Adevěrul, ianuarie 1905 (Anul 18, nr. 5534-5560)

1905-01-24 / nr. 5554

D. HICOLAE FEE VA Atacurile Ocultei — Iată tribunul din nou atacat, muș­cat de ocultiști. Vineri dimineața a sosit în Ca­pitală și peste cîte­va ore un ziar , ocultist s’a și repezit să-l muște. > Cît au stat liberalii la putere n’a îndrăznit o singură foae ocultistă să­­ se atingă de­ci. Fie va și în cîte-va­­ rînduri d-sa a venit de la Roma, a­­ fost în contact cu d-niî Sturdza și i Ionel Brătianu și ocultiștii n’au sa­ ] fiat un cuvînt contra tribunului. < E adevărat că s’a vorbit atunci cîn­d liberalii au venit la putere că 1 d. Sturdza a încercat să se deba­raseze de d. Eleva de la Roma. Regele ar fi întrebat pe d-nul Sturdza : “ — Aveți nevoe de d. Fleva la Bu­curești ? Foarte bine, puteți să-l re­chemați. Dar dacă conservatorii îmi vor pretinde să rechtem de pildă pe d. Alexandru BeUivi­­n, bineînțeles că nu te vom­­ putea refuza ! Atunci d. Sturdza a renunțat la planul sau și nu s’a mai gîndit să readucă în Capitală pe d. Fleva, dar l’a șicanat la Roma și dacă nu greșim d. Ionel Brătianu î-a redus budgetul legațiunei. D. Nicolae Eleva e însă un om­ pe care economiile nu-l supără, căci toată viața lui a dus’o modest și a servit de cal de tramvai și conser­vatorilor și liberalilor, mai mult li­beralilor și în vremuri grele cînd în acest partid nu se vorbea de­cît de acțiunea și de temperamentul tribunului.* De ce este acum atacat d. Eleva? Ocultiștii s'au­ îngrozit de știrea dată de noi încă din prima zi a ve­nită­ guvernului conservator, cum că s-au făcut propuneri d-lui Fleva ca să primească postul de guverna­­torttsr al Băncei Naționale. În aza aceasta se manifestă prin­­ atacurî furibunde în presa ocultistă,­ atacuri cari pun în evidență cît de îngrijită e­xculta numai de prezența în Capitală a tribunului, care, de­­ , s’ar putea decide să intre și d-sa în cașcavalul de la Banca Națio­nală numai de curiozitate să se în­credințeze prin sine însuși dacă nu s­a înșelat asupra modului cum O­­culta exploatează acest cașcaval na­țional. Ideea d-lui Take Ionescu de a numi pe d. Nicolae Eleva ca gu­vernator la Banca Națională, e o i­­dee minunată. D. Eleva e omul indicat pentru această înaltă dem­nitate și cel d’intîî cari ar trebui să nu obiecteze nimic asupra aces­tei numiri ar fi tocmai ocultiștii din cașcavalul Băncei. Pînă acum au fost la Bancă niște guvernatori de paie, persoane foar­te onorabile dar cari considerau­ a­­ceastă înaltă demnitate ca un post absolut onorific și nu fuceau decit să contrasemneze totul fără nici o obiecțiune și fără cea mai mică a­­profundare. E momentul să se trimită la Banca Națională un guvernator care să-și exercite realmente și efectiv controlul rezervat statului prin le­gea organică. Un asemenea guvernator ar fi d. Nicolae Eleva și ocultiștii, dacă n’au nici o teamă de un guverna­tor real iar nu fictiv, atunci nu nu­mai că n’ar trebui să se opună la primirea d-lui Fleva ca guvernator, ci­ din contră să se declare foarte mulțumiți că tribunul care î-a acu­zat at­îta vreme e gata să pătrundă ifc... misterele cașcavalului. Răzbunarea cea mai nobilă ar fi din partea ocultiștilor dacă d. Fle­va, fiind guvernator al Băncii Na­ționale, și d-sa cu cunoscutul tem­perament nu va putea fi decit un guvernator real, se va convinge după un timp oare­care că nu e ni­mic de zis de acei cari stau­ de zeci de ani în acest cașcaval, că nu pot fi bănuiți ocultiștii și că toți acei cari i-au atacat pentru opera­țiunile cari se fac la Banca Națio­nală, au atacat în necunoștință de cauză. Iată dar un prilej minunat pen­tru Ocultă ca să dovedească d-lui Fleva că nu are nimic de ascuns și să-i deschidă larg porțile acestei instituțiuni.* Care este însă atitudinea Ocultei ? Toți sunt furioși și atacurile curg contra d-lui Fleva, iar guvernul este amenințat că dacă va face a­­ceastă numire vor provoca o grevă a directorilor Băncei Naționale aleși de adunarea acționarilor și în adu­nare vor respinge numirea guver­natorului, cu toate că legea nu le dă acest drept. Cu alte cuvinte cei de la Banca Națională sînt gata pe scandal. Un cuvînt mai mult că d. Fle­va ar trebui să pătrundă în citadela colectivistă. A. W. NIZBÎTII Toboșarul lui Ciocanelli Tot auzind că politicianii, în opoziție, nu bat numai drumurile, nu bat numai șeaua ca să priceapă iapa, ci, mai ales, bat toba la Craiova ca să se audă în toată Moldova, neică Ciocanelli s'a gîndit că dacă e vorba de bătut toba poate s’o bată și dumnealui, cel puțin toba mică, dacă nu pe cea mare, pe care o bat­ăl de mina întiia. J­îndu’și de asemenea seama,că politica,, pe biletd e cea mai la modă și mai cu fo­los, a luat cu el un toboșar și a ieșit în tîrga Moșilor, a pus toboșarii să bată areci od­­ă, de două ori și de trei ori; s’au adu­nat mușterii și atunci neică Ciocanelli s'a urcat pe o masă și a declarat că se vinde cu trup și suflet poporului în schimbul u­­nui mandat de deputat. Licitația însă se pare că n’a prea avut succes, deoarece marfa n’a prea avut călare! Așa că e mai bine ca neică Ciocanelli să rămînă toboșar al Ocultei decît să facă negoț pe seama lui. Pro­ținerea echilibrului parlamentar la noi este necesară zestrea aceasta pe­ care o asigură guvernului colegiul III,— dar «a­tunci să nu­ se mai vorbească de­ alegeri, ci sa se spue curat că guvernul are drep­tul de a numi un șir de deputați. Acest precedeu­ cel puțin ar fi mai adevărat și - ar pune la baza parlamentarizmului nostru o minciună îndrăzneață. Sărmanii țărani, cînd disperarea îi fa­ce să recurgă la mijloace ilegale sunt îm­pușcați și li se spune că doar au­ dreptul de vot pentru a-și exprima dorințele, iar cînd e vorba ca ei să uzeze de acest drept le este subtilizat. Nu văd oare ori­cari procedează astfel, că se­ joacă cu focul ? Nu înțeleg ei că trebuie și suferințelor ță­­rănimei Un ventil ?■ Ap. anumite categorii de cetățeni, del cît politica ce convine mai feine in­­t­tereselor lor ? Cînd preponderența s­a în parlamente o au marii proprie­­­tari, cum vă imaginați că veți pu­­­tea face o politică favorabilă țară­­­­rinei și cînd colegiul al treilea nu trii ne­te decît foarte arare ori în Cameră reprezentanți adevărați ai­­ intereselor sale, cum vroiți să aveți ; controlul indispensabil al poporului, al mulțimea în treburile statului. > Câtă vreme categorii de cetățeni­i vor decide asupra soartei guverne­­lor, acestea vor fi silite să "facă po­­­­litică de loterie, adică politică imo­­r­rală. Liberalii cu admirabila lor or­ganizație și cu puterea Creditelor au plătit cîteva încercări în sensul unei politice morale cu puterea, căci e necontestat că venirea con­servatorilor la putere se datorește succeselor lor în alegerile parțiale și comunale,­ și tot așa ar plăti și conservatorii. Lucrul acesta e a­­tît de incontestabil în­c­ît chiar li­beralii constată că conservatorii în­cep—fiindcă la guvern fiind ești silit să-ți moralizezi politica­—să piardă din popularitate, iar noi con­statăm că liberalii încep să promită ce hotărîțî sunt să nu dea: lărgirea dreptului de vot și Cassa rurală,— să facă adică, în lupta pentru o po­litică morală,—politică, hai să zi­cem, puțin morală. Și așa va fi cu­ timp va dăinui actualul sistem de vot. El insuși este o imoralitate și așa fiind pe baza lui nu se poate face o politică morală. Sistemul acesta de vot, a fost din capul locului socotit ca ne­drept, deci ca imoral. S’a adoptat totuși crezîndu-se tare necoaptă pentru un drept mai larg de vot, s’a adoptat cu alte cuvinte un mij­loc imoral, pentru a se atinge un­­ scop moral. Și nu s’a înțeles, ce vedem astăzi, că un mijloc imoral, pătează și cel mai moral scop. Deocamdată nu putem prin ur­mare avea o politică morală Schim­bați sistemul de vot, puneți-l­e pe o bază mai dreaptă și prăb­ r­iștită, morală va veni de la sine.­­ Dacă, deci, politica noastră nu e m­orală, ea are însă o morală și putem însă trage din ea morala ce nu se poate în­deajuns repeta, salvarea țărei acesteia stă în votul obștesc. _____ _ 1-Apoi mai e și un discurs al d-lui Ionel Brătianu, pronunțat de pe banca ministerială și care conținea numai făgădueli pentru viitor. S'a crezut că d. Ioni Bră­ianu e grăbit să treacă în opoziție, b­an­i pentru a agita aceste făgădueli—și iată că e vorba de a se raporta vii­toarea activitate a guvernului liberal la programul... de la Iași! Atunci e bine de înțeles care va fi activitatea în opoziție, a d-lui Stur­­dza și a Ocultei. Ne-am fi mirat să profite de opo­ziție spre a agita un program demo­crat. _____________ Act. Colegiul minciună Iarăș s'a adeverit vorba despre colegiul minciună. In toată țara cu excepția pu­ținelor județe și in special cu excepția Te­leormanului, s­au­ ales delegați favorabili candidaților guvernamentali. Mai mult. Afară de acele puține județe, opoziția nici n’a luptat serios. S’a mulțu­mit doar să puie­sc a­colo câte o listă de delegați. De altfel nici nu s’a silit s’o fa­că să iasă. Guvernul poate deci spune că are un mare succes, că opoziția nici n’a îndrăznit să opune candidați și că țara s’a pronunțat pentru dinsul. Iată cum se prezintă in realitate dre­­­­tul de vot al poporului, al imensei nai­vități a națiunei, al țărănimei. Că în ziua alegerei deputaților colegiului al treilea, cind se prezintă la Vot în Capi­tala județului și masa alegătorilor direcți lupta va fi mai aprigă se poate, — dar nu atunci se prezintă la urnă cei mai mulți români d­­in­ ziua alegerilor de de­legați. Oare opoziția „unită“ pricepe acum ce drept este sistemul nostru electoral ? Oare simte­m­ deajuns rușinea ce constitue min­ciuna cu­ încăpățânare susținută că in România fiecare cetățean participă la con­ducerea treburilor publice ? încă odată, știm căi există politiciani cari ne vor numi naivi pentru că tratăm cu atîta durere de inimă și atîta indig­nare această stare de lucrări, știm că sunt politiciani cari socot că pentru men­­ ­OUL, REGIM Prefectul «de Tecuci D. Ion Anghelescu, prefectul de Tecuci, e unul din acei fericiți prefecți, care nu e torturat de grijile electorale. La Tecuci conservatorii nefiind propriu-zis de azi la guvern, ci încă de pe vremea opoziției par­tidului, nici primăria de Tecuci căzu în mîinile conservatorilor. Cîți prefecți n’o fi invidiind soarta d-lui Anghelescu !! Morala politicei Deja o vreme încoace locul lui pașo’pt, al luî 77 și al luî 64, cari altădată format rechizitele oratorice ale fiecărui politician, l’a luat o pa­rolă cu totul nouă : politica morală. Incontestabil că există o politică morală, e necesar să spunem a­ceasta la noi unde o asemenea po­litică nu s’a prea văzut. Și ce este o politică morală ? Este o politică curată, care în urmărirea unor sco­puri înalte și curate, se folosește numai de mijloace curate; este acea politică ce atît de riguroasă cu politi­­cianii morali, căci nu cere să faci totul pentru țară și nimic pentru tine, ci numai să nu faci nimic pentru tine, ce ar putea dăuna obștei, țărei. O politică morală este aceea care nu urmărește puterea numai pentru plăcerea de a o poseda, căreia pu­terea nu-i este scop, ci numai mij­loc. Politica morală este deopotrivă de tare la putere ca și în opoziție; ea vroind binele țărei cumpănește totul rece ; ea judecind că e ome­nească și poate fi greșită, nu con­damnă cu violență tot ce nu-i con­form ei; ea în sfîrșit exclude duș­măniile personale, chiar cind deo­­sibirile de vederi sînt extreme. Și pentru această politică morală, zice-se, se luptă acuma la noi; in vederea ei, zice-se, s’aîi unit liberalii cu conservatorii carpiști. Viitorul cel mai apropiat va arăta întru­cît po­litica acestor luptători pentru mora­litate este într’adevăr morală și tot viitorul va arăta dacă nu cumva sistemul nostru de vot, sistemul nostru parlamentar exclud cu totul posibilitatea de a se face o politică morală. Căci politica variază după îm­prejurări, după țară, după tempera­mentul și interesele celor ce o fac. Ori ce politică vreți să facă un par­lament care este compus numai din D. Stu­rdza și programul A fost, sau farsor, sau­ un fin s­­ionist, acel­a care a căutat să acre­diteze, pentru cel puțin 24 de ore, că d. Sturdza la prima întrunire li­beral­ă din București va schița un program de opoziție, cuprrinzînd casa rurală și largi­ ea dreptului de vot, cu o tranziție spre sufragiul uni­versal. Cu cît s'a apropiat ziua întruni­rircl, cu atîta s'a risipit acest fai­mos program și acum se anunță că, în ce privește programul, d. Sturdza va declara că venind la guvern se va orienta după programul... de la Iași. Se știe că de ani de zile în acel program îi înscrisă casa rurală, vo­tul universal, ca „ideal‘ și o serie de re­firme pe carți, ci și d Sturdza a fost de două sau trei o­ri, de a­­tunci, la guvern, tot n’a avut tim­pul să le săvîrșească Cel puțin, de rîndul trecut, situa­ția financiară era de natură de a înlătura orice alte chestiuni din preo­cupările imediate ale c­lor ce deți­neau­ sau aspirau la frînele guver­nului. Astăzi, principiul economiilor nu mai poate fi program și nici cu pro­gramul de gogoși de la Iași, pe care p­e­tru a-l face anul t­ecut cunoscut d-lui Carp, d. Sturdza a trebuit să­­ caute un t­emplar la Academie—nu­­ mai merge. —«­ Adevăruri »— Frica de „Opoziție“ Am arătat că la Piatra-Neamț opozi­ția liberală văzînd că n'are la dispoziție puterea și-a adus aminte că a patra putere în stat e presa și a scos ziarul „Opoziția“. Guvernamentalii au răs­puns, scoțînd ziarul­ „Puterea“. Se pare însă că nu s’au mulțumit a lupta cu a patra putere și au chemat în ajutor a­­buzul de putere, confiscind „Opoziția". Să bage de seamă cei dela „Puterea“ că aceasta nu e tocmai un semn de pu­tere și că poate duce la confiscarea... putere!!! Prietenii Brătienilor „Violența opozițională“, ca să nu zi­cem „Voința naționale“ declară uscată că țăranii n’au prieteni decît pe ocul­tiști. Bine-înțeles, D-nii Ionel, Prostii» și Dinu Brătianu, de pildă, sînt toată ziua la braț cu ță­ranii și se topesc, cînd sînt siliți să facă pe ciocoii, prin saloane!! Shikado-ul și Țarul Mikado-ul a trimis condoleanțe Țaru­lui ,­a... scăpat de atentat și că a izbuc­nit revoluția în Rusia. In mod extra-afabil Mikado-ul pune pe generalul Kuroki la dispoziția țaru­lui, spre a înăbuși revoluția !!! Ua opozant... energic D. Ianeu Culealu s’a prezentat la primărie, a cerut cartea de alegător pentru Senat și i s'a răspuns să vie Marți. Indignat, d-sa adresează unui ziar liberal o scrisoare, care să termină astfel : „Ce e car de făcut ? Să reclami contra fiilui la tatăl său­? Contra lui Brătescu la Cur­vasara ? Contra celorlalți la Brătescu ? Să o facă cine-o pofti, că nu. " „Fiindcă însă nu pot lăsa să treacă bat­jocura ce mi s’a făcut, să-i pun pe toți la un loc și să le adresez o veche și drastică expre­sie romînească ca răsplată a purtării dum­nealor față de alegători“. Așa, mai zicem și noi, că o opoziție ! De altfel d. Iancu Culoglu a mai a­­adresat și d-luî Cosmetică Stoicescu a­­ceeașî „veche și drastică expresie ro­­mînească“. Rigoletto C H K S T IA. ZI I, F3 I Delavr­incea (Intermid spatele), Bir­ă aici n­u pot merge cu cartela! Nu vorbesc la acceaș întrunire cu­ Corni Min­țî, ni­ l da ă m’ar ruga micul Titu Frumușant ! ! Magna charta rusească Telegramele noastre au anunțat, dez­mințit și au confirmat iarăși știrea că țarul ar avea intențiunea să dea ruși­lor o constituție, un fel de mgna charta a libertăților rusești. Știrea a venit de la corespondentul din Petersburg al lui Daily Telegraph din Londra. Iată amă­nunțit ce scria acest corespondent: Transformareal Resial „Peste cîteva zile vom vedea o trans­formare, atît de radicală și uimitoare cum o poți intîlni numai in feerii sau într’o poveste veche. Prizonierii cari zac în celulele de piatra ale fortăreței, vor fi puși mîine în libertate, faptele lor vor fi uitate, presa va putea vorbi liberă. Mai tirziu Trepon va fi trimes în Manciuria și peste zece zile o Ca­meră reprezentativă nouă va deschide sub conducerea lui Witte, o nouă oră pentru Rusia. Acesta e ultimul punct al programului. Sunt în pozițiune de a demonstra exactitatea celor ce anunț. Iată cum sau petrecut: Rapoarte la­nțui „Luni s’a ținut o ședință extraordi­nară a a comitetului miniștrilor, în care s au dij­utat cu multă aprindere ulti­mele evenimente și consecințele ce vor avea Ca în tot daun­a Witt'­, care a fost greșit apreciat în această criză, e­a a apărat cu toată puterea si par­tea populara și a spus­­ lucruri care de­sigur au dat de­bîndit colegilor săi. Subiectul principal a fost era nouă și refe­mele ei aprobate de țar. „Altă scenă s’a petrecut în cabinetul imperial din palatul de iarnă. Țarul se plimba pe covor agitat cînd î-a fost a­­nunțat ministru agriculturei Jerinilor. Era riadul luî să remită țarului rapor­tul săptamîna­l și țarul l-a primit cu o­­bicînuita rezervă. După primul salut și pe cînd se pregătea să asc­ulte rapor­tul, vocea ministrului răsună altfel de cit­m așt­epta la urechea sa. Apelul ministrului agriculture! „Siro, zise ministru­, de sfîntul meu jurămînt sînt silit să spun ?<I. V. Iu"­cruzî grav­­ și să intrebuinți z cuvinte care la prilejuri obicinuite ar părea că sunt lipsite de respect. Dacă credința ce păstrez stăprnului meu­ imperial mă încurajează să vă spun că actualul sis­tem al guvernului nu mai este unil. Fără ajutorul poporului rus c eu nepu­tință să se conducă pe viitor afacerile imperiului. Trupele pot păzi cu forțat liniștea, dară ele nu pot guverna țara. Națiunea e îngrijată în interesul dinas­tiei și al poporului de o legătură mai strînsă cu țarul său“. Aci țarul întrerupe pe orator și sl dojeni pentru „impertinența“ sa. Țarul îî porunci să-șî continue raportul, dară Jer­nulof răspunse că după ce șî-a fă­cut datoria se pune la dispoziția lu­­i. împăratul perdu neutru prima dată sta­­pînirea de sine și abia după citva tim­i se liniști. După o pausă mai lungă în decursul căreia Jer­nulof a stat în ca­mera de alături, țarul îl rechemă, îl ascultă cum ii expunea proiectul sau pentru liniștirea țărei. La urmă țarul îi prorunci să meargă în camera de a­­lături și să-și expun ideile într'un ucaz adresat lui Witte. Constituția rusească „După 10 minute ministrul agricul­ture­ se întoarse cu o Constituție în mină. Ei o­ citi țarului care o ascultă fără a spune o vorbă și cind țcrurlor termină. Nicolae II luă condeiul și semnă această „Magna Charta“. Un amic al corespondentului lui Daily Telegraph care a văzut documen­tul și a recunoscut semnătura țarului, spune că Constituția rusă conține ur­mătoare­e puncte esențiale : 1. Wiîte ca p­­rim-ministru e însărci­nat de a dezvolta și da întindere prin­cipiilor reformelor anunțate în ucazul din zilele Crăciunului. 2. Țarul ordonă ca să se plătească o pensiune copiilor orfani și invalizilor, a căror nenorocire a fost pricinuită de trupe in acea Duminică istorică. 3. Ordinea se va restabili prin mij­loace pacinice în toată țara și poporul rus va fi invitat să coopereze cu guver­nul. Aceste mijloace sînt găsate ca să le aleagă Witte care va invoca și adu­narea poporului (Z­mski Sobor). Probabil că pînă într'o săptămînă, Constituția va fi publicată în tr i­să tri*­­ zil­e ei genera­l. Fast . „A.devél*ul” va publica de la 25 Ianuarie szi Mortal din Tren șes Mortul din Tren 3=55 Mortul din Tren Mortul din Tren șes Mortul din Tren 32=3 ■am. Mortul din Tren Rom­au criminal a­mer­icai» de AWWW\ FRAKK PKKERTOX «wwwv» Teatru pentru popor în repetite ling­uri am reluat aci a­­ceastă temă și va trebui să o reiau încă de multa ori, pînă se va face tot ce se poate și trebue să se facă spre a cultiva sufletește poporul, prin teatru, distrîn­­du-l în acelaș timp. Am arătat că , la Paris, teatrele sub­venționate, Comedia franceză și Opera­­comică, daîi reprezentațiuni absolut gra­tuite, unde,, pur și simplu, lucrătorii fac coadă și obțin cîte un bilet gratuit. Pe de alta se caută a se ieftini cu­ se poate mai mult locurile mici și a se organiza în anumite zile reprezentațiuni cu prețuri cu totul reduse.­­ Acum, opera regală din Berlin stu­diază de asemenea chestiunea prețurilor reduse și a reprezentațiilor populare în­­ serile de Sîm­bătă și Duminică și Dumi­nică după amiază. Este vorba de a se cînta nu numai o­­­perete comice, și clasice, ci și acele ale lui Wagner, cari nu pot fi reprezentate la celelalte teatre. De toate aceste curente ar trebui să ți­nem seamă și să fie cunoscute locului competiute la noi. Experiența s’a făcut în astă privință și în Bu­mbești. După ani de zile de existen­ță, s’au scäzut prețurile și o singură sta­giune a dovedit că e bine să se sporească numărul locurilor cu prețurile reduse, fiindcă acestea erau în­totdeauna ocupate, pe cînd primele locuri erau mai totdeauna goale. Aceste reduceri n’au slujit însă decît păturei mijlocii a popu­lației. Populațiu­­nea uvrieră nu a putut fi încă atrasă la teatru, deși, atît prin legea meseriilor, cît și prin progresul firesc, avem astăzi o sumă destul de însemnată de lucrători,­­ cari simt nevoia de alte distracții decît circiuma, cafeneaua și berăria ' E timpul să ne gindim și la eî, căci,­ în special, în lunile Martie și Aprilie,­ cînd zăpezile și gerurile nu mai împedică, populația mai săracă să iasă seara din­ casă, iar obicinuitul public nu mai intră seara în teatru, ar fi, în primul loc, în­ chiar avantajul teatrului, să poată atrage marea populație. fi­;. 6>. F. Razbsi războiului Ca sa ne înțelegem mai bine iubito ci­..to­, asupra unui lucru, voiu cita din­­tru’mita o propoziție celebră a filozofului lig­l, împreună cu dialectica ei, apoi t« voiu combat?, in parte, pe amindouă, cu ajutorul lui Karl Marx—ca să poți vedea car o îndrumarea de care mă servesc spre a desfășura un șir de idei și chestiuni sociale—în cîteva foiletoane ale „Adevărului“. Hegel zice: Tot ce-i real e. rațional și tot ce e rațional e real...De pildă, starea socială de acum— existînd neapărat că e reală, fiind reală e și rațională. Vice­versa. Orice stare socială care e rațio­nală trebue să fie și reală. Propozițiunea asta, la început, tare o consfințire a tuturor celor existente, consfințirea filozofică a despotismului, a statului quo po­itic... Dar Hegel merge mai departe. Tot ce în domeniul istoriei Umanitățea e real devine mai curînd sau mai tîrzi­i irațional. Și mai mult . Tot ce e rațional în conștiința ome­nească—tinde și trebue să se realizeze, ori cît de opus ar fi cu realitatea lu­crurilor existente. Sau mai bine zis. Dacă în mintea o­­menească s’a zămis­it o altă concepție rațională despre o stare de lucruri, ea atunci e covîrșitoare, trebue să se rea­­lizeze, să trăiască, în dauna celei exis­tente, ajunsă nevrednică de a mai dăinui. Deci propozițiunea: „Tot ce-i real...“ din reacționară ce pare a fi, cu ajuto­rul dialeticei sale, devine revoluționară și favorabilă oricărei reforme.* Acum, o concepție rațională asupra unei chestiuni și stări sociale, nu poate să izvorească dintru’nn fia decît din min­tea maeștrilor gîndirei. Această concep­ție tinde apoi să devie patrimoniul ome­­nirei toate. Și numai atunci—cînd ideia sau concepția s’a înrădăcinat bine în spiritele oamenilor, ea va putea fi înde­­plinită, realizată. Dar... dar m­toda lui Hegel—ori­cît de favorabilă nu'i-ar fi— trebue să spun că a fost combat .tă, și combătută cu succes de genialul Karl Marx. Și cu toate că Marx zice că metoda lui e fundamental opusă celei lui He­gel, eu tot am să încerc — la sfârșit — o dulce împăcare intre o frîntură din metoda lui Hegel și din cea a lui Marx. Mă voi­ uni cu Engels și Marx care ? Fr. Engels: Ludwig Feurbach et la fin de la pbüosophie classique allemande. zice că trebue să ilim­inim­ chipul cum ruge­ă o­amenii din o epocă­­ prin chi­pul d­e a viețui. Adică consider ideile ca oglindirea înțel­etuală a mișcărilor lumei reale și să nu privesc obiect­­e lumei reale și schimbările pe care le în­cearcă ce tot atîtcea reflectări ale idei­lor noastre Și contrar cu Hegel care susține­ că inb­iu există ideia și a,­ci ca o consecință a acesteia se naște lucrul; că lumea e creată după icoana unei i­­dei vecinice; că ea e realizarea acestei idei absolute—eu vom­ stabili o legătură între lumea reală și ideile produse de creerul omenesc (care, la urma urmelor, el însuși e productul ium­ei reale), și— că nu e nici o existență deosebită și neatiniată intre ideia și lumea reală. Schimbările mari produse in Viața oa­menilor sînt rezultatul unor Concepțiunî noul, despre om și menirea lui — ceea ce ar confirma părerea lui Hegel. Dar a­­ceste Concepțiunî nouă își au­ obîrșia in însuși realitatea existentă. Ceia ce ar con­firma părerea lui Marx... * Războiul, este cel mai grozav și mai bid flagel omenesc. „Războiul care lasă pretutindeni noap­te, nenorocire, jale. Case distruse, ce­tăți incendiate. In cîmpiile rase, în pă­durile date la pămînt putrezesc leșuri. Toți pașii iți sunt însemnați de câte un mormint, în care dorm pe veci, cei mai buni, cei mai puternici din fiii oame­nilor. Războiul care distruge și prezen­tul și viitorul. Războiul care u­cide, i­­cide mereu, murgind neîntrerupt într’o mocirlă de sânge, înconjurat de tângu­iri sfâșietoare, de fumul roșiu­ al tunuri­lor. R­ăzboiul ce nu se mai odihnește să zîmbească. Ce nu poate măcar o clipă să-și răcorească la izvoare gîtle­­jul răgușit de zbierete. Războiul, pen­tru care sînt atîtea mine grozave, atî­­tea fabrici ur­ătoare, atîtea uzine inter­na­t și fonte topite—toate pentru tu­nuri, puști, obuze. Războiul pentru care se zmulg de la cămin, brațele tinere și inimile viguroase. Pentru care se ri­dică forturile, căzărmile, arsenalului“, toate acele șantiere spăimîntătoare în care se fasonează omorul, unde se mo­delează distrugerea“. *) Războiul—fiindcă e distrugător și dis­prețuitor,—a cezit în conștiința oame­nilor aleși, dezgust și di­spreț de dîn­­sul, a trezit într'înșii dorul de a-l dis­truge, de a-l înlătura. Și fiindcă maeș­trii gîndirei n’au alt vis și dor și ideal decît îmbunătățirea soartei omenirei— ei dau și au dat atunci lumea, pagini .) Octave Mirbeau pline de bunătate în care susțin zădăr­nicirea războai­ulu­i, se arată vr­ăjmașii cei mai neîmpăcați al lui și cu toții— duc un războiu războiului. De aceia să-i lăsăm pe ei să vor­bească ! „Războiu­l !.. a lupta..a măcelări oa­­meni. Și așa, cu civilizația noastră, cu gradul de filozofie la care se crede c’a ajuns geniul omenesc, avem școli in care se învață a ucide, a ucide pe mulți oameni dintr’odată.. Și ceea ce e mai uimitor, e că poporul nu se ridică împotriva guvernelor, că nu se revoltă, numai la cuvîntul razboiu... Ah­i vom trăi vecinic sub povara , obiceiurilor ve­chi și odioase a prejude­n­țl­or crimi­nale, ale ideilor sa­batice ale străbunilor noștri barbari, căci suntem­ niște bestii, pe care instinctul le stăbi­nește. Dacă popoarele ar refuza de a se lăsa a fi om­orîte fără motiv, dacă s’ar sluji de armele lor, împotriva acelora, cari li se-au dat pentru măcel, în ziua aceia războiul ar fi mort.“ (Guy de Maupassant). „Rostul manevrelor o curat o pregă­tire de omor în loc să se spue că a­­cest fapt e criminal, în loc să se inter­neze într’un azil de nebuni­­a ambițio­sul și mărginitul Wilhelm al Germaniei, se fac îmbarcări pentru China, ca să se execute ordinele sale­ .Ce face prizonieri, ci de a omorî toată lumea“. Ca să dispară războaiele ar fi destui ca oamenii să înțeleagă că armata e o u­­nealtă de omor, că plata dări­or pentru înarmarea soldaților conuibuește la a­­sasinari (L. Tolstoi). „Să nu atingeți pușca. Ea vi se pune în mînă pentru a trage asupra unui om, care nu v’a făcut nici un rău­. Nu vă privește nimic dacă ar intra străinul în patrie. De v­ a duce pîine, el nu-i da loc străin, e un părinte ce vă dă hrană...“ (Boucher de Perllies) „ ..Noi suntem­ oameni, cetățeni ai lu­­mea. Toți o sunt frați, afară de acei cari vor să nu fie robi... Fie ce-o fie, noi nu vom urma propaganda înainte, ca să germineze ide­ea refuzului militar in caz de război a....” (Domola Nhu­­wenhuis). Regret din suflet că nu pot cita pa­ginile elocvente ale întregei armate­ de războinici aleși contra războiului — căci nu-mi permite spațiul. De aceea d­a­r numai numele lor: Berth­lot, Charles Richot, Eliseo R>­clus, Roch, Anatole Fran­ce, La­tourneau, Moch, Renan, Erk­­mann-Chatrian, Molinari, Enrico Feni, Lombroso, Loria, Burke, Voltaire, Up­­han, d-na Suttner, Iliikei, Metschnikoff, Nowi­ow, etc., etc. Cuvintele acestor apostoli au păceî au o influență hotărîtoare asupra lumei.­ Din toate părțile răsună deja glasuri voinice cari cu tărie se opun milita­­rizmuluî și războiului. In toate țările se nasc nemulțumiri strașnice printre soldați. Olandezul Nie­­wenhuis spune : „In Englitera au avut loc trei răscoale în armata activă. In Danemarca una. In Belgia și Olanda armata a fost și e atît de mult pătrunsă de ideile noul, încît găsești o asociație­ socialistă, un sindicat de soldați“. Ca o altă pildă vorbitoare, amintesc în trea- 1 căt secta pa cinică a Duhoborilor, aderenții lui Tolstoi, apoi— și ceata; roerea­ crescândă a dezertorilor din toate­­ țările, mai a­­ș­acum, în Rusia.. . Și ca un efect fericit a acestor faptei și glasuri mîntuitoar­e, izvorăște și az­i moșiera și curentul înălțător de pace,­­ care­­ în curând, în curând va înăbuși a­ j­unceturile sălbatice și fioroase ale best I­­­iilor pauiCDi. Leonard Paukerew

Next