Adevěrul, noiembrie 1904 (Anul 17, nr. 5476-5504)

1904-11-25 / nr. 5499

Anul al XVII-lea — No. 54995 bani In t nai & țara FO.­I»ATOK Alex. V. Beldimann ABONAMENTE Un an ... . . leî 16,­8­­ UDI ... . . „ a— 3 luni ... . . . 4.. » lun ă . . ... „ 115 In streinătate îndoit Abonament o combinat © (Adevărul politic și Dimineața) Un an..................................... leî 30,— 8 luni ............................... 15.— 3 luni ......................... „ 7.50 O lună.................................... „ 3.— In străinătate îndoit Joi 25 Noembrie 1904 DIRECTOR POL­ITIC COSSIT. MILLE ■ .­­N ■ £+ ;• .> /-v </% - PUBLICITATEA: I £ " ,"Clipă.Te:c^rp 6 în pag. inl-abanî 20 [ SK i$f. t­ . 4­­~4 aj­*J * IV-a „ 10 ti­ -«V^P^LO^i] UNITA­, V a * .­.ie ambele ziar$ . . . bani 3­ WitZr iv. . . . „ii Inse înur Și reclame linia Lei 2 Apare zilnic la ora 5 seara cu ultimele știri ale zilei Telefon 260. Biurourile ziarului, str. Sărindar II NĂZBÎTIÎ Conu Mitiță și Belzebut Au­ fost la operă, cînd cînta basul Th­eodorescu pe Mephisto din „Faust” și în aria „Vițelului de aur", tuna­­re condus de Belzebut •De Belzebut II El bine, și conu Mitiță n’a scăpat de ce n-a fost mai frică. Azi putem cînta și lui conu Mitiță: Ie condus de Belzebut De Belzebut!! In adevăr d-sa a trimis pe d. B. Missir la d. Take „Belzebut“ ca să-i acorde răspunsul la me­sagiu fără discuție. „Admis“ a declarat Belzebut și a cîntat celebra frază a lui Mephisto: Eű sínt la al täü caprițul Dar colo Veî fi l’al meü servițiu Și o să vedeți că n’o să treacă mult și conu­titiță va preda puterea lui Belzebut . Fap­ e­îăsurile contra foametei Modificarea art- 21. — Băncile populare.­— Stolul Băncii Naționale. — Garanția statului. — Porumbul La Plata .— Pretențiile speculanților. Guvernul a revenit asupra primei sale ho­­tărîri de a convoca pe membrii parlamentului fără deosebire de culoare politică, spre a se consfătui cu toții în vederea combaterea foa­metei care amenință pe țărani. Faptul că d. Sturdza convocase această consfătuire a dat loc la cele mai alarmante zvonuri și se cre­dea chiar că se va recurge la rechizițiune, o măsură ce-î drept extraordinară, dar potrivită condițiunilor extraordinare în cari­ ne aflăm. :Ü Asupra primelor sale intențiuni, cum am zis, guvernul a revenit și a propus Camerei un proiect de lege foarte simplu, dar care con­­stitue și el o soluție. Acest proiect de lege modifică actualul art. 21 din legea Băncil or populare în sensul ca acestea să poată sconta la Banca Națională cambiile ce ar primi de la săteni pentru ajutorul în porumb sau alte cereale ce­ le vor da. Guvernul garantează a­­ceste cambii pînă la concurența sumei de douăzeci de milioane lei. Distribuțiunea porumbului sau celorlalte ce­reale se va face decis de Băncile populare, iar suma pînă la care statul are de gînd să mear­f­ă întru ajutarea țăranilor este de douăzeci a milioane lei. Deși nu se prevede cine va cumpăra porumbul, nici cine va exercita con­trolul la distribuirea lui; deși nu se spune ce se va face pentru a se pune capăt preten­­țiunilor crescînde ale speculanților, totuși tre­buie să aprobăm măsura luată de guvern. E vorba de a se scăpa țărănimea de foamete și în vederea acestui scop, nu e vreme nici de discutat, nici nu e locul de criticat. Totuși am avea încă ceva de adăugat , un simplu sfat. Speculanții cari dețin porumbul, au urcat prețurile așa că cu acele fixate de mi­nister, nu se poate cumpăra marfa de care e nevoie pentru a se Veni în ajutorul Sătenilor Măsura guvernului, departe de a muta pe spe­culanți, îi va face să urce încă prețurile în ve­derea cererilor urgente. In asemenea împrejurări și pentru a nu se recurge la mijloace extreme“ de Ci guvernul n'ar comanda unul sau două Vapoare cu porumb La Plată ? In patru săptă­­mini porumbul ar fi la Constanța și resultatul n’ar fi numai că s’ar avea porumb mai ieftin, dar cînd speculanții vor vedea vapoarele cu po­rumb, vor lăsa de­sigur din preț. Recomandăm în special d-lui Costinescu acea­stă măsură. ___________ Pol. Pedepsit pe unde a păcătuit Argumentul suveran al d-lui Sturdza era , rămîn la putere, fiindcă adversarii mei nu pot veni la putere și nu pot veni, fiindcă sunt dez­binați. Și pe cit i-a stat în putință, d. Sturdza, in patru ani de zile, a făcut totul pentru a-și aplica față de adversari principiul „divide et impara“ , dezbină și domnește ! Acum ispășește această politică nesănătoasă. Acum adversarii au­ dreptul să'l întrebe : — Dacă noi nu putem veni la putere fiindcă am fi dezbinați, apoi cum te poți menține d-ia la putere, cînd partidul d-tale nu e. Cel puțin dezbinat, ci sfîșiat b­lăuntrul său ? Căci, în definitiv un partid poate fi la un moment despărțit în două — chiar de ar fi în părți egale — totuși fiecare din aceste părți a­­vind destulă putere și autoritate, și avind li­niște și armonie în sinul ei poate da un gu­vern. Un partid însă, cu­ de mare, nedespăr­țit în două, dar sfîșiat inlăuntrul săi­, așa cum e astăzi sfîșiat partidul liberal, nu mai poate da un guvern cu autoritate. Cea mai bună dovadă a fost ultimul guvern al d-lui Carp. El venise ca expresia fuziunei conservatoare. Cînd insă a încetat liniștea și armonia în partidul conservator fuzionat, a trebuit să plece guvernul d-lui Carp. Identică e situația de azi a guvernului d-lui Sturdza, cu această deosebire, trebue recunoscut, că lupta de persoane nu e cel puțin mascată de esențiale nepotrivite de vederi. D. Sturdza, prin sfișierile din sinul partidu­lui săi­, e pedepsit pe unde a păcătuit. Le-a încurajat la adversari;­le are azi între parti­zanii săi. ________ a. V. K. Fruntașii provinciei contra Ocultei fruntașii provinciei contra Ocultei O nouă manifestație — O atmosferă deprimantă domnește în si­nul majorităților parlamentare și a parti­dului liberal. E o desorientare complectă. D. Sturdza nu spune nimic; nu vorbește cu nimeni tocmai de chestiunile de care fiecare e preocupat; d. Ferechide spune că la d. Stătescu s’a aranjat cu ministe­rul de interne, iar d. Costinescu spune că nu s’a aranjat nimic ; ocultiștii susțin că guver­nul nu poate merge înainte cu d. Lascar la interne, iar vechile cadre cred tocmai con­­trariu că nu se poate fără d. Lascar; cei de la centru cer retragerea de la putere, iar cei din provincie se revoltă contra Ocultei,—iată, în fine un tablou palid de cele ce­ se petrec în guvernul și partidul liberal. E o situație absolut intolerabilă, și pre­lungirea unei asemenea situațiuni ar fi nu numai ridiculă, dar și scandaloasă, ar se­măna anarh­ia in­ rîndurile liberale și ar zdrobi partidul. * Oculta n’a examinat bine situația nu țî-a dat seama de ascendentul ce-l au în partid d-niî Costinescu și Lascar. S’a cre­stit că o mică sforțare va fi suficientă pen­tru a prăbuși de la departamentele lor pe foștii drapeliști, cel puțin pe d. Lascar. Nu s’a examinat, în special, care-i si­tuația în parlament, care va fi atitudinea majorităților parlamentare și ce vor zice și marii electori din provincie. Lupta s’a deschis contra d-lui Lascar, fără a se face aceste calcule și acum ocultiștii s’au în­curcat râu de tot. De­și d-nii Costinescu și Lascar n’au avut vreme sau n’au voit să-și organizeze o gardă de partizani, totuși vechile cadre s’au hotărît să-î apere contra loviturilor Ocultei. E lesne de înțeles că vechile cadre n’o fac aceasta din simpatie pentru d. Lascar mai ales, ci o fac dintr’un calcul pur po­litic. Dacă la interne va fi un ministru ocul­­tist sau brătienist, vechile cadre sunt a­­menințate să-șî piardă multe mandate la viitoarele alegeri, pe cînd dacă acum vor înconjura și salva pe d. Sturdza, susținînd în acelaș timp și pe d-ni. Costinescu și Lascar, nu numai că-șî vor întări gruparea parlamentară, dar își vor cîștiga, de­sigur, nici mandate în viitoarele alegeri. Iată de ce vechile cadre susțin cu atîta căldură formațiunea Sturdza—Costinescu— Lascar. ... Dar ceea ce merită a fi relevat e faptul că d. Sturdza ar fi declarat că chiar dacă d. Costinescu ar fi consimțit să rămînă în cabinet fără d. Lascar, tot nu s’ar despărți de ministrul de interne fiind-că a sondat diferite grupuri politice și s’a convins că Craiovenii cer ca d. Lascar să rămînă la interne, că cei de la Severin în cap cu d. Ilariu Isvoranu pretind ca să nu se schimbe formația actuală ministerială, că cei de la T.­Jiu nu vor să audă de sacrificarea mi­nistrului de interne, că la Iași numai d-niî Stere și Baki Vasiliu s’au pronunțat pen­­tru ocultiști, etc. etc. Prin urmare nu numai contingentul parlamentar e favorabil d-lor Costinescu și Lascar, dar trebue remarcat că frunta­șii liberali din mai multe centre impor­tante, precum sunt d-niî Nicolaide, Isvo­ranu, Trumușeniî, Sachelarie, Costescu-Co­­măneanu, Al. Iliescu, Chițu, Gociaș, Al. Constantine­scu, C. Gărleșteanu, B. Epu­­rescu, N. N. Ionescu, Mitescu, Pennescu, Poenaru-Bordea, Ulle, Vilacros, etc. etc., s’au declarat aprigi susținători ai d-lor Costinescu și Lascar. Toți au în partid situațiuni importante pe care d. Sturdza nu le poate ignora și de aceia nu se poate guvern fără d. Lascar. ‘■i. Cine va triumfa ? Balamucul e așa de mare în­cit nu e admisibil că d. Sturdza va primi să se hîrțuiască mereu cu Oculta și să guver­neze luptînd zilnic în contra intrigilor și amenințărilor din dreapta și din stiigă. Ceea ce este de prevăzut e că d. Stur­dza va avea ambițiunea să dovedească că el e șeful real al partidului și cu­­m va fi șef nu va admite ca o mină de oameni, fie ei și ocultiști, să-i impună o anumită schimbare,—și la 15 Februarie guvernul se va retrage cu formațiunea Sturdza- Costinescu-Lascar, lăsînd responsabilitatea acestei retrageri Ocultei. Bine­înțeles că d. Sturdza se va retrage numai în cazul cînd d. Ionel Brătianu va refuza să se solidarizeze cu șeful libera­lilor. Dacă se va întîmpla aceasta, e de pre­văzut o adîncă scindare a partidului liberal care, în primul loc, va sdruncina tabăra sectară ocultistă și gruparea brătienistă. Vom avea, în acest caz, vechiul partid liberal grupat în jurul d-lor Sturdza, Cos­tinescu și Lascar de o parte și de altă parte o grupare patronată de Oculta în cap cu d. Ionel Brătianu, o situație aproape iden­tică ca acea a partidului conservator. Așa se desemnează astă­zi situația în partidul liberal. A. V. CINE VA TRIUMFA ? Oricît lupta dintre Oculta și d. Lascar este în stare latentă, oricît pînă acum pe față n’a eșit nimica, oricît parlamentul n’a fost sesizat de acest c­onflict­, oricine înțelege că azi se dă o luptă mai serioasă decit aceea care rezultă din conflictul Ocultei cu d. Lascar pe care vroește să'l gonească­­ de la ministerul de interne. Nu de­ci. Lascar se teme Oculta. E alt­cineva mult mai periculos pentru ea și pentru șefia d-lui Ionel Brătianu. Acest cineva este d. Costinescu care în lupta aceasta cu Oculta are la spatele sau pe lingă multe altele și un factor atotputernic, pe rege. Deci contra ministrului de finanțe este lupta reală, pericolul este din această parte și deci ruptura din partid ori căderea guvernului este mai iminentă decit oricînd. E o mare primejdie de-a se lăsa să se continue starea actuală. E în fiecare moment pericolul, ca d. Costinescu să devină șef, ci­ timp este la guvern și cu­ timp, în atari condițiuni, este desemnat ca succesorul d-lui Sturdza. Oculta are cel mai mare interes ca guvernul să cadă imediat. O zi chiar pentru ea face mult căci nu se știe ce aduce ziua de mîine. Odată în opozițiune locul principal îl va lua Oculta. Brâtie­­nii vor conduce politica partidului și astfel își vor pregăti toate mijloacele, ca la momentul oportun primogenitul bră­­tienist să ia moștenirea d-lui Sturdza, întrebarea însă este, dacă Oculta va reuși în planurile ei ? Pînă acum, adver­sarii se cîntăresc numai, se pipăe, se pre­gătesc. Fiecare din ei își dă perfect seamă de ce poate face celalt și fiecare aș­teaptă momentul decisiv al luptei. Fi-va oculta în stare să cuzeze în prima linie ? Iată o chestie care trebue rezolvată mai întîi și. Anul trecut am văzut că î-a lipsit cu­rajul tocmai în momentul oportun, așa că legea comunală a d-lui Lascar a fost votată cu o mare majoritate. Pe lângă aceasta, odată ce Oculta își va da căr­țile pe față, putea-vor d-ni, Lascar și Cos­tinescu, să compteze înainte pe sprijinul d-lui Sturdza și în cazul acesta putea­vor aceștia să opună cohortelor ocultiste, o majoritate care să le dea putința de a duce înainte? In această privință se fac poantagii și de o parte și de alta și de sigur că nici unii, nici alții n’au sigu­ranța victoriei. Pînă acum cel puțin d. Sturdza pare hotărît să meargă înainte chiar și con­­tra Ocultei—și odată această hotărîre luată e vorba de a se ști dacă rezulta­tul luptei îi va fi favorabil ? Chiar în acest ultim caz însă, nu este posibil de crezut că guvernul d-lui Sturd­za va putea-o duce mult timp înainte și in special că va face alegerile generale în aceste condițiuni dezastruoase. E o ches­tie de amînare a conflictului final. Și atîta tot! Se pare clar că tot aculta va învinge la urma urmei în sensul de a arunca parajul în opozițiune și astfel să poată opera contra șefului care se impune, con­tra d-lui Costinescu și pentru șefia d-lui Ionel Brătianu. CONST. MILLE pli­g j? în cor­pul ziarului: Un scandal d•stil judiciar In Germania. —Lipsa de porumb.—Nu se mai face fuziune.— Incidentul de la Hull: raport compli­mentar al amiralului Stojdostvensky.— Mare explozie într’o uzină, precum și ultimele telegrame din străinătate și asupra răsboiului ruso-japonez. Cârti poștală neilustrată D-sale D-lui Dimitrie Protopopescu Loca Cu multa bucurie am văzut că te int trest­ii de soarta mea. De mult nam mai pomenit om de starea d-tale să se ocupe de starea noastră. Fru­mos mai vorbești de nevoile noastre și pare că am tot voi să ascultăm cînd iți citim scrisul Dar vezi d-ta, de vorbit au vorbit și vorbesc mulți de noi și de nevoile noastre. Am început chiar a crede că vorbirea aceasta de nevoile noastre este pentru unii un mijloc de a scăpa de nevoile Ior. Ca d-ta însă nimeni nu ne cunoaște durerile și nici omul nu-i în Cameră să ni le aline. Aud toc­mai că stăruiți să vă retrageți de la putere, nă­­dăjduesc însă că nu - ci lăsa să vă retrageți înainte ca să se fi votat măsurile, legile de cari ai găsit că e trebuință pentru ca să scăpăm de sărăcie și camătă. Cu această nădejde rămîne o d-tare prea plecată slugă. Țărănimea de calomnie societăței asigurătoare și a cîș­tigat în amîndouă. Se ’ntîmplă foarte adesea că aceia cărora le ard imobilele asigurate, sunt invitați de socie­tățile asigurătoare să primească numai o parte din suma pentru care le-au fost asigurate i­­mobilele. Dacă nu primesc, sunt amenințați că vor fi denunțați ca autori ai incendiului. De cele mai multe ori acest șantaj reușește și bieții asigurați primesc ceea ce societățile voesc să le ofere. * Am aflat, tot din Adevărul, că statul voește să facă o casă de asigurare a comunelor și județelor. Ar fi un bun început pentru eman­ciparea de sub jugul societăților de asigurare. Dacă această încercare ar reuși, poate că statul ar avea posibilitatea să ia asupra lui operația de asigurări și ast­fel să izbească În inimă statul în stat pe care-l formează azi societățile de asigurare la noi în țară. Pentru reușita unor ast­fel de planuri e foarte bine venită campania ce o duceți con­tra societăților de asigurare". ___________ Rep. în revista d'ase­ră de reforma zemstvourilor în Rusia. E de prevăzut că azi se va ocupa de muș­tele din Cigmegiu și mîine de conservarea blănilor! Rigoletto c­hestia zilei D. Costinescu joacă cu d. Ionel Brătianu o partidă de biliard și d. nescu se pune grațios la dispoziție să însemneze punctele I­ Take Io~ Operațiile societăților de asigurare — Asigurarea recoltelor și imobilelor — Am continuat să ne ocupăm de nefasta ac­țiune pe care societățile de asigurare o des­­fășură în ■st­ră și ne am adresat și unei alte persoane. Care urmărește de aproape acele societăți. * Iată răspunsul ce mi s’a dat. — „Am văzut că „Adevărul“ a dat pe față unele din procedeele de cari se servesc soci­etățile noastre de asigurare. Trebue să conti­nuați să dați pe față toate operațiile acelor societăți, să amintiți procesele pe cari ele le-ați avut cu asigurații. Sa insistați în special asupra faptului că nici­odată societățile de asigurare nu plătesc integral sumele pentru cari sunt asigurate recoltele. Ori de câte ori grindina face strică­ciuni recoltelor asigurate, societățile asigură­toare intră la tocmeală cu asigurații, le oferă jumătate din suma pentru care recoltele erau­ asigurate și mai totdeauna reușesc. Căci acei asigurați cari nu voesc să primească azit cît le oferă societățile, recurg la justiție și cum­ procesele durează ani întregi, vezi că e de preferat ca asigurații să primească aceea ce le oferă societățile și să ea mulțumească numai cu atît. S’a întîmplat însă ca un mare proprietar, din ambiție, să ducă judecata pînă la capăt, cu societățile de asigurare și a cîștigat. Acela a fost d. Ionaș Grădiștea­nu. Dar ci­i pot să'și facă ambiția ea d. Grădișteanu? A avut însă un efect purtarea scandalosă a societăților de asigurare, în ce privește asigu­rările contra grindinei. Cei mai mulți agri­cultori au­ renunțat de a-și mai asigura recol­tele și ori­cîte pierderi ar avea din cauza a­­ceasta, tot le vine mai bine de­cît dacă se asigură la societăți. Mai e de relevat și faptul că asigurații pe cari îl despăgubesc societățile de asigurare în așa mod scandalos, sunt siliți să dea decla­rații că au fost despăgubiți integral de către societăți și să aducă mulțumiri pentru modul cum au fost despăgubiți. E o adevărată bătae de joc ! Iu privește despăgubirile pentru incendiarea caselor asigurate, nu trebue uitat cazul d-nei Maria Ștefănescu din Bacău. Acelei d-ne­i a ars casa. Societatea asigurătoare a denunțat-o ca autoare a incendiului. Instrucția a dovedit însă că acea d-nă fusese calomniată și deci denunțarea societăței n’a avut efectul dorit. D-na Ștefănescu a făcut proces de daune și —3K Adevăruri și— D-ta, poți să pleci ! Elocventul și energie.al nostru ministru de justiție, d. Gianni, voind să rămînă la Ca­­meră, la o consfătuire pe care d. Sturdza o avea ca d-nii Lascar și Aurelian, primul-mi­­nistru i-a spus: — D-ta poți să pleci! Nici pînă azi luminoasa inteligență a mi­nis­trului de justiție nu e lămurită asupra fap­tului dacă d. Sturdza a înțeles că poate să plece numai de la acea consfătuire, sau și din ...guvern! — Dacă pot să plec, de ce m’a mai adus în guvern ? se ’ntreabă mereu i­ustrul nostru ministru de justiție și nu-î dă de cap cu răspunsu ! Foarte explicabil! „Observatorul“ văzînd niște note biografice asupra lui Alexandri în ziare­­ din Buc­ovina le-a reprodus. „Voința Națională“ d'aseară spune „Observatorului“ că se așală: acele note au fost publicate mai întîi în „Voința“. Vorba e: de unde avea să știe aceasta „Observa­torul“ ?! Pentru așa ceva ar trebui să se presupună că se citește „Voința“. Or, d’așa ceva nu pot fi bănuiți nici chiar cel dela organul național-liberal „Observatorul“. Slavă domnului, au somnul bun și adorm și fără de „Voința Națională“! Barometrul situație! Oficiosul francez al guvernului, după ce a tratat într’o revistă despre „Lapte“, se ocupă PĂRERI ȘI IMPRESII — Ostilitățile sunt în natură — „Primam... vivere, deinde philosophari“. Cine a spus-o trebue să fi fost un bărbat care știa să pună de acord «reerul cu stomacul. D­’aia s’a filozofat atît de interesant alaltă seară, după Lu­­cullusul de la d-na și d-l Jean Th. Florescu. Cînd strînși cu toții, după masă, în jurul d-lui Dissescu, ascultam catsena sa atît de clară, sa­vantă și spirituală, fără să vreau, mi s’a evocat icoana saloanelor noastre de acum 50—60 de ani, atît de patriarh­ale și izolate de cultura enciclopedică și măsurăm contrastul ce fac cu o adunare dintr'un salon de azi, tot aci, în țara „păstorului“ de la Dunăre, confundată încă de mulți cu Bulgaria și Serbia). Măsurînd acest contrast, măsurăm imensul progres al cugetărei în țara noastră.... „De ce există inimiciții?“ „De ce adesea chiar cel pe care 1 ai încărcat de binefaceri, te duș­mănește ?“ Aceasta era tema pusă și la ea tî. Dissescu răspunde: „Ostilitățile sunt în natură“. A dușmăni, pare a fi în ultimul refugiu al ana­lizei, o operă de conservare individuală. In acest înțeles , ostilitățile sunt în natură. Indivizii între ei pot stabili trei feluri de raporturi : de infe­rioritate, de agilitate și de superioritate, tustrele ajung, fatalmente, cauze de dușmănie D. Dissescu amintește aci admirabilele pre­cepte politice din „Un principe" a lui Machiaveli, cari au rămas pînă azi suprema tactică în lup­tele pentru supremație. Dar cîte observațiuni ingenioase și tot­odată practice, face cu acest prilej, d. Dissescu, pen­tru cei ce zilnic duc lupta în mijlocul vieței pu­blice, care e, prin excelență, oglinda ostilităților, ostilități între indivizi, cari aduc însă, implicit, progres pentru societate.... Oaspeții intervin cu reflexiile lor, epigramatice sau filosofice, și catiseria maestrului se preface într’o admirabilă emulație a spiritelor. Aseme­nea prînzuri și asemenea discuțiuni sînt, de­si­gur, un deliciu și pentru stomac și pentru suflet. E. D. F. Ellen Keller — Povestea unei vieți — după Georg Brandes Ziarele străine se ocupă mult de o scriitoare oarbă și surdo-mută, care și-a publicat acum cîte­va zile sub titlul „Ellen Keller, povestea unei vieți“ întreaga poveste a tristei sale vieți. Ellen Keller a trimis un exemplar din această mișcătoare autobiografie marelui critic danez Georg Brandes, care scrie într’un ziar vienez un foileton plin de elogii pentru autoarea surdo­mută și oarbă a cărții trimise. Din acest foi­leton vom extrage rîndurile ce urmează: La renumita universitate Havard die Cam­bridge (Massachusetts, America) studiază ac­tualmente o tînâr’ă fată de 24 ani, care trece drept una din cele mai bune stiulente ameri­cane, prin cunoștințele sale și prin talentul său­ stilistic. Ea urmărește cu mult interes evenimentele politice și literare din toată lumea. E tot atît de stupină pe limbile franceză și germană ca și pe cea maternă. Greutățile însă pe care a­ceasta copilă a putut să le înlăture, grație e­­nergiei sale și ajutorului dat de cîte­va ființe excelente, pentru a ajunge la treapta pe care stă, sînt atît de extraordinare, în­cît îl asigură un loc deosebit în istoria omenirei. Miss Ellen Keller, care s-a născut la 2 iu­nie 1880 în Tuscumbia, un oraș neînsemnat din statul Alabama, era­­ abia de nouăspre­zece luni cînd o boală grea, îi răpi pentru totdeauna vederea, auzul și graiul. Și astfel crescu și rămase nefericita copilă, oarbă și surdo-mută Dar nu e mai puțin adevărat că a ajuns acolo unde ajunge orice fată mai ta­lentată de virsta ei, ba încă și mai departe. Și anume, printr’o minune a energiei. Intr’o carte „Povestea vieței mele“, care a apărut în acelaș timp în limbile engleză și germană, ea ne istorisește cum a găsit mijlo­cul de a rupe întunericul ce o învăluia și de a ajunge să înțeleagă pe oameni și omenirea întreagă. A trăit ast­fel, ca un mic animal sălbatic, care nu șî dă seamă de nira,c La vîrsta de cinci ani ea putea să așeze lingeria care se aducea din spălătorie și să distingă pe a el de celelalte. După hainele pe cari le purtau membrii familiei, ea putea deduce dacă vor să țese la preumblare sau nu. Dar nu era cuminte de loc. Cînd află care e întrebuințarea cheii, o încuia pe mimă-sa în sufragerie și o ținu trei ceasuri acolo, rîzînd din toată inima ori de cîte ori bătea mamă-sa în ușă. Altă dată ea încaie o damă străină, ascunse cheia sub un scrin și ca nici un chip nu vroia să arate unde a pus-o, as­fel că în cele din urmă tatăl ei fa silit să scoată pe acea damă, pe fereas­tră. Era o ființă a naturii, fără moderațiune în izbucnirile violente ale m­inei, iubirei sau geloziei. Găsind într'o zi un leagănul Unde își ținea păpușa, pe sora-sa mai mică, o zvirli de acolo plină de frunie și ar fi omorit-o de­si­gur, dacă nu-i sărea mamă-sa în ajutor. Părinții simțiră nevoia ca s-o pună să în­vețe cîte ceva, dar cum a­rată că găsiră in „schițele americane“ ale lui Dickens o isto­risire a vieții Laurel Bridgman, care deși oarbă și surdo-mută, căpătase instrucție de­săvârșită; el începură să călătorească cu copila, pentru a consulta pe medici și pe profesori. In cele din urmă dădură peste o profesoară de curând locuită de orbie care se declară gata sa ia asupră­ și educațiunea Elenei și din ziua de 3 Martie 1887, trei luni înainte de a șap­tea aniversare a nașterei nefericitei copile, o nouă epocă începu în viața ei. Miss Anne Mansfield Sullivan, o femee tînără, frumoasă și cu o inimă de aur, fu salvatoarea acelei copile, o făcu să audă și să vadă cu mintea, îi procură bucurii, îi deșteptă aptitudinele, o făcu ființă fericită, așa cum o cunoaștem as­tăzi. Miss Sullivan dădu elevei sale o păpușă și silabisi încet, în mîna ei, cuvîntul păpușa (doll)—copila incepu­să­­ vii­teza acest joc al degetelor. Profesoara ii puse în poală încă o altă păpușă, mai mare, și căută să-i dea a înțelege că cuvin­tul se raportează la două păpuși. Ii dădu un pahar cu apă și îi silabisi am­bele cuvinte , dar copilul preschimba mereu vorba pahar cu cuvî­ntul apă. Atunci Misă Sullivan duse copila în pădure, lîngă un iz­vor, lăsă să­ î curgă apa în mină și cînd îi silabisi apoi cuvîntul water (apa) Ellen o în­­­țelese numai­decît. Mai­ greu, de sigur, era să îi se dea a în­țelege noțiunile abstracte, iubirea.[de pildă. Profesoara aduse vorba despre iubire, co­pila întrebă: ce e iubirea ? Profesoara îi a­­rătă inima. Ellen întrebă dacă e miros de viorele, căldura soarelui, ș. a. m. d.—nu pu­tea să înțeleagă. Insă într’o zi, cind trebuia să învețe să în­­șirue d’a rîndul perle pe un șnur, alternativ două mai mari și trei mai mici, și de­oarece greșea necontenit, profesoara îi duse mîna la frunte, scriindu-i în acelaș timp pe mînă cuvîntul­­ cugetă. Și atunci copila înțelese de­odată că cuvîntul acela e expresiunea muncel ce se petrece în cap și căpătă prima repre­zentare a un­ei noțiuni abstracte. Ani de-a rîndul ea învăță în felul ăsta și cu toate acestea făcu progrese vădite. La înce­put ea învăța grație unor litere reliefate pe bucăți de carton, apoi pe niște cărți tot ast­fel întocmite—reuși să cunoască toate lucru­rile din natură, de la trandafiri pînă la caii cei mici pe cari călărea. O colecțiune de minerale din epoca primitivă îî dădu o no­țiune despre geologie. In decursul unei va­canțe petrecută la mare, ea cunoscu și începu să iubească marea. După prima ei încercare de a înnota, Ellen întrebă : „Cine a presărat sarea în apă?“ In primăvara anului 1890 ea învăță să vor­bească. Faptul se petrecu în chipul următor: o damă care venea din Norvegia. Îi povesti de Ragnhild Kanta, o fată surdo-mută și oarbă din Norvegia, care învățase de fapt să vorbească și Ellen Keller se aprinse numai de­cît. II fură de ajuns unsprezece lecțiuni la d-na Sarah Fuller pentru a putea vorbi, și ce fericită era biata Ellen cînd surioara-­ mai mică venea la chemarea sa ori cînd cîinele asculta de poruncile ce i le dădea. Ellen Keller întreprinse mai multe călătorii, vizită și „văzu“,—natural, în felul cum dînsa putea să vadă—cataracta Niagara și expozițiunea de la Chicago, cari Îi îmbogățiră cunoștințele cu numeroase impresiuni. Prin pipidre ea ob­serva totul și toate, de la lucrările primi­tive ale antichităței mexicane, pînă la statuele grecești și bronzurile japoneze. Ea învăță istorie și franceză, cunoscu pe clasicii Molière, Lafontaine și Racine,—studia latina; la virsta de patru­sprezece ani ea citea De bello galica al lui Cesar, învăță cu temei aritmetica și geometria, geografia fizică și limba germană,—la 16 ani citi pe Shakes­peare, pe Edmond Burke și pe Macaulay — studia greaca și se pregăti pentru examenul de adm­itere l­a Universitate. Cînd scrie cu mașina, Ellen Keller suferă din cauză că nu poate să recitească cele scrise și să poată îndrepta astfel erorile făcute... . Sînt foarte interesante părerile pe care Ellen Keller le are asupra marilor poeți și-i scriitori; e ușor de înțeles că aceste păreri­ trebuiau să fie astfel. Așa, Homer îi e de două ori mai scump, pentru că, după legendă, el a fost orb... Atît de mișcată era, in­cît’ abia putu să citească scena din Lear în care îi se scot ochii lui Gloster. E răpită de vorba lui Goethe asupra etern­ă femeninului, de­oare­ce, după părerea ei, se recunoaște puterea salvatoare a iubirei jertfitoare de sine a femeiei... Eronist-Vanua Mîillo* ® ® va a,,Pre de Br*-

Next