentru tot soiul de contravenții, la prestații, la legea veterinară, la legea șco­lară, etc. etc. D-niî Ion și general Lahovary au propus era la Senat ștergerea tuturor amenzilor de contravenții pentru țărani. E o propunere justă—care, de­sigur, fiind-că vine de la o­­poziție, nu va fi băgată în seamă, fiind-că o­­poziția n’are voe să aibă dreptate! Kneazu și Vodă Camera s’a apucat de farse și a ales pe Kneazu Moruzzi de la Dorohoi în comisia care va duce regelui răspunsul Camerei la mesaj. Asta ca să se adeverească vorba Knea­­zului că .„Neamțul nu știe de cît de frică“. Am pus un fotograf să prindă capul regelui cînd o da ochii cu Kneazul! Riard­etta CEVA DESPRE BANI ...Și biata Margareta, ideala figură”din Faust de Goethe, o spune cu un adînc oftat: „de aur atîrnă totul“. Totul avînd aci acel înțeles german dublu : toți și toate. „Banul guver­nează lumea“ spune un proverb german; „timpul e bani“ spune un alt proverb en­glez ; „banul e ochiul dracului“ zice românul vroind să arate­ că puterea banilor asupra su­fletelor este diabolică. Cu bani iți poți procura toate : onoruri, plăceri, artă, totul. Nici mă­car ming­erea să­racului că „mulțumirea sufletească nu se poate cumpăra cu bani“ nu e în­totdeauna adevă­rată. Și cu toate acestea banul e departe de a avea în mecanismul economico-social extra­ordinara importanță pe care îi o atribue în genere oamenii. Banul este un umil servitor, care poate fi înlocuit la orice moment. El în­deplinește o funcțiune economică și socială însemnată, foarte însemnată, dar o funcțiune ce ar putea-o îndeplini—ba cum vom vedea o îndeplinește chiar—și altceva decît banul. # Licurg vroind să obicinuiască pe spartani cu modestia, cu traiul simplu, a dat banului o formă greoaie. Cu chipul acesta credea el să pună capăt acumulărei bogățiilor și deci tu­turor gusturilor ce decurg dintr’însa. Sărmanul Licurg! El nu știa că banul însuși nu are nici o valoare , că valoarea lui nu este decît aceea a unei măsuri stabilite de oameni pen­tru măsurarea valorilor reale, a obiectelor trebuincioase­lor: vite, vestminte, arme, etc. In mijlocul ruajului social și economic are ba­nul valoare, scoate’1 din acest ruaj și valoarea scade uneori chiar și la zero. O legendă pe care am auzit’o cîndva și care s’a țesut în jurul Roth­schildzilor, conține un mare adevăr economic. Această legendă spune că un Roth­schild intrînd în tezaurul sau și închizînd din greșală ușa în urma sa, a murit de foame pe grămezile sale de aur. In mijlocul schimbului general cu aurul acela s’ar fi putut hrăni mii și mii de oameni timp îndelungat. Scos din mișcarea economico-socială aurul chiar, nu prețuește absolut nimic. In aceasta se’nțelege teoria dusă la extrem, dar am exagerat-o în­­tr’adins și am luat într’adins exemplul acesta pentru ca să fiu înțeles mai bine. De altfel există un exemplu mult mai a­­propiat și tot atît de convingător. Argintul a fost sute de ani pe aceiași seară cu aurul. Cine-l poseda era considerat tot atît de bogat ca și cel care poseda aur. Ca monedă valoa­rea lui era tot atît de necontestată ca și a aurului. Ba au fost chiar vremuri în cari ar­gintul era mai scump de­cît aurul... Geograful grec Strabo asigură că la unul din triburile arabe se dăde­a­ 5 klgr. de aur pentru o jum. klgr. fer și 1 klgr. aur pentru o jumătate de­ kgr. argint. Iată însă că unul după altul statele proclamă valuta de aur , valoarea argintului scade cu iuțeala fulgerului: monedele bătute dintr'însul nu mai au de­cît un curs forțat ; legile limitează sumele pină la cari argintul trebue primit în piață ; valoarea lui reală în­cepe a se măsura prin aur și proporțiile scad cum nu s’ar fi așteptat cine­va vreo­dată. Și atîta de adevărat este că banul în sine e departe de a avea importanța ce l-o atribue oamenii, în­cît astăzi, cu cît o țară este mai bogată, cu atîta se servește mai puțin de el. Explicația este tocmai aceasta: bogăția n’o constitue banul, care e numai o măsură, ci valorile reale: pămîntul, clădirile, fabricele, căile ferate, minele, etc. etc., și în fine tot ce munca omenească produce. Și cu cît pro­­ducțiunea de valori a unei țări este mai mare, cu atît țara e mai bogată. Cu aceste valori pe cari le trimite țărilor cari nu le au, cum­pără de la acele țări valorile pe cari ea nu le are. Banul este măsura egală pentru toate valorile și altă dată, înainte de a se fi inven­tat moni­ta de metal sub diferitele sale forme, schimbul se făcea direct între valori sau se stabileau anumite alte obiecte ca măsură pentru înlesnirea schimbului. In vechime vitele au servit ca mijloc de schimb, ca ban, cum se vede și din numirea latină a banului: pecunia de la pecus (vită). Astăzi încă abisinenilor le servește ca monedă sarea; scoica unei specii de culbeci servește încă azi în India și Africa de Sud drept monedă. Se înțelege că numai pe o treaptă foarte joasă de civilizație schim­bul nu se face prin mijlocirea banului, sigur însă este că legiferarea banului s'a făcut cu mult în urma invențiunei și întrebuințării sale. Vom vedea cum dezvoltarea schimbului, conduce tot mai mult la schimbul direct între valori cum se făcea înainte de a exista banul, numai că conform cu progresele real­zate de omenire, ne apare aci mai perfecționat.... Anglia are­ poate cel mai mare schimb din­tre statele piamontului. Acest schimb atinge cifre amețitoare cari se ridică la sute de miliarde și to­tuși Anglia nu are pentru mij­locirea acestui schimb de­cît ceva peste două miliarde de lei aur. Germania care are de a­­semenea un schimb enorm, dar de­sigur cu mult mai mic de­cât cel al Angliei, dispune de o previziune de aur de două miliarde și 380 milioanei• înainte vreme aurul și argintul se adunau în comori, pentru că lesne se puteau preface în monedă. Feudalii, regii și baronii, se fă­­leau cu comorile lor în jurul cărora se dǎdeau lupte sîngeroase și se creau legende. Astăzi strîngerea de comori nu se mai obicinuește de­cît în țările înapoiate economicește. Nu­mai în acestea se consideră strîngerea banu­lui strălucitor ca unică economie adevărată. Cu cît o țară este mai în progres economic, cu atît mai puțină nevoie are ea de moneda de metal. In Anglia și în America, despre al cărora fenomenal progres și al cărora schimb enorm știe astăzi fiecare copil, sistemul de cr­edit a fost atît de dezvoltat, schimbul este atît de splendid organizat, în cu­ toate aface­rile se fac aproape fără ca să intervie de loc plăți în monedă de metal. Așa de departe au ajuns acolo lucruri , în­cît pînă și muncitorii plătesc ceea ce cumpără in cecuri. Că societa­tea poată trăi, schimbul se poate face și vir­ajul economic merge și fără intervenția ba­nului, aceasta se vede, din următoarele cifre. In Clearing­ House din New-York la 1881 încă, numai 60 de bănci au făcut un schimb de 242 miliarde 830 milioane lei. In tot a­­cest schimb nu s’a întrebuințat de­cît de 8 și trei sferturi miliarde lei, adică mai puțin de 3 luni. la sută, monedă de aur, numerar. Clearing­ House din Londra, cel mai mare, dar nu unicul din Anglia, a avut în 1888 un schimb de peste 175 miliarde de lei, pe cînd după cum am spus întregul regat al Marei Britanii nu are de­cît o proviziune de aur de vre-o două miliarde de lei. In sfîrșit chiar în Germania unde sistemul clearingului e de­parte de a fi atît de dezvoltat ca in Anglia, s’au compensat la Banca Imperială după sis­temul girului adică prin adăogire și scădere în registre, 46 miliarde de mărci. La 1876 trebuia la această Bancă pentru un schimb de o sută de mii de mărci, numerar 430 mărci, de la 1890 încoace nu mai trebuie pentru a­­cea sumă de­cît 300 mărci. In asemenea condițiuni este explicabil că un Mr. Brown din Liverpool chemat să de­pute înaintea unei comisiuni parlamentare engleze ca expert a spus că „în ce privește rezerva de aur, această comoară ar putea fi aruncată liniștit în apă“, iar înaintea aceleiași comisiuni directorul unei bănci scoțiane a de­clarat că „băncile n’au nevoie de aur, pu­blicul nu-l vroește, iar cele 25 milioane de lei în aur pe care băncile scoțiene sunt datoare să le fie, sunt dăunătoare, pentru că imobili­zează în mod nerentabil o parte din capitalul scoțian“. Aceste declarațiunî sînt se ’nțe­ege exagerațiuni, dar ele arată cît de mult s'au dezobicinuit englezii de banul propriu zis." * Cititorii «vor găsi de­sigur întreg acest foi­leton cel puțin paradox. Cum? Cînd văd la­ fiece moment că toți­ în jurii lor aleargă după­ ban, că totul se poate avea prin ban, să se poată susține că valoarea lui e exagerată, că el este numai un umil servitor, o măsură convențională, aleasă de oameni pentru anu­mite motive și anumite împrejurări și că o­­menirea ar putea chiar trăi fără el?... Cu toate acestea așa este. Altă dată, înainte de­ a se fi inventat banul, schimbul totuși a exis­tat ; căci și această eroare se comite în ge­nere : nu banul a provocat schimbul, ci schim­bul a necesitat inventarea banului. Și în definitiv banul este și el ceva omenesc și ca tot ce-i omenesc: s’a născut, a crescu­t a în­florit și va­ muri. B. Branisfe&ßv „ Mîine: Palatul justiției de F. Emilian

Next