Adevěrul, noiembrie 1904 (Anul 17, nr. 5476-5504)
1904-11-25 / nr. 5499
Anul al XVII-lea — No. 54995 bani In t nai & țara FO.I»ATOK Alex. V. Beldimann ABONAMENTE Un an ... . . leî 16,8 UDI ... . . „ a— 3 luni ... . . . 4.. » lun ă . . ... „ 115 In streinătate îndoit Abonament o combinat © (Adevărul politic și Dimineața) Un an..................................... leî 30,— 8 luni ............................... 15.— 3 luni ......................... „ 7.50 O lună.................................... „ 3.— In străinătate îndoit Joi 25 Noembrie 1904 DIRECTOR POLITIC COSSIT. MILLE ■ .N ■ £+ ;• .> /-v </% - PUBLICITATEA: I £ " ,"Clipă.Te:c^rp 6 în pag. inl-abanî 20 [ SK i$f. t . 4~4 aj*J * IV-a „ 10 ti -«V^P^LO^i] UNITA, V a * ..ie ambele ziar$ . . . bani 3 WitZr iv. . . . „ii Inse înur Și reclame linia Lei 2 Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Telefon 260. Biurourile ziarului, str. Sărindar II NĂZBÎTIÎ Conu Mitiță și Belzebut Au fost la operă, cînd cînta basul Theodorescu pe Mephisto din „Faust” și în aria „Vițelului de aur", tunare condus de Belzebut •De Belzebut II El bine, și conu Mitiță n’a scăpat de ce n-a fost mai frică. Azi putem cînta și lui conu Mitiță: Ie condus de Belzebut De Belzebut!! In adevăr d-sa a trimis pe d. B. Missir la d. Take „Belzebut“ ca să-i acorde răspunsul la mesagiu fără discuție. „Admis“ a declarat Belzebut și a cîntat celebra frază a lui Mephisto: Eű sínt la al täü caprițul Dar colo Veî fi l’al meü servițiu Și o să vedeți că n’o să treacă mult și conutitiță va preda puterea lui Belzebut . Fap eîăsurile contra foametei Modificarea art- 21. — Băncile populare.— Stolul Băncii Naționale. — Garanția statului. — Porumbul La Plata .— Pretențiile speculanților. Guvernul a revenit asupra primei sale hotărîri de a convoca pe membrii parlamentului fără deosebire de culoare politică, spre a se consfătui cu toții în vederea combaterea foametei care amenință pe țărani. Faptul că d. Sturdza convocase această consfătuire a dat loc la cele mai alarmante zvonuri și se credea chiar că se va recurge la rechizițiune, o măsură ce-î drept extraordinară, dar potrivită condițiunilor extraordinare în cari ne aflăm. :Ü Asupra primelor sale intențiuni, cum am zis, guvernul a revenit și a propus Camerei un proiect de lege foarte simplu, dar care constitue și el o soluție. Acest proiect de lege modifică actualul art. 21 din legea Băncil or populare în sensul ca acestea să poată sconta la Banca Națională cambiile ce ar primi de la săteni pentru ajutorul în porumb sau alte cereale ce le vor da. Guvernul garantează aceste cambii pînă la concurența sumei de douăzeci de milioane lei. Distribuțiunea porumbului sau celorlalte cereale se va face decis de Băncile populare, iar suma pînă la care statul are de gînd să mearfă întru ajutarea țăranilor este de douăzeci a milioane lei. Deși nu se prevede cine va cumpăra porumbul, nici cine va exercita controlul la distribuirea lui; deși nu se spune ce se va face pentru a se pune capăt pretențiunilor crescînde ale speculanților, totuși trebuie să aprobăm măsura luată de guvern. E vorba de a se scăpa țărănimea de foamete și în vederea acestui scop, nu e vreme nici de discutat, nici nu e locul de criticat. Totuși am avea încă ceva de adăugat , un simplu sfat. Speculanții cari dețin porumbul, au urcat prețurile așa că cu acele fixate de minister, nu se poate cumpăra marfa de care e nevoie pentru a se Veni în ajutorul Sătenilor Măsura guvernului, departe de a muta pe speculanți, îi va face să urce încă prețurile în vederea cererilor urgente. In asemenea împrejurări și pentru a nu se recurge la mijloace extreme“ de Ci guvernul n'ar comanda unul sau două Vapoare cu porumb La Plată ? In patru săptămini porumbul ar fi la Constanța și resultatul n’ar fi numai că s’ar avea porumb mai ieftin, dar cînd speculanții vor vedea vapoarele cu porumb, vor lăsa desigur din preț. Recomandăm în special d-lui Costinescu această măsură. ___________ Pol. Pedepsit pe unde a păcătuit Argumentul suveran al d-lui Sturdza era , rămîn la putere, fiindcă adversarii mei nu pot veni la putere și nu pot veni, fiindcă sunt dezbinați. Și pe cit i-a stat în putință, d. Sturdza, in patru ani de zile, a făcut totul pentru a-și aplica față de adversari principiul „divide et impara“ , dezbină și domnește ! Acum ispășește această politică nesănătoasă. Acum adversarii au dreptul să'l întrebe : — Dacă noi nu putem veni la putere fiindcă am fi dezbinați, apoi cum te poți menține d-ia la putere, cînd partidul d-tale nu e. Cel puțin dezbinat, ci sfîșiat blăuntrul său ? Căci, în definitiv un partid poate fi la un moment despărțit în două — chiar de ar fi în părți egale — totuși fiecare din aceste părți avind destulă putere și autoritate, și avind liniște și armonie în sinul ei poate da un guvern. Un partid însă, cu de mare, nedespărțit în două, dar sfîșiat inlăuntrul săi, așa cum e astăzi sfîșiat partidul liberal, nu mai poate da un guvern cu autoritate. Cea mai bună dovadă a fost ultimul guvern al d-lui Carp. El venise ca expresia fuziunei conservatoare. Cînd insă a încetat liniștea și armonia în partidul conservator fuzionat, a trebuit să plece guvernul d-lui Carp. Identică e situația de azi a guvernului d-lui Sturdza, cu această deosebire, trebue recunoscut, că lupta de persoane nu e cel puțin mascată de esențiale nepotrivite de vederi. D. Sturdza, prin sfișierile din sinul partidului săi, e pedepsit pe unde a păcătuit. Le-a încurajat la adversari;le are azi între partizanii săi. ________ a. V. K. Fruntașii provinciei contra Ocultei fruntașii provinciei contra Ocultei O nouă manifestație — O atmosferă deprimantă domnește în sinul majorităților parlamentare și a partidului liberal. E o desorientare complectă. D. Sturdza nu spune nimic; nu vorbește cu nimeni tocmai de chestiunile de care fiecare e preocupat; d. Ferechide spune că la d. Stătescu s’a aranjat cu ministerul de interne, iar d. Costinescu spune că nu s’a aranjat nimic ; ocultiștii susțin că guvernul nu poate merge înainte cu d. Lascar la interne, iar vechile cadre cred tocmai contrariu că nu se poate fără d. Lascar; cei de la centru cer retragerea de la putere, iar cei din provincie se revoltă contra Ocultei,—iată, în fine un tablou palid de cele ce se petrec în guvernul și partidul liberal. E o situație absolut intolerabilă, și prelungirea unei asemenea situațiuni ar fi nu numai ridiculă, dar și scandaloasă, ar semăna anarhia in rîndurile liberale și ar zdrobi partidul. * Oculta n’a examinat bine situația nu țî-a dat seama de ascendentul ce-l au în partid d-niî Costinescu și Lascar. S’a crestit că o mică sforțare va fi suficientă pentru a prăbuși de la departamentele lor pe foștii drapeliști, cel puțin pe d. Lascar. Nu s’a examinat, în special, care-i situația în parlament, care va fi atitudinea majorităților parlamentare și ce vor zice și marii electori din provincie. Lupta s’a deschis contra d-lui Lascar, fără a se face aceste calcule și acum ocultiștii s’au încurcat râu de tot. Deși d-nii Costinescu și Lascar n’au avut vreme sau n’au voit să-și organizeze o gardă de partizani, totuși vechile cadre s’au hotărît să-î apere contra loviturilor Ocultei. E lesne de înțeles că vechile cadre n’o fac aceasta din simpatie pentru d. Lascar mai ales, ci o fac dintr’un calcul pur politic. Dacă la interne va fi un ministru ocultist sau brătienist, vechile cadre sunt amenințate să-șî piardă multe mandate la viitoarele alegeri, pe cînd dacă acum vor înconjura și salva pe d. Sturdza, susținînd în acelaș timp și pe d-ni. Costinescu și Lascar, nu numai că-șî vor întări gruparea parlamentară, dar își vor cîștiga, desigur, nici mandate în viitoarele alegeri. Iată de ce vechile cadre susțin cu atîta căldură formațiunea Sturdza—Costinescu— Lascar. ... Dar ceea ce merită a fi relevat e faptul că d. Sturdza ar fi declarat că chiar dacă d. Costinescu ar fi consimțit să rămînă în cabinet fără d. Lascar, tot nu s’ar despărți de ministrul de interne fiind-că a sondat diferite grupuri politice și s’a convins că Craiovenii cer ca d. Lascar să rămînă la interne, că cei de la Severin în cap cu d. Ilariu Isvoranu pretind ca să nu se schimbe formația actuală ministerială, că cei de la T.Jiu nu vor să audă de sacrificarea ministrului de interne, că la Iași numai d-niî Stere și Baki Vasiliu s’au pronunțat pentru ocultiști, etc. etc. Prin urmare nu numai contingentul parlamentar e favorabil d-lor Costinescu și Lascar, dar trebue remarcat că fruntașii liberali din mai multe centre importante, precum sunt d-niî Nicolaide, Isvoranu, Trumușeniî, Sachelarie, Costescu-Comăneanu, Al. Iliescu, Chițu, Gociaș, Al. Constantinescu, C. Gărleșteanu, B. Epurescu, N. N. Ionescu, Mitescu, Pennescu, Poenaru-Bordea, Ulle, Vilacros, etc. etc., s’au declarat aprigi susținători ai d-lor Costinescu și Lascar. Toți au în partid situațiuni importante pe care d. Sturdza nu le poate ignora și de aceia nu se poate guvern fără d. Lascar. ‘■i. Cine va triumfa ? Balamucul e așa de mare încit nu e admisibil că d. Sturdza va primi să se hîrțuiască mereu cu Oculta și să guverneze luptînd zilnic în contra intrigilor și amenințărilor din dreapta și din stiigă. Ceea ce este de prevăzut e că d. Sturdza va avea ambițiunea să dovedească că el e șeful real al partidului și cum va fi șef nu va admite ca o mină de oameni, fie ei și ocultiști, să-i impună o anumită schimbare,—și la 15 Februarie guvernul se va retrage cu formațiunea Sturdza- Costinescu-Lascar, lăsînd responsabilitatea acestei retrageri Ocultei. Bineînțeles că d. Sturdza se va retrage numai în cazul cînd d. Ionel Brătianu va refuza să se solidarizeze cu șeful liberalilor. Dacă se va întîmpla aceasta, e de prevăzut o adîncă scindare a partidului liberal care, în primul loc, va sdruncina tabăra sectară ocultistă și gruparea brătienistă. Vom avea, în acest caz, vechiul partid liberal grupat în jurul d-lor Sturdza, Costinescu și Lascar de o parte și de altă parte o grupare patronată de Oculta în cap cu d. Ionel Brătianu, o situație aproape identică ca acea a partidului conservator. Așa se desemnează astăzi situația în partidul liberal. A. V. CINE VA TRIUMFA ? Oricît lupta dintre Oculta și d. Lascar este în stare latentă, oricît pînă acum pe față n’a eșit nimica, oricît parlamentul n’a fost sesizat de acest conflict, oricine înțelege că azi se dă o luptă mai serioasă decit aceea care rezultă din conflictul Ocultei cu d. Lascar pe care vroește să'l gonească de la ministerul de interne. Nu deci. Lascar se teme Oculta. E altcineva mult mai periculos pentru ea și pentru șefia d-lui Ionel Brătianu. Acest cineva este d. Costinescu care în lupta aceasta cu Oculta are la spatele sau pe lingă multe altele și un factor atotputernic, pe rege. Deci contra ministrului de finanțe este lupta reală, pericolul este din această parte și deci ruptura din partid ori căderea guvernului este mai iminentă decit oricînd. E o mare primejdie de-a se lăsa să se continue starea actuală. E în fiecare moment pericolul, ca d. Costinescu să devină șef, ci timp este la guvern și cu timp, în atari condițiuni, este desemnat ca succesorul d-lui Sturdza. Oculta are cel mai mare interes ca guvernul să cadă imediat. O zi chiar pentru ea face mult căci nu se știe ce aduce ziua de mîine. Odată în opozițiune locul principal îl va lua Oculta. Brâtienii vor conduce politica partidului și astfel își vor pregăti toate mijloacele, ca la momentul oportun primogenitul brătienist să ia moștenirea d-lui Sturdza, întrebarea însă este, dacă Oculta va reuși în planurile ei ? Pînă acum, adversarii se cîntăresc numai, se pipăe, se pregătesc. Fiecare din ei își dă perfect seamă de ce poate face celalt și fiecare așteaptă momentul decisiv al luptei. Fi-va oculta în stare să cuzeze în prima linie ? Iată o chestie care trebue rezolvată mai întîi și. Anul trecut am văzut că î-a lipsit curajul tocmai în momentul oportun, așa că legea comunală a d-lui Lascar a fost votată cu o mare majoritate. Pe lângă aceasta, odată ce Oculta își va da cărțile pe față, putea-vor d-ni, Lascar și Costinescu, să compteze înainte pe sprijinul d-lui Sturdza și în cazul acesta puteavor aceștia să opună cohortelor ocultiste, o majoritate care să le dea putința de a duce înainte? In această privință se fac poantagii și de o parte și de alta și de sigur că nici unii, nici alții n’au siguranța victoriei. Pînă acum cel puțin d. Sturdza pare hotărît să meargă înainte chiar și contra Ocultei—și odată această hotărîre luată e vorba de a se ști dacă rezultatul luptei îi va fi favorabil ? Chiar în acest ultim caz însă, nu este posibil de crezut că guvernul d-lui Sturdza va putea-o duce mult timp înainte și in special că va face alegerile generale în aceste condițiuni dezastruoase. E o chestie de amînare a conflictului final. Și atîta tot! Se pare clar că tot aculta va învinge la urma urmei în sensul de a arunca parajul în opozițiune și astfel să poată opera contra șefului care se impune, contra d-lui Costinescu și pentru șefia d-lui Ionel Brătianu. CONST. MILLE plig j? în corpul ziarului: Un scandal d•stil judiciar In Germania. —Lipsa de porumb.—Nu se mai face fuziune.— Incidentul de la Hull: raport complimentar al amiralului Stojdostvensky.— Mare explozie într’o uzină, precum și ultimele telegrame din străinătate și asupra răsboiului ruso-japonez. Cârti poștală neilustrată D-sale D-lui Dimitrie Protopopescu Loca Cu multa bucurie am văzut că te int trestii de soarta mea. De mult nam mai pomenit om de starea d-tale să se ocupe de starea noastră. Frumos mai vorbești de nevoile noastre și pare că am tot voi să ascultăm cînd iți citim scrisul Dar vezi d-ta, de vorbit au vorbit și vorbesc mulți de noi și de nevoile noastre. Am început chiar a crede că vorbirea aceasta de nevoile noastre este pentru unii un mijloc de a scăpa de nevoile Ior. Ca d-ta însă nimeni nu ne cunoaște durerile și nici omul nu-i în Cameră să ni le aline. Aud tocmai că stăruiți să vă retrageți de la putere, nădăjduesc însă că nu - ci lăsa să vă retrageți înainte ca să se fi votat măsurile, legile de cari ai găsit că e trebuință pentru ca să scăpăm de sărăcie și camătă. Cu această nădejde rămîne o d-tare prea plecată slugă. Țărănimea de calomnie societăței asigurătoare și a cîștigat în amîndouă. Se ’ntîmplă foarte adesea că aceia cărora le ard imobilele asigurate, sunt invitați de societățile asigurătoare să primească numai o parte din suma pentru care le-au fost asigurate imobilele. Dacă nu primesc, sunt amenințați că vor fi denunțați ca autori ai incendiului. De cele mai multe ori acest șantaj reușește și bieții asigurați primesc ceea ce societățile voesc să le ofere. * Am aflat, tot din Adevărul, că statul voește să facă o casă de asigurare a comunelor și județelor. Ar fi un bun început pentru emanciparea de sub jugul societăților de asigurare. Dacă această încercare ar reuși, poate că statul ar avea posibilitatea să ia asupra lui operația de asigurări și astfel să izbească În inimă statul în stat pe care-l formează azi societățile de asigurare la noi în țară. Pentru reușita unor astfel de planuri e foarte bine venită campania ce o duceți contra societăților de asigurare". ___________ Rep. în revista d'aseră de reforma zemstvourilor în Rusia. E de prevăzut că azi se va ocupa de muștele din Cigmegiu și mîine de conservarea blănilor! Rigoletto chestia zilei D. Costinescu joacă cu d. Ionel Brătianu o partidă de biliard și d. nescu se pune grațios la dispoziție să însemneze punctele I Take Io~ Operațiile societăților de asigurare — Asigurarea recoltelor și imobilelor — Am continuat să ne ocupăm de nefasta acțiune pe care societățile de asigurare o desfășură în ■stră și ne am adresat și unei alte persoane. Care urmărește de aproape acele societăți. * Iată răspunsul ce mi s’a dat. — „Am văzut că „Adevărul“ a dat pe față unele din procedeele de cari se servesc societățile noastre de asigurare. Trebue să continuați să dați pe față toate operațiile acelor societăți, să amintiți procesele pe cari ele le-ați avut cu asigurații. Sa insistați în special asupra faptului că niciodată societățile de asigurare nu plătesc integral sumele pentru cari sunt asigurate recoltele. Ori de câte ori grindina face stricăciuni recoltelor asigurate, societățile asigurătoare intră la tocmeală cu asigurații, le oferă jumătate din suma pentru care recoltele erau asigurate și mai totdeauna reușesc. Căci acei asigurați cari nu voesc să primească azit cît le oferă societățile, recurg la justiție și cum procesele durează ani întregi, vezi că e de preferat ca asigurații să primească aceea ce le oferă societățile și să ea mulțumească numai cu atît. S’a întîmplat însă ca un mare proprietar, din ambiție, să ducă judecata pînă la capăt, cu societățile de asigurare și a cîștigat. Acela a fost d. Ionaș Grădișteanu. Dar cii pot să'și facă ambiția ea d. Grădișteanu? A avut însă un efect purtarea scandalosă a societăților de asigurare, în ce privește asigurările contra grindinei. Cei mai mulți agricultori au renunțat de a-și mai asigura recoltele și oricîte pierderi ar avea din cauza aceasta, tot le vine mai bine decît dacă se asigură la societăți. Mai e de relevat și faptul că asigurații pe cari îl despăgubesc societățile de asigurare în așa mod scandalos, sunt siliți să dea declarații că au fost despăgubiți integral de către societăți și să aducă mulțumiri pentru modul cum au fost despăgubiți. E o adevărată bătae de joc ! Iu privește despăgubirile pentru incendiarea caselor asigurate, nu trebue uitat cazul d-nei Maria Ștefănescu din Bacău. Acelei d-nei a ars casa. Societatea asigurătoare a denunțat-o ca autoare a incendiului. Instrucția a dovedit însă că acea d-nă fusese calomniată și deci denunțarea societăței n’a avut efectul dorit. D-na Ștefănescu a făcut proces de daune și —3K Adevăruri și— D-ta, poți să pleci ! Elocventul și energie.al nostru ministru de justiție, d. Gianni, voind să rămînă la Cameră, la o consfătuire pe care d. Sturdza o avea ca d-nii Lascar și Aurelian, primul-ministru i-a spus: — D-ta poți să pleci! Nici pînă azi luminoasa inteligență a ministrului de justiție nu e lămurită asupra faptului dacă d. Sturdza a înțeles că poate să plece numai de la acea consfătuire, sau și din ...guvern! — Dacă pot să plec, de ce m’a mai adus în guvern ? se ’ntreabă mereu iustrul nostru ministru de justiție și nu-î dă de cap cu răspunsu ! Foarte explicabil! „Observatorul“ văzînd niște note biografice asupra lui Alexandri în ziare din Bucovina le-a reprodus. „Voința Națională“ d'aseară spune „Observatorului“ că se așală: acele note au fost publicate mai întîi în „Voința“. Vorba e: de unde avea să știe aceasta „Observatorul“ ?! Pentru așa ceva ar trebui să se presupună că se citește „Voința“. Or, d’așa ceva nu pot fi bănuiți nici chiar cel dela organul național-liberal „Observatorul“. Slavă domnului, au somnul bun și adorm și fără de „Voința Națională“! Barometrul situație! Oficiosul francez al guvernului, după ce a tratat într’o revistă despre „Lapte“, se ocupă PĂRERI ȘI IMPRESII — Ostilitățile sunt în natură — „Primam... vivere, deinde philosophari“. Cine a spus-o trebue să fi fost un bărbat care știa să pună de acord «reerul cu stomacul. D’aia s’a filozofat atît de interesant alaltă seară, după Lucullusul de la d-na și d-l Jean Th. Florescu. Cînd strînși cu toții, după masă, în jurul d-lui Dissescu, ascultam catsena sa atît de clară, savantă și spirituală, fără să vreau, mi s’a evocat icoana saloanelor noastre de acum 50—60 de ani, atît de patriarhale și izolate de cultura enciclopedică și măsurăm contrastul ce fac cu o adunare dintr'un salon de azi, tot aci, în țara „păstorului“ de la Dunăre, confundată încă de mulți cu Bulgaria și Serbia). Măsurînd acest contrast, măsurăm imensul progres al cugetărei în țara noastră.... „De ce există inimiciții?“ „De ce adesea chiar cel pe care 1 ai încărcat de binefaceri, te dușmănește ?“ Aceasta era tema pusă și la ea tî. Dissescu răspunde: „Ostilitățile sunt în natură“. A dușmăni, pare a fi în ultimul refugiu al analizei, o operă de conservare individuală. In acest înțeles , ostilitățile sunt în natură. Indivizii între ei pot stabili trei feluri de raporturi : de inferioritate, de agilitate și de superioritate, tustrele ajung, fatalmente, cauze de dușmănie D. Dissescu amintește aci admirabilele precepte politice din „Un principe" a lui Machiaveli, cari au rămas pînă azi suprema tactică în luptele pentru supremație. Dar cîte observațiuni ingenioase și totodată practice, face cu acest prilej, d. Dissescu, pentru cei ce zilnic duc lupta în mijlocul vieței publice, care e, prin excelență, oglinda ostilităților, ostilități între indivizi, cari aduc însă, implicit, progres pentru societate.... Oaspeții intervin cu reflexiile lor, epigramatice sau filosofice, și catiseria maestrului se preface într’o admirabilă emulație a spiritelor. Asemenea prînzuri și asemenea discuțiuni sînt, desigur, un deliciu și pentru stomac și pentru suflet. E. D. F. Ellen Keller — Povestea unei vieți — după Georg Brandes Ziarele străine se ocupă mult de o scriitoare oarbă și surdo-mută, care și-a publicat acum cîteva zile sub titlul „Ellen Keller, povestea unei vieți“ întreaga poveste a tristei sale vieți. Ellen Keller a trimis un exemplar din această mișcătoare autobiografie marelui critic danez Georg Brandes, care scrie într’un ziar vienez un foileton plin de elogii pentru autoarea surdomută și oarbă a cărții trimise. Din acest foileton vom extrage rîndurile ce urmează: La renumita universitate Havard die Cambridge (Massachusetts, America) studiază actualmente o tînâr’ă fată de 24 ani, care trece drept una din cele mai bune stiulente americane, prin cunoștințele sale și prin talentul său stilistic. Ea urmărește cu mult interes evenimentele politice și literare din toată lumea. E tot atît de stupină pe limbile franceză și germană ca și pe cea maternă. Greutățile însă pe care aceasta copilă a putut să le înlăture, grație energiei sale și ajutorului dat de cîteva ființe excelente, pentru a ajunge la treapta pe care stă, sînt atît de extraordinare, încît îl asigură un loc deosebit în istoria omenirei. Miss Ellen Keller, care s-a născut la 2 iunie 1880 în Tuscumbia, un oraș neînsemnat din statul Alabama, era abia de nouăsprezece luni cînd o boală grea, îi răpi pentru totdeauna vederea, auzul și graiul. Și astfel crescu și rămase nefericita copilă, oarbă și surdo-mută Dar nu e mai puțin adevărat că a ajuns acolo unde ajunge orice fată mai talentată de virsta ei, ba încă și mai departe. Și anume, printr’o minune a energiei. Intr’o carte „Povestea vieței mele“, care a apărut în acelaș timp în limbile engleză și germană, ea ne istorisește cum a găsit mijlocul de a rupe întunericul ce o învăluia și de a ajunge să înțeleagă pe oameni și omenirea întreagă. A trăit astfel, ca un mic animal sălbatic, care nu șî dă seamă de nira,c La vîrsta de cinci ani ea putea să așeze lingeria care se aducea din spălătorie și să distingă pe a el de celelalte. După hainele pe cari le purtau membrii familiei, ea putea deduce dacă vor să țese la preumblare sau nu. Dar nu era cuminte de loc. Cînd află care e întrebuințarea cheii, o încuia pe mimă-sa în sufragerie și o ținu trei ceasuri acolo, rîzînd din toată inima ori de cîte ori bătea mamă-sa în ușă. Altă dată ea încaie o damă străină, ascunse cheia sub un scrin și ca nici un chip nu vroia să arate unde a pus-o, asfel că în cele din urmă tatăl ei fa silit să scoată pe acea damă, pe fereastră. Era o ființă a naturii, fără moderațiune în izbucnirile violente ale minei, iubirei sau geloziei. Găsind într'o zi un leagănul Unde își ținea păpușa, pe sora-sa mai mică, o zvirli de acolo plină de frunie și ar fi omorit-o desigur, dacă nu-i sărea mamă-sa în ajutor. Părinții simțiră nevoia ca s-o pună să învețe cîte ceva, dar cum arată că găsiră in „schițele americane“ ale lui Dickens o istorisire a vieții Laurel Bridgman, care deși oarbă și surdo-mută, căpătase instrucție desăvârșită; el începură să călătorească cu copila, pentru a consulta pe medici și pe profesori. In cele din urmă dădură peste o profesoară de curând locuită de orbie care se declară gata sa ia asupră și educațiunea Elenei și din ziua de 3 Martie 1887, trei luni înainte de a șaptea aniversare a nașterei nefericitei copile, o nouă epocă începu în viața ei. Miss Anne Mansfield Sullivan, o femee tînără, frumoasă și cu o inimă de aur, fu salvatoarea acelei copile, o făcu să audă și să vadă cu mintea, îi procură bucurii, îi deșteptă aptitudinele, o făcu ființă fericită, așa cum o cunoaștem astăzi. Miss Sullivan dădu elevei sale o păpușă și silabisi încet, în mîna ei, cuvîntul păpușa (doll)—copila incepusă viiteza acest joc al degetelor. Profesoara ii puse în poală încă o altă păpușă, mai mare, și căută să-i dea a înțelege că cuvintul se raportează la două păpuși. Ii dădu un pahar cu apă și îi silabisi ambele cuvinte , dar copilul preschimba mereu vorba pahar cu cuvîntul apă. Atunci Misă Sullivan duse copila în pădure, lîngă un izvor, lăsă să î curgă apa în mină și cînd îi silabisi apoi cuvîntul water (apa) Ellen o înțelese numaidecît. Mai greu, de sigur, era să îi se dea a înțelege noțiunile abstracte, iubirea.[de pildă. Profesoara aduse vorba despre iubire, copila întrebă: ce e iubirea ? Profesoara îi arătă inima. Ellen întrebă dacă e miros de viorele, căldura soarelui, ș. a. m. d.—nu putea să înțeleagă. Insă într’o zi, cind trebuia să învețe să înșirue d’a rîndul perle pe un șnur, alternativ două mai mari și trei mai mici, și deoarece greșea necontenit, profesoara îi duse mîna la frunte, scriindu-i în acelaș timp pe mînă cuvîntul cugetă. Și atunci copila înțelese deodată că cuvîntul acela e expresiunea muncel ce se petrece în cap și căpătă prima reprezentare a unei noțiuni abstracte. Ani de-a rîndul ea învăță în felul ăsta și cu toate acestea făcu progrese vădite. La început ea învăța grație unor litere reliefate pe bucăți de carton, apoi pe niște cărți tot astfel întocmite—reuși să cunoască toate lucrurile din natură, de la trandafiri pînă la caii cei mici pe cari călărea. O colecțiune de minerale din epoca primitivă îî dădu o noțiune despre geologie. In decursul unei vacanțe petrecută la mare, ea cunoscu și începu să iubească marea. După prima ei încercare de a înnota, Ellen întrebă : „Cine a presărat sarea în apă?“ In primăvara anului 1890 ea învăță să vorbească. Faptul se petrecu în chipul următor: o damă care venea din Norvegia. Îi povesti de Ragnhild Kanta, o fată surdo-mută și oarbă din Norvegia, care învățase de fapt să vorbească și Ellen Keller se aprinse numai decît. II fură de ajuns unsprezece lecțiuni la d-na Sarah Fuller pentru a putea vorbi, și ce fericită era biata Ellen cînd surioara- mai mică venea la chemarea sa ori cînd cîinele asculta de poruncile ce i le dădea. Ellen Keller întreprinse mai multe călătorii, vizită și „văzu“,—natural, în felul cum dînsa putea să vadă—cataracta Niagara și expozițiunea de la Chicago, cari Îi îmbogățiră cunoștințele cu numeroase impresiuni. Prin pipidre ea observa totul și toate, de la lucrările primitive ale antichităței mexicane, pînă la statuele grecești și bronzurile japoneze. Ea învăță istorie și franceză, cunoscu pe clasicii Molière, Lafontaine și Racine,—studia latina; la virsta de patrusprezece ani ea citea De bello galica al lui Cesar, învăță cu temei aritmetica și geometria, geografia fizică și limba germană,—la 16 ani citi pe Shakespeare, pe Edmond Burke și pe Macaulay — studia greaca și se pregăti pentru examenul de admitere la Universitate. Cînd scrie cu mașina, Ellen Keller suferă din cauză că nu poate să recitească cele scrise și să poată îndrepta astfel erorile făcute... . Sînt foarte interesante părerile pe care Ellen Keller le are asupra marilor poeți și-i scriitori; e ușor de înțeles că aceste păreri trebuiau să fie astfel. Așa, Homer îi e de două ori mai scump, pentru că, după legendă, el a fost orb... Atît de mișcată era, incît’ abia putu să citească scena din Lear în care îi se scot ochii lui Gloster. E răpită de vorba lui Goethe asupra eternă femeninului, deoarece, după părerea ei, se recunoaște puterea salvatoare a iubirei jertfitoare de sine a femeiei... Eronist-Vanua Mîillo* ® ® va a,,Pre de Br*-