Adevěrul, octombrie 1905 (Anul 18, nr. 5794-5823)

1905-10-24 / nr. 5817

Äarf «1 xvn­te».­ Wo 581» FONDATOR Alex« V. Beldimann PUBLICITATEA iinia pe corp 6 în pag. OT­a bani 20 n n­it n f* * ft * n PUBLICITATEA UNITA In aceeași zi la, ambele state Btnia în pagina III . . bani 35 n H » ^ • » w ] Inserții și reclame linia Lei 2 PENTRU AUSTRIAT UNGARIA și GERMANIA A se adresa la: Dukes­nacht. Mu Augenteld l Emeriții Lessner. — y i E N a concesiune exclusivă Apare zilnic la ora 5 seara cn ultimele știri ale zilei S­chMil in toata țara REAPARIȚIA BAIBDRI DE CAMATARI CAZUL d-lui PAPAMIHALOPOL — Noua fază a afacerei Take Sebe — Am relevat, eri, că d. Papamiha­­lopol, directorul „Țăreî“ și deputat de Putna, s’a retras din partidul conservator, a dat în judecată pen­tru calomnie prin presă în afacerea Take Sebe pe cei de la­­„Voința Națională“ și „I­ndependance Rou­­m­aine“ și și-a lămurit atitudinea sa politică ca deputat și director de ziar: rămîne, ca deputat și ca zia­rist, conservator independent. Prin urmare în ceea ce privește , activitatea ziaristică a d-lui Papa­­mihalopol guvernul și partidul con­servator nu va mai putea fi făcut responsabil, iar in ce privește situ­ația d-lui Papamihalopol în Cameră iarăși, guvernul și majoritatea, nu mai au­ nimic de zis din momentul ce deputatul Putnel nu mai este ■y nici amicul guvernului și nici mem­bru al majorităței din Cameră. Deci nu vedem sub ce formă s’ar mai putea aduce cazul d-lui Papa­mihalopol în Cameră, mai ales îna­inte de a se judeca procesul intentat ziarelor cari au ridicat acuzațiuni îm­­potriva sa. Ar putea numai să se discute ex­pulzarea lui Take Sebe. .Dar în privința dreptului de a se expulza și romîni din țările subju­gate ziarele național-liberale au că­zut de acord cu guvernul conser­vator ,și prin urmare nu vedem nici cum s’ar putea discuta chiar expul­zarea lui Șeba. De altfel se știe că guvernul a răspuns afirmînd că expulzarea lui Șebe nu e în legătură cu cazul d-lui Papamihalopol ci cu un alt caz asu­pra căruia guvernul nu e finit să se explice. Așa se prezintă, in cercurile po­litice, noua fază în care a intrat a* a facerea d-lui Papamihalopol. Ce se vorbește în cercurile libe­rale despre procesele intentate „Vo­inței Naționale“­și „Independenței" ? Unii spun că e prea tîrziu, că orice încercare de reabilitare nu va mai reuși d-lui Papamihalopol, că dovada cea mai strașnică cădin e la mijloc o calomnie e faptul că gu­vernul și partidul au părăsit pe di­rectorul „Tarei“, i au luat direcția unui organ oficios și l’au­ silit ast­fel să se retragă din partid. In ce privește cine va lua răs­punderea celor scrise în „Voința“ și „Independența“, părerile sunt îm­părțite. Fiind cunoscute moravurile noas­tre politice, mulți se așteaptă ca să apară înaintea juraților un aprod de la „Voința“ și portarul de la „In­dependența“, ca autori responsabili ai campaniei contra d-lui Papami­halopol. Alții, oamenii politici serioși,cred că partidul liberal s’a angajat atîta în această campanie, încît de sigur că s’a înarmat cu dovezi și prin urmare vor apare la jurați, luîndu-șî responsabilitatea celor scrise, nu numa­î directorii ziarelor liberale dar alăturea de eî și alți 20 frun­tași, toți ca autori responsabili și solidari. * Pentru ce guvernul a părăsit pe d. Papamihalopol și nu numai că nu l’a apărat, ci l’a silit să se retragă din partid ? Iată ce ne-a declarat un fruntaș guvernamental : — Dovada faptului ce se impută luy Papamihalopol n’o avem. Bă­­nuesc multe, dovadă n’am văzut, de­și m’am interesat pentru a’mî for­ma o convingere. Guvernul însă, sau mai bine anumiți miniștri, s’au­ convins că e ceva suspect în aceas­tă afacere și fiindcă Papamihalopol deși avea două organe oficioase, deși era deputat influent, totuși majoritatea miniștrilor nu-1 agrea fiindcă cu mai mulți miniștri a avut conflicte și avea ambiția de a se face temut. La prima ocazie însă a căzut sdrobit. Iată cum se explică că Papamihalopol a căzut așa de repede, pe cît de repede s’a urcat. Am ținut să înregistrăm toate aceste explicațiuni și versiuni fiind­că, desigur, că afacerea va continua încă să preocupe cercurile noastre politice. A W. NAZEITII Uniformele in poliție In curînd amicii noștri Solomonescu, Cantuniari, Gogu Crețu, Bădulescu, Puiu Alexandrescu vor apare pe podul Mogo­­șoaiei, în uniforme strălucitoare, cari vor trece pe generali și pe roșiorii noștri —­­chiar pe femeea­­— roșior din comedia „Reprezentație de binefacere“ ! — pe planul al 17-lea J Brezeanu e decis să apară și el în pu­blic, în uniforma lui Nae Tomigescu, care devine iar la modă. Pe inspectorul Solomonescu, care are 2 metri în talie uniforma îl va costa leafa pe două luni și cum e băiat șic, cu trei uniforme pe an ajunge la covrigi, dacă nu i s’o acorda o gratificație! .Decanul comisarilor, d. Bădulescu, în uniformă, va face senzație ! De altfel, toți sunt așteptați să iasă cu uniformele, ca să’i ia mucaliții în pri­mire ! I*nc ! Cazul dela Galați Camera de punere sub acuzare, care, precum se știe, e compusă din membri ai Curței de apel și judecă in ultimă instanță asupra manda­telor de depunere, a infirmat ci­ mandatul de depunere a. d-lui Graur, ziaristul gălățean care s’a apărat cu arma în mină în contra agresorului său­, omul prefectului Ciuntu­. D. Graur a fost pu­s, în libertate, ceea ce înseamnă că justiția a ju­decat la fel cu întreaga opinie pu­blică din Galați, care era indignată de agresiunea pusă la cale, în urma amenințărilor repetate ale foii pre­fect­ului de Cori­chtiu. Astfel, incidentul acesta e redus la proporțiile sale reale; lucrurile vor urma cursul lor legal și încer­cările de a înscena o infamie au fost scurt retezate de justiție. E o lecție și pentru cei ce se pre­tează a sluji de instrumente nenoro­cite și pentru bravii autori morali ai agresiunei. Dar în toată afacerea aceasta de la Galați, agresiunea în­potriva d-lui Graur trece pe al doilea plan față de gravitatea urmărilor pe cari le-a avut. Gravitatea aceasta constă în mă­surarea antropometrică la poliție a unor ziariști și corespondenți de ziare, cari nu au altă vină decît de a fi venit la poliție să se intereseze de soarta colegului lor, d. Graur. Gravitatea mai constă în faptul că li s'a cerut bilete de liberă petre­cere ca unor streini veniți ori-alal­­tă ori de cine știe unde, cu toate că aceiași tineri au­ fost pînă erî în cele mai bune relațiuni cu prefectul și cu toate autoritățile. Aici stă gravitatea cazului de la Galați și de stabilit s'a stabilit și faptul cererei biletelor de liberă pe­trecere de la niște locuitori născuți și crescuți în țară și cari au satis­făcut legea recrutării și faptul mă­­surărei antropometrice, mărturisit de însuși prefectul de poliție al Gala­ților; faptele acestea sunt menite să a­­runce, din nou, neliniștea într’o în­treagă populație și să ne atragă ia­răși acuzarea că nu garantăm sigu­ranța supușilor noștri. Asupra acestei chestiuni așteptăm, cum am mai spus, rezultatul anche­tei d-nului inspector, administrativ, Bogdan. Trebue să se știe odată pentru totdeauna, că nu se pot purta ca va­gabonzi oameni, cari se legitimează cu acte de naștere din țară, cu cer­tificate de studii din țară și cu acte de satisfacere a legei de recrutare. S. Y. N­. Pentru romînii macedoneni Primim la redacție un denunț dintre cele mai grave. Anume, cu­ ar fi romîni macedoneni, cari locuesc aci în regat, se dau ca romîni, poate chiar ca patrioți ro­mi­nî, iar pe copiii lor, pe cari împreună cu nevestele i-au­ lăsat în patrie, îi tri­mit la școalel« grecești. Denunțul ce am primit dă numele a­­cestor aromînî cari și-au uitat datoria. Noi nu refuzăm deocamdată de a publica aceste nume. Vroim să credem că e la mijloc o rătăcire și că va fi suficient să’î rechemăm aci la datorie, pentru ca greșala să fie îndreptată. Intr’un moment cînd grecii fac tot po­sibilul pentru a atrage pe copiii romiul în școalele lor, cînd recurg la toate mij­loacele pentru a goli școalele romînești din Macedonia, și a invoca apoi faptul că școalele rom­înești n’a fi elevi, ca do­vadă că în Macedonia nici nu sunt ro­miul,—este nu o greșală,­ ci o crimă ca arominii cari trăesc în Romîhia liberă, dar cari încă nu și-au­ adus copiii aci, să fI trim­eută la școli grecești. Va veni poate ziua cînd vor vroi să aducă acești copii la noi, să-î facă cetățeni ai acestei țări și atunci în loc de a ne aduce ro­miul, ne vor aduce greci, dușmani ai neamului nostru. Încă odată deci, aromânii do cari o vorba in acest articol să îndrepteze de urgență greșala lor, care, în cele din ur­mă, se va întoarce doar tot împotrivă-le. Gr. Witte (către țar): Dacă vrei să stingi serios incendiul dă­ drumul de-a­­binerea apei, așa, mai râu îl afîți! Constantin Nicu­lescu-Dorobanți! Consilier județean (Ilfov) și membru al Parlamentului. Bine cunoscut în toate erourile Capitalei. Sportsman pasionat. D. N. Xenopol și Germanii O ispravă a eternului buclucaș d. „Caion", care a publicat un pamflet „contra germanilor", cum arăta „Buka­restet [UNK] Tageblatt", a avut ceva bun, ca urmare , a provocat o interesantă scri­soare a d-lui deputat Nicolae Xenopol, adresată directorului ziarului german din București. Scrisoarea va avea desigur în străină­tate și, în special, în Germania, răsu­netul la care are dreptul. Membrul m­inorităței parlamentare spune o sumă de lucruri interesante și cu atît mai interesante, cu cît se știe că prima grijă a ministeriabililor de la noi, este de a se pune bine cu... Berlinul! Dar, în afară de aceste considerațiuni politice, scrisoarea d-lui N. Xenopol co­respunde unor sentimente reale din sinul societățeî noastre. Cînd d. Nicolae Xenopol ar­ată că romînii cari n’au­ intrat în relații numai cu Franța care petrece ci și cu aceea care gîndește, au învățat de la chiar­­ râncezi stima pentru germani, furnidează un adevăr strict corespunzător împrejurărilor de azi, cînd în Franța curentul su­mei pen­tru germani crește mereu. Cînd spune apoi că relațiile comer­ciale cu germanii—fie dela noi, fie din țara lor—ne-am obicinuit a admira ma­rile însușiri ale acestei rase , sincerita­tea, corectitudinea, simțul datoriei, res­pectul cuvîntului dat și al dreptului al­tuia—iarăși este de acord cu sentimentul general al oamenilor culți și­ serioși de la noi. Că a scris scrisoarea sa, d. N. Xeno­pol a făcut bine. Căci germanii nu au de unde să știe dacă un „scriitor“ ca­d. Caion are vreo situațiune în fără, sau e un personagiu humoristic. Silex Situațiunea în Europa Pare a fi atențiunea și respirația ome­nireii, dar mai ales a Europei sînt sus­pendate, toată lumea are ochii ațintiți către Nord și toate popoarele așteaptă să vadă ce deznodămînt va avea marea dramă ce se desfășoară acolo pentru ca fiecare să-și îngrib­ze acțiunea vii­toare. Popoarele așteaptă, fiindcă de felul în care va fi rezolvată criza rusească, va at­rna, fața pe care o va avea Eu­ropa în viitor. Pină acuma, regimul autocratic din țara aceasta, era un motiv de temere pentru cei mai mulți. Europa nu în­drăznea să se democrat­ie­ze în destul, de vreme ce un mare dușman al de­mocrației pindea în umbră și putea năvăli asupra liniei prea literare. Rusia autocratică nu se p­utea men­ține decit prin prestigiul militar și a­­cest prestigiu tr­ebuia întreținut prin vic­torii dese și prin cuceriri­­a robi pe cei­lalți era condiția de existență a Rusiei țariste, dar d ea avea un obiect de te­mere pentru omenire. Dacă revoluția va da naștere unui regim liberal sin­cer, atunci Europa va răsufla, mișcarea democratică va lua un mare avînt și nimenea nu se va mai teme de înm­u­­rirea funestă ori de lăcomia cuceritoare a rușilor, iar dacă reacțiunea va bi­rui— vremelnic negreș­i— îngrijirea o­­menirei se va menține. In toată Europa, în țările unde gu­vernele și regii nu­ voesc să­­ cedeze cu­rentelor democratice, se va produce o mare reacțiune in ziua in care poporul va eși biruitor în Rusia, in ziua aceea întreaga Europă va fi democratică, căci ultima piedică pusă în calea ideilor de progres și de dreptate, va fi răstur­nată. Dar și guvernele stau nehotărîte în fața marei revoluțiuni rusești. Astăzi este îndeobște admis că pute­rea rusească deși biruită în Extrem­ul­ Orient, este totuși o putere militară de temut și că trebue ținut socoteală de ea, cel puțin pe Continent. Acolo unde va fi Rusia cu cele trei pînă la patru milioane de baionete du care dispune, se va apleca și balanța victoriei, însă aceasta cu condițiunea ca Rusia să fie liniștită și in stare nor­mală, ca Rusia, cu alte cuvinte, să poată intra și o luptă cu toate forțele de care dispune. O Rusie intrată în ordine va fi o pu­­tere pe a căreia alianță toate statele vor pune preț, însă o Rusie lăsată pra­dă anarelică, o Rusie în care se cer peste o jumătate milion de soldați pen­tru a menține ordinea, o Rusie în care totul cade în ruină și în care se înalță fățiș steagurile de revoltă ale naționa­lităților străine oprimate : în Finlanda, în Polonia, în Caucaz etc. nu poate fi de un mare ajutor militar și politic. Acuma este momentul în care se tra­tează diverse alianțe pe Continent și în afară de Continent, însă combinațiile și tratativele au fost suspendate pe toată li­nia căci diplomația așteaptă sfîrșitul crizei. Dacă liniștea se restabilește repede și regimul libertăței ese triumfător și reacțiunea o biruită pentru de a bine­­lea, atunci alianța Rusiei va fi căutată din toate părțile căci Rusia, reculeasă, reorganizată și mulțumită va fi o forță formidabilă și defensivă și ofensivă. Insă nimeni nu poate prevede ce va aduce ziua de mîine. Este foarte cu putință ca să se în­tîmple tot felul de lucruri, este foarte cu putință ca să izbutească principiile liberale și constituționalizmul cel sin­cer, dar este iarăși cu putință ca să reu­șească, încă odată, reacțiunea și teroa­rea guvernativă să domine iarăși; și încă se mai poate ca toate zăgazurile furiei populare să fie rupte și o revo­luțiune spăimîntătoare sa izbucnească ; și tronul să fie răsturnat și anarh­ia să se instaleze stăpînitoare peste întregul imens întins al imperiului și să nu mai ram io nici piatră peste piatră in împă­răția atît de disciplinată prin teroarea centrală. Tată de ce omenirea întreagă așteaptă așteaptă poporul ca și regii fiindcă vi­jelia care bîntui nordul Europei poate, cu ușurință, să treacă peste hotarele rusești și să se abată asupra celorlalte țări și să facă multe pustiiri în calea ei. Mareșal . A deveniri — I­. Stelian și Oculta La examenele de drept comercial, I. Toma Stelian întreabă pe un candidat: — Ce deosebire e intre o societate cooperativă și una anonimă. — Societatea cooperativă o ocultă... răspunde candidatul. — O fi la ordinea zi ei „Oculta“, replică d. Stelian, dar m­ai nimerit’o ! Patriotism ! Muscalii din piața Teatrului au­ făcut ce au făcut și au reușit ca cinemato­graful de la casa Török să nu reproducă scene din războiul ruso-japonez! Cu „abur"! D. Nicolas Basilesco-Tirchilești-Noul anunț:­ tr­amvaiu cu aburi pentru ex­cursii la aer curat la Tirchileștiî­ noul. Cum se vor urca în tramvaiu, pasa­gerii vor trage o nădușeală gratis la. . .buri! _________Vigoletto PĂRERI SI IMPRESII „Curentul nou“ Primesc la redacție un fel de manifest, de formatul acelora în cari oamenii noș­tri politici obicînuesc a'și expune opiniile și intențiile. Conținutul însă e un mani­fest literaro-politic sau politico-literar, un manifest al unei reviste, care voește să creeze un curent nou. Curentul cel nou, e în fond un curent vechiű ; e curentul pe care mulți îl do­resc, fără să-l poată redeștepta. E vorba de a se pune stavilă ultimului curent politico-literar de la noi, care a stîrpit a­­proape tot ceea ce este ideal omenesc și ne-a îndopat de un pesimism bolnav sau de un optimism tot atît de bolnav, împrumutat de la popoarele cu o ci­vilizație înaintată care’și pot permite orice lux intelectual, și uitînd că noi sun­tem­ o țară în care, din punctul de vedere cultural, este încă totul de făcut. Manifestul de care mă ocup aci se compune din două părți: una istorico­­critică, în care se uită la început mișca­rea intelectuală socialistă, pomenindu-se numai de cea junimistă și care se termină cu o acerbă, dar meritată critică a­semă­nătorului și a curentului creat de cel din jurul lui; a doua parte a manifestu­lui e de un caracter mai mult pozitiv, e mai scurtă și arată care e idealul acelo­ra cari cu sufletul curat și cu mintea plină de cuceririle științei în secolul al XX-a, voesc să lucreze în Romînia pen­tru stîrpirea ignoranței și a celor cari conștient sau inconștient lucrează pentru propășirea ei. Nouă manifestul în chestiune ne arată că în toată țara există la oamenii culți aceeași stare sufletească. Indignarea de ceea ce văd petrecîndu-se, dorința de a primi lupta contra răului,—dar în acelaș timp lipsa de orientare, de curaj, de mi­jloace de a porni de fapt această luptă. Luni 24 Octombrie 190$ =­~“ lit~"------— ^WIIMI 11IN­ M RECTOR POLITIC aWIT. KILLS „ ABONAMENTE Un an..................lei 10.— . . . „ 8.— 3 îuitî „ . . . „ 4.— o IniS. . . . . „ 1.50 In­stisii Ht'n­ak îndoit Alt­OK A­N TEXTE COMIURATE _ (Adevivul Politic,^ Dimineața) Un an y .... JeV .22.— Slum-.-. .? , . Kî.— . 3 )m*r................................. 8.— ' Orfelina . . . 1) 3.— In străinătate Indott Telefon 260. Biurourile ziarului: Str. Sărindar, îi ma* ROLUL ARTILERIEI MODERNE Părerile d-lui lt. col. A. Zamfirescu asupra întrebuințărei ar­­tileriei în luptă Războiul ruso-japonez a arătat într'o lumină splendidă marea importanță a ar­tileriei în războiul modern. Ambii be­ligeranți aveau o artilerie la înălțimea cuceririlor teh­nice. Japonezii au învins în bună parte și mulțumită superiorită­­ții artileriei lor, înțelegem nu superio­ritatea te­hnică și nu numai pe cea nu­merică, ci și superioritate­a ofițerilor și soldaților, a instrucțiunei și curajului lor. O țară pentru ca să fie deci bine apărată, trebue să posedeze o artilerie suficientă și bună. Iată de ce am văzut cu o deosebită plăcere, că unul dintre cei mai distinși artileriști ai noștri—­ și ca și austriacii putem și noî să fim mîndri de gradul de cultură și spiritul militar al tuturor artileriștl­or noștri— d. lt. col. A. Zamfirescu din regimen­tul 10 artilerie, a scos o lucrare asupra întrebuințarei artileriei cu tragere re­pede în luptă. In momentul în care o transformare se operează in armamentul artileriei noastre, o transfom­are dintre cele mai importante, — este absolut necesar ca persoanele competente să se înțeleagă asupra modului cum trebue întrebuin­țată artileria in războiu­. Căci, de la modul cum trebue ea întrebuințată, depinde și modul cum trebue instruită. D. colonel Zamfirescu discută tocmai această chestiune în baza unui material teoretic și practic, care îl arată odată mai mult ca pe un ofițer savant și pri­ceput, drept care de multe apreciat în toate cercurile militare și nu numai în cele militare. Reglementele artileriei celor două state m­ilitare mai puternice, dar și mai citite, servesc d-lui lt. col. Zamfirescu de bază pentru luminoasa discuțiune a chestiunei. Numeroase e­­xemple din războaele ultimilor treizeci de ani, și mai ales din războiul ruso­­japonez, sunt citate spre a lămuri sau sprijini opiniile autorului. * D-l lt.-col. Z­amfirescu, vede se ințe­­ge, folosul artileriei întreg, numai dintr’o întinsă și armonioasă colaborare a ei cu celelalte arme, în special cu infan­teria. D-sa este un adversar al teoriilor noul în materie de întrebuințare a artileriei, nu dintr'un spirit de antipatie pentru tot ce­l nou, care adesea se observă chiar și la militarii cei mai culți, dar pentru că logica și experiența arată că tot vechea tactică napoleoneană este aceea care conduce la succes și care a trecut pentru a nu știm câtea oară, proba practică în războiul ruso japonez D-l lt.-col. Zamfirescu pledează deci pentru întrebuințarea artileriei in mari pist­e tot, totul și în toate opera­țiile. Artileristul trebue să fie institar pină în adincul suflatului. La a­­seni infanteriei, el trebue s-o poată urate pe aceasta pînă la cele mai apr­opiate distanțe de inamic, conștient de faptul că sacrificiul de sine este în aceste ca­zuri de plin răsplătit prin­ asigurarea victoriei fin­­e. * Mai bine decît am putea-o face noi, rezumă însuși d-l lt. col. ZamfiresMi ra­derile și convingerile d-sale în Concluzia care nu e lipsită nici de o mare valoa­re m­orală fiindcă din con­cluziunile pri­vitoare la tactica artileriei, autorul conchide și la datoriile morale ale o­­fițerului de artilerie. D­e locot.-col Zam­firescu scrie t­otual: „Superioritatea numerică a artileriei și întrebuințarea ei e în mas­ă, față de violența focului de azi, a devenit gnai mult ca în trecut o necesitate absoluții, și singurul mijloc a înlesni mersul pro­gresiv al infanteriei. Aceasta din urmă trebue, să fie sigură că ori de cîte ori va avea la spate o puternică artilerie, care să zum­le torentele eî de plumb asupra apărătorului, cu tot focul omorî­­tor,ce va avea­ să înfrunte, pe Weaw­­rile descoperite ce se întind de obiceiS în fața pozițiunilor defensive, credea că va progresa cu mai puține pierderi ca în trecut, cu condițiune numai ca ambele aceste arme să lupte mină în mină. „Doctrina veche aparii deci mai splen­didă ca totdeauna, și ideile preconizate de noua doctrină trebuesc părăsite, ere dom, ca periculoase, ele avînd de efect a răsădi, după părerea noastră, ned­e­ci­­ziunea în inimele ofițerilor și trupei. ‘ „Necesitatea superiorităței minerige­­ a artileriei și acțiunea ei în massă în toate fazele luptei și în legătură cu in­fanteria, a devenit atît de indispensa­bilă, încît pe Timpul de luptă datoria cea mai sacră a oricărui ofițer de ar­tilerie, de orice grad ar fi, în lipsă du alte ordine, este să alerge la zgomotul tunului cu unitatea sa, necmțînd nimic pentru a ajunge cu un minut mai Îna­inte . ) La sfîrșitul prea interesantei d-sale lucrări d. lt. col. Zamfirescu­ cu modes­tia caracteristică adevăratului om de știință declară că n’a urmărit prin pu­blicarea ei decit provocarea unei dis­cuții din care să iasă la lumină, sperăm că această discuție nu va în­­tîrzia și că va fi spre folosul artileriei și apărărea țăreî! B­­ LETOPISM DUMINICA—Aseară am luat parte la banchetul dat în cinstea celor două­zeci și cinci de ani de ziaristica îm­pliniți de către confratele nostru Pa­nait Macri de la „Universul".Au fost unii cari m’au ținut de rău. — De ce să iai parte la acest banchet ? Nu sunt oare alți ziariști și mai bătrîni și mai vechi in această profesiune și in special mai­­ talentați ? Desigur că dar cu toate acestea trebuia ca Maori să fie cinstit, tocmai fiindcă est­e dintre cei mai mici, care a per­­sistat in această carieră grea și fiindcă avînd începături umile,scriind­ pe un leu articolul, cînd presa era în fașă, a pu­­­­tut parveni la o situațiune onorabilă , și aceasta grație numai imineei sale.­­Pentru confecționarea unui organ de publicitate, este nevoe de diferite forțe uni­ce mai de mina întîia, altele mai puțin importante. Toate acestea însă conlucrează spre același țel și cel mai m­ic de multe ori este tot așa de important c ca și cel mai mare în specialitatea lui. Nu m’a indispus nici împestrițarea a­­sistenței care a sărbătorit pe ziaristul Ma­­cri-IS o dovadă că ia cariera lui a avut legături cu toate straturile societăței și că a fost apreciat și gustat și de unii și de alții, ceea ce­ e un mare merit pentru un ziarist. LUNI.—E curioasă mentalitatea o­­mului. Cînd citim paginile marc! revo­luții franceze, atît de grandioase și de emoționante, pagini cari vor rămîne în istoria omenirei, nouă ne pare rău că nu le-am trăit. Cu toate acestea și sub ochii noștri s’au petrecut și se petrec fapte mari și noi trecem pe lîngă ele, fără a le putea înțelege de multe ori măreția și fără să ne dăm seam­a, de ceea ce vor fi după citeva decenii. A­­ceste reflexii îmi sînt sugerate de de­­peșile care ne vin din Rusia și in ge­neral de ceea ce se petrece de un an de zile în împărăția vecină. Azistăm­ de fapt la o priveliște tot așa de mare dacă nu și mai mare, decît aceea de la 1789 din Franța. In fiecare zi telegraful ne aduce noul pagini de istorie și în viitoare­i luptei zilnice, noi le lăsăm să treacă fără să le apreciem " cum se cuvine și fără să le dăm însem­nătatea ce o au. Lucrul de altfel se explică, prin lipsa de timp și de spațiu între noi și fapte. Lipsește per­spectiva pentru a le putea judeca cum trebue. Istoria nu se apreciază de către contimporani. Lucrul acesta m’a impre­sionat mult și față de mișcarea noastră de la 1848. Foarte puțini cari au trăit aceste sfinte evenimente sunt ia stare să și dea seama de el<-­ au t­ăcut prin ele, au fost actori șî azî cînd H pui să-ți vor­bească de cu.a petrecute atunci, sînt incapabili să-și dea seamă măcar de partea­ anecdotică a acestor întîmplărî. MARȚI.—­In fața palatului regal, pe locul ocupat de casa Ionicii se face o piață largă, care dă mai mult aer și spațiu acestui colț centrar al Capitalei. De o lună de zile se dărimă zidirea, se nivelează locul, se fac terasamente și se pune astfalt. In mijlocul acestor lucrări, un arbore bătrîn și înalt rămăsese nea­tins ca o amintire a timpurilor trecute. Răsărise acolo cine etic cînd și cine știe grație cărei întîmplări în curtea caselor Lahovary, crescuse, îmbătrînise și cu multă filozofie privea evenimentele cari I­ se desfășurau sub ochi. Socoteam că pe acest martor din alte timpuri, îi va cruța necesitatea de nivelare, căci ce ar fi stricat în mijlocul pieței acest nenorocit copac? Nu a găsit insă grație nenorocitul. alaltăieri l’am­ văzut legat din toate părțile ca și un osîndit la moarte, în jurul uriașei lui rădăcini se făceau să­pături adînci, o lume întreagă de călăi îl înconjura, frînghiile asasine mergeau în toate direcțiile ca odgoanele unui ca­­targ și ora cînd am trecut pe acolo, co­pacul uriaș încetase să mai fie, era deja tăiat în mai multe bucăți, rămă­sese numai urme din trunchiul lui u­­riaș, crengile se ridicaseră. Spre seară dis­păruse orice urmă, iar acum asfaltul, nivelat și egal ca o oglindă se întinde peste întreaga piață, ca un deșert pe care nu există nici o oază de ver­deață și de răcoare. _ Cine, și­ va m­ai aduce aminte de bietul copac, căzut victima maniei noastre de nivelare și a hibriei de linie dreaptă? MIERCURI.— Cind­ mă uit în urma vieței mele, văd că nu sunt prea multe zigzaguri... S’ar putea zice că sunt un om hotărit, că am voință de fier și totuși tocmai lipsa acesteia este­­ unul din cusururile mule de căpetenie. Și această lipsă o simt totdeauna, în toate evenimentele principale ale vieței mele. Trebuie să­-mi fac m­ie însumi violență, ca să mă decid. De multe ori joc față de mine politica fap­telor îndeplinite, îmi ard singur puntea de trecere înapoi, ca să nu stau nici pe joc, nici să mă mai pot întoarce...E o durere mare pentru mine această stare sufletească, fiindcă cel dinții care mă osîndește, este propria mea conștiință, cei dintiiu care mă înjură sunt ofi în­sumi și totuși, totuși lipsa aceasta de inițiativă îmi paralizează mișcările și mă face de multe ori să pierd victorii sigure. Prin această sufletească stare trec acum, cînd la glasul conștiinței mele se pare că s’au deșteptat mulți adormiți, că un ecou s’a deșteptat In multe su­­flete ei­­ fad pare cît o lume întreagă îmi zice : haide, chiamă-ne la luptă, pe cînd eu tot mă indoesa în prima linie de mine însumi—și ași fi fost bucuros ca altul să-mi ia trîmbița din mină și eu să f f­ii numai soldat credincios. Victoriile și faptele mari socot că sunt apan­agiile celor inconștienți. Cînd stai mult la îndoială, cînd calculezi și te indoești de victorie, nu vei putea-o căpăta. Ar trebui pentru opera aceasta, absolut necesară, un nebun, și un ne­bun de geniu, care să adune sub steag toate bunăvoințele și toate năzuințele. Eu nu sînt gemă și nici nebun și o sî­-­nî fac datoria, văd bine, că o să tre­buiască să m­î-o fac, dar de ce raT-ași ascunde ezitarea, neîncrederea in mine, da.ce ași tăinui boala de care sufăr, și oare m­i-a paralizat totdeauna acțiu­nea mea ? JOI. — Erî am atins chestiunea re­­deșteptăre a unui curent nou­ de care se simte atîta trebuință. Deși sînt personal și direct în joc, totuși pare că n’ași fi eu cel de care se vorbește și cu o oarecare filozofie judec aprecierile oamenilor. Altul și-ar face sînge rău, șî ar face gălăgie. Eu­ sînt mai cuminte și zîmbesc. Iată de pildă fiecare se aș­tepta ca cel puțin lumea muncitoare să aprecieze cu oarecare simpatie, dacă nu cu entuziasm, această încercare nebună a mea, de-a creea un nou curent mai să­nătos și mai democratic și deci de a da o atmosferă și mișcărei socialiste. El bine, nu este astfel. Pentru ziarul orga­nizației socialiste, eu nu sunt decit un șarlatan ordinar care voi ü să înșel lu­mea și de astă dată, să prostesc din nou pe muncitori și că dacî­ totul se reduce desigur la o afacere comercială. In limbagiul lor cam dur, câțiva mun­citori îmi scriu și mă întreabă de ce dacă voesc să luminez poporul, nu mă cobor între muncitori și de ce nu vin acolo unde le este altarul și biserica ? Numai cînd ași veni acolo, numai cînd ceea ce predic de la ziar, ași propovă­dui de pe amvonul consacrat, numai a­­tunci ași fi crezut la cuvînt și ași fi a­­d­evărat luptător al drepturilor poporului. . Șarlatan ordinar pentru unii, apostol de contrabandă pentru alții, pînă nu voi fi a­­vea ștampila oficială ! Nu mă supăr de această apreciere, asupra cărora multe ar fi de spus, dacă ași avea loc și timp. In viață trebue să aibî un sin­gur criteriu: conștiința ta. Or, dacă ea este mulțumită, restul că nu mai valo­rează nimic, mai ales cînd ți-a trecut dorința triumfurilor ușoare și zgomotoase. De altfel știu, că n’ar depinde decit de mine ca cei ce mă înjură, ori­ mă bănuesc, să mă considere cu totul altfel. La ce bun însă aceasta ? VINERI. — Era, într’o societate, ci­neva își zeflemisea trecutul și faptele bune pe cari le făcuse altă dată, le dădea pe seama tinereței și cerea pen­tru dînsele circumstanțe zigurătoare. — El, ce vreți, eram tînăr pe atunci , vndieo omul nostru. N’am vrut să’l eo»­­trazie, am tăcut, socotind că’i mai bune să păstrez tăcerea. Totuși m’am gîndit la pervertirea mentalităței aceste: ființa și la ciudata ei schimbare în a vedea lu­­­crurile. Omul acesta era odată bun, mare, al­truist, era om adevărat și acum că a devenit ca toți ceilalți, egoist, incapa­bil de o faptă bună, cere circumstanțe ușurătoare, nu pentru starea lui ticăloasă de azi, ci pentru cea de erî! SÎMBATA.­­­ O crimă s’a intimplutc zilele acestea în București și poliția a­ pus mina pe amantul fem­eei asasinate» care s’a grăbit să’șî recunoască crima» o cunoaștere cu atît mai verosimilă cu cît înfățișarea „asasinului“ este aceea și unui bandit și cu cît s’au găsit și un nu»e de singe pe hainele sale. Cu toate a­­cestea ucigașul este altul, el a fost­­ prins, a mărturisit și el faptul și acum se pun că întrebarea: care este vînovatul și co­­«I de ființă omenească este acesta care s’a dat vinovat de o crimă pe care n’a făp­tuit-o ? Băgați iasă de seamă, că dară adevăratul asasin nu se prindea, care Curte cu juri n'ar fi osîndit, cu multe entuziasm și pe viață pe celalt ucigaș, adică pe ucigașul inocent? CONST. MILLE

Next